7,862 matches
-
la fel de simplă ca pe vremea când era învățătoare, colindând toată Guajira, și nu și-a închipuit niciodată că bărbatul ei ar putea concepe o idee care să nu fie providențială. Așa încât nici unul din ei doi nu s-a întrebat în adâncul inimii cum avea să fie viața noastră cu o femeie-sergent din Dortmund, care se înverșuna să ne deprindă cu de-a sila cu cele mai vechi obiceiuri ale societății europene, pe când ei, împreună cu patruzeci de scriitori la modă, făceau o
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
o citea îi jucau pe chip rafale de strălucire pe care le împrăștiau cuvintele scrise. Apoi rupse timbrele de pe plic și le puse în coșulețul cu brioșe rămase, pentru colecția bărbatului Fulviei Flaminea. În pofida nereușitei sale experiențe inițiale în explorarea adâncurilor, în ziua aceea ne însoți și rătăcirăm pe fundul unei mări transparente până începu să ni se termine oxigenul din tuburi și ne întorseserăm acasă fără să mai ținem ora de bune maniere. Doamna Forbes nu numai că a fost
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
acea căutare care scoate la suprafață și o perlă, și o scoică, și o pietricică șlefuită. Și liniile mici și liniile mari, și detaliile și rama au o valoare egală, ca în viața de zi cu zi, trăită cotidian în adîncul banalității ei, cu clipe însă de bucurii, de revelații, de mici cutremure și reașezări. Un fanstastic existențial compus din suișuri și coborîșuri, din gesturi și cutume, dintr-o liniște neliniștitoare, din acumulări și devieri, din piste false pe care o
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
fie? Surîsul femeii, primăvara/ - cînd ne arăm grădinile cu el - și urcatul treptelor/ în urma unei femei, pe scara în spirală - și tainică -/ a foamei de tot ce-a rămas negustat. Un vas din pămînt/ roșu: femeia. Din lut adus din adîncul apelor,/ ce nu obosesc niciodată să fie femeie, și din țărînă/ furată, noaptea, din cimitire" (Și totuși femeile sînt făcute pentru desfătare). Poetul trăiește într-o cheie orgiastică, precum într-o supremă acuplare cu natura ce-l izbăvește de griji
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
folosite prea puțin de teatrele noastre și de cinematografie, atâta câtă mai avem. Ar putea să joace orice. Performanța sa din Cadavrul viu este de a fi construit cu discreție un Protasov memorabil. Drama eroului o simțim consumându-se în adâncuri, patetismul său este unul interiorizat. Strunește cu inteligență revărsările, despletirile, "rusismele" care nu se poate să nu-l fi ispitit. Fie și numai pentru jocul său, acest spectacol al Naționalului bucureștean poate fi socotit important. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
geometrică/ dacă poți" (Punere în abis). Acest "tu", impersonal, generic, pe care cititorul îl regăsește în mai multe poeme, pare a fi o dedublare a eului poetic care, în acest chip, încearcă, simultan, o privire în afara lui și una în adâncul lui. Aceeași funcție, a dedublării, o îndeplinește și livrescul remarcat de critici, sub diverse forme, încă de la debut. Dedublarea ar putea fi pusă în legătură cu "vârstele" pe care le parcurge eul poetic și care se privește pe sine în momente diferite
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
nici să te gîndești dacă vrei să scrii ceva ce nu ți-e permis. De aia au fost sertarele goale. Sigur că au fost și onești care mai bine n-au scris nimic, decît să scrie ce nu simțeau în adîncul sufletului lor că vor să scrie. Eu am simțit tot timpul că am altceva de spus că am voie. Dar, că radiațiile acelea teribile mi-au sterilizat mult-puținele resurse creatoare este dovedit de faptul că n-am scris nici ce-
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
toate acesta decorat în primul război mondial; geniu intelectual atras de "cariera" de grădinar în tinerețe, iar apoi de cea de institutor în Austria rurală; apolitic emigrat în Uniunea Sovietică la vîrsta de patruzeci de ani, declarîndu-se un "comunist în adîncul inimii"; un om care a dus un trai auster și modest, dar în intimitate semănă mai curînd cu un Dorian Gray. Din asemenea contraste ale omului Wittgenstein, Perloff reconstituie un spațiu identitar animat de tensiuni și paradoxuri pe care clădește
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
blond finuț, având în grijă hotelul de turiști, modern, cocoțat pe niște stâlpi negri de bazalt cu aerul unei confortabile locuințe lacustre. Lacuri și aici, ca în toată Finlanda. O puzderie, peste tot. Apă limpede, albăstruie, rece ca gheața, în adâncul căreia înoată pești capabili să reziste la temperaturile cele mai joase și care - se spune, peștii în persoană, adică - luptară și ei împotriva invadatorilor sovietici în 1939... O mână de ostași pe schiuri, camuflați în pelerinele lor albe, ținând piept
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
de o eleganță firească. Cartea ne oferă șansa nesperată de a ne vizita propriul nostru trecut, care ne încântă și ne trezește nostalgii sfâșietoare. Este ca și cum am vizita Atlantida, știind că nu avem nici o posibilitate de-a o scoate din adâncul oceanului. Cum se trăia în România de altădată? Annie Bentoiu ne plimbă pe străzile Bucureștiului (oraș în care familia ei avea o locuință în Piața Amzei, folosită alternativ cu reședința din Oltenița), ne arată șlepurile de pe Dunăre, ne duce la
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
aș reproduce măcar unul dintre aceste pasaje: " Lucrul cel mai tulburător era să-mi închipui, noaptea, fluviul care continua să curgă fără oprire în timp ce orașul dormea liniștit. Mersul său molcom îl știam înșelător, mă cufundam cu gândul în înspăimântătoarele sale adâncuri. Masele de apă nu doar înaintau, cu acea uriașă presiune a curentului pe care o măsurasem în traversările în barcă; ele se precipitau unele peste celelalte, se prăbușeau asupra lor înșile și asta de secole la rând, într-o întunecime
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
altcineva tonul cel potrivit pentru a istorisi această tragedie, dar și pentru a manifesta o anumită înțelegere, de ființă superioară, față de toți frustrații de pe Pământ, care au lansat comunismul în lume ca pe un cumplit urlet de nemulțumire, urcat din adâncul ființei lor. În librării se află și o ediție bilingvă, româno-franceză, a cincizeci de poeme eminesciene, datorată aceleiași Annie Bentoiu. Specialiștii vor analiza, fără îndoială, cu competență această operă de traducător. în ceea ce mă privește, o semnalez ca pe o
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
vedere estetic. Iată, ca exemplu, un fragment din poemul vizionar moartea schizofrena; în acest fragment, poetul ni se înfățișează ca un material bun conducător de electricitate - de energie în general, de viață - prin care existența din jur se scurge în adâncul pământului: "de când m-am născut prin mine se face legătura la pământ/ pe mine mă cheamă noaptea controlorii să vadă câtă energie s-a consumat în casă pe mine/ mă-njură mama când se arde vreun bec dimineața când adorm
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
considerați un fel de femei și în viața sexuală propriu-zisă. Altă teorie care dovedește capacitate de sinteză și chiar o aptitudine filozofică este aceea potrivit căreia, atunci când scrii despre tine, te afli la suprafață, în timp ce adevăratul tău eu rămâne în adâncuri, ca un scafandru cu care comunici precar: "în fața paginii, totdeauna, tot la suprafață te afli. Respiri. Ești în aer. între tine și el sunt distorsiuni, neînțelegeri, carențe grave de comunicare. Ceea ce lui i se pare a fi o catastrofă, pentru
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
aer. între tine și el sunt distorsiuni, neînțelegeri, carențe grave de comunicare. Ceea ce lui i se pare a fi o catastrofă, pentru tine poate fi doar o umbră roșie în apă. Ce frumos, spui tu, de parcă soarele ar răsări din adâncuri! El știe însă că-n preajmă se plimbă rechinul și că tocmai a atacat o făptură cu sânge cald." Inegalitatea valorică dintre diferitele secvențe ale cărții conferă o dramatică autenticitate textului scris de Mircea Nedelciu în ultimii ani ai vieții
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
afirmație pare, la prima vedere, doar un joc intelectual și un simplu paradox de lectură, pictura lui Vasilescu are o miză mult mai mare decît aceea care ține strict de forța gestului, de spectacolul retinian și de încărcătura afectivă: în adîncurile sale fierbe, abia perceptibilă, o imensă retortă în care, prin complicate procese de distilare succesivă, lumea se transsubstanțiază și concretul se evaporă. Așa cum și în expoziția gîndită de Corneliu Vasilescu lucrările individuale dispar, ramele devin transparente, și totul se topește
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
al cărei roman, Omulețul roșu, l-aș fi minimalizat pe nedrept în România literară. Mă bucur că Liviu Antonesei face acest gest de cavalerism, datorită căruia am numai de câștigat: domnișoara va fi, fără îndoială, fericită (așa cum îmi doream, în adâncul inimii, și eu), și nici reputația mea de critic exigent nu va avea de suferit. Apreciez spiritul de sacrificiu al lui Liviu Antonesei.
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
de vreo limită: „Căci totdeauna binele prezent, oricât ar părea că e de mare și de desăvârșit, e început al unuia de deasupra și mai mare”18. Epectaza este creșterea în bine, prin har. Vorbind despre cei care aveau în adâncul lor dorul dumnezeiesc, Sfântul Părinte menționează că ei „nu se săturau niciodată în poftirea lor, ci din tot ce le venea de la Dumnezeu spre a se bucura de Cel dorit făceau materie ce hrănea o și mai puternică poftire”19
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și în Atelierele (editate în 1991). Comparându-le, nu descoperim îmblânziri ale tonului, diminuări ale potențialului exploziv. Doar fitilul e lăsat, așa-zicând, mai lung, pentru ca deflagrația anticeaușistă să fie "acoperită" de zgomotul celeilalte, antifascistă. Radiografia lirică merge însă până în adâncul totalitarismului, fie el roșu sau brun, pregnanța morală însoțindu-se și luptându-se cu plastica elementului malign: Câtă frumusețe se poate ascunde/ sub cearcănele tale, demnitate?// Iată-mă cum muncesc aici,/ în atelierele reci,/ cum îmi oblig tinerețea la penitență
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
africană și - culmea! - de "un dispreț doctoral pentru țărani" pentru că a calificat umorul său involuntar "haz țărănesc". Prin urmare, e de mirare că "autorul acestei vulgarități pline de haz" e membru al Academiei Române! Dan Botta se căinează deprimat: "Cutremurat în adâncul fibrei mele, mă întreb cum s-a întâmplat că o atare impostură, o ajustare de citate deprimante, un delir de locuri comune au fost lăsate să oficieze atât de aproape de altarele Patriei". Fostul simpatizant legionar vrea să-l pună pe
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
te impresionează prin ce face, nu prin ce e. Iar ceea ce face Howard Hughes este magnetul comercial al filmului: se culcă cu femei frumoase, pilotează avioane performante, mănâncă în restaurante pline de glamour etc. Dar când trebuie să intrăm în adâncurile personajului, în crizele lui de nebunie, DiCaprio livrează un monolog redundant și bâlbâit, o imitație ieftină a lui Robert DeNiro. Acolo se vede efortul operatorului de imagine: haloul de lumină în jurul capului personajului, imaginea panoramică a sticlelor cu urină, pielea
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
politice ale acestuia. Dacă e să le recitești acuma cu atenție, rămâi uluit înainte de toate de autenticitatea furiei lui, ale cărei izvoare îți vine să le cauți nu în convingerile lui politice, care se modificau odată cu linia partidului, ci în adâncurile naturii lui umane. După toate probabilitățile, tocmai această trăsătură a personalității sale avide de sânge a neliniștit, în ultimii lui ani de viață, aparatul birocratic represiv, care nu avea nevoie de asemenea stimuli fervenți și echivoci, cu atât mai mult
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
primele lucruriîntr-o zi voi fi liberși voi plecadar tu să nu plângi iubito,căci după mine va urma, Începutul...... XII. MOMENT DE SEARĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015. Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descarnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământa lung așa că pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015. Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descarnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământa lung așa că pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descarnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământa lung așa că pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descarnate frământa vechi dureri pașii tăi mici și albi duc departe unde totul se îmbracă în întuneric sau se inneacă în cea mai albă mare... Citește mai mult
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]