659 matches
-
a mea"/"este a mea"). În toate limbile romanice însă, formele pronominale sînt însoțite de articol (posesiv-genitival în română și hotărît în celelalte limbi). Pentru a realiza exprimarea emfatică a posesiei, în spaniolă, forma pronominală se poate folosi cu valoare adjectivală, dar urmînd substantivului determinat: es libro mío "este cartea mea", ceea ce franceza exprimă printr-o determinare suplimentară cu ajutorul pronumelui personal precedat de prepoziția à: c΄est mon livre à moi. Deoarece pronumele demonstrativ ille a fost folosit în latina tîrzie
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vapor, vas" și stor [stu:r] "mare"). La plural, există numeroase desinențe, ca în germană (și în islandeză), și, tot ca în germană, desinențele sînt însoțite uneori de alternanțe fonetice (umlaut). Relațiile cazuale se exprimă analitic, cu ajutorul prepozițiilor, iar flexiunea adjectivală are două aspecte, tare și slabă, ca în daneză și în olandeză, însă cu forme mai puține decît în germană. Diateza pasivă se poate realiza analitic (cu auxiliarul blive), dar și sintetic (cu desinența -s). Ca atare, o formulare precum
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
diftong sau o consoană sonoră (consoanele surde nu cunosc fenomenul). Nu are flexiune cazuală, în afară de -s la cazul genitiv, relațiile cazuale fiind exprimate cu ajutorul prepozițiilor. Articolul hotărît este enclitic, dacă substantivul este nedeterminat, dar devine proclitic, dacă are o determinare adjectivală (skib "navă", skibet "nava", det store skib "nava mare"). Diateza pasivă se poate exprima, la fel ca în suedeză, atît sintetic, cît și analitic, cu desinența -s sau cu auxiliarul blive [bli:ə / bli / ΄bli:və]. În daneză se întîlnesc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
kindern "copii mari", het mooie boek [ət mo:iə bu:k] "cartea frumoasă", dar enn mooi boek [e:n mo:i bu:k] "o carte frumoasă". În sfîrșit, limba germană, cu trei declinări ale adjectivului, cuprinde la cea tare flexiunea adjectivală în condițiile absenței unei alte determinări (m. schöner Tag "zi frumoasă", f. schöne Frau "femeie frumoasă", n. schönes Kind "copil frumos", pl. schöne Tage/Frauen/Kinder), și, de aceea, adjectivul determinant preia desinențele ce marchează cazul și se acordă în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un astfel de sufix, -mente, care provine din ablativul substantivului latinesc mens,-ntis "mod de a gîndi sau de a simți; pricepere, minte". Acest sufix a devenit în limbile respective utilizat în transformarea adjectivelor calificative în adverbe, fiind atașat formei adjectivale de feminin (în franceză, de exemplu, m. heureux, f. heureuse, adv. heureusement). Dacă procedeul schimbării categoriei gramaticale prin topică face din română un tip aparte în familia romanică, procedeul se regăsește, însă nu cu aceeași frecvență, în limbile germanice. Limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
normalerweise "în mod normal" / normal "nor-mal, obișnuit; regulat". În limba neerlandeză, orice adjectiv calificativ poate fi folosit ca adverb, fără nici o schimbare a formei, dar trebuie să urmeze după un verb, pentru care este determinant. Aceasta face posibil ca semnificația adjectivală "bun" și semnificația adverbială "bine" să fie reunite sub aceeași formă lingvistică goed [xu:t], la fel ca în alte limbi germanice, de altfel (cf. germ. gut). Ținînd cont că în neerlandeză adjectivul cu valoare de nume predicativ este invariabil
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de altfel (cf. germ. gut). Ținînd cont că în neerlandeză adjectivul cu valoare de nume predicativ este invariabil (ca în germană și în engleză), există mai multe valori pe care le poate avea goed determinabile numai prin topică: 1) atribut adjectival, cînd precedă un substantiv (Ik reserveer een tafel in een goed restaurant. "Rezerv o masă într-un restaurant bun"), 2) nume predicativ adjectival, cînd este după un verb copulativ (De kwaliteit is goed. "Calitatea este bună") și 3) complement de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
engleză), există mai multe valori pe care le poate avea goed determinabile numai prin topică: 1) atribut adjectival, cînd precedă un substantiv (Ik reserveer een tafel in een goed restaurant. "Rezerv o masă într-un restaurant bun"), 2) nume predicativ adjectival, cînd este după un verb copulativ (De kwaliteit is goed. "Calitatea este bună") și 3) complement de mod, cînd succedă un verb noțional (Ik voel me goed. "Mă simt bine"). Limba engleză are, pe lîngă adverbele propriu-zise, lipsite de indici
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
stenbro] "pavaj de piatră" și brosten [΄brosten] "piatră pentru pavaj". Aceste situații au contribuit, desigur, la intensificarea caracterului fix al structurii determinative, această fixitate devenind necesară nu numai cînd sînt implica-te două substantive, ci și atunci cînd determinantul este adjectival sau de altă natură. Limbile romanice nu manifestă același grad de fixitate în cazul structurii lor tipice cu postpunerea determinantului calificativ, încît ele au putut prelua ordinea de tip germanic a numelui Great Britain, devenit rom. Marea Britanie, fr. Grande-Bretagne, it
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nieve. O asemenea structură se întîlnește și în unele limbi germanice nordice (dan. hvid som sne [við s(m sne], norv. hvit som snö [vit s(m snö]), dar limbile din grupa vestică și suedeza realizează un compus cu valoare adjectivală: engl. snow-white [΄snouwait], germ. schneeweiß [΄(ne:vajs], neer. sneeuwwit [΄snesüwit], sued. snövit. Se poate observa de aici că, deși are tipul analitic cel mai dezvoltat la nivel gramatical dintre limbile indo-europene, engleza a păstrat în sistemul de formare a cuvintelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Engleza a împrumutat din latină verbul exhaurio, -ire, -si, -tum "a secătui, a goli", "a termina" în forma to exhaust [ig΄z(:st] "a scoate, a goli", "a epuiza", a cărui formă se explică prin paticipiul (folosit deseori cu valoare adjectivală) exhausted [ig΄z(:stid] ce corespunde lat. exhaustum. Pe terenul limbii engleze s-a format derivatul exhaustive [ig΄z(:stiv], care are atît radicalul cît și sufixul de origine latină și a fost împrumutat de franceză, iar, de aici, a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
genul neutru fiindcă denumește un lucru), dar cu determinare externă în cazuri precum boy-friend, girl-friend (cf. it. amico amica, germ. Freund Freundin). La fel ca franceza și ca spaniola, limba engleză are forme diferite pentru valoarea pronominală și pentru valoarea adjectivală a posesivului (engl. my friend it is mine; fr. mon ami il est le mien; sp. mi amigo ello és mio). Engleza are o extindere mult mai mare a întrebuințării auxiliarelor în flexiunea verbală decît celelalte limbi germanice și decît
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ale limbii comune cu semnificații specializate, încît statutul lor în limbile care le vehiculează este dat de limba istorică, iar nu de evoluția propriu-zisă a științei. Astfel, dacă engleza are cuvîntul împrumutat acid [΄äsid] în terminologia chimiei, iar pentru valoarea adjectivală aceeași posibilitate ca limbile romanice de a uza în limba comună de acid sau de un cuvînt vechi 104, sour [΄sauər], celelalte limbi germa-nici nu au un termen de specialitate împrumutat (și internațional) și uzează de cuvinte proprii care calchiază
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
uzează de și în mod consecvent. 67 Acest procedeu de adverbializare s-a putut extinde și la determinanții adjectivului: e gol pușcă; e frumoasă foc, uneori însă, prin elipsa adjectivului care determină la rîndul lui un substantiv, elementul adverbial ajunge adjectival: e o fată trăsnet (= e o fată grozavă ca trăsnetul). 68 Limba română are desigur și mărci sufixale pentru adverbe, dintre care cea mai frecventă este -ește. 69 Prin formă și prin conținut, sufixoidul -weise se apropie de substantivul das
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și semantic. Utilizările sale se pot grupa în trei categorii mari: (a) fără sens, funcționează ca marcă a complementului direct, în anumite condiții semanticosintactice 1; (b) cu un sens foarte abstract, funcționează ca o prepoziție-regim, impusă de unele centre verbale, adjectivale sau substantivale; (c) cu un sens foarte abstract, împreună cu verbul a face formează un predicat contrafactiv (a face pe deșteptul); (d) purtătoare de sens lexical, funcționează în diverse contexte circumstanțiale 2 - cu diverse valori, de la concrete la foarte abstracte. În
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
doar pentru a delimita sfera acestei categorii (prin gradul de opacitate al construcției) și care e abandonat apoi (în stadiul clasificării și al analizei propriu-zise) în favoarea unui criteriu pur gramatical (acela al substitutelor morfologice: substantive compuse; determinanți compuși; locuțiuni verbale, adjectivale, adverbiale, prepoziționale și conjuncționale). Faptul că această marginalizare a semanticului nu reprezintă o excepție, ci o adevărată "regulă" a frazeologiei franceze contemporane e confirmat de însăși tema amplului colocviu internațional organizat de către École Normale Supérieure Fontenay/Saint-Cloud în perioada 24-26
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
categorii: graduale, privative și echipolente. "Astfel, în anumite câmpuri unidimensionale, ca acela al exemplului german al lui Trier: ungenügendmangelhaft - genügend - gut - sehr gut sau cel al lui (gelato) - freddo - tiepido - caldo - (bollente) în italiană (unde conținuturile unitare sunt, respectiv, "evaluarea adjectivală a activității școlare" și "evaluarea adjectivală a temperaturii"), opozițiile sunt graduale: termenii lor corespund unor grade diferite ale aceleiași "calități". În câmpul numelor culorilor fundamentale din limbile romanice actuale, care sunt de asemenea unidimensionale, opozițiile sunt echipolente, ceea ce înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în anumite câmpuri unidimensionale, ca acela al exemplului german al lui Trier: ungenügendmangelhaft - genügend - gut - sehr gut sau cel al lui (gelato) - freddo - tiepido - caldo - (bollente) în italiană (unde conținuturile unitare sunt, respectiv, "evaluarea adjectivală a activității școlare" și "evaluarea adjectivală a temperaturii"), opozițiile sunt graduale: termenii lor corespund unor grade diferite ale aceleiași "calități". În câmpul numelor culorilor fundamentale din limbile romanice actuale, care sunt de asemenea unidimensionale, opozițiile sunt echipolente, ceea ce înseamnă că termenii sunt echivalenți din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
verbale cuprind și elemente nominale, acestea nu îndeplinesc niciodată rolul de actanți (cum se întâmplă în cazul textemelor), ci se limitează la statutul de substitute cu valoare adverbială; (c) spre deosebire de texteme, "sintagmele stereotipe" se pot converti cu ușurință în determinanți adjectivali sau adverbiali, asemănători comparațiilor gramaticalizate. (A se confrunta din acest punct de vedere transformarea atributivă Vecinul [meu] a înghețat bocnă → Am întâlnit un vecin înghețat bocnă cu transformarea Vecinul [meu] s-a făcut luntre și punte → *Am întâlnit un vecin
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
am zis evei zic↓ tu↑ îmi aduci și mie prefectura# și: o scriu io. și s-a dus la prefectură cu alina. (IVLRA: 119). O situație specială de focalizare o reprezintă exprimarea prin pronume a actantului implicit al unei predicații adjectivale, proiectat la nivel sintactic ca atribut prepozițional al unui substantiv convertit din adjectivul corespunzător (amărâta de ea, 57; pentu acest tipar, vezi Mihail, în acest volum, p. ). 3.2. Dublarea clitică Considerată o particularitate structurală a limbii române, dublarea clitică
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
acestui pronume/adjectiv pronominal: este termenul cel mai puțin marcat, deci polifuncțional și vag, în sensul că poate trimite la referenți cu orice trăsătură semantică, în timp ce cine/ce intră în opoziția [+/-uman]; poate apărea în orice ipostază sintactică, pronominală sau adjectivală, în timp ce cine apare doar în ipostază pronominală, iar ce mai frecvent în ipostaza pronominală, mai rar în cea adjectivală; prin trăsătura sa inerentă [+ legat discursiv], care stabilește o relație semantică implicită cu alte entități din discurs - fie în structuri partitive
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
la referenți cu orice trăsătură semantică, în timp ce cine/ce intră în opoziția [+/-uman]; poate apărea în orice ipostază sintactică, pronominală sau adjectivală, în timp ce cine apare doar în ipostază pronominală, iar ce mai frecvent în ipostaza pronominală, mai rar în cea adjectivală; prin trăsătura sa inerentă [+ legat discursiv], care stabilește o relație semantică implicită cu alte entități din discurs - fie în structuri partitive (care dintre ei), fie evocând o entitate aflată la distanță variabilă în discurs. Pronumele interogative sunt mărci distinctive ale
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
cele propriu-zise este direct proporțional cu numărul ocurențelor în întrebările propriu-zise; valoarea exclamativă apare doar la pronumele ce21, nu și la celelalte pronume interogative. Preferința uzului pentru interogativul ce are mai multe explicații: ce cunoaște atât realizări pronominale, cât și adjectivale; cu cele două realizări poate ocupa numeroase poziții sintactice (subiect, nume predicativ, complement direct, complement prepozițional, atribut, circumstanțial) și poate avea trăsătura semantică inerentă +/-animat; se poate combina cu un număr mare de prepoziții; are formă unică; generează întrebări parțiale
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
datorită prezenței în structura sa a pronumelui ce și, în special, datorită utilizărilor de graniță (pronominale/adverbiale) cu care apare. 20 O clasificare a întrebărilor în GALR II: 31 ș.u. 21 Nu au fost inventariate aici unitățile cu valoare adjectivală și adverbială, ci doar cele cu valoare pronominală. Pentru valoarea exclamativă a pronumelui ce am avut în vedere enunțuri de tipul: A: io m-am fript de prea multe ori↓ B: CE te-ai fript tu mă↓ CE te-ai
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
să o facă (Ana Blandiana, Calitatea de martor) Un arbore care își risipește frunzele într-un fel numai [al lui] (Ana Blandiana, Calitatea de martor) Noi ne putem cerceta, numai [alții] ne văd (Ana Blandiana, Calitatea de martor) * un grup adjectival al cărui centru este un adjectiv calificativ sau categorizant: Frunzele lui... eu le-am văzut numai [gălbui, galbene, aurii, luminoase, roșietice, purpurii, întunecate, stinse, brune], eu le-am văzut numai [angajate] în existențiala devenire care le face să parcurgă nuanțele
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]