426 matches
-
cu veacuri în urmă, nu de români, dar de unguri!!! Așa că vedeți, istoria se cere cunoscută bine și la adevărul adevărat... Așadar, între secui m-am simțit excelent, oameni buni, calzi, darnici! Bătând Ardealul în lung și-n lat am adăstat și între unguri. Toți, și secui și unguri, vorbitori de maghiară fiind, sau "ungurește". Le-am deprins graiul. Între prietenii mei de mult suflet se numără și nenumărați scriitori de naționalitatea lui Petöfi Sándor. Mărturisesc sincer că în anii petrecuți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
părintelui Vasile Viorel Cojocaru a fost starețul Caliopi Apetrei. În cartea «Tradiție și libertate», mitropolitul Antonie Plămădeală are cuvinte înalte despre el. Pleacă Părintele Caliopi la Râpa lui Coroi trei luni, fără blagoslovenie de la starețul Ilie Cleopa. Trei luni a adăstat la Râpa lui Coroi cu pesmeți și apă pentru liniștea Sihăstriei. După trei luni, s-a întors, dar starețul Cleopa l-a dezbrăcat de rasa călugărească și l-a pus alte trei luni la ascultare să curețe cartofi. Ca să nu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
han. Încăperea de la intrare este largă, din fundul ei pornind gârliciul unei strașnice pivnițe, din care poposeau în locantă oalele burduhoase purtând toată aroma viilor din Bucium.Să ne imaginăm atmosfera unor zile de toamnă aurie... Cotiugarele lipsite de povară adăstează la umbra nucilor din curtea încăpătoare, iar animalele de povară rumegă pașnic...Ușa întredeschisă a hanului lasă să se prelingă afară - nedeslușit - murmurul gospodarilor care gustă măsurat din ulcelele cu vin. Peste tihna firii se aude zvon de cobză, care
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
vremea, un protocol distant și plin de discriminări: „1845 ghenar 1, țirimonia curții cătră domn de Anu Nou s-au făcut într-acestași chip. Sala cea mare s-au închis și boierii mari și mici s-au adunat în două odăi, adăstând ișârea domnului. După vreme s-au dăschis ușa de la sală și s-au arătat derectorul logofețiii bisericești, strigând clirosul bisericesc să între întii, și nefiind mitropolitu și episcopii, au intrat alți arhierei și egumeni în sală, unde sta domnul în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
da’ sarmale nu șagă. Hangiul pirpiriu abia tăbârcea oalele cu vin vechi din pivnițele adânci. Eminescu, râzând tare, îi ieșea în cale, să-l ajute, pe când dumneata îl preveneai cu vorbele: „Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Apoi, în timp ce dumneavoastră adăstați să se lumineze mintea și spiritul după prima ulcică de vin gustată pe îndelete, lăutarul din fruntea bandei își lăsa obrazul oacheș pe trupul viorii a mângâiere, în timp ce arcușul o făcea să zvonească glas de doină molcomă, glas de bucium
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
țină penelul și să-și transpună pe pânză creațiile. Stilul și talentul tot de la domnul Baba senior le-a moștenit. Casa era cu gust aranjată și plină cu tablouri. La demisol era bucătăria, baia și cămara. Era o plăcere să adaști în casa familiei Baba. Casa și locuitorii ei emanau o atmosferă de calm și bine, pur și simplu îți făcea plăcere să intri acolo. Domnișoara Baba era cealaltă prietenă a mamei. Când venea la noi și rămânea mai târziu, dormea
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
din paie - mă mai duceam la ea și ca să ronțăi castraveciori pipărați, făcuți după o rețetă specială; la etajul nouă locuia Henrieta, care avea o păpușă uriașă, de un metru înălțime, păpușă care mergea de una singură și vorbea, drept care adăstam în apartamentul Henrietei ca să vedem tot felul de ciudățenii - aici se mai găseau papagali, hărți uriașe ale lumii, cărți magice de joc și diverse alte lucrușoare speciale. Nu în ultimul rând, la etajul zece era uscătorul, unde urcam vara pentru
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Fiind elev, intern la cămin de nefamiliști, pe la rude cutreieram duminica, după vreo veste de-acasă, după vreo masă caldă și consistentă, altfel decât zeama de cazan de la cantina „Abatorul“... În pregătirea festinului - care de multe ori nu mai venea - adăstam pe-un scaun incomod, în fața televizorului ce difuza „album duminical“. Iar acolo era nelipsită porția de jazz. Cine cânta, nu mai rețin. Numele mari care vizitaseră România - Louis Armstrong, Duke Ellington, Count Basie, cine mai știe!... Și Big Band-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
toate spiritele trecutului vostru vin mute să vi se arate. Timothy are doisprezece ani, vede "duhuri" și, când tatăl vindecă ori "îndrumă" pe cineva, stă cu palma pe creștetul copilului, care are "viziunea", care simte "o lume de energii ce adastă pe pământ". Se apropie de morți și îi ajută pe cei care "au eșuat în viață într-un fel sau altul". Clement Harcombe are o întreagă filozofie despre viață. Așa cum le spune adepților lui, puțini la număr, N-am făcut
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a ieșit iudaismul iar peste secole comunismul, semitismul, sionis- mul și bolșevismul, ideologii din cauza cărora nici astăzi lumea nu poate respira. Să amintesc faptul că în acest cuib al urii și fanatismului religios și național ne-maiîntîlnit în istoria lumii, a adăstat pentru adîncă cugetare și purificare sufletească Saul - cunoscut și ca apostolul Pavel - pe la anii 32 și rabinul J. Flavius, autorul scrisorelelor hulitoare tocmai asupra celor ce l-au primit cu pucioasă și sînge și l-au format să fie unul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
aduce... căci Tu, vei purta război împotriva lor din ceruri...” Informația privind forța militară a frăției din Iudeea de 34000 de ostași o consider corectă fiindcă ivritul J. Flavius care a participat direct la revoltă conducînd un corp de armată, adăstînd 3 ani în centrul de la Qumran, în lucrarea Războiul iudeilor cu romanii spune că numărul total al luptătorilor din Ierusalim care se împotriveau legiunilor romane a fost de 23400 oameni, cifră mai mică decît cea menționată în documentul descoperit printre
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
tot, știu totul, de ce să ajungi manager? Eficiența este piesa centrală a vieții americane, sensul vieții. Pensionarii se întorc disperați la lucru, lucrul le oferă terapie, sens. Asta crede Radu Pavel Gheo. Modul cum sunt văzuți banii de scriitorul timișorean adăstat o vreme în Iași, face toți banii. Este în neregulă pentru un est-european să se arunce în cheltuieli. Aici flerul îi funcționează ireproșabil. Banii electronici au înlocuit banii materiali, cash. Banii au devenit o abstracțiune. Cardul de debit și cardul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
adevărat fără vreun ajutor,/ dibuiai cărările îngerilor?), Cel-pururi-de-față/ mă făcea părtaș la înțelepciunea sa; astfel/ puteam prealesne întrezări Firul cu plumb, cel/ dinaintea zidirii, spre a pricepe întocmirea/ văzduhului, temeiurile abisului. Cu ochii/ nedespărțiți de icoana desăvârșirii, eram un/ izbuc adăstând termenul propriei însuflețiri;/ învăpăieri, entuziasme se stârneau din nimic;/ într-un singur înțeles țineam reunite toate/ noimele"". Ceea ce se vede aici transpare prin ochii altuia posibil, prin vederea matutinală a celui cu totul altul. Nu coordonatele imaginare, difuze, ale unei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de la locul său, părea multora deplasat de culpabilizant. Ca să spun drept, înțeleaptă Pasife, nu m-am încrezut niciodată pe deplin în învățătura numerelor primită de la mentorii mei. Așa că pricepere, atâta câtă am, am mai mult în mâini. Dar, pentru a adăsta în neclintirea unui rost, ceea ce mâna dibuie trebuie smuls, încă înfiorat de palpitații, din preajma-i fremătând de viață și-așezat ca-ntr-un cavou între contururi bine măsurate; folosul consolează lucrurile de moarte. Pompe funebre ce îngroapă pietrele de vii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
zămislit de Amalteea într-un astfel de loc. Își permitea uneori atari sugestii explicite, ce se voiau aducătoare de inspirație colectivă, dar rămânea în același timp pe deplin conștient de caracterul ei pronunțat individual. "Ca să sari peste timp trebuie să adaști mai întâi, ghemuit în poziție fetală, în culcușul de unde el provine, nu?" întrebă el numai pe jumătate retoric, fără pretenția de a-i învăța ceva ce ei n-ar fi știut deja. Nu era deloc sigur că inspirația lui ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
florile, cărora le-a dedicat numeroase pagini. ION GUGIUMAN - GEOGRAF UMANIST Corneliu Iațu Departamentul de Geografie Universitatea „Al. I. Cuza” Iași Așa cum Busuioaca de Bohotin se prelinge agale printre colinele domoale și pasionale ale Hușilor, stârnind priviri admirative celor care adăstează prin aceste locuri, tot așa și profesorul Ion Gugiuman a lăsat urmele trecerii sale prin această lume, referințele sale majore ținând de unduirile și gândurile oamenilor care au dat strălucire Hușilor și zonei sale înconjurătoare. Deși este cunoscut și s-
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
în sală, unde dansatoarea și-a lipit sânul fierbinte de pântecul lui. Era întuneric, era gol și cineva bătea la ușă. Știa că o să bată la ușă, că trebuia să bată la ușă, că bătuse deja la ușă, dar el adăsta cu sânul Isidorei lipit dulce de pântecul lui, știind bine că era totodată altundeva deja. O limbă de foc îi linse pleoapele. Se răsuci mormăind. Tatăl lui stătea lângă pat, gata de reproșuri, sprijinindu-și brațul pe micul gheridon, unde
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
jovialității cam trecuse. Ce era de făcut, așadar? Continua să lucreze sârguincios, iar, după documentarea pe care mă solicita să i-o completez la Biblioteca Academiei, rezulta că se adâncise în problematica avangardei, mai precis, a suprarealismului, pe unde mai adăstase în căutarea unor contextualizări favorabile creației lui Blecher. Într-un e-mail datat 26 decembrie 2004, lăsa a se înțelege că avansează satisfăcător în concretizarea proiectului: "Eu mă apropii de sfârșit. Cum ți-am mai spus, aș vrea să-ți trimit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
LL. mitropolitul primat și mitropolitul Moldovei, de PP.SS.LL. episcopii eparhioți și înaltul cler, în vestminte sacerdotale, de d-nii miniștri și de d-nii președinți al Senatului și al Adunării Deputaților. Curtea Majestăților-Lor și aceea a A.S. principelui de Hohenzollern adăstau aci, unde se afla și un mare număr de doamne, oferind buchete de flori. Procesiunea se puse atunci în mișcare având în frunte înaltul cler și urmată de drapelele armatei, în sunetul clopotelor și al cântărilor corului seminariilor, și Majestățile-Lor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
îndatorat de-acum, chiar dacă într-o zi se va supăra din nou pe cai verzi! Culmea e că, deseori, îmi trece prin cap că n-am cunoscut vreodată ceva mai neserios decît carnea! Ulici, în trecere spre V. Dornei, a adăstat mai multe ore la Borca. I-am ținut hangul! Vorbe, vînt, vorbe! Venise cu D.R.ul la P. Neamț ("Piticul în grădina de vară" la T.T.), dar n-am știut; m-aș fi dus. Mulțumesc pentru cuvintele-atenție despre cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
tentativele din Iași și din București la pașopt ? Atunci, Kogălniceanu ieșise în balcon și anunțase că revoluția se amână pentru altă dată, dar la aceeași oră. De data aceasta, în 1928, ardelenii de la câmpie îl rugau pe Maniu să mai adaste cu revoluția cu care naționalii voiau să-l aducă la Palat pe expa‑ tul Carol, pentru că sunt ocupați cu muncile pământului. A fost altfel în după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ? Nu. Iliescu a cerut un răgaz istoric ca să dovedească
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
orice eventualitate, „căci nu se știe peste cine dai” - și îmi promite să ne trimită un text. Dar știm amândoi că nu e decât un schimb de politețuri. Înainte de a traversa podul lung ce leagă insula de țărmul lacului, unde adastă autocarele, fac turul castelului prin exterior, vrând să-i evaluez dimensiunile. Un loc liniștit, izolat, cel puțin așa pare la acea oră vesperală. Să te izolezi aici ca să scrii un roman... Cu singura condiție: să intre banchetele în carantină. 28
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sugestiv atmosfera. Evenimentul avea loc la mansarda unui bloc spre care te strecurai cu greu, virând printre cuplurile tinere - probabil ei înșiși artiști sau consumatori de artă. Priveai la trupurile încolăcite în gangul de la intrare, adolescenți dosiți în umbra scărilor, adăstând în diverse poze - unii se mângâiau, alții, probabil, trăgeau țigări cu „iarbă”, afișând o nepăsare veselă în fața străinilor. Nu aveau, aparent, nici o legătură cu cele ce se întâmplau mai sus de ei. Sau poate doar le plăcea să stea într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nepătrunse... Ceea ce m-a impresionat plăcut, și am luat acest lucru ca pe o compensare pentru bagajul meu „nostalgic” sau ca pe o contrabalanță a ororilor trăite mai recent, a fost mulțimea de tineri - unii cu ranițe în spinare - care adăstau pe borduri sau la marginea unor havuzuri și discutau pașnic, beau bere, glumeau sau citeau, ca în orice oraș european. Există un dram de normalitate și la Moscova. N-ar trebui să-i demonizăm de-a valma pe ruși. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ante bellum, să o vadă seara, pe la orele 9. Găsi casa luminată a giorno și servitoarea o rugă să aștepte în salon, căci doamna era încă la masă. Doamna Pherekyde crezu că este vorba de un prânz de familie și adăstă. Când se deschiseră ușile sălii de mâncare și văzu defilarea în mare ținută, rămase încremenită: d-na Triandafil la brațul colonelului german în uniformă, în frac I. Militineu, George Lerescu, Nindi Romalo, d-rele Bilciurescu și altele în rochii decoltate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]