93,376 matches
-
chiar și animalele și gîngăniile de tot felul se tîrau în fața mea și fîțîiau din coadă. Dar pisicile! Pisicile pur și simplu erau nebune după mine și, cînd mergeam pe scări, fugeau gudurîndu-se în fața mea. Pe vremea aceea eram într-adevăr foarte înțelept și știam totul. Nu exista nici un lucru care m-ar fi pus în încurcătură. Un minut de concentrare a creierului meu minunat și cea mai complicată întrebare se rezolva în cel mai simplu mod. M-au dus chiar
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Da-n parc s-a legat de ea un marinar. Să mergem, hai să mergem, zice, să ne culcăm. Ea zice: "De ce să te culci ziua?" Iar el o ține pe-a lui: să ne culcăm și gata. Și, într-adevăr, soției profesorului i s-a făcut somn. Merge ea pe stradă și i-e somn. în jur aleargă oameni oarecum albaștri și verzi, dar ea vrea să doarmă. Merge și doarme. Și visează că parcă îi vine în întîmpinare Lev
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
găină. Soția profesorului încearcă să prindă găina, dar găina s-a ascuns sub divan, de unde se uită ca un iepure. S-a băgat soția profesorului sub divan după iepure și s-a trezit. S-a trezit și vede că, într-adevăr, stă întinsă sub divan. Iese soția profesorului de sub divan și vede că e propria ei cameră. Iată și masa cu cafeaua neterminată. Pe masă stă o scrisorică: "Asta e tot ce-a rămas din soțul Dumneavoastră". Soția profesorului a mai
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
ideea atîtora "că această canalie de geniu a oglindit epoca, dar a și format-o, pe ea și posteritatea moravurilor și psihologiei române", începem să ciulim urechile. Ca să auzim că, o singură dată contestat, între războaie (ceea ce e departe de adevăr), Caragiale a fost "aproape fără rezerve valorificat de alienii care au introdus realismul socialist". Vezi Doamne, străinii de neam din anii '50 "aveau nevoie de un critic [...] pentru a veșteji trecutul acestei țări" și l-au găsit în Caragiale fiindcă
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
e o coproducție franco-belgiano-italo-britanico-slovenă, numai bosniacă nu! No Man's Land a învins-o, așadar, pe Amélie, în cele mai mari bătălii ale Planetei Cinema: bătălia Oscarurilor și bătălia Cannes-ului. Și totuși, Amélie a avut - are! - un destin într-adevăr fabulos (Le Fabuleux destin d'Amélie Poulain se cheamă, în original, filmul lui Jean-Pierre Jeunet), care eclipsează destinul, prin comparație nesărat, de premiant previzibil, al lui No Man's Land. În cîțiva ani, No Man's Land va fi uitat
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
și estetice. Iscodirea, sistematizarea și documentarea - cu acribie doctorală - a acestui gen reprezintă meritul Mariei Zambrano, poate nu întâmplător concretizat în plin război mondial (1943). Dacă e adevărat că acest gen se naște din biografie, se poate confirma că într-adevăr trecerea Mariei prin lume a fost de excepție, demnă de a unui mare romancier, dintre cei a căror viață a făcut operă (Karen Blixen sau Marguerite Yourcenar ar fi de pomenit, dintre doamne, în acest context). între "valurile întâmplării", cunoștința
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
03.2002). Toate aceste variații sînt permise de traducere; sintagmele păstrate în forma engleză au desigur mult mai puțină disponibilitate contextuală, chiar dacă uneori sunt tratate de vorbitori cu destulă dezinvoltură (ca o unitate morfologică): "nu împărtașesc (...) conceptul de relativism pentru adevăr, political correctness-ul care desființează morala" (FRL - 11.03.2002). Pentru a discuta semantica și pragmatica folosirilor actuale, citatele cele mai la îndemînă sînt tot cele jurnalistice și/sau din Internet. Nu totdeauna îmbinările au sensul care ne interesează: politic corect
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
afirmat în țară că Antonescu a fost criminal de război. * În premieră în România, la Colegiul Național de Apărare a fost organizat un curs de Istorie a Holocaustului ținut de Radu Ioanid, director la Muzeul Holocaustului de la Washington. Citat de ADEVĂRUL acesta a afirmat: "Aproximativ 250.000 de evrei români și ucrainieni au fost omorîți sau au murit datorită administrației Antonescu. Trebuie să ne amintim și că Antonescu a declarat război Statelor Unite. Reprezentanții Statelor Unite manifestă o clară ostilitate față de ideea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
un film puternic și sobru, care distilează o emoție cerebrală, o răceală incandescentă... Scenariul a operat și a epurat masiv substanța piesei, urmărind un singur fir: tăcerea Papei Pius XII și încercările disperate ale unui martor de a face cunoscut adevărul, de a sensibiliza lumea; un martor foarte special, Kurt Gerstein ("misterios, ambivalent, impenetrabil", cum îl numea un istoric), ofițer SS implicat activ, ca specialist (în chimie), în procesele tehnice din fabricile morții și în livrările de gaz Zyklon B ;"numele
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
mult mai limpezi: Gerstein, jucat cu o teribilă putere de concentrare de Ulrich Tukur, e un om "normal", împovărat de crima la care asistă și la care participă, un om care se vrea "ochiul Domnului" în infern, un mesager al adevărului înnebunit de ineficiența demersurilor lui și încadrat, mereu, de un înger și de un diavol. Îngerul e un tînăr iezuit - jucat, tulburător, de Mathieu Kassovitz; rolul a fost jucat, pe vremuri, la Bulandra, de Ion Caramitru, cel care acum, în
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
Pentru aparatul Bisericii Catolice, anii '40 reprezintă continuarea secolului al XIX-lea. Hitler nu este un personaj plăcut, dar luptă împotriva lui Stalin, iar Biserica îi urăște în egală măsură pe comuniști și pe evrei..." Se pare că, de fapt, adevărul istoric e mai nuanțat decît această opinie tranșantă. Există volume de documente care atestă faptul că Biserica nu promova o tradiție de ură, cum susține scenaristul, iar Vaticanul n-a fost tăcut și absent față de ororile nazismului; Papa Pius XI
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
invers: nemții, drept răspuns, și-au extins persecuțiile și asupra evreilor botezați, pînă atunci scutiți de teroare!... Dar nu pîlpîitoare subtilități de atitudine și tremurătoare circumstanțe atenuante îl interesează pe un cineast care cultivă tăietura fermă, cum e Costa-Gavras, ci adevărul crud, esența problemei: aceea că, privitor la moartea unor oameni, în secolul XX, a existat o fracțiune de secundă în care umbra zvasticii a acoperit umbra crucii... Este și ideea grafică a afișului de scandal, semnat de Oliviero Toscani (judecat
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
cîteva seri, la Realitatea TV, Stelian Tănase l-a invitat în emisiunea lui pe Dan Oprescu. Sursa și Obiectivul, trădătorul și trădatul au discutat calm, întrerupți de opinii telefonice și de anchete de stradă în care se rostea frecvent cuvîntul adevăr. Adevărul lui Dan Oprescu, rostit de la bun început: n-a fost șantajat, n-a fost plătit, el s-a oferit de bună voie să-și spioneze prietenul. De ce, nene Iancule? Păi, a zis Dan Oprescu, voia prin aceste turnătorii să
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
seri, la Realitatea TV, Stelian Tănase l-a invitat în emisiunea lui pe Dan Oprescu. Sursa și Obiectivul, trădătorul și trădatul au discutat calm, întrerupți de opinii telefonice și de anchete de stradă în care se rostea frecvent cuvîntul adevăr. Adevărul lui Dan Oprescu, rostit de la bun început: n-a fost șantajat, n-a fost plătit, el s-a oferit de bună voie să-și spioneze prietenul. De ce, nene Iancule? Păi, a zis Dan Oprescu, voia prin aceste turnătorii să-i
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
-ți impui un ton, să promovezi cultura în felul în care o face Dan C.-ul, nu-ți rămîne decît să faci școli pe la Păltiniș. O glumă de la care, bineînțeles, multe capete luminate vor sări în aer. Există totuși un adevăr în această mică "poantă" și de aici pornește toată indecizia de "statut" cultural al scriitorincului nostru. Se raportează "serios" Dan C. Mihăilescu la modelul Noica? Sigur că da. O face ironic, dar reperul este extrem de puternic pentru criticul cu pricina
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
împinge literatura, nu este niciodată destul pentru a produce revoluția din mintea oamenilor, că, dacă ai de gînd să faci o treabă politică, trebuie să faci o treabă politică; nu e ușor de aflat cum studierea literaturii poate schimba într-adevăr peisajul politic. Rezultatul este că s-a produs un fel de distanțare de studiile literare și, în același timp, nu există locuri de muncă în domeniu, iar combinația aceasta de factori are un efect depresiv pentru tineri. în parte, e
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
care a fost atît de influențat de acești scriitori, destul de dificilă. Astfel, persoane creative, care au studiat limbi și literaturi străine, se orientează către computer studies unde simt că se pot realiza. Globalizarea despre care se vorbește atît înseamnă într-adevăr că nimeni nu mai știe nici o limbă străină și, prin urmare, nu se prea mai citește literatură. Permiteți-mi să vă dau exemplul programului de Poetică de la Buffalo (SUNY). Acesta a apărut acum zece ani datorită lui Charles Bernstein care
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
poezia umoristică sau poezia care nu își propune să fie critică. Credeți că Adorno chiar voia o lume în care muncitorii din fabrici urmau să fie la fel de importanți ca intelectualii? Și care ar fi gusturile acestor muncitori? Noi trăim într-adevăr dictatura proletariatului - oamenilor nu le place să o spună, dar așa stau lucrurile în Statele Unite. Am avut multe discuții în contradictoriu pe această temă cînd, după ce am terminat facultatea, am lucrat la Metro Goldwyn Mayer, scriind titraje. Așa am ajuns
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
proverbelor și a expresiilor colocviale fixe; de vreme ce personajul este construit mai degrabă ca rebel, nu e cazul să se exprime ca 'vocea poporului' la fiecare cîteva rînduri. O altă dimensiune care pare a fi vizată de acest roman este căutarea adevărului, sau mai precis denunțarea unei minciuni care a distrus vieți. Gîndul că au fost obiecte de manevră într-un joc pe care nu îl înțeleg supraviețuiește în mintea participanților la revoluție mai obsedant decît amintirea propriu-zisă a zilelor de teroare
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
de bine, ca altădată: Fraze mici și scurte, draga mea. Nu uita, dacă vrei ca omenii să te înțeleagă. Eu nu mă gândeam la oameni, mă gândeam la ce aveam de scris, asta e tot". Lecția învățată ar fi că adevărurile mari și dureroase nu se spun cu retorică, ci se învăluiesc, discret, în fraze scurte. Dincolo de această istorie a ceea ce se pierde, rămâne o singură certitudine: memoria a fost salvată. Pierrette Fleutieux, Des phrases courtes, ma chérie (ed Actes Sud
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
de pe undeva, care era cam așa și nu așa (...)" (finalul la Povestea lui Stan Pățitul). în folosirile "serioase", imprecizia poate privi gradul de specificare (cantitativă sau calitativă) a unui conținut reprezentat (cam o sută, cam mult), sau poate indica gradul de adevăr atribuit de locutor enunțului (a cam băut - cu sensul "s-ar părea că a băut"); în fine, poate marca pur și simplu gradul de angajare limitată a locutorului în actul său de limbaj, formulat - adesea din rațiuni de politețe - cu
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]
-
ieșean din februarie, la rubrica Din revistele altora, se observă cu privire la această dispută un lucru mult mai evident și anume că Observatorul încearcă să monopolizeze gîndirea realmente democratică din Romînia. Nota din Timpul îl citează pe dl. C. Stănescu din Adevărul literar Și artistic în legătură cu monopolul cu pricina. De unde se vede că lucrurile sînt mai complicate decît socoate dl. Cornea. În fine, dl. Șerban Papacostea denunță un plagiat: capitolul despre Ștefan cel Mare din volumul 4 al Istoriei românilor, scos sub
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15410_a_16735]
-
mai întîi în germană și nu în spațiu românesc, ci la Viena, în 1998, la Editura Zsolnay Verlag. A avut un imens succes de public și de critică acolo. Autorul spune însă precaut: "Nu știu în ce măsură această carte este într-adevăr mare; rezonanța ei este mare: mulți își văd oglindită în ea existența lor." Cartea a fost tradusă apoi de Nora Iuga. Sunetul ei a devenit, datorită traducătoarei, dar poate și datorită locului în care trăiește autorul, un sunet splendid românesc
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
adăpostul antiaerian din grădină: "După ce au părăsit adăpostul și au aruncat o privire cercetătoare spre cer, cele trei doamne au exclamat ca dintr-o singură gură rujată la fiecare într-o altă nuanță de roșu: Nu am înrăznit să repun adevărul în drepturile lui, și anume că aceasta era o operă românească, proiectată și executată de șeful nostru de magazin, Sorin Mircea Nicoară, care căzuse la Soroca pe Nistru." înainte de a discuta acest roman din punct de vedere estetic, foarte importante
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
fragment aflăm că Ina este o pianistă foarte dotată. După nefericitele întâmplări din viața ei (traiul cumplit lângă un om aproape nebun, cu care fusese căsătorită de timpuriu), Ina "se dedicase muzicii, cum te arunci în brațele cuiva și în adevăr găsise brațele deschise ale Elenei, ale lui Marcian." Ina concertase sub bagheta lui Marcian - acesta din urmă o considera foarte talentată. Maestrul încearcă să-i facă un program de lucru, dar Ina are o fire refractară și nu vrea să
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]