476 matches
-
dinspre un șir de pruni se auzi, pe neașteptate, un glas: — Sunteți acolo, stăpâne? Am vești importante. Chipul vasalului păli. — Adună-te. Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre problemele importante, îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe tânăr, ci încerca și să-și liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro, în timp ce se prosterna. Kiso Yoshimasa din Fukushima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le legă de șei. Nu se va pune la socoteală ca infidelitate dacă nu muriți aici. De veți scăpa cu viață, creșteți-vă copiii și aveți grijă să țină slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, în timp ce mamele și copiii plângeau și se tânguiau. Apoi, Sozo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
majoritate de voturi, ca Hideyoshi să fie recunoscut ca aghiotant al tânărului senior, alături de cei doi tutori ai acestuia. Pe temeiul acestui fapt, nu putea fi acuzat de înfumurare. Și, numai pentru că nu putea găsi nici un motiv de a-l admonesta pe Hideyoshi, Katsuie arăta extrem de nemulțumit. — Vă rog să vă duceți la altar în ordinea cuvenită, mârâi Katsuie la Nobuo și Nobutaka, smucindu-și bărbia. Vorbea cu glas scăzut, dar fierbând de indignare. — Scuză-mă, te rog, îi spuse Nobuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și îmbrăcă armura care fusese pusă lângă patul lui. În timp ce termina, cineva bătu la ușa colibei, după care se împinse în ea cu tot trupul. Ușa căzu înăuntru, cu trei-patru vasali rostogolindu-se peste ea. — Shibata! strigară. — Liniștiți-vă! îi admonestă Sebei. Din relatările incoerente ale grăjdarilor scăpați cu viață, Sebei nu putu afla pe unde răzbătuse inamicul, nici cine era în frunte. Ar fi o ispravă extraordinară, chiar și pentru un dușman îndrăzneț, să pătrundă atât de departe în spatele liniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că un soldat profită de prilejurile care i se ivesc. Cum putem ședea aici, lăsând această ocazie căzută din cer să ne scape printre degete? Vă rog, dați-mi mie în seamă urmărirea, insista Nobuo, cu vehemență crescândă. Ieyasu îl admonestă în două-trei vorbe, dar Nobuo făcea paradă de curaj mai mult decât oricând înainte. Contrazicându-l pe Ieyasu, se purta ca un copil răzgâiat, care nu ascultă de nimeni. — Ei bine, atunci nu mai e nimic de făcut. Fă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ea cracul de la pantaloni, doctore... Vocea lui Bull își recăpătase nuanța interogativă. Numai că Margoulies nu auzi. Era aplecat, făcându-și de lucru cu vaginul. Chiar era cea mai drăgălașă fofoloancă pe care o văzuse vreodată... Cum adică? Margoulies se admonestă în gând pentru această lipsă de profesionalism. La naiba, doar văzuse mai mult decât suficiente în anii de muncă și niciodată, absolut niciodată nu făcuse greșeala de a le confunda cu suratele cu care avea de-a face în timpul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Beldie va evoca, nu fără nostalgie, „liberul acces în revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor (...) victimele unei originalități proprii greu de definit sau de identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist. Literații cei tineri de școală nouă, admonestați pe aiurea ca școlarii cei răi și trimiși pe la casele lor de țațele prea serioase și în papuci de casă, precum Viața românească, poporanistă și cu nasul mult prea sus, sau Vieața nouă, pe cît de anemică, pe atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nr. 5), Păstorel publicase o scrisoare în versuri foarte acidă la adresa piesei de teatru Moartea lui Dante de Nicolae Iorga: „...Dar, ca tovarăș întru nemurire,/Slăbește-mă, Al Dumitale, Dante”). Ca și Camil Petrescu între alții, umoristul moldovean va fi admonestat însă mai tîrziu - la rubrica „Revista revistelor“ - pentru „compromisurile” sale. Relațiile (și interesele) politico-literare ale lui Vinea au, adeseori, un cuvînt greu de spus în alegerea colaboratorilor. Prin paginile Contimporanului se perindă și numeroși versificatori veleitari, fără personalitate - de la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zilele, de azi pe mâine, ca toată lumea, de altfel. Și, iată, că,în timp ce privea șiîi era împuiat, la televizor, capul, cu câte și mai câte impozite și taxe, boc-iste, sună mobilul de alături. Tararipu răspunde. Relativ repede. Este imediat admonestat: dar ce te coești, atât, până să-mi răspunzi, măi, mânzule? A, tatae, mata erai? N am știut. Scuză-mă, te rog. De data asta, da, te scuz, dar, să nu se repete, că mă fac foc. Bine. N-o să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe cei doi universitari și dădu să treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația animată cu prietenul său și îl opri cu un gest al mâinii drepte, ridicate intempestiv și autoritar în aer. Ce faci aici, domnule? îl admonestă el, fixându-l cu o privire tăioasă. Nu cumva îți trece prin minte să trădezi matematica pentru poezie? Surprins de întrebare, Victor rămase o clipă perplex, cu un zâmbet încurcat pe buze. Eram numai în trecere pe-aici, domnule profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
simt tot mai acut cu trecerea anilor, poate la fel de mult cât îmi amintesc că o percepeam în copilărie. Pe vremea aceea, mă aresta preț de minute întregi, timp în care alții încercau în zadar să ia contact cu mine. Mă admonestau, mă scuturau și, în absența mea, se pare că se petreceau chiar lângă mine lucruri de care nu eram pe deplin conștient. Da, pe-atunci mă acapara total, ca într-un fel de autism ce mă stăpânea preț de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ia peste picior, fac pariu că n-ai văzut filmul Din nimic tot nimic iese, din puțin s-ar putea să iasă foarte mult, dac-ai fi avut măcar puțină curiozitate n-ai mai fi fost atît de obraznic, îl admonestează pregătindu-se să-și completeze alt talon, gîndindu-se la o nouă combinație de numere. — Nu există nici un film cu numele ăsta, i-o trîntește Patru Ace în față vizibil iritat, întinzîndu-și gîtul peste masă, iar dumneavoastră nu numai că vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
era rațiunii închidea sala cu oglinzi și mă lăsa, din nou, să mă văd numai în ciobul de oglindă de care mă foloseam când mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgându-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
osoase. Probabil ca să-și stăpânească agitația. Tremura. Faptul că rămăsese singur l-a speriat. Am așteptat să-i crească panica, să-și scoată din buzunar punga de tutun și să-și umple, cu degetele tremurătoare, pipa. Abia atunci l-am admonestat: „Unde crezi că te afli aici? La un bar?” Încurcat, speriat, îngrozit, și-a vârât pipa în buzunar. După care m-a privit disperat. Nu știa ce să facă acum cu mâinile. Ochi lui deveniseră rugători. Până la urmă l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
convins că adulmecau starea mea, vrând să nu piardă nici un amănunt din spectacol, și mă vâram sub pătură prefăcându-mă că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic „dragul nostru idiot”? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
roche, Edith, ci ro-chi-e“, „Nu mda, ci da“ - și chicotind Împreună până la lacrimi. În prezența lui, Însă, se prefăceau afectate de critici - „Vai, vere Henry, cât ești de nendurător!“, „Ne-În-durător, Rosina“ - și resimțea o oarecare plăcere subtilă În a le admonesta. Găsi peisajul din Suffolk, cu satele sale adormite și estuarele pline de păsăret, atrăgător În felul său liniștit, lipsit de ostentație și, categoric, foarte potrivit pentru mersul cu bicicleta pe vreme uscată. Un timp, cochetă cu ideea de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dreptul cu pântecele pe caldarâmul denivelat, îmbibat cu apă și rumeguș zdrențuitor de gheață. Ține-o numai pe lucruri importante și-ai să vezi tu, până la urmă, ce-ai să pățești!... - Mă, voi înțelegeți ce vorbesc eu aici?! îi admonestă cu amărăciune Căpetenia și indigenii îi făcură semn că da, să continue, să șadă extrem de destins, că ei erau foarte atenți. Să-i dea bătaie înainte. Ei îl înțelegeau. - Fîl-fîl! murmură atunci, ca pentru sine, Căpetenia Străzii. Gospodarii, ce să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e..., Nick a desenat cu degetul cercuri în aer, înainte s-o arate pe Susan, ...ești tu. —Moi1? a exclamat ea ducând o mână la piept. Ei, sunt onorată. Ia să vedem... —Înot, înot, înot, a scandat Milly. —Milly! a admonestat-o Nick. Las-o pe mami să aleagă singură. —Știu! Susan a pus cana cu cafea pe tavă și s-a îndreptat de spate. Mi-ar plăcea să mergem la un picnic în parcul St. James. Au acolo niște păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu se înțeleg așa de bine. Te fac varză, mamele și tații. Poate că nu asta le e intenția, dar o fac. Te umplu cu toate greșelile lor. Și mai adaugă ceva, special pentru tine. —Vezi cum vorbești, l-a admonestat Fiona cu o sclipire amuzată în ochi. Dar ăsta nu-i limbaj de stradă, asta e poezie, a râs Jake. Philip Larkin, ca să fiu mai exact. Fiona a luat o batistă de hârtie dintr-o cutie aflată în apropiere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu?! Când luai pilule contraceptive și-l trăgeai să faceți sex, probabil că-și spunea c-a murit și-a ajuns în rai, iar acum că încerci să faci un copil, se apucă să facă nazuri. Ce tâmpit! —Julia! a admonestat-o Susan. E totuși soțul lui Alison. Indiferent ce defecte ar avea, ea îl iubește. Nu, are dreptate. Chiar e un tâmpit. Cuvintele lui Alison au fost întâmpinate cu o tăcere șocată. — Da, eu îl iubesc, dar am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
A trecut prin momente dificile. Profesorul scutură amabil capul. ― Nu-i nimic, nici n-am băgat de seamă. " Așa, fetițo. Ca să nu te simți prost, Ioniță nici măcar nu-și va trage scaunul. Ar avea aerul că într-un fel te admonestează, or e prea bine crescut pentru asta, înțelegi? În schimb, tu ai nevoie să simtă că i se umblă la haină fără ca manevra să-i atragă atenția în mod deosebit. Își va închipui că Mir-ciu-li-că e cel care umblă." Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și un acvariu confortabil ca un cavou de lux. O să vedeți! ― Vai, copii! îi admonestă dulce bătrâna. De ce vorbiți așa? * Vâlcu își frecă mâinile înghețate. Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac mic de voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți pentru concediu. Grigore Popa tresări: ― A, da... Păru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
discuție, domnule comisar, impresia cu care am plecat de acolo este că soția medicului trebuie să fie un fel de eroină, un suflet mare. Comisarul se prefăcu că nu pricepuse ultimele cuvinte. Simulând că nu înțelesese, nu trebuia să-l admonesteze pe agent pentru că apreciase ca eroină și suflet mare o femeie care se afla sub suspiciunea de a fi implicată în cea mai mare dintre crimele care, în împrejurările actuale, puteau fi comise împotriva patriei. Se simțea obosit. Și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
În stilul Talitha Getty 1? —Foarte Talitha. Îi ador stilul. Dacă vrei să mori, să o faci luând o supradoză de heroină și toată lumea Îți va adula simțul modei pentru totdeauna, a afirmat ea. —E groaznic să spui așa ceva, o admonestă Lauren. Apoi, părând ușor nostalgică, reveni la discuția despre căsătoria ei, adăugând: — În cele din urmă, Într-o zi am plecat de acasă și... ei, adevărul e că nu m-am mai dus Înapoi. Toată lumea a Înnebunit. Când Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mică care-i șoptea ceva la ureche. Niște sunete, izvorâte din cristale înșirate pe corzile unei viori care sunau cam așa: Într-o seară de vară o vioară cânta/, / Aici lângă inima mea.../ Nu s-a supărat, nu l-a admonestat, nu i-a înlăturat mâna care i se lipise de inimă. Mâna lui grosolană lângă o inimă de privighetoare, în timp ce sunetele curgeau în continuare: "/Și pe strunele ei, ca și din.../" iar mâna tot nu se dezlipea. O fermecase cineva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]