568 matches
-
Cornelia Pillat a ținut cu tot dinadinsul să schimbăm titlul propus de mine cu cel care a stârnit la apariție numeroase nedumeriri, Dinu Pillat - un destin împlinit. Atunci n-am înțeles. Acum însă știu că atât Dinu Pillat, cât și adorata sa Nelli și-au împlinit destinele pentru că, după îndemnul Apostolului Pavel din a doua epistolă către Corinteni, își fixaseră privirile "nu la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
care se sinucide, râvnind să fie decapitat de gură unei pisici călcate pe coadă de fetițele oarbe. Dar, în același timp, l-am pus pe Colin să se întâlnească cu Micul Prinț care zbura deasupra asteroidului sau, aruncând confetti peste adorata-i floare supărăcioasa. Femeile-papusi reacționara în fel și chip la poveștile noastre: de pildă, le plăcu Tristan și Isolda în Japonia, dar nu și Șeherezada, Laura-Lolita ori Emma Bovary. în schimb, lăcrimară la ultima poveste cu Chloe și Colin, precum și
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
ele am ajuns la intimități de așa natură încât nu doar că intra pe fereastră dar se și așează exact pe paharul în care încă mă așteaptă câteva înghițituri de PADDY old irish triple distilled de îi zic stimată și adorată mozart că așa am botezat-o fă bine și mută-te de pildă pe această castanus castaniferus mâine știi bine e zi de jonatan nici o mișcare la care mă inervez ei bine de într-adevăr ești regina mozart n-ai
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
al melancoliei", pendulînd între elixirul din pahar și "fustele muzei", totul învăluit în umor, ironie și o autoironie caldă, cordială, care nu demolează nimic. Soluția? Iat-o, în Viciile metaforei: "Ce obicei prost parfumat,/ ce pă-cat, ce păcat/ că spre adoratele noastre/ expediem cuvinte,/ în gură înfigîndu-le/ impertinenții crini,/ parșivele roze,/ indecentele orhidee - plozi/ din străvechi familii regale!/ Ce păcat, ce păcat/ că metafora ni se fîțîie/ ca o prețioasă cucoană/ și ne transformă poezia/ în dichisită ichebană!/ Ce păcat că
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
an, pe zile. Poeziile scriitorului bănățean, cîte una pe zi, mai puțin duminica, sînt și ele grupate pe luni (a unsprezecea și a douăsprezecea) și săptămîni. Versurile nu-i trădează menirea, sînt pătrunse de profunda mirare a credinciosului înaintea Ființei adorate, uneori cu ecouri argheziene ("Nu ți-e frig, strig/ și răspund:/ Doamne, e atît de tîrziu, cu ce parte a mea să mai scriu?"), alteori cu sugestii blagiene ("Marelui orb să-i împletim cununa/ a trecut din pustie-n pustie
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
consemnează nimic mai mult decît niște atitudini nepotrivite și niște comentarii și mai laterale, pledează pentru actualitatea scrisului lui Mușatescu. Poeticul cel mai înflăcărat e mîncat de prozaicul cel mai aspru, ca în scrisorica lui Camil Rodie către o demoazelă adorată, către care încheie așa: "îți sărut livezile mîinilor". Și mai apoi, într-un P.S.: "telefonează la birou 33227 (la numărul ăsta răspund toți îndrăgostiții lui Mușatescu - n.m.) dacă vii". Orice s-ar zice, platonismul are limite. Lumea lui Mușatescu e
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
producțiile de ultimă oră, se mențin atît similitudinile unei școli (propensiunea epicului, aplombul ludic), cît și diferențele de accent sau coloratură, prin optica modificată a generațiilor: Altman gravitînd, nu fără ironie acidă, spre mediile intelectuale, specializate profesional (doctorul T. - ginecolog adorat, dar și victimă a femeilor), Coen cu gustul înnăscut al aventurii metaculturale în spații diverse, cu paradoxul unei parodii retromitizante (trei criminali din timpul marii crize evadează din detenția muncii forțate spre deliciile unei formații a muzicii country). Fiecare din
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
într-un anume punct, a abandonat lupta alături de Cromwell. Nu se prea știe că acela a fost "punctul" care l-a propulsat pe puritan în cariera militară, în arta strategiei pentru care e acum cunoscut. Până atunci, Fairfax era generalul adorat de soldați. Oricum, filmul beneficiază de o exactitate istorică cum nu prea vezi la Hollywood. Iar acea zicală care spune că, dacă tot e să minți, măcar minte cât mai aproape de realitate, se aplică și în producția de filme. Exactitatea
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
Viktor Schreyer, autor al unei mai vechi monografii - monografia „tradițională” - a localității Sânnicolaul Mare, relatează un alt fapt interesant, ilustrând problemele ridicate de o călătorie de altădată. „Căzând la pat soția pretorului, care se pare că a fost o soție adorată - constată Schreyer - se impunea un drum la Băile Mehadiei (Băile Herculane de astăzi), pentru a-și restabili sănătatea. Dar să parcurgi acest drum lung în căruță, putea să fie fatal pentru ea”. Din nefericire, în acele timpuri nu exista nici
Agenda2004-36-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282833_a_284162]
-
scop ca să-mi zdrobească inima." "Dulcea" Veronică nu-i dădea lui Eminescu scrisorile trimise de sora lui. Întoarsă de la Lacu-Sărat, Harieta vine la București ca să-și vadă fratele, însă, deși "Mihai este bine, dar am trebuit să fac multe închinăciuni adoratei lui până mi-a permis să-l văd." Muza inspiratoare avea și unele apucături foarte pragmatice fiindcă fata infirmă îi comunică doamnei Emilian, în 20 noiembrie 1888 cum că în urma sfatului acesteia din urmă a cerut de la "d.nii din
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]
-
bărbatul fatal: "Nu-nu, răspundea zâmbind Gabriela, ea nu cădea în această capcană: "ea îi iubea trupul, era mai bine-zis sclava ideii ei despre un "trup armonic, antic", o amețea ideea de a se culca cu o statuie!" Așa un bărbat adorat, mai rar se poate vedea în proza contemporană. Jocurile erotice sînt prilej de mare "subtilitate" pentru autor, de mare amuzament pentru cititori. Aceleași strategii superior-masculine fac din sex o filosofie secundară a voinței de putere. Mîrzea se joacă pînă la
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
păstorii din văile din jur spre a-i veni în ajutor și a face să triumfe iubirea adevărată. Galateea este, așadar, un delicat cânt de slavă închinat iubirii, iubirii pure, de factură platonică, sentiment inefabil care ființează prin contemplarea ființei adorate. Natura încântătoare - s-ar putea spune o eternă primăvară - îi însoțește constant pe protagoniști, alcătuind un cadru feeric și participând nemijlocit la trăirile lor. Peisajele pot părea stereotipe - păduri, crânguri, livezi, ape curgătoare -, dar sunt înzestrate, prin suflul geniul creator
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
că Don Quijote vrea să se bată cu leii, se îndepărtează, ca Sganarel, de pericol. În altă perspectivă, ludic-transfiguratoare, lucrurile își schimbă semnul. Dulcinea, vrăjita, are numai aparentă rurală, în sine, si pentru Don Quijote rămâne "regina frumuseții, demnă de a fi adorata și servită". Chiar saltul ecvestru este, în definitiv, un semn (pitoresc) al perfecțiunii. Cât despre gestul "prudent" al lui Don Diego, trebuie înțeles că o invitație la raționalitate și că un avertisment că vitejia se poate nega pe ea însăși
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
de susținere, de un puternic lobby, cum se spune. Și pentru aceasta nu exista o persoană mai potrivită ca Regina Maria, o ființă energică, luptătoare, plină de inițiative, devotată țării, inteligentă și pe deasupra, ca femeie, fermecătoare. Era pur și simplu adorată, nu numai de compatrioți, - de soldații de pe front și de femeile, care-i sărutau poalele mantiei regale, dar și de către importante personalități publice occidentale și de mulțimile, parcă magnetizate. Ca un adevărat ambasador, ea se deplasează la Paris și la
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
ar putea să facă, fericit cînd surîde, nenorocit cînd e prea veselă, tremurînd cînd îi aud glasul la telefon". Epicul ce i se părea scriitorului epuizat, incompatibil cu însemnările diaristice, se regenerează din detaliile observației insațiabile la care supune persoana adorată: "(Cît despre interpretări, ele nu erau posibile. Un bărbat cu care Leni se plimbă la 7 seara, pe o stradă lăturalnică, e un bărbat cu care se culcă, sau se va culca, în cel mai scurt timp posibil.) Am plecat
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
cenzura acestui volum are un efect până-ntr-atât de inhibant că prozatorul va îndrăzni să apară cu o nouă carte abia în 2000 - vezi romanul epistolar Inocența șarpelui. Cornel Moraru va diseca atent, la reeditarea lor integrală (Papagalii mei adorați, 2004), prozele interzise, întrezărind semnele unei vocații a tragicului, punctul lor de fugă fiind moartea, sinuciderea, lumea în cădere, agonia. Oprite de la rostirea publică, ele se vor transforma într-o povară sufocantă. Cariera lui Cornel Nistea stă toată sub semnul
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
Treptat însă orizontul se îngustează, luminile scad, se-nstăpînește o atmosferă crepusculară. Cu trecerea anilor, autorul Pipei lui Magritte ajunge a declara că aparține categoriei "vameșilor" aflați "la granița între somn și nimic", într-un context de rapidă degradare a provinciei adorate, jertfă, după '89, a "larmei electorale", invadate de "ființe fără chip" care "șchioapătă și aclamă demagogia galonată". E vorba de "manevrele de toamnă", sinistre alegorii, prilej al unui sarcasm nedrămuit, al unei satire de astădată nereținute: "Încep manevrele de toamnă
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
lăsînd la vedere diferite părți intime ale trupului, burice și umeri, dar mai ales degete de la picioare și călcîie. Tînărul, obișnuit a săruta minutele înmănușate ale unei dame sau a pîndi, la coborîrea din trăsura, momentul în care gleznă unei adorate demoazele de 16 ani se arătă pentru o clipă trecătoare de sub tivul lungii rochii, și-ar da seama deodată, măi înspăimîntat că oricînd, ca în ceață aceea uniformă, se află o mulțime de persoane de sex feminin, famelice și apatice
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
carte (legenda spune că Ilie a fost educatorul lui Zoroastru) personalizează regăsirea realității, revenirea la adevărata viață. După atacul asirienilor care distrug cetatea, Ilie, uitând definitiv că e un "străin" pe acele meleaguri, rămâne să reconstruiască Akbarul (fiindcă, murind, femeia adorată spusese "eu sunt Akbarul"). Coincidența ființei cu universul (individul devine o piatră a Construcției), a trecutului cu viitorul. "Mi-ai spus că Akbarul ești tu. Așa că te-am îngrijit, ți-am vindecat rănile și te-am redat vieții. Și mai
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
și nu pot traduce/ impulsuri surde sonuri de sonată/ o parte-a nopții cearcănul înoată/ întunecimea criptei la răscruce./ Obscura cavalcadă detonată/ asudă Răstignirea grea pe Cruce/ și rana văzătoare o străluce/ pînă se-închide roza-însîngerată./ Cît mă seduci? zeiță adorată/ anat-emheb (cu lance scut secure)/ să mă întorci în Ugarit o dată/ toți morții tăi orînduiți să-ndure/ exodul meu și tirsul de agată/ vecia sîngelui vergin să bată“ (Sînge). Sînt, apoi, „anxioasele“ și „epigonele“ pietre (semi)prețioase (agatul, opalul, ametistul
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir și strînge/ uleiul sfînt în candela bogată/ de ochiul șarpelui temut să scape./ I-aștern arpegii și ceaslov și harpe/ și sihăstria pleoapelor prin sînge/ o suie la Icoana adorată“ (Adorata).
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir și strînge/ uleiul sfînt în candela bogată/ de ochiul șarpelui temut să scape./ I-aștern arpegii și ceaslov și harpe/ și sihăstria pleoapelor prin sînge/ o suie la Icoana adorată“ (Adorata).
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
bătrânul său amic, Mauriciu, sugestiv creionat, măcinat de boală, cu mintea somnolentă, veteran care dorește să stârnească atenția mai tânărului prieten, insinuându-i că el fusese ocrotit de o arestare, cândva, în junia sa, de către tatăl lui Sebastian (decedat și adorat) pentru că ar fi avut legături cu securitatea. Carențe ale romanului? Poate că sunt anumite insistențe superflue. Există, de asemenea, anumite fraze, mai ales câteva dialoguri, care par prea ,lucrate", ,prețioase". Dar toate acestea nu au nici o importanță, fiindcă esența cărții
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
muntele Horeb, n-ați văzut nici un chip. 16. Să nu vă stricați dar și să nu vă faceți chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care să înfățișeze bărbat sau femeie." (...) * Interzise în sens idolatru și stelele, constelațiile, corpurile cerești. Adorate, personificate, de cele mai vechi civilizații -, egiptenii, sumerienii, asiro-caldeenii - interdicție temperamentală, pornită dintr-o gelozie incomensurabilă. Stă scris: "...privind la cer și văzând soarele, luna, stelele, să nu te lași amăgit ca să te închini lor, nici să le slujești, pentru că
Deteronomul (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12676_a_14001]
-
pămîntului/ îți sărut gura care a vorbit cu haitele de lupi/ mîinile linse de limba înghețată a lupilor/ adorat păzitor al sălbaticei haite/ în cerul tău du-mă/ în neagră statuie pentru lupi mă schimbă/ de-a pururi ție asemenea" (Adorat păzitor al sălbaticei haite). Sau: Este o foarte mare întindere de zăpadă/ pe care umblă idolul zăpezii cu pași mari/ un stol de păsări funebre îi încununează/ capul cu ochi de copil/ o haită de lupi îl urmează credincioasă/ binecuvîntat
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]