1,572 matches
-
noi Și mă întreb, de ce lumea-i atât de rea Acoperindu-și, în aparente fandosite, fata, Ce n-ar fi bine s-o arate nimănui. Noaptea-i acoperă și valul, Ce-l poartă pe străzi puștii, ălei înguste, Locuri întunecate, ademenesc oameni, ce-și fac păcate, Margini sărăcăcioase, de-orașe mari și mici, Le vezi mereu, ici, colo, în lumea asta mare. Nocturne gânduri, ce se opresc, dincolo ce pot vedea, Cu ochi-mi plini de lacrimi, Tu, le-ai primit
DINCOLO de COSTI POP în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360962_a_362291]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DRAGOSTEA ALBĂ Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1143 din 16 februarie 2014 Toate Articolele Autorului dragostea albă crește case la Santorini pe lave stinse de munte cafeaua longevității ademenește cel mai frumos răsărit pe terase cu aer de mare chemarea ta are ochii verzi cu tot alaiul primăverii brațele tale albastre au întinderea cerului prin care sufletul capătă incomensurabile aripi iubirea mea e străvezie îmi vezi inima și tot
DRAGOSTEA ALBĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364089_a_365418]
-
timp despre mine să știi că nu am amuțit sunt chiar bine. îngerii au cernut zăpezi ca-n basme peste mine și-o zână prea frumoasă c-o baghetă m-a întinerit. știi zilele s-au transformat în fecioare visătoare ademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcan nopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au har ah și inima din piept îmi tresaltă grăbită parcă ar fi o copită de cal la trap alergând dacă ar
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (II) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364137_a_365466]
-
27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului POARTA COSMICĂ În blițurile fascinante ale nopții cerului Delfinul albastru îmbrățișat de Jupiter Înoată în striațiile marmoreene - Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Apare cu talismane regale, stăpân
ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364161_a_365490]
-
lui muzicale. Șarpele aluneca în fața lui cu repeziciune, părând că într-adevăr știe unde să îl găsească pe cântărețul din pădure. Fără să fie prea atent pe unde calcă, atent la propria poveste, porcușorul se trezi prea târziu că fusese ademenit într-o capcană. Abia când se trezi prins într-o plasă și agățat într-un copac din fața peșterii în care trăia șarpele, înțelese că acesta nu avusese niciodată în gând să îl conducă la vreun cântăreț. - Domnule șarpe, vă rog
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
atârnat. Veverița sări în spatele lui. Porniră amândoi către marginea pădurii, în căutarea ciobănașului. Îl găsiră într-o poiană alături de oile lui și nu mică îi fu mirarea porcușorului să audă cu fantasticele lui urechi muzicale cântecul cel minunat care îl ademenise prin pădure, venind de pe buzele băiatului. Marinică rămase cu turma ciobănașului vreme de trei zile în care învăță cu mare sârg să cânte în frunză și în tulpini de păpădii. Când veni vremea să se întoarcă la ferma sa, veverița
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
care nimeresc sub tirul influenței sale și nu sunt puțini! În lumea aceasta lipsită de valori, promisiunea unor câștiguri mărunte căzute din cer, poate cumpăra demnitatea, independența și integritatea multora, așa că eroina mea nu întâmpină prea multă rezistență când își ademenește prada. Dar tot cumpărând ,,prietenie”, ,,afecțiune”, ,,devotament” și ,,supunere”, bineînțeles că resursele economice pe care a contat mereu, s-au cam epuizat . Dintr-odată sărăcia, singurătatea, disprețul celor oprimați voit și nerecunoștința lor s-au năpustit asupra ,,micului colos trufaș
TEMNICER NEIDENTIFICAT de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368522_a_369851]
-
nr. 1311 din 03 august 2014 Toate Articolele Autorului Azi, o înghițitură adâncă de viață m-a amețit! Să vă povestesc? Mă cunoașteți doar, nu mă îmbăt ușor cu infatuări și nemărginiri crenelate în palate deșarte... O veste-poveste m-a ademenit și am devenit într-un pas de vals curgere senină, cuprinzătoare, mlădiță fină spre fluviul dorit de mult adumbrit cu gânduri înalte de destin semnate. Referință Bibliografică: Azi / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1311, Anul IV, 03
AZI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367824_a_369153]
-
zilei calde. Sufletele sunt iar pline, De iubirea ce zidește, Până-n zările senine, Unde soarele domnește. Cu lumina lui, ce face Inimile să tresalte, De speranță și de pace Peste marea de smaralde. Dragostea din nou ne mușcă, Iarăși ne ademenește Și ne prinde iar în cușcă O iubire, ce tot crește. O iubire, ce tot crește Peste marea de smaralde, Unde soarele domnește, În lumina zilei calde. LINIȘTE (rondel) În liniștea amiezelor de vară Ne facem timp să ne privim
ZECE ZILE, ZECE NOPŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368058_a_369387]
-
încoace mi-a rămas printre puținele repere cu care îmi aleg, ațin și îmi urmez valorile. Apelez la acest „clișeu” din copilăria și adolescența mea pentru că el a fost „mirabila sămânță” care a crescut într-o eflorescență ce mă va ademeni și va forma gustul pentru reflecție, prietenie, intimitate și frumos. Și, nu e puțin lucru!... Bună și neuitată Doamnă Olteanu Elena, pe unde veți fi cutreierând acum „vămile văzduhului” ori dincolo de ele, rămâneți pe cerul simțirii mele Steaua Polară, ce va
DASCĂLII ŞCOLI DE IERI, PRIETENII ŞI PĂRINŢII NOŞTRI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367410_a_368739]
-
a fost atât de mare încât zile întregi nu s-a oprit din plâns. Îi era ciudă pe ea și pe toată lumea, că s-a lăsat înșelată în încrederea acordată sincerității unui bărbat de care îi plăcea. S-a lăsat ademenită de cuvintele sale frumos spuse tocmai atunci când simțea nevoia unui suflet pereche, unei iubiri curate și adevărate. Această dezamăgire îi va marca tot restul vieții și nimeni nu se va mai putea apropia de poarta sufletului său, rămasă ferecată pentru
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
a limitei;al baladei”Toma Alimoș”, unde crima este justificată prin obținerea dreptății în afara legii,inclusiv al celor creștinești; la fel și în”Cântecul lui Vălean”,unde pe un fecior chipeș dar și muieratic și fără scrupule,o nevastă,îl ademenește cu bucate otrăvite,în urma cărora moare în timp ce ascultă mustrările materne,este o eroare permanetizată de-a lungul istoriei literaturii române. De la Alecsandri, Călinescu, Mircea Eliade, Dumitru Caracostea, Lucian Blaga,Z.Cârlugea,Horia Bădescu,pentru a enumera câțiva,au subliniat faptul
ELOGIUL CRIMEI PRIN PRISMA IMANENŢEI TRAGICULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366873_a_368202]
-
că n-au nicio datorie față de ea, i-au zis, casa aparținea statului, ce atâta tura-vura, abia aveau ce oferi oamenilor muncii, nicidecum nu se simțeau obligați față de odraslele exploatatorilor și trădătorilor de țară. Unii i-au făcut propuneri indecente, ademenind-o cu vagi promisiuni, alții o luau în derâdere și o trimiteau să-i dea Tito casă, dacă voia. Și tocmai când lucrurile se complicaseră într-atât, încât nu păreau să-și afle o soluție, a picat ca din senin
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
la Canal). Mizând pe frumusețea lui, de netăgăduit, dar și pe meniurile preferențiale ale mamei, tânărul fu și el angajat ...la spital. Mai mult fictiv, că pontajul îl făcea mama...cu șefa cea tânără, o olteancă aprigă, pe care o ademeneau cu câte un prânz copios și stilat...în sat, acasă la ei. Infirmiera era bună de papagal. O ochise și ea pe șefa ei de pavilion, o fată mai plinuță, cuminte, retrasă și harnică, care nu pleca din cămin la
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
a fost atât de mare încât zile întregi nu s-a oprit din plâns. Îi era ciudă pe ea și pe toată lumea, că s-a lăsat înșelată în încrederea acordată sincerității unui bărbat de care îi plăcea. S-a lăsat ademenită de cuvintele sale frumos și meșteșugit spuse tocmai atunci când simțea nevoia unui suflet pereche, unei iubiri curate și adevărate. Această dezamăgire îi va marca tot restul vieții și nimeni nu se va mai putea apropia de poarta sufletului său, rămasă
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
să-l facă să uite. El se gândește la cei dragi și la minunățiile lumii de sus pe care universul apelor nu i le poate oferi. Este dus apoi într-o grădină mirifică unde trei sirene fermecătoare încearcă să-l ademenească: „Noi suntem sirenele mării, cântau ele, vino cu noi! Vei vedea în nopți de furtună valurile ucigașe înălțându-se până la cer, vei auzi trăznetul de moarte al corăbiilor și vei vedea pe punți marinarii îngroziți așteptând năpraznica moarte. Dar peste
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
nenumărate responsabilități familiale. De data asta, credeam cu tărie că va fi altceva. Am intrat în curte scormonind cu privirea peste tot, în căutarea mamei. Am rezemat bicicleta de cireșul pietros de la poartă și nici nu m-am mai lăsat ademenită de chemarea rubinie și dulce a cireșelor, ce scânteiau printre crengile generoase. Deodată m-am oprit speriată de zgomotele și suspinele ce se auzeau prin ferestrele larg deschise. Am lăsat ghiozdanul să cadă în iarba din curte și am alergat
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
din Bucovina și, mai apoi, un număr de 14 mănăstiri și schituri de la Muntele Athos, unde am fost departe de ispitele zilnice de acasă, cu precădere cele care ne „iau mințile” cu vederea și cu urechea ori cele care ne ademenesc prin multiplele canale ale internetului și televiziunilor... Pe de altă parte, așezarea bisericii cât mai în centrul parohiei ne face să înțelegem că bunul păstor, preotul paroh, stă necontenit în mijlocul turmei sale celei cuvântătoare. Aceasta este biserica parohială, potrivit destinației
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
așa mult pentru el, dorința de răzbunare și de al umili public pe tatăl ei, devenise o reală obsesie pentru el. Pentru a se răzbuna pe acesta, ar fi recurs la orice mijloc. De aceea a urmărit-o și a ademenit-o pe fiică-sa cu iubirea lui, acum după mulți ani. Nici nu-și imaginase că va izbuti să-și atingă scopul așa de ușor. Cunoscându-i firea fetei, știind că punea mare preț pe sentimente încă de când era copilă
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
El era satisfăcut de succes, aspirând la și mai multă notorietate. Talentul nu-i lipsea, băieții și fetele din trupă îl admirau și îi arătau respect. În perioada aceea de ascensiune personală, în repetate rânduri Nicola însăși, încercase să-l ademenească cu marfa lui și cu câștiguri extra însă el rezistase vitejește tentației și-i respinsese cu brutalitate prietenia, atât de mieros oferită. Nu se mai temea de acesta, având un as în mânecă cu care îl constrângea ținându-l la
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
plajei, parcurile și școlile. El se considerase scăpat din acele tentacule devoratoare de când ieșise de la clinică și își refăcuse viața sa, departe de droguri, însă subestimase perseverența,, Caracatiței” de ași urmări prada ce-i scăpase, chiar și peste mulți ani, ademenind-o și vânând-o prin toate mijloacele. Prada aceasta odată căzută iar în mrejele-i perfide, nu mai avea scăpare. Într-o seară, la o petrecere unde cânta și avea un succes nebun, Marco a cunoscut o femeie minunată, pe
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
de la aceste evenimente neplăcute din viața noastră. Îmi ocolesc de rușine toate prietenele. Poți veni la mine oricând dorești să stăm de vorbă. Oare se cade? Iar începi ca data trecută? Ai văzut că nu mănânc femei. Da, doar le ademenești cu vișinata ta specială și cafeaua turcească, spuse ea zâmbind. Numai la prietene le ofer asemenea bunătăți. Și! Domnișoarei Lepădatu nu i-ai oferit din vișinata ta specială? Ce-ți veni? Nu am ajuns așa de departe cu relația, ca să
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
te-aud, dar nu-ți descopăr calea, Pornesc buimac să răscolesc și valea, Venind de sus, din munți semeți sub creste. Îți caut ochi să îmi alunge jalea Ce parcă-n piept adânc mă răscolește, Dar vocea ta senin m-ademenește Prin vag ecou ce-ți repeta chemarea. Îmbrățișări, săruturi curg năvală, Sub noi cresc flori - grădină-nmiresmată, Ascuns izvor ne-ngână-n hârjoneală, Iar păsări trec în horă spiralată. Se trece zi și noapte inegală În visul meu, când fosta
DE DRAGOSTE, ÎN OGLINDĂ... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363734_a_365063]
-
răscolește Marea Întristare Și o vremelnicie îmi fermentează-n sânge. E-o rană albăstrie limpede și rece, Când cade în țintirim din raftul zării o stea, Iar gândul mi-e rană pe drumul care trece Copilăria înspre clipa ce-o ademenea. Gheața din scânteia-i cu zvonul ei m-apasă Pe când și-amână tata, din nou convalescența; Nu boala simte el, zăcând acum în casă, Ci datoriei simte, că i-a venit scadența. Așa cum stai culcat cu fața la perete, Acolo pe măsuța
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
orizontul - apă și cer îmbinate. Unde albastre ies din râuri, din lacuri albastre sau din cerul înstelat în oceane reflectat. Mare, stânci și valuri albe, un bărbat pe plajă doarme. El, bătrânul Lup-de-mare, cu-a lui frumusețe pe fete le ademenește ca să îl răsfețe: „Vino langă mine, te aștept demult, îmi vei fi iubită, hai, dă-mi un sărut! Strânge-mă în brațe, te voi mângâia, îți voi umple viața cu iubirea mea!” Și pe creste înspumate ei plutesc purtați de
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]