6,732 matches
-
să fie șocat că părerile exprimate nu coincideau întotdeauna sută la sută cu ideologia afirmată a Grupului. însă tocmai acesta era farmecul și garanția autenticității revistei! Nu sunt un "insider" al Grupului pentru Dialog Social - în ciuda faptului că am o admirație vie pentru foarte mulți dintre membrii săi. Unii îmi sunt chiar prieteni apropiați. Nu am publicat absolut nici un articol în revista "22" - cu excepția unui "Drept la replică" la o aberantă acuză a unui director de editură. Cu toate acestea, ca
Taifun în Calea Victoriei, 120 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17224_a_18549]
-
cîteva limbi străine, gata în orice moment să apăr limba maternă, aceasta, în care vă scriu"). Disprețuindu-i pe "dizidenții de operetă ca d-na Doina Cornea", pe "fundamentaliștii de la "22"" și pe "junele Patapievici", Alexandru Mironov are o mare admirație pentru Adrian Păunescu și cenaclul lui "în stil "clasic""! * Hotărît lucru, Horia Patapievici îi scoate din minți pe național-comuniștii verzi: cu supratitlul Contraofensivă, un Gheorghe Ardeleanu cere judecarea și condamnarea lui pentru defăimarea țării și a națiunii și e furios
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
argotice, precum bengos (derivat din benga "drac", provenit din limba țigănească), înregistrat mai de mult cu sensul "vesel, glumeț" (Vladimir Drimba), inclus în recente dicționare de argou cu valori negative ("rău", la N. Croitoru-Bobârniche, 1996) dar și pozitive, exprimînd chiar admirația extremă ("excelent, formidabil, grozav", în limbajul adolescentin, la Anca și George Volceanov, 1998). Ultimul sens e prezent în exemplul: "Mai mulți indivizi au coborît din mașini "bengoase"" (EZ 2319, 2000, 4). Unele dintre derivatele recente sînt producții umoristice efemere, precum
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
pare un mare privilegiu. Nu mai concep să trăiesc într-o singură limbă, într-o țară cu o identitate unitară. Pentru cineva care trăiește din scris, accesul la trei culturi diferite nu poate fi decât un mare avantaj. 3. Pe lângă admirația pentru faptul că scrii foarte bine și atrăgător în limba franceza, apare și întrebarea: Care au fost capcanele trecerii de la creația în română la cea în franceză? Capacitatea de a scrie într-o altă limbă decât cea maternă nu ține
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
e en vogue. De pildă, în categoria ludicului, în centrul atenței s-a aflat Sorescu, autor al unui amuzament "deschis", popular, precum, din seria anterioară, predecesorul său, avangardistul popular Geo Dumitrescu. La picioarele acestora au fost depuse aproape toate jerbele admirației, marea majoritate a ofrandelor critice, rămînînd prea puține pentru un alt reprezentant, de soi, al clasei și anume Șerban Foarță. La distanță de nota plebeiană a hazului sorescian, acesta este un homo ludens cu o țintă aristocratică. El înfățișează o
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
anumită coerență în opera orală a lui Petre Țuțea, dar ea nu este logică sau filosofică, ci artistică. Filosoful se "contrazice" în mod frecvent, dar ca artist rămâne în fiecare împrejurare el însuși. în închisoarea de la Aiud, își declară patetic admirația față de poporul român: "Fraților, am zis, dacă murim toți aici, în haine vărgate și în lanțuri, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!" Pentru ca după alegerile de la 20
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
să murim pentru el!" Pentru ca după alegerile de la 20 mai 1990, să exclame: "Un tâmpit mai mare ca mine nu există. Să faci 13 ani de temniță pentru un popor de idioți! De asta numai eu am fost în stare..." Admirație sau dispreț? Nu există un răspuns logic la această întrebare. Dar există un răspuns literar: dragoste. Petre Țuțea îi iubește - la nebunie - pe români și face în legătură cu ei tot felul de afirmații hazardate, elocvente tocmai (și numai) prin năstrușnicia lor
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
Liviu Antonesei a găsit, cu dreptate, nu puține puncte de identificare cu gruparea ieșeană din deceniile trecute și, mai ales, cu aspirațiile sale, cu modelul său intelectual (de existență/rezistență). Liviu Antonesei este, în multe privințe, ultimul criterionist, în sensul admirației, al entuziasmului, dar și în cel profund, al valorificării modelului productiv construit în urmă cu aproape șaptezeci de ani de generația de aur a elitelor intelectuale românești din acest secol; el militează - atît cît permite tonul nu o dată grav al
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
un nume polonez, de aici - Ranicki. Serviciul implica frecvente călătorii la Berlin, a cărui regăsire a însemnat, pentru el chiar și în condițiile de distrugere, momente de mare bucurie. Frecvente deplasări făcea și la Londra, noul agent avînd o mare admirație pentru funcționarea impecabilă a respectivului domeniu în Anglia. În această perioadă s-a înscris în partidul comunist polonez, fără a fi fost forțat de cineva; mărturisește că a făcut-o atât din convingerea "valabilității ideilor comuniste", cât și, spune el
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
la critica literară. Germania îi servea acum exclusiv pentru cronicile despre autorii din R.D.G. - singurii scriitori germani admiși la acea dată în Polonia: Brecht, Anna Segers, Willi Bredeck, Peter Huchel. Excepție făcea și cehul de limbă germană Egon Ervin Kisch. Admirația pentru Brecht, acutizată și de relația personală cu el nu l-a împiedicat pe Marcel Reich (ca și în cazul altor autori germani, de astă dată celebrități din Vest) să se exprime fără menajamente dacă vreo operă nou apărută nu
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
lumea sînteți în grevă! Ce pretenții aveți de la mine?" Nu găsesc nimic mai șocant decît să fii umilit pentru a deține o funcție în universitate. Situația nu e doar deplorabilă, e paradoxală. O asemenea meserie ar trebui să inspire respect, admirație, poate chiar un dram de indivie. Or, eu citeam în ochii tulburi din fața mea numai dispreț și condescendență. Simplu ar fi să dau vina pe ignoranța sau antiintelectualismul insului cu pricina, la urma urmelor atît de comune atitudini pentru o
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
există nici o revistă de cinema, în care "autoritatea critică" nu mai funcționează, un climat de letargie și dezabuzare, un climat în care nu mai e loc (sau chef) nici de demolări răsunătoare, nici de polemici cordiale, nici de exerciții de admirație. Adevărul e că acest prim volum, masiv (peste 400 de pagini, format mare), cuprinzînd istoria filmului românesc pînă la sfîrșitul anilor '50, înseamnă, cu adevărat, ceea ce într-un referat uzînd de binecunoscutele expresii-șablon ar suna așa: o lucrare de referință
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
în amestecul lor de cruzime și picanterie. E drept că nici cu anii '40 nu ne e rușine. În '44, în "organul" România liberă, Jean Georgescu e numit "un fost actoraș de la periferia vieții noastre artistice(...) ale cărui sentimente de admirație pentru regimul din Germania și le-a manifestat (sic) zgomotos prin localurile capitalei!" Articolașul "dat anonim", inaugurează, fără să o știe, lungul drum al turnătoriei și al mediocrației în cinematografia românească. În publicistica de gen a anilor '50, autorul descifrează
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
ci și pentru a găsi fonduri de concretizare a unor mari proiecte culturale. Constanta preocupare pentru avangarda românească, vădită în ediții, expoziții, publicistică, Editura Vinea cu apariții ritmice în colecțiile "Ediții definitive", "Generația 80", "Ediții bibliofile", "Albume", "Nouăzeci" ș.a. binemerită admirația și recunoștința. Spunem din nou asta, avînd în față cel mai recent număr, 5-6/1999, din FACLA LITERARĂ, faclă ce își datorează și ea combustia pasiunii lui Nicolae Țone de a lumina zone mai puțin sau superficial înțelese ale literaturii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
angajată a bordelului Femina, Elisaveta. încântată de anatomia clientului ei, Elisaveta își face datoria cu pasiune și le cheamă la un moment dat, entuziasmată, și pe celelalte prostituate să vadă un falus cum n-au mai văzut. Apoi, când obiectul admirației ei se zdrelește și sângerează, ea îl pansează cu drag, făcându-i un capișon din tifon. Desuetudinea bordelului, comicul de situație, ca și frumusețea metafizică a peisajului (ninge la nesfârșit, îngropând faptele oamenilor sub troiene de puritate de proveniență celestă
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
prezumția de nevinovăție un moft de fațadă. Ceea ce la domnul Funeriu ține loc de - și e de fapt mult mai mult decât o prefață pare, în comparație cu fierbințeala gripată a micilor târguieli postdecembriste, o adiere de aer rece și curat. Toată admirația pentru un demers atât de ingenios și de consecvent onest! Altceva decât disidențele de liberă trecere ale ultimilor ani, decât epopeile de buzunar completate pe genunchi cu datele personale, la coadă la certificate, decât eroismul microscopic din pliurile unor existențe
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
curent eminescian" de care vorbea Ibrăileanu, și în care se cuprind nu numai atîția autori modești, de la răscrucea secolelor, dar Arghezi sau Bacovia, într-o parte a liricii lor. Chiar și așa, poezia eminesciană a reprezentat pentru toți aceștia țelul admirației sau al studiului critic. E de remarcat faptul că, odată cu descoperirea publicisticii, în primii ani ai secolului nostru, în plină mișcare sămănătoristă și naționalistă, se produce o deplasare suspectă a interesului public de la geniul literar al lui Eminescu la utilitatea
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
psihologic poate fi devastator asupra unor oameni obișnuiți cu ordinea, curățenia și... lipsa de rezistență la mizerie a occidentalilor. Dar ele mai mult irită, decat demoralizează, o populatie care, până și în ultimii cincizeci de ani, a fost educată în admirația luptei de partizani, a războiului de gherilă și a fanatismului ideologic. Dar aceste triste realități nu trebuie să ne copleșească. Noi, românii, vom avea de jucat, în continuare, doar cartea noastră, pentru că ajutoarele din străinătate vor mai întârzia încă mult
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
piciorul propriei tale cariere, să pățești că el însuși, să fii marginalizat, în schimb, dacă-l combați cu insulte, riști să-ți atragi disprețul breslei, căreia îi este mult prea clar că Grigurcu, de cele mai multe ori, nu se înșală." Cum admirația necondiționată nu-i stă în fire, L.A. notează și unele obiecții cu privire la partizanatul fierbinte al criticului: "Riscul care apare, totuși, în laudele pe care criticul Grigurcu le înaltă în anumite situații este de a se face uitate aspecte suficient de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
alături de forma neolitica a oalei de pămînt, să dea camerei curate un sens mult mai înalt decît simplul ei inventar ar lăsa să se întrevadă. Iar Peter Korniss a surprins această lume, zdrobita literalmente între două civilizații, cu melancolie, cu admirație, cu ironie tandra și cu o impecabila acuratețe artistică.
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
multiplic exemplele - sper că s-a înțeles ce voiam să spun: că foarte mulți români, mai ales dacă locuiesc în vestul țării, am o experiență directă a Sârbiei și a sârbilor. O experiență absolut extraordinară - de n-ar fi decât admirația față de marii lor scriitori, dar și prietenia cu foarte mulți dintre poeții și prozatorii care locuiesc chiar aici, în imediata noastră apropiere. Nu am prea multe de spus în legătură cu bombardarea Iugoslaviei de către trupele N.A.T.O. pentru că, pur și simplu, e
Afacerea Tigareta Zero by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17943_a_19268]
-
unui "modus vivendi" dedat răgazurilor contemplative, artei de a cultiva relații ori entuziasmelor în fața operelor de artă. Calități de altminteri indispensabile oricărui slujitor al scenei, observarea proaspătă, candida pînă foarte tîrziu, a vieții, oamenilor și întîmplărilor și disponibilitatea sinceră pentru admirație îl ajută pe Mircea Ștefănescu să treacă în revistă o întreagă biografie pe un ton plin de umor și vitalitate. Dovadă clară a acestor vîrtuți este chiar titlul pe care autorul găsește cu cale să îl dea primei părți a
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
lume, si băștinașii ei: fiecare reprezintă, pentru celălalt, o ciudățenie, și cumva un mic miracol, ori o enigmă de neînțeles, pe care nu îți rămîne decît să o contempli, la care te uiți cu maximă mirare, dar și cu secretă admirație și încîntare totodată. În engleză există un cuvînt pentru acest sentiment care califica întîlnirea dintre cele două lumi, care nu știu sigur în ce măsură se regăsește în alte limbi, în spaniolă sau română: awe (admirație stupefiata). Mi se pare un cuvînt
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
maximă mirare, dar și cu secretă admirație și încîntare totodată. În engleză există un cuvînt pentru acest sentiment care califica întîlnirea dintre cele două lumi, care nu știu sigur în ce măsură se regăsește în alte limbi, în spaniolă sau română: awe (admirație stupefiata). Mi se pare un cuvînt foarte nimerit pentru postura romanesca a eroilor lui Mariaș, și totodată cheia stării de spirit a acestei cărți, justificarea faptului că într-o asemenea carte nu poate fi vorba de parodie. Fără îndoială, însă
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
de sine a cărturarului e șarjata, necruțătoare. Diogene e, firește, un antinarcis: "Bătrînețea ieșită în lume e umilitoare. Ești urît, femeile nu te mai văd, tinerii s-au plictisit să tot dea peste tine. Li s-a acrit de atîta admirație și respect. În sine, pîna n-o ajung angaralele, e un lucru bun. Te ții la o parte. Iei distanță. Ești calm. Ți se pare ca înțelegi. De moarte, ca să te temi îți trebuie imaginație". Că și, la fel de înverșunat împotriva
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]