482 matches
-
-l asculte, ca și cum n-ar fi fost suficient că se deșirase în spatele mesei învelite în pluș roșu, nu impunător, ci atrăgând pur și simplu privirea cu hainele lui portocalii și cravata țipătoare, a ridicat din prima clipă glasul să ne admonesteze și să ne înspăimânte, probabil, dând din mâini fără oprire, iar la răstimpuri aplecându-se ușor de spate, pentru că era prea lung, ca să poată bate cu pumnul în masă: însă spiritul deschis, revoluționar, muncitoresc de a dezvălui lipsurile indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ajutat la timp. Pentru un comunist care trebuie să aplice normele de partid, nu există scuză, tovarăși! Ajutorul trebuie să-l găsiți în dumneavoastră. Nu este permisă, tovarăși, abdicarea de la norme! Și a continuat încă multă vreme, pe același ton, admonestându-ne când părintește, când aspru-moale, cu unduiri, suișuri și coborâșuri ale vocii exact în ritmul în care-și bălăbănea mâinile lungi, mijindu-și ochii mici, dar bulbucați, cu pleoape înroșite și umflate, străduindu-se să-și îmbrace gândurile în vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
succesul ce trebuia negreșit să urmeze. — O, Cerule! strigă Ignatius, incapabil să se mai abțină. Floricelele de porumb îi lunecară pe cămașă și se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să producă acest avorton? — Taci din gură, îl admonestă cineva din spatele lui. — Ia privește numai la cretinii aceștia zâmbăreți! Ce bine ar fi să se rupă toate sârmele pe care se bâțâie! Ignatius zornăi boabele de porumb rămase în ultima pungă. — Mulțumescu-ți ție, Doamne, că scena aceasta a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
revolta tăcută a românului chinuit până la sânge de experiențele de 14 ani de zile ale tuturor guvernanților, În cârdășie cu toate organismele externe interesate În distrugerea noastră. Așa se apără românul : pe tăcute. Așa că nu mai Îndrăzniți să-l mai admonestați prin cine știe ce legișoară ca indiferent. Da, dacă ați fi spus „chinuit până la sânge”, vaș fi Înțeles, domnule președinte, dar așa ?! Pe cine vă Înfuriați ? Și de ce ?! Că oamenii mai țin Încă la dumneavoastră, știați ? Dar nu e departe ziua când
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pentru că altfel vor rămâne să bată pasul pe loc și s-ar putea să mai rămână și cu bubița la scăfârlie, ceea ce nu-i bine pentru evoluția lor, În special, și a societății, În general. Este vorba de două cuvinte admonestate cu tot disprețul, suveranitatea noii generații și teama de a nu se frige la gură când le pronunță. Cele două cuvinte atât de nefaste pentru unii sunt = comunist(m) și securitate. Ce au ele așa de Înspăimântător pentru unii, nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de la camera servitoarelor, a spus acru Sophie. Și Ștefan, cât este el de influențat, râdea când a auzit că rea de muscă însemnează rea de gură ! — Ai dreptate, mon choux, s-a scuzat imediat la Sophie, când ea l-a admonestat că este o conversație mai mult decât deplasată cu o jeune fille. Și că a ajuns să derezoneze pentru orișice cuvânt urât și banal, pe care tot neamul prost îl știe, doar nu are de gând să vâre în dicționarul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de personal ale lui White din perioada 1948-1951, pentru referințe la plîngerile anterioare Împotriva lui, toate retrase ulterior). Se știe că În anii aceia, pînă În primăvara lui 1953, White a vizitat bătăușii de neveste eliberați condiționat și i-a admonestat verbal și/ sau fizic. Dovezile arată că aceste fapte ilegale nu s-au repetat de aproape patru ani. White rămîne un om cu un temperament exploziv (după cum știți, a primit o mustrare la nivel de departament pentru că a spart geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
gazetei pe care o citea. - Ia să vedeți voi, rosti doamna Carolina Pavel, acu’ după-masă ce revoluție v-aduc eu cu gogoșile mele rumenite și pudrate cu zahăr. Domnul Pavel nu gustă gluma nevinovatei sale soții, se încruntă chiar și admonestă: - Noi vorbim lucruri serioase, și tu cu prostiile tale! Doamna Carolina se supără pe jumătate: - Tare aș mai vrea să văd ce-ai mai discuta fără „prostiile astea ale mele”. Ce-ai face fără mine? Domnul Pavel nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Independență. Ci sticla asta diferențiază Turcia de toate celelalte țări musulmane. Această bere - a ridicat sticla de parcă ar fi vrut să toasteze - este simbolul libertății și al societății civile. — Ei, haide. De când e un bețiv ordinar simbolul libertății? l-a admonestat tăios scenaristul. Ceilalți nu s-au băgat În discuție. Era o pierdere de timp și de energie. În schimb, și-au ales o ramă atârnată pe perete și și-au concentrat atenția asupra fotografiei unui drum. — Din ziua În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
satisfacțiea fost de ordin psihologic. În fața cordialelor căni de la micul dejun, părintele Brown ne-a demonstrat fără drept de apel că crucea nu e În conflict cu spada: cu autoritatea și prestigiul pe care i le conferea tonsura, l-a admonestat pe colonelul Harrap, pe care l-a făcut (foarte oportun, după mintea mea) măgar și animal. I-a mai zis și că era bun doar să intre În conflict cu nenorociții, dar că dinaintea unui bărbat curajos știa să păstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
păcătosului Oedip de a fi egalul nemuritorilor : Tu - zeilor asemeni/ și mai presus de zei ! Nu știu/ nimic mai monstruos și mai spurcat, până-n adâncul beznelor din Tartar (scena 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească ! (scena 4). Până și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
era rațiunii închidea sala cu oglinzi și mă lăsa, din nou, să mă văd numai în ciobul de oglindă de care mă foloseam când mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgîndu-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
osoase. Probabil ca să-și stăpânească agitația. Tremura. Faptul că rămăsese singur l-a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: "Unde crezi că te afli aici? La un bar?" încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Eram convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcîndu-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic "dragul nostru idiot"? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de noi femeia cea dură și ursuză pe care, în seara aceea, nu o văzusem ca de obicei în preajma noastră. Era totuși pitită în umbră, făcându-și mizerabila îndeletnicire de supraveghetoare și delatoare și pentru prima oară ne-a și admonestat cu o voce scrâșnitoare că introducerea în lagăr a cărților era strict interzisă. A smuls din mâinile copiilor cartea și atlasul precizând că își va informa superiorii despre ocupațiile noastre. Intervenția lui Gerhard nu a folosit la nimic dar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vedere. Vreme de trei ani, s-au tot așteptat unul pe celălalt într-o disperare mută. Cel puțin avea alinare prin copilul minunat pe care l-a născut. Este aproape spectaculos modul cum eroii cărții vorbesc cu ei înșiși, se admonestează, se mustră și, în cele din urmă, se împacă. Marian Malciu Autorul recurge la folosirea unor nume de prestigiu din medicina românească, specialiști în oftalmologie și în special în transplantul de cornee. N-ar fi interesant dacă autorul n-ar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu greu s-a stăpânit să nu-l pălmuiască pe acel „obrăznicuț”, precum îl numise în gând: - Mulțumesc, domnilor! Cred că ați putea fi ceva mai serioși, totuși. Nu credeți? Sunteți prea tineri pentru a vă permite acest lux, îi admonestă ea, căutându-și cu privirea sania. Tinerii au râs zgomotos și nu au dat semne că se rușinează ori că se retrag. Laura se schimbase la față de îngrijorare și indignare, dar s-a luminat de îndată ce a văzut un alt tânăr
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
nu fusese prost, convinsă că niciodată nu voi mai face direct. După câteva zile, șeful meu m-a trimis din nou la direct în ciuda protestelor mele. Și mare dreptate a avut. Aproape o lună mai târziu, același șef care mă admonestase atât de dur la început m-a felicitat pentru transmisiunile pe care le făcusem în ziua respectivă și mi-a strâns mâna. Așadar, nu te lăsa descurajat niciodată. Un reporter care dorește să își facă bine meseria găsește întotdeauna puterea
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
ei continuară. Chiar și așa îi putea auzi prin ușa închisă. Se cățără pe acoperiș. Cât își ura viața! Era un șir neîntrerupt de mistere. Se născuse într-o mică închisoare. Singura dată când se distrase și el puțin fusese admonestat și pedepsit. Se născuse fără noroc, asta era explicația. În jurul lui în cartier, casele păreau a se ridica asemeni unei capcane, o rețea de scări și pereți cu ferestre care se deschideau una înspre cealaltă. Își simțea inima grea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pas. M-a trimis Bin Laden să te găsesc, i-a spus Charlie. Danny a făcut un pas înainte și-a fost surprins când l-a văzut pe Charlie trăgându-se în spate. Nu-i mai zice-așa, l-a admonestat el. Danny i-a întors spatele lui Charlie, dar sentimentul familiar pe care-l avusese cu câteva clipe înainte se disipase. Cine era, până la urmă, familia Lymond ? Semnul de pe copac putea să fi fost făcut de orice: de la un topor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
gestului putea să anihileze orice viitoare acte de bravadă. De parcă n-ar fi văzut ce pățise Mary din cauza unei existențe lipsite de riscuri, de parcă n-ar fi fost atentă la exemplul ăsta. Of, las-o naibii, suntem în regulă, a admonestat-o Mary. Chiar dacă ne-am fi răsturnat, tot n-am fi murit. Ne-ar fi ținut vestele de salvare. Asta e ceea ce trebuie tu să înțelegi, Jina. În majoritatea cazurilor, totul se termină cu bine. Preț de-o clipă, Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
noi.Să vopsești gardurile și bordurile.Să repari pompele de apă... Și să promiți alegătorilor că așa vei face în tot orașul...Să te ții de cuvânt !”... Se îndepărtă ușor pe alee.Se opri.Se întoarse spre el și-l admonestă peste umăr:” Și să nu mai torni apă-n băutură !”. Apoi se pierdu printre morminte.Luna se ascunse-nori.Dl.Voiosu rămase perplex... Se frecă la ochi.Se crăpa de ziuă.Strada arăta jalnic.Mașina era boțita.Mobilul suna insistent.” Unde
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
altoiască puțin înainte de a-i elibera. Era evident că exageraseră cu improvizația, loviturile și bușitul în rigolă fiind adăugiri provocate de faptul că Danny îl bumbăcise pe unul de-al lor. Acum întrebarea era cât de dur urma să-l admonesteze „Spune-mi Mal” pentru stricăciunile pe care le provocase. Doar era și el fost polițist în LAPD. În bar trebui să facă față unui noian de întrebări. Reintră în pielea lui Ted Krugman și nu mai avu vreme să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
taina (la fel și Teodora). În același timp va încerca să fie alături de femeia iubită în orice fel va putea. Dar în ce fel va putea?... Profesorul nu a primit vestea despre sarcina Teodorei „ca un bărbat adevărat”. Așa îl admonestează P.H.L. Ce fel de erou mai este dacă la început l-a ispitit gândul evitării acestei „complicații”, ba chiar nu a ezitat să-i spună și iubitei sale, fără a bănui ce proporții poate lua în sufletul ei o astfel
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-o de multe ori) îl „inspiră”, ba chiar îl face să fie mai „deștept”, adică i se reactivează anumite „zone adormite ale minții”. „-Înseamnă că ești tânăr, așa că nu te mai «lăudaă cu «părul albă, că nu te prinde!” - îl admonesta Teodora. „-Ei, dacă s-ar măsura tinerețea numai cu sprinteneala vorbelor!...” Își mai revenea din acest „intermezzo melancolic” după ce ea îl săruta și îi șoptea la ureche: „Azi ai fost atât de bun!... Am avut două orgasme...” Și totuși... Dacă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]