1,620 matches
-
multe fete avortând de groază când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună ... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat și perspectivele erau sumbre. Parșivul de moș Cotârlă dădu peste cap rachiul, făcu semn să i se
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1412007311.html [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
văl cenușiu. Aveam o fire diferită de a lor și acest lucru m-a dezavantajat. Primeam deseori bătăi și blesteme iar tradiția cerșitului era la ea acasă. După câțiva ani petrecuți astfel, “fratele” meu mai mare a încercat să mă ademenească treptat cu gesturi și vorbe mai omenești. Inima mea însă a citit intențiile din mintea lui. Tot el mi-a mărturisit că nu făceam parte din neamul lor și că, datorită unui accident petrecut cu mulți ani în urmă, devenisem
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Marturisirea_gina_zaharia_1327847757.html [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
vibrații. O timiditate de bun augur (indiciu al unei simțirii foarte curate) e mărturisită astfel: "Limba de șoaptă a ceasornicului / mă înspăimântă,/ sângele fumegă sfială" (Tăcere) Ca și însoțindu-se cu sugestia unei încâlciri grafice " Glasul încurcat în strigătul tăcut/ ademenește /părul prelins spre tăceri" (Ce aproape). În pofida actualei sale rezidențe urbane, poetul se smte singur. În pofida anilor săi puțini, recurge instinctiv la amintire, ca la o instanță morală supremă: "Mă uit în jur,/ nimeni, doar ecoul/ prin răgazul aducerii aminte
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438263459.html [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un dor si mă strivesc sub tine nuntire aspră ispitește zorii perdele dăruirii stau doar norii și-adormi sfârșită-n pat de nelumine *** de-
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1455692068.html [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
Te-am iubit precum iubesc și roșul din petala trandafirilor sau din haina ce o poartă Moșul ori din sfiiciunea mirilor. Te-am iubit precum iubesc și movul, arhitect al gândului zălud, mreje mi-ai întins înspre alcovul ce m-ademenea cu trupu-ți nud. Te-am iubit și încă te iubesc, o scânteie luminează iar, de la focul astrului ceresc se aprinde-al poeziei far. Referință Bibliografică: Te-am iubit... / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1169, Anul IV, 14
TE-AM IUBIT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1394788431.html [Corola-blog/BlogPost/353627_a_354956]
-
rouă, cu gândul înserării Ascuns în gene plânse, timid printre visări. Tu, roagă-mă s-aștept să vii în somnul verii Pe care toamna asta l-a așternut pe mări În spuma unui val dansând printre sirene, În cântecul albastru ademenind iubiri, Eu împletesc o șoaptă în visele perene Cu dorurile tale din roșii trandafiri ... O lacrimă mai plâng pe urmele sihastre Pe care doar nisipul le mai îmbrățișează. Erau cândva , pe țărm săruturile noastre Privind nemărginirea cu adormirea trează... Referință
ERAU CÂNDVA... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Erau_candva_.html [Corola-blog/BlogPost/375325_a_376654]
-
care, dacă este lipsit de rațiune, știm bine că ”naște monștri”, după celebra zicere a lui Goya. Ruffilli o transpune subtil în versuri și îi dă sensuri în gestul capcanei așa-zisei libertății a bărbatului ”împresurat / de capcana / propriei libertăți...” ademenit la un dor ”de lume și de femei”. Existența închisă este un eu fără viitor, un cerc strâmt care sufocă egoul, survenind dispariția umbrei nocturne. Odată pierdută, apare stafiizarea egoului, pentru că el, ca entitate, nu poate părăsi teluricul, fiind reținut
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1407407584.html [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
care pozează într-o persoană „specială”. Când vorbește, „spurcă” locul, cum spune românul, prin falsitate, minciună. Când materializează gândurile, produce ceea ce corespunde caracterului său de cabotin, adică ceva dezgustător, lipsit de valoare autentică. Cabotinul pozează, „dă cu gura”, vrând să ademenească oamenii, dar pus în fața săvârșirii unui gest serios - pus la încercare cum s-ar spune - dă înapoi sau dispare, pur și simplu, din peisaj. Nu are simțul ridicolului, este doar orgolios. El vorbește sau înfăptuiește copiind tot ce este de
CABOTINUL ŞI MÂRLANUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 by http://confluente.ro/_cabotinul_si_marlanul_vavila_popovici_1336060253.html [Corola-blog/BlogPost/358579_a_359908]
-
ca moartea O guvernare de rahat. Și cînd îți strigă pe la poartă Votați cu noi, cu noi e bine; Totuși TU vreai să te ridici Să ai și ce mînca și mîine. Iar cetățenii laolaltă Batjocoriți dealor prostie, Se tot ademenesc cu gloata Crezînd în adevărata lor mîndrie. De-ați ști cum urlă lupul noaptea Vă veți mira de-a lui tenor, Căci totuși urlă a DURERE Căci îl tot doare al său popor. De observăm cumva o ghindă Ce cade
SUNT CHINUIT DE VREMURI de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/alexandru_topolenco_1412848872.html [Corola-blog/BlogPost/360194_a_361523]
-
dea o mână de ajutor. Se strecură pe lumea cealaltă și nu se opri până la castelul Împăratului Negru, cu toate că era ziua în amiaza mare și oștenii mișunau pe lângă acesta ca furnicile pe lângă mușuroi. Tocmai pe când se gândea cum să îl ademenească pe Împăratul Negru cât mai aproape de tărâmul zmeilor, Voichița ieși din palat pe ascuns, căci tatăl ei nu-i mai dădea voie să iasă neînsoțită. Cât ce-o zări, zmeoaica o și prinse și, cu ea în gheare trecu pe
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1487592067.html [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
îi reuși. Nici măcar cucuta pe care i-o puse în băutura dulce - nectarul de piersică pe care ea îl bea în fiecare seară, nici animalele sălbatice care o atacară într-o seară în pădurea din apropiere, în care el o ademeni, promițându-i că acolo va putea picta în cele mai bune condiții apusul de soare. Ca prin urechile acului scăpă de toate uneltirile acestui bărbat, spre ciuda lui, care simțea că e atât de aproape de scopul propus, dar mereu ratat
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Printesa_in_suferinta.html [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
e gândul la elena, doar la soțioara mea. viața mi-a fost aventură, pe la traci, pe la ciclopi, uragane am stârnit, ascunzându-mă prin gropi, canibali care nu iartă, kirke cea ce m-a vrăjit, a sirenelor dulceață, care m-au ademenit, între scylla și charybda am trecut cu greu strâmtoarea, era să dau ortul popii, era să mă-nece marea, apoi cu calipso-n brațe petrecut-am șapte ani, naufragiat, sărmanul, fără hrană, fără bani, până când o muritoare, nausica cea isteață
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Eu_te_iubesc_penelopa_ion_ionescu_bucovu_1387465996.html [Corola-blog/BlogPost/363455_a_364784]
-
colinde noaptea principatul în lung și-n lat. Se furișă prin cele mai întunecate cotloane trăgând cu urechea și la semenii săi, dar și la complotiștii muritori. Bănuia că printre ei se află mulți trădători pe care i-ar putea ademeni de partea sa. Și iată că undeva în acest ținut dibui patru făpturi umane. Două dintre ele erau rotofeie, cu burțile cât butiile și haine alese - boieri uneltitori împotriva lui vodă -, precum și doi tineri vânjoși, căpitani orbiți de strălucirea aurului
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1418492041.html [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
a limitei; al baladei ”Toma Alimoș”, unde crima este justificată prin obținerea dreptății în afara legii,inclusiv al celor creștinești;la fel și în”Cântecul lui Vălean”,unde pe un fecior chipeș dar și muieratic și fără scrupule, o nevastă, îl ademenește cu bucate otrăvite, în urma cărora moare în timp ce ascultă mustrările materne,este o eroare permanetizată de-a lungul istoriei literaturii romaâne. De la Alecsandri, Călinescu, Mircea Eliade, Dumitru Caracostea, Lucian Blaga, Z.Cârlugea, Horia Bădescu, pentru a enumera câțiva, au subliniat faptul
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENȚEI TRAGICULUI DIN LITERATURA POPULARĂ-O EROARE MORALĂ ȘI ESTETICĂ.ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1496378734.html [Corola-blog/BlogPost/380098_a_381427]
-
egale;/ și de atunci rătăcim/ într-o risipă a chemărilor” (Ibidem), între nostalgie și patetic. Un semnal-apel erotic, cu pudoarea emoției sincere, adolescentine, care, deși anxioasă și crispată, rămâne la nivelul unui strigăt disperat de iubire neîmplinită: „Cu gândul îți ademeneam vorbele,/ cu ochii îți ardeam zâmbetul,/ cu mersul îți chemam drumul,/ cu plânsul îți inundam calea” („Rătăciri”, pag. 14), ca să alunece spre speranță: „Locuiam ca un mac în lanul de grâu/ până au venit secerătorii/ și din verbul meu au
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_anghel_1460982912.html [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
vă oferim ocazia să deveniți finii noștri. Dacă vă contractați nuntă până la sfârșitul lunii februarie, puteti beneficia de reduceri în valoare de 50% și 25%. În plus, puteți să participați la “Revelionul Fulgului de Nea”. Vă invităm să vă lăsați ademeniți de intimitatea și elegantă locului și să pășiți într-un ... loc unde gustul îmbină artă!
Restaurant AgathA by http://www.iasi4u.ro/restaurant-agatha-iasi/ [Corola-blog/BlogPost/95660_a_96952]
-
să-l facă să uite. El se gândește la cei dragi și la minunățiile lumii de sus pe care universul apelor nu i le poate oferi. Este dus apoi într-o grădină mirifică unde trei sirene fermecătoare încearcă să-l ademenească: „Noi suntem sirenele mării, cântau ele, vino cu noi! Vei vedea în nopți de furtună valurile ucigașe înălțându-se până la cer, vei auzi trăznetul de moarte al corăbiilor și vei vedea pe punți marinarii îngroziți așteptând năpraznica moarte. Dar peste
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1468678906.html [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
plimbă.) Speranța și negrul nu prea fac casă bună. (Se plimbă.) O să încerc. (Bate la ușă. Ușa se deschide și două femei apar la lumină. Femeia cea tânără, despletită și îmbrăcată sumar se apropie de X și încearcă să-l ademenească prin priviri calde. Femeia bătrână, îmbrăcată în negru, aleargă spre un colț retras și se pitește la pământ, pe urmă își ascunde chipul în palme.) Femeia despletită: Mă cunoști? X: Nu. Femeia despletită: Sunt viața ta de odinioară. Încearcă să
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1475336686.html [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
la oparte, iubitul să i se destăinuie, să-i admire fața și picioarele. Amantul trebuie să joace teatru, să plângă, să fie amabil, să-și arate gelozia. La însușirile fizice trebuie să se alăture și însușirile psihice. Amorul plăcut se ademenește cu cuvinte dulci! Râzi când râde ea, plângi când plânge ea. Încălzește-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ă născut
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1405402534.html [Corola-blog/BlogPost/349285_a_350614]
-
ori nu. Nu are rost să insistăm. Să anulăm în observații colaterale ceea ce autorul a fixat filigranatic în termenii cuvântului său, vălurit de înțelesuri și subînțelesuri. Nu subscriem, nici în glumă, că autorul „printr-o întîmplare bizară” ar fi fost ademenit să-și „povestească în scris amintirile”. Cineva a afirmat un adevăr incontestabil și anume că aceste cărți-surori trebuiau scrise indifendent de factorii colaterali: vîrstă, profesie, „provincie” etc. A avut perfectă dreptate. Dar mai trebuie adăugat încă un „amănunt” hotărîtor: lectura
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496513687.html [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
Mark Twain, cu umorul său nedezmințit, ne persiflează cu tandrețe: „Iubirea este dorința irezistibilă de a fi dorit în mod irezistibil”. „De-ți rămân dorinți necoapte/ Tu le pune la păstrare,/ Ca să fim și mâine noapte/ Împreună, în visare”. - își ademenește iubita Mircea, Cuibărit în al tău gând) „Ceea ce noi numim iubire este, în esență, venerația vieții” - declara doctorul și organistul Albert Schweitzer, cel autoexilat în junglă spre a aduce lumină semenilor noștri mai puțin norocoși. Unul dintre cei mai apreciați
MIRCEA DORIN ISTRATE-ÎNDULCITELE IUBIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Mircea_dorin_istrate_indulcitele_iubiri_al_florin_tene_1336207384.html [Corola-blog/BlogPost/357913_a_359242]
-
o înghițitură din acest vin. E făcut de mine, din strugurii vițelor de pe lângă casă, culeși bob cu bob. E foarte curat, uitați-l la lumină ce clar e și, fiind vin pentru doamne, e și dulce... A reușit să-l ademenească, mai ales că omului îi era sete. I-a plăcut vinul, așa că, la insistențele Azurei, a băut tot paharul! Și rău a făcut! Păi el nu știa că nu trebuie să te încrezi în femei? Și mai ales în cele
Proză: Microbuzul, de Iulian Popescu by http://revistaderecenzii.ro/fragment-din-romanul-oameni-sireti-si-veseli-de-iulian-popescu-aparut-la-editura-sitech-craiova-in-2011-existent-in-bibliotecile-din-craiova/ [Corola-blog/BlogPost/339256_a_340585]
-
peștii rotesc aripile timpului transexistențial se mai scufundă un titanic nesapiențial ca niște sublime mori de vânt ne macină iubirile /nisipuri jilave în gând / închisori cu gust sau miros de corpuri asudate inimi rupestre capcane de sentimante fade străzile strâmte ademenesc trecători autobuzul iubirii trece prin hâde gări câinii comunității adoră lătratul cerșetori scumpi la vorbă delimitează pătratul existenței cu tocuri aplatizate vom evadă în arhipelagul iubirilor nesodomizate ehei ce sentimente se scurg pe asfaltul încins miorlâie languros iubirea ce abia
ARHIPELEAGUL EROS de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1418585756.html [Corola-blog/BlogPost/376612_a_377941]
-
neaua, răspândind un parfum de nu te mai săturai, inspirându-l. Vrăbiile, perechi, ciripeau încontinuu, sâcâitor, și nu se mai astâmpărau din drăgăluit. Berzele se întorseseră la cuiburile lor, iar cucii virili, topiți după dragoste, întrecându-se în a-și ademeni „amantele”, cântau cu patos de răsunau văile. Frumoasele pupeze, cu penajul și crestele lor provocatoare, chemau bărbătușii la împerechere, cântându-le: pup, pup, pup. Câtă poezie!... După un post lung în care consumasem, prin alternanță, doar mâncare gătită din fasole
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492327239.html [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
Acasa > Literatura > Comentarii > RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAȚA LA IMPERFECT”(BILINGV - ÎN ROMÂNĂ ȘI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 636 din 27 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului “ademenește-mă cu fluturi tomnateci” Poeta Eleonora Stamate, profesor de limba română și limba franceză la Școala „Dimitrie A.Sturdza” din Tecuci, își face debutul în poezie la revista „Bilete de ucenici”. Apar mai târziu, publicațiile ce-i poartă semnătura: „Simfonie
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_volumul_de_poezie_viata_la_valentina_becart_1348779374.html [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]