71,179 matches
-
nevoită să devină suspicioasă. Referindu-mă numai la Portugalia și la navigațiile ei prezente în roman, autorul dă impresia că și le imaginează ca pe un domeniu exotic și privat, complet străin universului de referințe al unui cititor român, drept care admite fără verificare nume eronate, evenimente antedatate, interpretări istorice false. Greșelile, pentru că despre greșeli este vorba, n-au nici o justificare în ordinea ficțiunii și ating nu numai zonele discrete pe care doar un pasionat de istorie le-ar cunoaște, ci și
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
chipul îmbrobonat, sfârșit, Furgoteiu se interesă. - Cât ceri să taci? Trebuie să ne sfâșiem între noi ca niște câini și să pătăm imaginea țării? Care și așa nu-i de laudă. Intenționăm să intrăm în structurile europene, dar putem fi admiși noi oferind lumii astfel de exemple? Propusă cândva de ziar să meargă în Polonia, acolo unde se declanșase cea mai mare revoltă din Est, avea să fie invitată în spatele unei vitrine cu păsări împăiate, pentru a i se face instructajul
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
După publicarea riscantă a acelui text, reușea să determine autoritățile să schimbe exponatele, aruncând în acel spațiu textile din lumea orientală, ca semn că legăturile tiranului cu lumea a treia sporiseră. Marconia își păstra neabătută orientarea. Poate că cenzorii îi admiseseră special foiletonul, să aibă dovezi irefutabile că o ziaristă ca ea sapă la rădăcina regimului. Deși o urmăreau și-i dădeau dovezi că e supravegheată, se temeau totuși de opinia ei. Acum, o relicvă a acelor indivizi, se afla într-
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
dată m-am numărat și eu printre complotiști. Și mai este o deosebire. Eu aș fi consimțit poate, până la urmă, să fie publicat grupajul acela de texte în care eram firitisit, ceea ce Adriana, în ce o privește, nu ar fi admis nici în ruptul capului. Sunt sigur de aceasta. Cine o cunoaște cât de cât îi știe discreția absolută de sine, o trăsătură a firii și o normă de conduită de la care nu ar abdica niciodată. Trebuia deci să fie pusă
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
este pentru mine și un martor prețios: știe și este dispusă să confirme că pe atunci aveam succes la femei (de fapt, la fete, dar sintagma consacrată este "succes la femei"), ceea ce adversarii mei literari de azi nu vor să admită. Da, aveam succes, chiar și la cele mai acre (de genul celor care azi duc campanii de presă împotriva mea; dacă s-ar fi născut mai devreme și mi-ar fi fost colege, nici nu îndrăznesc să-mi imaginez ce
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
aștepta astă seară întâlnire de afaceri copilul e în frigider în spatele oalei cu ciorbă." Categoriile negative au o frecvență și o stereotipie care le fac necreditabile. După același model al surplusului și al gratuității, consecvența cu care aproape orice poate admite un comparant din registrul sexual e susceptibilă de a fi artificială (,fluturii din jurul neonului bâzâind sub formă de vulvă", ,mușuroiul de furnici sub formă de uter." etc.) Desigur, intenția e să putem descoperi în acestea un univers miller-ian, mai degrabă
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
neacceptat este faptul că Nina Cassian nu amestecă realitatea cu ficțiunea doar cînd e vorba despre viața sa intimă, ci și cînd ne spune că ea a iubit partidul, dar partidul nu a iubit-o pe ea. Chiar dacă pot să admit că amorul acesta neîmpărtășit ar fi făcut-o să sufere mai mult decît toate celelalte la un loc. Printre amintirile sale vesele și triste apar și două care sînt legate de numele lui Nichita Stănescu și de al meu. Lui
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
Claymoor, Ștefan Cazimir - ,venerabil", în Libertatea, nr. 868, 10-11 nov. 1992. *) La o întrebare ce-i fusese adresată în iunie 1992 (,Cîți dintre parlamentarii de astăzi credeți că merită să fie și în viitorul Parlament?"), deputatul P.L.S. dăduse următorul răspuns: Admițînd că 2/3 din colegii mei ar mai fi ispitiți de un nou mandat (evaluare, poate, prea optimistă); că 2/3 din cei dispuși să candideze ar fi susținuți de partidele lor; că, în fine, 2/3 din cei propuși
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
însă oricum au influențat și influențează masiv și cultura (cîteodată chiar politica) română de după 1989. Pentru moment însă mă abțin de la judecăți valorice, mărginindu-mă la judecăți istorice, deși nici nu mă voi grăbi să recunosc că e imposibil să admitem o prioritate valorică a perioadei lansate în jur de 1945/48. Insist în schimb asupra unor termeni, precum "generația de aur", placa turnantă sau moment-cheie, pentru această generație născută în jur de 1920 și afirmată, ba în 1945, ba în
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
poate fi îndoială în ce privește direcția generală. Aceasta este spre un liberalism inteligent, substanțial, spre un echilibru între democratism generos și elitism tolerant, meritocratic. Alice Voinescu, mai vîrstnică decît "generația de aur", dar apropiată ei prin vederi și problematică lăuntrică, își admitea sieși odată, în jurnal intim, la vreme de război, cît de sfîșiată este între teama (perfect îndreptățită) de colonialismul sovietic, inacceptabilitatea sistemului fascist și iubirea pentru normaltiatea civilizată anglo-franceză care o marcase încă din tinerețe și exclama: "Retrăim turnul lui
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
să-și fi ales totuși drept nivel referențial mai curînd lumea interbelică (criterionismul îndeosebi), iar nu ceea ce eu numeam generația-cheie, centrismul umanist de la mijlocul secolului. Iată deci în linii mari propunerea mea. Repet cuvîntul "propunere", folosit și în titlu, ca să admit încă o dată că e vorba de o schiță aproximativă. întrebări suplimentare rămîn destule. Enunț aici chiar eu cîteva dintre ele, convins că mai există și altele, la fel de importante, sau chiar cu pondere mai mare. Așa ar fi: ce facem cu
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
îl spune în două versuri numai - el, așa de prolix. Pentru ce? Pentru că neștiind nimic asupra acelor regiuni și neavând măcar ipoteze cum avem astăzi asupra spațiilor interplanetare, nu putea nici să zică, nici să inventeze altceva decât focul etern, admis pentru infern. Cetiți toată partea în care este descris voiajul înainte de a sosi la Lună, și veți vedea câte detalii, câte observații, câtă imaginație științifică! Îmi aduc aminte - că n-am mai cetit de mult pe Jules Verne - cum el
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
s-o demonstreze. Dar s-o treci sub tăcere... Asta nu poate însemna decât fie că n-o cunoști, și atunci ești descalificat profesional, fie că o cunoști și o ignori cu bună știință, iar atunci ești descalificat moral. Să admitem (acordându-i, etic vorbind, circumstanțe atenuante) că pur și simplu i-a scăpat, poate însă cineva să-și imagineze că dl Eugen Simion, coordonatorul colecției, nu i-a semnalat-o după ce mi-a mulțumit atât de personal pentru expedierea ei
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
Din punct de vedere cuantic, acest lucru pare a fi posibil. Rămane însă de văzut, dacă această ipoteză se va dovedi adevărată sau nu, dacă aceste simple observații personale sunt pertinente sau nu. Fiecare cititor este liber sa înțeleagă, să admită sau nu aceste idei. La urma urmei, orice exercitiu de imaginație poate stârni idei, comentarii, controverse și, uneori acțiuni, efecte... Paul Gheorghiu. Referință Bibliografică: Câteva ciudățenii ale TIMPULUI / Paul Gheorghiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1953, Anul VI, 06
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
corpul fizic, putând exista și acționa chiar și separat de acesta. Să ne imaginăm următoarele situații: dintr-o dată, soția îi permite soțului să o înșele (în sensul de a face sex cu altă femeie), dar acesta nu o face. Statul admite contribuabilului să fure din fondurile publice (probabil că unora chiar le-ar surâde ideea), dar acesta nu o face. Un cetățean găsește o sumă mare de bani, pe jos, în parc, dar o restituie la secția de poliție. Un soldat
CUGET, DECI EXIST… CHIAR EXIST? de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380807_a_382136]
-
și mă refer la perioada când, repartizat la Școala de Mecanici Agricoli din Brăila, mergeam pe jos până la SMT 1 Mai, unitate de care ținea școala noastră, timpul zic a fost mai grăbit chiar mai mult decât imaginația mea putea admite. Pe ambele părți, vile, care mai de care mai arătoase și cu acoperișurile în unghiuri dintre cele mai năstrușnice. Îmi vin în minte pagini din Alecsandri ca replică la ceea ce, surprins, vedeam! (...) Forma bizară a acelor locuințe, printre care se
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
act de impostură și de cameleonism politic marcînd o uriașă ironie a sorții. Fostul profet al comunismului se transformase într-un stîlp al capitalismului românesc. Din convingerea tîrzie că acesta e drumul sau din oportunismul unei inteligențe cinice care nu admitea înfrîngerea? Judecînd după rîsul lui, cred că și dintr-una și din cealaltă.}
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
standardele universitare, discuție care a putut fi urmărită timp de câteva luni în revistele noastre de cultură; în mod surprinzător de plăcut, mulți dintre aceștia provin din domenii socio-umane. Pentru a pune punct acestei probleme, care ar fi concluzia? Putem admite că există anumite tipuri de cercetare care se pretează mai greu la publicarea în limbi internaționale, în reviste internaționale. Dar dacă, așa cum se întâmplă acum, cea mai mare parte a cercetărilor în domeniul socio-uman este publicată în românește și ocupăm
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
volumul de care m-am ocupat mai sus următoarele rânduri privitoare la persoana mea: "Așadar, nu e ușor să te cheme azi Gheorghe Grigurcu - din cauza mitului contradictoriu, edificat pe admirația câtorva, pe ura celor mai mulți". Mi-ar fi greu, negreșit, să admit "admirația" ce mi s-ar purta (subiectivitatea criticilor e indicibil complicată, inclusiv, hélas, în cazul unor sancțiuni "pozitive"), dar la fel de greu mi-ar venit să accept că aș avea parte de... "ura celor mai mulți". Nu mai puțin decât de... "ură"! Oare
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
medii mai mici sau chiar sub 5, au reușit „cu loc” și primiți În, ciclul superior. Cu media obținută părinții m-au dus la Școala Normală „Carol I” din Câmpulung Muscel, unde am dat diferență la muzică și am fost admis. În acea vreme Școala purta numele simplu de Școală Pedagogică de Băieți. După primul trimestru, În ziua de 15 ianuarie 1950, profesorul nostru de limbă română, Augustin Popescu, cu pseudonimul literar Augustin Z.N. Pop ne Întreabă: „Ce zi este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
multe alte cópii, sau a lăsat colecția oamenilor, adică genul lor, să se formeze singură? Și atunci există un gen al oamenilor pe care îl pot numi cu ajutorul cuvîntului generic "om", sau nu există așa ceva în realitate? Iar dacă acum, admițînd că există așa ceva în realitate, împart acest gen, numit "om", în bărbați și femei, ceea ce obțin sînt două genuri mai mici sau două specii mai mari? Și apoi, ce face ca bărbații să nu fie femei și femeile să nu
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
unei demonii căci în spatele ei se poate decela un raport cu puterea), Ana Blandiana îi împarte pe scriitori în două categorii, în funcție de "curajul" de care ar da dovadă: cei ce pretind că în textul lor reflectă lumea și cei ce admit că abia reușesc, în producția lor, a se reflecta pe ei înșiși: Cine ar putea spune dacă este mai curajos cel ce se încăpățânează să înțeleagă lumea înconjurătoare și să arate ce a înțeles, încercând să creeze o altă lume
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
un viitor previzibil, să mă aflu în raporturi precare, citeam ultima fasciculă apărută din serialul intitulat Excentric-Club. Un întreprid tânăr, atletic și inteligent, chiar dotat cu calități neobișnuite, ceruse să fie primit în clubul cu pricina, unde, însă, ca să fii admis trebuia să duci la bun sfârșit un mare număr de misiuni - peste o sută - de talia muncilor lui Hercule, de la care gândesc, serialul se și inspirase. Fiecare sarcină impunea o aventură aparent imposibilă, cu risc mortal, dar, pe rând, eroul
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
germana, cu accentuarea pe silaba penultimă: Professor. Variația de accentuare profesór / profésor e una dintre cele mai cunoscute și comentate în româna modernă: norma a oscilat, în 1956 se recomanda doar profesór, în 1982 prima opțiune era profésor, dar se admitea și profesór, indicație păstrată de recenta ediție a DOOM (2005). În cazul substantivului director, s-a impus doar accentuarea pe penultima silabă. Masculinul corector are în DEX accentuarea pe penultima silabă (cu variantă pe silaba finală). Ultimele două cuvinte au
Editór / edítor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10349_a_11674]
-
articolul Editori și tălmăciri, publicat în Veac nou, nr. 35/2 iulie 1954, atacînd și traducerea lui Tudor Vianu a piesei lui Shakespeare, Antoniu și Cleopatra, a aceluiași Vianu care făcuse prefața la traducerea lui Blaga: "Cum s-a putut admite de către o editură asortată cu un mare contingent de specialiști, un text atît de scăzut în nivel (e vorba de Faust, în versiunea lui Blaga - n.n.), ca să-și justifice marile năzuințe? Traducerea e pur și simplu, și mă simt mîhnit
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]