3,791 matches
-
este înțelepciunea, în timp ce la femei este feminitatea, prețuiește sinceritatea la prieteni și urăște cel mai mult oamenii care urăsc. Are și o ocupație preferată - actoria -, iar cea mai mare fericire visată este echilibrul, armonia. George Ivașcu este și cel care adoră operele aparținând lui Panait Istrati, Mircea Eliade, Jacques Brel, Tagore sau Mozart, dar și cel care preferă să admire un nufăr pe lac sau un vultur în zbor. Important pentru actorul care a înființat un teatru în care s-au
George Ivașcu, băiatul de cartier ajuns pe marile scene ale lumii () [Corola-journal/Journalistic/44897_a_46222]
-
nu mai facă politică niciodată și să se apuce de muncă. La două-trei zile după acceptarea chiriașei, a apărut și Iulică, bărbatul acesteia, un oltean bețiv și mincinos, care, pe deasupra, o și bătea mai tot timpul, iar ea, curios, îl adora. La primit și pe oltean. Iar la scurtă vreme după ce s-au instalat, chiriașii l-au chemat în judecată pe Gheorghe Tălparu, pretinzând că sunt nepoții fostului proprietar, adică ai nebunei de la azil, și au solicitat să li se facă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
surdă de câțiva ani. Doctorii au spus că e din cauza căștilor la care ascultam muzică zi de zi, tare-tare. Eu nu-i cred, trebuie să fie altă explicație. Cum ar fi putut să mă surzească tocmai muzica pe care o ador? E absurd. Așa mi-am descoperit pasiunea pentru lectură. Doar cărțile reușesc să-mi mai tulbure liniștea gândurilor. Cărțile și vibrațiile. Îmi așez palmele pe lemnul băncii, deschise, pregătite să primească orice li se oferă. Încerc să captez vibrații care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Ar trebui să iau totul așa cum este și să mă bucur că fiecare zi ce trece mă aduce mai aproape de tine, până în dimineața atât de așteptată, în care vom savura, din nou, cafeaua turnată în ceștile delicate, pe care le ador. Și poate, privindu-ți albastrul ucigător al ochilor, te voi întreba, curajos: cine ești tu, cel de dincolo de tine? Maria VIII. - Ana, mâine vreau să mergi cu mine. - Unde? Mă faci curioasă. Dă-mi un indiciu, măcar să știu cum mă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
fundă roșie. Ochi albaștri și o aluniță minusculă aproape de colțul drept al gurii. Rochița cu volănașe albe, perfect apretate, îi dădeau aerul unei balerine în miniatură. Maria mă privea dintr-o fotografie. - Aici avea șase ani. Mergea la grădiniță și adora să îi pieptăn părul. O culoare minunată și bucle rebele, pe care cu greu reușeam să le domolesc. În timp, s-a închis la culoare și s-a îndreptat. Mi-aduc aminte că atunci când am tuns-o pentru prima oară
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de adânc această femeie desprinsă parcă dintr-un alt timp, cum nu reușise nimeni să o facă. Poate că în ființa și în sufletul ei sensibil mă regăseam pe mine însămi, deși existau, desigur, diferențe majore, între noi două. Maria adora vara, anotimpul în care se născuse. Luna lui cuptor echivala cu zilele lungi, cu cireșele dulci și amare care se găseau peste tot, cu vacanța și mai ales cu ...marea. Marea pe care ea o iubea mult, despre care scrisese
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
E adevărat, situația dintre mine și Alexandru era, în acel moment, neclară în acte, dar în fapt trăiam separat, de ceva timp. Nu puteam face însă atunci pasul hotărâtor, deși devenisem niște străini, unul față de celălalt. Motivul: Eva. Copila își adora tatăl și ar fi fost nedrept s-o privez pe cea mai scumpă ființă din viața mea, de relația excelentă pe care o avea cu el. - Și totuși, din câte știu eu, v-ați despărțit până la urmă. Și oficial. - E
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cineva concepe studentă la Paris, în acea babilonie, în acel haos...Aici, la București, tata avea unele referințe de camaraderii intime și nu vrea pentru gâsculița lui albă, ce eram, în acest sens, nu vrea acest mediu studențesc. Eu însă adoram învățătura și, lipsită de ea în chip oficial, m-am simțit mâhnită și am acceptat la prima ocazie de revanșă, căsătoria. Cum ea se prezenta , cu ipocrizie, sub unele aspecte bune, s-a făcut!” Hortensia Papadat-Bengescu a avut totdeauna sentimentul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
oare și fără de păcatul plăcerii ?!? Chiar și așa se simte o victimă a iubirii, pentru că ”iubirea sapă în ea...”. ”Cruzimea cumplită a acelui blând o revolta dintr-un val imperios de voință și de imposibil. Cum trebuie să-l fi adorat femeile și să se fi zdrobit de stavila voinței lui ! Și el trebuie să fi iubit...Fiul omului !... Lungul val al părului Magdalenei, resturnat în gestul lui etern de amor nefericit, își scurse plânsul ca al unei sălcii de aur
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Un tango emanând senzualitate tipic „latino”, Una musica brutal, cântat de Cristina Vitalonga. Ciudata muzică pare să evoce o efigie feminină care „aduce” cu personajul din însemnările lui P.H.L. Numai că Profesorul nu este deloc „brutal” cu iubita sa. O adoră la modul sincer, cu sentimentul că nu mai este cale de întoarcere, că trăiește o experiență unică, totală, definitivă. O „dragoste înțeleaptă” - încearcă Profesorul să-și definească trăirile. Iar eu îmi imaginez situația lui ascultând un alt cântec: Yo vivere
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tineret"!?) a devenit, în ultimii șaptezeci de ani, "Cenușăreasa" literaturii române, înainte de toate pentru că aici s-a văzut de către autoritățile vechiului regim segmentul "formativ și educativ", cel prin care se vehiculau, în mințile primitoare a toate, ideologii găunoase, false personalități adorate în versuri șchioape, precepte morale, dragostea de muncă, de țară, partid și conducător, într-un cuvînt, nu erau puțini cei care credeau că, în acest fel și prin această modalitate, ar putea fi puse bazele construirii "omului nou". În pofida tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nimicnicia sa în raport cu absolutul onto-axiologic: Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. ...Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința... Și reapari din cercul tău de stele: Ca să te ador de-acum pe veci, Marie! Afrodita Anadyomene se întruchipează și se înalță din marea de suferințe ale iubirii: Și să-mi răsai din marea de suferinți, înaltă/ Ca marmura eternă ieșită de sub daltă." (Gelozie). Lacrimile, suferința sunt expresia stării abisale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ținea cu anii. Întotdeauna mai mult ca un parfum obișnuit, mă gândeam eu. Hoașca. Așa i-a spus David. Hoașca face farmece. Mama râdea și ne trimitea în grădina Leei, să-i aducem pătrunjel. Nu știu cum o fi avut atâta curaj. Adoram grădina aia! (Am mai spus asta, nu?) Veneam acasă cu șopârle și cu negru sub unghii. Tata mă certa crunt și mă trimitea la culcare nemâncat. Din camera mea îi au zeam mâncându-și supa în tăcere, auzeam lingurile plescăind
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
însumi ar trebui să mă întâmplu în fiecare zi încă puțin, ca să mă justific pentru toți cei care trăiesc faptic, fără urmă de viață interioară. Adânc, nu-i așa? Știu. Tocmai de aceea am spus că întrebarea e bună, totuși. Ador ocaziile de a mai perora puțin. Pe o temă dată, e cu atât mai bine. Îți place cuvântul ăsta? Pe-ro-ra-ți-e. Mie, da. Îmi sună prețios și muzical... Să revenim. Ce se mai întâmplă, da? Cadrul 1 Mama, Lea, David, Alex.
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adăpostului la o distanță de cel mult o aruncătură de băț. Nu-i vorbă, lui Lupino îi plăcea să-și petreacă timpul cu ei. Urmași a trei lupoaice puternice, copiii erau atît de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase să fie! Se trăgea din înaintași respectabili, de care nu-i era rușine. Un destin crud îl smulsese de lîngă părinții care-l adorau. Fusese iubit, și nu abandonat, și asta era, pe moment, chiar mai mult decît avea nevoie să știe. Îi părea rău că nu-și recunoscuse tatăl din prima clipă. Regreta că nu-i sărise în întîmpinare, așa cum visase de multe
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
tata de la un pictor de care nu a auzit în viața ei! Un „peisaj” minunat în care se profilează deja un divorță Băiat subțire și original Mircea, cu un singur defect, însă mărunt și ușor de corectat: ca orice microbist, adoră semințele de bostan. Dorica găsește coji și prin pat, nu se mai miră nici când dă cu mătura în baie: el crănțănește „bomboane agricole” și când se lăfăie în cada cu apă caldă și spumă de bradă Nu are ce
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
luă cănița din care ceaiul împrăștia o aromă acrișoară de fructe de pădure prin aburii care se ridicau ca într-un dans senzual spre nările ei. Nu-i plăcea ceaiul, îi amintea de spital, alte amintiri urâte ale copilăriei, dar adora parfumul lui care o ajuta să se destindă oricât de încordată sau nervoasă ar fi fost. Parfumul acela aromat, acrișor îi reamintea de pădure. Scoase jurnalul din dulăpiorul în care îl păstra, trase scaunul aproape de măsuța la care obișnuia să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dormi, pentru că mama ta își doarme a sa viață. Dormi, soare al ochilor mei, dormi, încântarea mea, dormi, căci de nu dormi, nu îți cântă mama ta. Dormi, dulcele meu vis, dormi, comoară, dormi, căci tu de dormi, mama te adoră. Dormi, pentru ca să doarmă și sărmana ta mamă, hai, că mai apoi te ceartă, tatăl tău te ceartă. Dormi, copilaș mic, că vine Bau-bau să scoale copiii care dorm un pic... Și Apolodoro învață, sub comanda tehnică a tatălui său, mânuirea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Simt că e multă lumină În jur. - Mă bucur. Și acum aș dori să-mi spui dacă este acolo entitatea care dorește să vorbească cu noi. - Văd În continuare lumină și simt că mi se face din ce În ce mai tare somn. Poate adorm... - Dacă adormi, nu e nicio problemă. Entitatea respectivă o să poată să vorbească foarte ușor. - Și acum rog entitatea să se prezinte. - Simt că sunt mai multe prezențe. - Mai multe prezențe... Atunci să se prezinte pe rând, cine este aici, și
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
toți, iar mașina propagandistică pe care o voi pune În mișcare va ridica minciuna la rang de virtute. Nu-mi pasă de ce se va alege de mine, dar un lucru e sigur: toți sunt atât de proști acolo sus, Încât adoră să fie mințiți. Fie ce-o fi, oricum, totul se va duce dracului În câțiva ani. Dar pentru mine va fi o onoare să te moșesc În ale literaturii, În ale filozofiei, de aceea am creat un fond de carte
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
un burlan cu tabla ruginită. Cum ar putea să nu-și rănească mâinile? Mâinile lui frumoase și puternice de bărbat tânăr. Mâinile lui, pe care femeile abia așteaptă să le simtă pe trupul lor. Dege tele lui, pe care femeile adoră să le simtă trecând peste buzele lor. Degetele astea ar putea fi apărate de niște mănuși speciale. Din alea cum poartă mun ci torii care lucrează cu cabluri de înaltă tensiune. Ei, vezi. Mănușile astea ar trebui să existe în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
își adună tot curajul de care e capabilă și se culcă încet lângă el. Se cuibărește ușor la pieptul lui. Trece un timp, care poartă la mână un ceas, spart cu ciocanul. E liniște. Se simte din ce în ce mai obosit. Dacă o să adorm pe spate, o să sforăi. Un zâmbet mic i se ițește, timp de o secundă. Și brusc, nebuna îi întoarce spatele și fundul ei împinge în sexul lui. Sexul lui flasc. What the fuck, man. De unde și până unde. Nebuna a
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
biciclete. Regulile de circulație i s-au părut aleatorii. Bicicliștii erau atenționati prin claxon. Dotările instituțiilor sunt realizate de japonezi,care le oferă aparate pentru testare. Surpriza a fost bucătaria chineză.Sosul de soia este nelipsit de la masă.Chinezii nu adoră cartofii.Supele sunt apreciate.Supa de broască țestoasă,supa din aripioare de rechin etc.Nu lipsește rața umplută cu portocale,precum și instalațiile de prăjit carne la fiecare masă. Bețișoarele tradiționale au creat probleme la servirea mesei. Băutura preferată este asemănătoare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
din dinți prin somn.Ieși pe hol. Deschise.In prag se afla Nic.Evident obosit. Bună,verișoară.Singurică? -Nu.Cu Emil.Doarme.Gata distracția? -Da.Am condus-o pe Alex acasă.Te rog,fă-mi o cafea.Presimt că o să adorm... In fața cafelelor aburinde,Nic îl mâmgâia pe Onix.Alinta fuma.Sosi și amorezul. -Bună dimineața!Sunt Emil Vrăjescu.Tehnician. -Salut,Emil.Sunt Nic.Nic Beiușan.Profesor. Iși strânseră mâinile.Alinta îi oferi o cafea. -Cât e ceasul? Trebuie să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]