515 matches
-
de Management Social și Dezvoltare Comunitară și a obținut diploma de doctor în domeniul sociologie (2011). Activitatea didactică și de cercetare este focalizată pe domenii precum: deontologia profesiei de asistent social, formarea profesională continuă, deontologia și legislația muncii, devianță socială, adicții. Este autoare a numeroase articole și studii în domenii pe care le predă și le cercetează, fiind coautoare a volumelor Politica ocupării forței de muncă (2008) și Sisteme de acțiune socială (2008). Mihaela Rădoi, Devianța socială la tineri. Dependența de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
și delincvența juvenilă / 106 4.1.7 Rolul factorilor economici în determinarea comportamentului deviant / 107 4.2 Importanța analizei factorilor de risc în elaborarea programelor de prevenire a consumului de droguri / 109 4.3 Metode și principii de tratament în adicții / 118 4.3.1 Modalități de intervenție în funcție de stadiul consumului / 120 4.3.2 Strategii de intervenție pentru combaterea consumului și traficului de droguri în lume / 129 4.3.3 Intervenții în domeniul tratamentului și al sănătății / 131 4.3
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
consum / 176 5.1.5 Modalități și surse de procurare a drogurilor / 178 5.1.6 Factori determinanți ai consumului de droguri / 180 5.1.7 Disponibilitatea față de consum / 183 5.2 Strategii de prevenție și modalități de intervenție în adicții / 186 5.2.1Vizibilitatea programelor de intervenție în domeniul drogurilor / 191 5.3 Prevalența consumului de droguri în rândul elevilor din Municipiul Iași / 196 5. 4 Profilul consumatorului de droguri, elev, în Municipiul Iași / 198 5. 5 Concluzii / ANEXE / 211
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
droguri, dar și de evitarea marginalizării și excluderii sociale a consumatorilor de substanțe psihotrope. Lucrarea abordează problematica amintită dintr-o perspectivă pluridisciplinară, oferind informații privind evoluția și amploarea fenomenului, consecințele consumului de droguri, măsuri de prevenție și modele de intervenție. Adicția, consumul de droguri, consumatorul de droguri sunt teme tratate din perspectivă istorică, prin analiză comparată, pornind de la concepte de bază, modele teoretice, politici sociale și de intervenție în domeniu, concomitent cu analiza reflexivă menită să identifice cauze ale existenței și
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
în baza unei prescripții medicale) conduc fără îndoială la o dependență sigură a consumatorului față de ele. În toată lumea, aceste substanțe sunt supuse unui regim strict și controlului internațional. 1.3. Conceptul de dependență - noțiuni generale În ultimii ani, termenul de adicție a fost folosit în legătură cu orice comportament de tip compulsiv - fie că este vorba de consumul de alcool, substanțe, jocuri de noroc, dependența de internet, dependența de muncă sau bulimie. Atunci când vorbim despre dependența de droguri ne referim la dependența de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
pentru a le putea evita, mai mult decât încercarea de a ajuta subiecții să-și rezolve problemele. Acest model are două componente principale (Costa și Lopez, 1996): - promovarea competenței individuale; - dezvoltarea de comunități și organizații competente. Modelul medical, care explică adicțiile, susține că o persoană dependentă nu mai poate fi recuperată: odată dependent - întotdeauna dependent (Blume, 2004). Susținătorii acestei teorii argumentează că dependența de substanțe trebuie tratată ca orice boală (diabet, astm sau hipertensiune) deoarece ceea ce determină apariția acesteia este predispoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
model medical este cel al dopaminei D2. În creierul uman sunt cinci subtipuri de receptori ai dopaminei (Ivanov, Schulz, Palmero și Newcorn, 2006, p. 22). Unul dintre acești receptori a fost vizat în mod special atunci când s-a studiat domeniul adicțiilor și anume receptorul dopaminei D2 (Hurd, Y. L., 2006, p. 58). Studiile efectuate au arătat că prezența în număr mai mic a acestor receptori poate duce la dezvoltarea comportamentelor adictive (Ivanov, Schulz, Palmero și Newcorn, 2006). Multe cercetări ce au
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
2006, p. 58). Studiile efectuate au arătat că prezența în număr mai mic a acestor receptori poate duce la dezvoltarea comportamentelor adictive (Ivanov, Schulz, Palmero și Newcorn, 2006). Multe cercetări ce au avut la bază modelul medical de analiză a adicțiilor au concluzionat că factorii genetici sunt responsabili în formarea comportamentelor de inițiere și menținere a consumului de substanțe. (Harvard Health Publications, Addiction and the problem of relapse, 2007, http://healthyliving.msn.com/ health-wellness/addiction-and-the-problem-of-relapse-1). Totodată aceleași cercetări au scos în
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
studii efectuate în populația generală arată că peste 60% dintre consumatorii de substanțe provin din familii în care acest comportament nu este prezent (Ivanov, Schulz, Palmero și Newcorn, 2003, p. 1270). Contrar acestor ipoteze, există teorii care susțin că, dimpotrivă, adicțiile nu sunt altceva decât abateri conștiente de la normă (asemenea condusului cu viteză) și, trebuie sancționate ca atare (Marlowe, D.B. și colab. 2003, pp. 40-46). Studiile epidemiologice efectuate arată că mulți dintre cei care la un moment dat însumau criteriile de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
au fost înscriși doar în categoria consumatorilor de substanțe. Consumatorii de alcool, spre exemplu, pot alterna perioade de consum abuziv cu perioade de abstinență sau cu perioade de consum social-controlat (Vaillant, 1996). Referitor la dependența de alcool, teoriile timpurii ale adicțiilor, au postulat că odată dependent, individul nu mai este capabil să își controleze comportamentul și prezintă risc crescut de a muri, din cauza efectelor asupra sănătății determinate de consumul de alcool. Această abordare pesimistă are la bază observarea comportamentelui persoanelor dependente
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
găsit atât la bărbați cât și la femei, la diferite vârste, la persoane de rasă albă sau de culoare, ceea ce demonstrează un nivel înalt de generalizare Modelul social al lui Peele (1985) se bazează pe rolul pe care îl au adicțiile în stilul nostru de viață. Modelul susține că nici substanța (în sine), nici comportamentul, nu sunt cele care produc adicția, ci modul în care persoana interpretează aceasta experiență și cum răspunde la nivel fiziologic, emoțional și comportamental la respectivele substanțe
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
demonstrează un nivel înalt de generalizare Modelul social al lui Peele (1985) se bazează pe rolul pe care îl au adicțiile în stilul nostru de viață. Modelul susține că nici substanța (în sine), nici comportamentul, nu sunt cele care produc adicția, ci modul în care persoana interpretează aceasta experiență și cum răspunde la nivel fiziologic, emoțional și comportamental la respectivele substanțe. Modul de a se confrunta cu realitatea cotidiană și modul de a se vedea pe sine influențează în mod clar
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
și modul de a se vedea pe sine influențează în mod clar și experiența adictivă. Acest model recunoaște totuși, că experiențele trecute, personalitatea și mediul social vor determina un stil de confruntare cu cotidianul. Drogurile și comportamentele ce conduc la adicții se vor converti, astfel, în "amulete" pe care persoana le are pentru a înfrunta mai bine situațiile de stres, anxietate, durere, depresie etc. După Peele, cultura noastră favorizează adicțiile pentru că a dezvoltat ca valori centrale succesul și reușita individuală. Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
stil de confruntare cu cotidianul. Drogurile și comportamentele ce conduc la adicții se vor converti, astfel, în "amulete" pe care persoana le are pentru a înfrunta mai bine situațiile de stres, anxietate, durere, depresie etc. După Peele, cultura noastră favorizează adicțiile pentru că a dezvoltat ca valori centrale succesul și reușita individuală. Atunci când acestea sunt dificil de obținut, refugierea în adicții este un mod de a vedea viața dintr-o perspectivă opusă. În același timp, viața fiind din ce în ce mai controlată de către instituții, individul
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
care persoana le are pentru a înfrunta mai bine situațiile de stres, anxietate, durere, depresie etc. După Peele, cultura noastră favorizează adicțiile pentru că a dezvoltat ca valori centrale succesul și reușita individuală. Atunci când acestea sunt dificil de obținut, refugierea în adicții este un mod de a vedea viața dintr-o perspectivă opusă. În același timp, viața fiind din ce în ce mai controlată de către instituții, individul percepe ca fiind dificil controlul asupra propriei vieți iar adicția reprezintă un mod de a ieși din această situație
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
individuală. Atunci când acestea sunt dificil de obținut, refugierea în adicții este un mod de a vedea viața dintr-o perspectivă opusă. În același timp, viața fiind din ce în ce mai controlată de către instituții, individul percepe ca fiind dificil controlul asupra propriei vieți iar adicția reprezintă un mod de a ieși din această situație. Peele, construiește un model în etape care determină trecerea de la uzul de substanțe la abuzul de substanțe ( Peele în Lettieri, D., Sayers, M., Wallenstein Pearson M., (edit.), 1980, pp. 327, 350
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Conform lui Calafat, Amengual, Guimeráns și colab. (1995), cauzele sau factorii care facilitează interesul față de droguri sunt în legătură cu dinamica personală și socială și în primul rând cu contactul cu drogurile. Autorii afirmă că ideea principală a acestui model este definirea adicției, care este văzută ca un rezultat al relațiilor dintre consumator și produsul consumat, și care crează o nevoie (dependență psihică) de a menține consumul anumitor droguri precum și așteptări legate de a obține beneficii urmare a efectelor consumului. Autorii sugerează un
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
oportunitățile economice și cele educaționale, precum și cultura populară (la nivel macro) îi încurajează în acest sens (Anderson, T.L., 1995, Anderson, T.L., DeMott, L.,1998). Marginalizarea în ambele forme atât cea personală, cât și cea socială reprezintă factori determinanți în debutul adicțiilor. Marginalizarea personală sau automarginalizarea apare ca factor determinant al debutului în adicții(Miftode,V., 2002). Atât în studiile lui Anderson, T.L. (1991, 1994), cât și în teoria reproducerii culturale (Bourgois, 1989, 1996, Waterson, 1993, Bourdieu, 1980, Bourdieu și Passeron, 1977
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
încurajează în acest sens (Anderson, T.L., 1995, Anderson, T.L., DeMott, L.,1998). Marginalizarea în ambele forme atât cea personală, cât și cea socială reprezintă factori determinanți în debutul adicțiilor. Marginalizarea personală sau automarginalizarea apare ca factor determinant al debutului în adicții(Miftode,V., 2002). Atât în studiile lui Anderson, T.L. (1991, 1994), cât și în teoria reproducerii culturale (Bourgois, 1989, 1996, Waterson, 1993, Bourdieu, 1980, Bourdieu și Passeron, 1977) întâlnim conceptul de marginalizarea socială. Marginalizarea are două dimensiuni principale. Așa numita
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
de colegi (Spooner, Hall și Lynskey, 2001) Reguli școlare care descurajează delincvența și comportamentul abuziv (Spooner, Hall și Lynskey, 2001) Performanțe școlare și recunoașterea lor (NIDA, 1997, Spooner, Hall și Lynskey, 2001) 4.3. Metode și principii de tratament în adicții Consumul de substanțe poate duce la adicție și ulterior la dependență ceea ce rezultă,în final, este o maladie ce poate fi tratată. Scopul final al tratamentului este abstinența, dar acesta presupune atingerea obiectivelor pe termen scurt: reducerea consumului, îmbunătățirea capacităților
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Reguli școlare care descurajează delincvența și comportamentul abuziv (Spooner, Hall și Lynskey, 2001) Performanțe școlare și recunoașterea lor (NIDA, 1997, Spooner, Hall și Lynskey, 2001) 4.3. Metode și principii de tratament în adicții Consumul de substanțe poate duce la adicție și ulterior la dependență ceea ce rezultă,în final, este o maladie ce poate fi tratată. Scopul final al tratamentului este abstinența, dar acesta presupune atingerea obiectivelor pe termen scurt: reducerea consumului, îmbunătățirea capacităților de funcționare normală și reducerea riscurilor medicale
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
trăiește având în vedere posibilitatea existenței unor afecțiuni psihiatrice, a stării de sănătate, a deficitului de învățare și a problemelor familiale (Swadi, 2000). Tratamentul poate fi: pe termen scurt (mai puțin de șase luni) terapie rezidențială (centre specializate în tratamentul adicțiilor), terapie medicamentoasă și terapie în ambulatoriu pentru menținerea abstinenței. Terapiile pe termen lung includ: menținerea cu metadonă, tratamentul în ambulatoriu pentru consumatorii de opioide și reintegrare socială prin programe de reabilitare bazate pe comunitate (NIDA, 2002). În ceea ce privește eficacitatea tratamentului, au
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
necesar, pentru asigurarea faptului că planul răspunde nevoilor individuale de schimbare; * rămânerea în tratament pentru o perioadă îndelungată de timp este esențială pentru eficiența tratamentului; * consilierea (individuală sau de grup) și terapiile comportamentale sunt componente esențiale ale tratamentului, eficient, pentru adicții; * medicația este un element important al tratamentului pentru mulți pacienți, mai ales când este combinată cu consilierea psihologică și cu psihoterapia comportamentală; * indivizii cu dependență și afecțiuni psihice coexistente trebuie tratați într-o manieră integrată; * dezintoxicarea fizică este doar o
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
important al tratamentului pentru mulți pacienți, mai ales când este combinată cu consilierea psihologică și cu psihoterapia comportamentală; * indivizii cu dependență și afecțiuni psihice coexistente trebuie tratați într-o manieră integrată; * dezintoxicarea fizică este doar o primă etapă în tratamentul adicțiilor, și în absența altor abordări, oferă puțin, pentru schimbarea pe termen lung a comportamentului de consum; * tratamentul nu trebuie să fie voluntar pentru a fi eficient; * posibilitatea de reluare a consumului de droguri trebuie monitorizată continuu; * programele de tratment trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
reveni oricând la etapa anterioară. Ținând cont de faptul că România are puține servicii de tratament a dependenței psihice prin intermediul comunităților terapeutice, recăderile în rândul consumatorilor sunt foarte frecvente. Sunt recomandate mai multe niveluri de tratament specifice fiecărei etape a adicției. Astfel în primele două etape consumatorul poate fi identificat și îndrumat către tratament de către familie și prieteni (nivel 1) sau prin intermediul persoanelor din instituțiile pe care consumatorul le frecventează (școală, spital, instituții de asistență socială, cabinetul de consiliere școlară - nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]