516 matches
-
ca să ne-avântăm cu voioșie către propriul spectru? "Când ți-ai epuizat rațiunea de a fi, e odios să te încăpățânezi".44 Existența e pierdere de ființă, iar a persevera este a accepta să decazi. Cioran se desfată la gândul ademenitor că are de ales, cochetează chiar cu opțiunea de a dispărea, pentru că gândul că-ți vei pune capăt zilelor îți face bine, subiect mai liniștitor nu există, este liberator. Meditând asupra lui, devii aproape la fel de liber că și actul însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
doi vânători de capre negre au avut o vedenie: se făcea că o femeie stătea la soare goală, pe o piatră, liniștită. Să tot fi avut vreo patruzeci de ani, poate mai puțin; voinică, destul de bine făcută, cu un chip ademenitor, cu pielea sănătoasă, nu avea, drept veșmânt, decât păru-i lung și blond. Ei bine, nu-i o vedenie, vânătorii nu visează: când cei doi bărbați se apropie, apariția o ia la goană, sărind printre stânci. O urmăresc, dar în
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
era pus la curent de profesori, prin diferite discuții”. De aici, putem trage câteva concluzii. Prima, ar fi aceea că unii oportuniști „mirosind” noul curs al politicii românești puseseră la punct adevărate „puciuri” pentru a ajunge în vârful îmbătător și ademenitor al puterii absolute. A doua concluzie ar fi că nu toți profesorii din oraș împărtășeau ideile „noii ordini” pe care o urlau activiștii comuniști cu orice prilej ce li se oferea sau pe orice colț de stradă pe unde găseau
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
-și valida sinele pe care abilitățile sale tehnice îl expun; omul religios poate umple catedrala cea mai vastă cu ecourile inspirației divine; iar poetul romantic ne poate alina spiritul într-o amorțeală somnoroasă și induce acceptarea necritică a compoziției sale ademenitoare. Poate toate acestea sunt surse de adevăr. Poate și celelalte sunt. Dar omul rațional care a profitat de lecția geometriei neeuclidiene este circumspect în privința capcanelor, și dacă acceptă un adevăr, el face acest lucru cu grijă, așteptându-se în orice
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
ealucinatorii imagini care umbresc un moment ce s-ar fi dorit optimist: „Ochiul meu e plin de increați... / Mii, zeci, sute de mii de increați...” (Cântec increat) „Tânăr sunt și viața îmi ține în dinți inima...” Venirea în lume este ademenitoare și, de ce nu, promițătoare (Lumea Amăgitorului). Interesant a fi „nenăscutul prunc” dăruit vieții „ca bobul spumii”, nobil triumf. Prologul celui de-al doilea volum al Trilogiei nașterii este mult mai explicit: „Sunt nenăscutul care hălăduiește / prin văi opaline. / Prin alte
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
5. Pare a fi destul de cunoscut și nepotrivit faptul că unii dintre voi, abia află că cineva cade la pat răpus de o boală care îl mistuie, că imediat se grăbesc să meargă la el și, mângâindu-l cu vorbe ademenitoare, îi promit un remediu special de mântuire dacă alege să fie înmormântat în bisericile lor. În cele din urmă, atrăgându-i pe credincioși cu astfel de argumente, se amestecă în formularea testamentului lor și se bucură atunci când bisericile sunt private
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să-și piardă orice urmă de elan și de meșteșug, iar Clara iese nevătămată din mâinile nătângului Don Juan și scapă de ispita pasului greșit. Dezamăgită de mincinoasele plăsmuiri ale imaginației nărăvașe, contesa sfârșește prin a-și găsi soțul mai ademenitor decât toți bărbații din lume. Lucia nu poate fi de acord cu asemenea morală lipsită de "romantism", condamnând visul drept vinovată iluzie. În plus, deși tânără, ea a rămas văduvă, și i se pare normal să tânjească după marea iubire
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dragoste". Reîntâlnind-o acum, după ani, o găsește totuși ispititoare ca "o știmă a lacului", iar femeia, încurajată de dorința bărbatului și de lumina blândă a lunii "se aplecă deasupra lui, cu ochii mari, negri, poruncitori, cu buzele roșii, deschise, ademenitoare", astfel încât "nici nu-și dădură seama când gurile lor se împreunară, într-o strângere tăcută și adâncă". Odată refăcută legătura cu trecutul, Marta trece la etapa confesiunilor, sugerând ideea unor destine încrucișate, pentru ca mirajul cuvintelor mângâietoare să-i ducă mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
iarbă, vântul și păpădia (fabulă) A fost odată un fir de iarbă ce, în fiecare primăvară, încolțea. Soarele, din ochi voia săl soarbă, Când, firul de iarbă, ca un Făt-Frumos, creștea. Gâzele și fluturii se odihneau pe firul mlădios și-ademenitor; și, vai, din când în când mai chicoteau, făcându-l din ce în ce, cuceritor. Dar, într-o zi, vântul, foarte gelos pe înălțimea, culoarea și succesul lui, veni și-l întrebă cu glas mieros: - Frate, de ce ești așa de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
600. Își poartă cu grijă părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește : distinsul domn Varlam, cu excesul său de maniere interbelice, pietrosul Mehmed, brutal și taciturn, ca un taur, Adrian Lupu, fostul săritor cu prăjina, informator în timpul liber, se spune. Robert Braun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca o mustrare tîrzie: ― Suferință ne trebuie, multă, imensă... Numai în suferință crește și rodește iubirea cea mare, cea adevărată și biruitoare. Iubirea, oameni dragi, iubirea! Apostol Bologa se uită în ochii ruteanului, lăcrimați și totuși strălucitori într-o lumină ademenitoare. Privindu-i însă mai adânc, Bologa se spăimântă și tresări, ca și când și-ar fi aruncat căutătura în adâncimea prăpastiei de care se ferise toată seara. Vru să zică ceva și se pomeni murmurând în neștire: ― Iubirea... iubirea... ― Iubirea voastră însă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că mai curând se va pune de-a curmezișul soartei decât să-și mai pângărească sufletul, fiindcă în suflet, în lumină i se călea mântuirea... Întunericul se subția treptat. Vântul sufla mereu și uneori cânta ca o chemare prelungă, confuză, ademenitoare. Atunci, ca o ispitire, în mintea lui Bologa încolți iarăși gândul că aceasta e ora dezertorilor... Și gândul nu i se mai păru respingător, ca și când i s-ar fi șters din creieri toate convingerile trecutului. Un sergent veni să-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
altceva, dar simți că nu e în stare, iar din fundul inimii auzi un glas limpede: "Ilona mi-e dragă..." Apoi nu se mai împotrivi glasului și sufletul i se însenină și i se umplu de o nouă bucurie mare, ademenitoare, în care Ilona întruchipa toată lumea. Și el se lăsă în brațele acestei bucurii cu sfială și uitare de sine, ca o fecioară în brațele primului iubit. Avea impresia că inima i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
planuri și alte vise. Viața mea nu mai era a mea. Era hotărâtă din altă parte. Eu aveam dreptul doar să aplaud și să fac plecăciuni. Și astfel generația mea a devenit o generație de experiment politic, îndopată cu lozinci ademenitoare și religioase ca: „războiul sfânt”, cu lozinci utopice ca: „fiecăruia după nevoi” (cine nu-și dorește?) sau „libertate liber consimțită” - menită să accepți tot ce ți se ordonă. Deodată am aflată că țara mea este compusă din clase antagoniste și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
vieții noastre. Așadar, tao ne oferă semințele înțelepciunii de care avem nevoie pentru a cultiva sănătatea și longevitatea în grădina fertilă a vieții, iar cei care cultivă solul tao prin practică zilnică și autodisciplină vor recolta cu siguranță aceste fructe ademenitoare. Tao descrie o cărare între cer și pământ, dar omul trebuie să o parcurgă cu propriile forțe. Spre deosebire de religiile occidentale, care oferă salvarea sufletului doar în schimbul credinței, porțile tao li se deschid doar celor care fac un efort deosebit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
elevul trebuie să fie învățat să lege vorbele într-un tot ca lumea, curat meșteșugit, să iubească și să prețuiască poveștile, doinele, urările și toate cântecele și zicătorile pline de tâlc ale istețului nostru popor. Acolo va descoperi acea frumusețe ademenitoare și plină de farmec a gândurilor care izvorăsc din adâncul simțirii omenești. Acolo va găsi inima neprefăcută și pururea tânără a țăranului nostru, acolo eterna icoană în care sufletul românului se arată, aici mâhnit și tânguitor, aici voios și zglobiu
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
mesianice de evoluție a formelor cu cea de "revoluție", adică a liniei cu spirala. Un cuvânt-ripolin Între imaginile noastre și noi se ridică un cuvânt-ecran: "arta". De nenumărate ori și parcă mașinal ne-am lovit de acest fourre-tout. Acest cuvânt ademenitor împiedică orice elucidare a valorilor imaginii. Ea prezintă un artefact drept natură, o clipă drept esență și un folclor drept universal. Retorica sumară a artei, o minciună frumoasă, e prea omniprezentă spre a fi eludată. Ne-am mulțumi s-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un fapt social. Primul ține de umanism, căci construiește un real sub responsabilitatea unei priviri, cineastul. Cea de-a doua are o predilecție pentru umanitar, asociind moralizarea și felia de viață. Destul de "imorală" în propriile-i proceduri interne, uitucă, înșelătoare, ademenitoare, prea puțin preocupată de consecințele imaginilor ei și de urmărirea subiectelor, televiziunea excelează totuși în a le face morală altora, nouă. Ni-i înfățișează pe bunii și răii fiecărei zile. Fatal pentru marile cauze, micul ecran este un preot al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și îi recunoștea drepturile asupra teritoriilor din Austro-Ungaria în schimbul neutralității. au fost negociate îndelung clauzele viitorului tratat de alianță cu Antanta. -Statele angajate în război de o parte și de alta au făcut presiuni asupra guvernului român, oscilând între promisiuni ademenitoare și amenințări, solicitările intensificându-se după intrarea în război a Italiei și Bulgariei (1915). -Marile puteri aveau așteptări diferite de la România: o Puterile Centrale sperau, în cel mai fericit caz, neutralitatea României; o Franța și Rusia, nemulțumite de tergiversările lui
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
tot atât de bine gote” (I, 350): bâtcă, beucă, boare, bulz, burduf, burtă, butură, cotângan, élele, gâldău, grind, harnic, iazmă, a îmburda, măgură, mârțoagă, picui, pisc, plug, rofie, smetie, stărnut, strugure, tureatcă, a se uita, vorbă, a zburda, a zgudui. El citează ademenitoarea afirmație a lui Diculescu cum că „numărul elementelor vechi germane din limba română, în afară de numele proprii, este de cel puțin 300”. O atenție similară acordă autorul nostru studiului lui G. Giuglea Cuvinte și lucruri. Elemente vechi germane din limba română
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și armonie pe care am pierdut-o. În aceste căutări ale redobândirii stărilor pierdute ale Raiului, unii nimeresc drumul repede prin ascultarea poruncilor date direct de Tatăl Ceresc. Alții în aceste căutări mai tare rătăcesc drumul luându-și ghiduri false ademenitoare sau rațiuni greșite. * Viața pe pământ curgea după măsura timpului de pe pământ. De la moartea trupului lui Faust trecuseră în timpul terestru aproximativ 400 de ani. După salvare, ca oricărui suflet, i se oferă ocazia, momentul când va trebui să poată evolua
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste largi și lungi până în pământ, viu colorate; ochi mari și negri ca tăciunele, cu păr negru lucios, pășesc mândre cu fruntea sus, cu mâinile pe șoldurile ademenitoare, scuturându-și pieptul plin de mărgele și argintării... Stai, așa și te întrebi... „Cât foc trebuie să zacă în trupurile acelea arămii?!“. Povestea tristă a vieții lor este veche... își duc întreaga viață în căruțe cu coviltir, din ținut în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acasă. Era norocoasă. Măcar avea o casă unde să se ducă - Lisa trebuia să meargă să își caute una. Ashling a intrat mulțumită în apartamentul ei, s-a descălțat și și-a verificat mesajele de pe robotul telefonic. Luminița roșie clipea ademenitor și lasciv, așa că Ashling apăsă play. Era nerăbdătoare să aibă companie și să comunice cu lumea, pentru a putea digera prima ei zi de muncă, provocatoare și oarecum ciudată. Dar, spre dezamăgirea ei, nu avea decât un mesaj de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Urcam gâfâind, Împins de un impuls concret, precis, aproape palpabil. Ceva mă făcea să mă opresc lângă fântâna cu ciutură, Înconjurată de tufișuri sălbatice, de bozii și mărăcinii Înalți, cu măciulii albastre. Îmi amintesc sălciile țesând deasupra o plasă verde, ademenitoare prin răcoare și liniște; scot o găleată cu apă din Întunericul adânc și, după ce mă satur să beau, Încep s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o tigresă, suplă În mișcări, inventivă și capricioasă ca o tânără neînvățată. Se preface că stă, apoi fuge imprevizibil și se urcă pe zidul ce desparte cele două construcții. Acolo se răsfață, culcându-se cu ghearele În sus, tăvălindu-se ademenitor, cu toate acele mișcări de provocare și de capriț. El, deși a stat aproape nepăsător (e negru tot, În afară de gulerul alb cu croială largă din jurul gâtului), sare dintr-un salt drept În spinarea ei, apucând-o cu dinții de ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]