20,697 matches
-
așa, se autoreglează - se situează la un anumit nivel și la un anumit grad de ascundere și pe acestea tinde să le păstreze. În prezența unei clare amenințări, venită din afară sau din partea unei minorități românești - excesivă dincolo de pragul obișnuit -, adresată evreilor, acest antisemitism tinde să se retragă, eventual să dispară, lăsând locul unei evidente bunăvoințe. Românul are cu evreul o relație de dragoste - chiar dacă nu rareori este vorba de o dragoste cel puțin demodată: se socotește singurul care are dreptul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
Handoca mai are treabă cu ea, cum se vede din această corespondență în curs de publicare. Nimeni nu putea bănui, în anii liceali și chiar cei ai studenției, încotro îl va duce destinul pe tînărul Mircea Eliade. Stocul de corespondență adresat lui Valeriu Bologa și articolele sale din Ziarul Științelor relevă un adolescent și, apoi, tînăr mult preocupat de istoria științelor. Dar chiar din această sferă de preocupări mai generală, îl interesau chestiunile de istoria folcloristicii și a obiceiurilor populare, invidiindu
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
filmul intitulat "Magistre fără seamăn, slavă..." titlu inspirat de o confesiune a lui Florian Pittiș care, în montarea Furtunei lui Ciulei, de la Bulandra, juca Ariel. George Constantin a fost Prospero. Prima replică a lui Ariel la intrarea în scenă și adresată lui Prospero este "Magistre fără seamăn, slavă"... Extraordinar, nu? Documentele de arhivă conținînd fragmente din importante apariții pe scenă și doar din trei filme - din cele peste 40 jucate - sînt legate de punctele de vedere în special ale regizorilor mari
George Constantin sau aventura destinului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17412_a_18737]
-
prilejul inițierii, în Noua Revistă Română, a unor prestigioase anchete pe temele cele mai controversate. E o întrebare dacă aceasta este corespondența ilustrului filosof. Pentru că el emitea o scrisoare standard trimisă celor mai reprezentative personalități iar răspunsurile acestora, deși formal adresate directorului revistei, exprimau opinia lor publică în chestiunea pusă în discuția anchetei respective. În acest fel, se transportă în ediția pe care o comentez pagini compacte din Noua Revistă Română, confundîndu-se ideea de corespondență propriu-zisă cu o antologie tematică din
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
1910 expediată din Berlin și reprodusă în publicația lui Rădulescu-Motru în 17 august 1912, adică la două luni de la moartea dramaturgului. Și în notița redacției, și ea reprodusă, - de ce? - se precizează că e vorba numai de una "din scrisorile sale adresate directorului nostru". Unde sînt celelalte scrisori trimise de Caragiale? În volumul de corespondență al ediției Caragiale volumul VII - de la Editura Fundațiilor Regale pentru Literatură, sînt publicate cinci scrisori și o telegramă semnate de ilustrul scriitor. De ce nu s-a apelat
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
sînt publicate cinci scrisori și o telegramă semnate de ilustrul scriitor. De ce nu s-a apelat la acest volum, reproducîndu-se aici toate scrisorile scriitorului către profesorul Rădulescu-Motru? Și, din nou, nici aici n-am siguranța că se reproduc toate scrisorile adresate lui Rădulescu-Motru și publicate în revistele literar-culturale sau de alt fel. Adaug că nu se poate descifra nici un fel de criteriu în ordonarea corespondenței. Astfel, de pildă, după patru scrisori datorate lui Mircea Eliade, datate 1930 și 1937, urmează imediat
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
când metaforic exaltate) în care se transformă adesea multe dintre textele consacrate lui Eminescu. Inițiativa lui Sîrbu riscă să nu fie schițată decât ca intenție, din cauza acestei interferențe inoportune a scopurilor - cu efecte imediate dintre cele mai păcătoase, precum invitația adresată ciobanului mioritic de a nu lipsi nici din această exegeză. Așteptam filmul din 1976 al lui Jean Petrovici ca pe un clasic al genului, ca pe referința peste care nu se poate trece. Așa se vorbea despre el. Am avut
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
mai mult e de admirat I.D. Sîrbu, consecvent în iubirea lui pentru Blaga și în fața torționarilor. La răspunsurile sale curajoase în interogatoriile despre profesorul sau (publicate în urmă cu cîteva luni) se adaugă acum niște fragmente din scrisorile lui Gări adresate Mariei Enescu în 1978-79: "În 1959, în 29 dec., orele 19-21, am fost bătut în Jilava, la poarta 13, pînă aproape de moarte, ca să recunosc c-am avut raporturi intime cu Dorli. Am negat, bine'nteles. Am stat inconștient 14 zile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
era uriaș, trebuia lovit indirect..." sau "Niciodată eu nu l-am uitat pe Blaga, pe care, ca un vechi chinez, îl consider un ăLară al sufletului meu". * Dorli Blaga a adăugat dosarului consacrat tatălui ei de "Apostrof" și o scrisoare adresată ei în 1982 de cel mai mare epistolier al literaturii contemporane. Scrisoarea e un document excepțional despre atmosferă acelor oribili ani și despre umorul disperat al atît de atasantului I.D. Sîrbu: "...în disperările mele, de aici, din exilul meu barbar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
epocă, fără ulube, picînd de pe nas în lungul șnurului la cel mai mic rictus al fetei susțin fizionomia unui om spiritual, retoric și - din cauza ironiei și umorului propriu exagerat - capabil de răutăți (mai mult estetice). Epigrama nefericită a lui Macedonski adresată lui Eminescu a pus pe literatura română o pată asupra căreia criticii s-au înverșunat, unii încercînd s-o explice, alții s-o șteargă, daca nu măcar s-o înțeleagă... E cert că fără atacul inuman de o cruzime copilăreasca
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
să aibă o părere prea bună despre comunitatea din care fac parte, fiindcă, daca interpretarea mea e adevărată, de Paști ei nu simt nevoia de a fi auziți de cei din jur. La rîndul lor, vîrstnicii se mulțumesc cu șoaptă adresată Celui de Sus, un fel de a spune că nu mai găsesc și alte urechi care să-i audă. Sau - mult mai rău - că nu se simt în situația de a-și face glasul auzit cu putere. Ce fac însă
Slujba de Înviere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17977_a_19302]
-
Pentru un director de revista, cel mai substanțial omagiu postum e să nu i se simtă dispariția altfel decît prin absența semnăturii. Numărul din aprilie al MAGAZINULUI ISTORIC poartă, însă, chiar si semnătură directorului sau, Cristian Popisteanu, într-o scrisoare adresată redacției, dar și cititorilor. O scrisoare din care citam un fragment care a căpătat valoare testamentara: "Păstrarea Magazinului istoric în biblioteca este un obicei larg răspîndit între cititorii noștri. Iată de ce credem cu consecventă că în condițiile unei avalanșe de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
necesară. Țara misterelor de presă Presa cotidiană de săptămîna trecută consacră spații ample corespondentelor și comentariilor din și despre războiul din Iugoslavia. Unele dintre aceste comentarii sînt de o virulenta antiNATO de-a dreptul inexplicabilă dacă o raportăm la reproșurile adresate puterii actuale că nu a reușit în demersurile sale că România să fie primită în NATO. E de asemenea greu de explicat de ce guvernului i se reprosază, în ADEVĂRUL de pildă, slugărnicia față de NATO, cîtă vreme ministrul de Externe Andrei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
în dragostea lor. Iar deplasările ei în capitala s-au repetat în acest an și în următorul. Deodată, Veronica află că Eminescu o afecționa pe Mite Kremnitz și îi impută, la 2 septembrie 1879, ca poezia Atît de fragedă e adresată nemțoaicei ("Eminescule, acea poesie e simțită - și doar eu am dispărut din inima ta - era oare altceva decît inima ta la care am ținut mult mai mult decît am avut aparentă?"). Dar asta nu a tulburat întîlnirile lor bucureștene, în
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
factori: la race, le milieu, le moment. Atitudinea autorului față de nouă convenție - s-o numim a ănon-fictionalitătii romanuluiă - este aceeași că fata de intrigă de tip picaresc: o adoptă în chip de ăcitată rétro, cu un clin d^oeil complice adresat cititorului, si in acelasi timp o ăîntoarceă, adică îi conferă o nouă funcționalitate. Aparent posedând toate caracteristicile convenției cu pricina, paragraful inițial din cartea lui Eduardo Mendoza se vădește, la o privire mai atentă, a fi un adevărat montaj de
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
semiesecuri. Și cît de neplăcut superior își aprecia prozatorul românele sale, considerîndu-le superioare nu numai operei lui Slavici dar și celei a lui Tolstoi! Într-adevăr, dezagreabila figură de snob a fost Duiliu Zamfirescu, autorul, totuși, al unei expresive corespondențe adresate lui Titu Maiorescu, pînă în 1909, cînd criticul, nemaisuportîndu-i grandomania, i-a aplicat știuta corecție în răspunsul la discursul academic de recepție. Dens în substanță e studiul, despre opera lui Calistrat Hogaș. În 1984, cînd a apărut primul volum din
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
un anume fel, de care, mai tîrziu, spre bătrînețe, fiindu-i cerută, căuta să întocmească o posibilă bibliografie. Și ea e semnificativă, dacă nu e și prea corpolentă. Din fericire, s-a păstrat o parte din corespondența sa. Cele mai multe sînt adresate Mărioricăi, fiica sa, măritată mai tîrziu, în 1890, cu un ardelean, amploaiat la Căile Ferate Române și către prietenul său, coleg întru preoție și militantism românesc, Const. Morariu. De n-ar fi fost această corespondență adunată, grijuliu și cu dragoste filială, de
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
am râs, de unde ănainte fuseserăm cam intimidați de prezența lui. Acesta era de altfel și scopul mărturisirii. Care mărturisire ansa mie nu-mi plăcu. Chiar și an chip de glumă nu mi s-a părut, intuitiv, nici sinceră, nici corect adresată. Mă iritase an plus o umilință atât de prost plasată. Găseam că e de preferat eroarea brava, daliniană unei modestii lase și azilante. E adevărat pe de altă parte ca an facultate aflai destule filosofii aventuroase, unele nu lipsite de
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
de satisfacție, de demnitate împlinită care se comunică celorlalți prin toată făptura. Judecătorii, procurorii, predicatorii și moralizatorii de tot felul dezvolta o severitate facială polarizată spre exterior. Mulțumirea interioară densă aproape vâscoasa se manifestă uneori printr-un zâmbet de bunăvoință adresat subalternilor și celor cuminți care respectă preceptele impuse cu supușenie, aproape bucurie. Dar undeva în colțul gurii și în mișcarea sprâncenelor, în priviri furtive, în grabă unor cuvinte care se exprimă necontrolat, se ascunde un sentiment de frică. Parcă satisfacția
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
Naționale Radio, cea a dirijorului Ilarion Ionescu Galați, ăn cantul sensibil iluminat al tinerilor soliști descendenți ai maestrului, anume micuța pianista Charlotte Coulaud, a unchiului acesteia și nepotul maestrului, captivantul violonist Constantin Cotin Bobescu. A fost un concert de familie adresat familiei celei mari a melomanilor care al iubesc pe maestrul Constantin Bobescu pentru căldură cu care a știut să ăncălzească fiecare gest al relației cu muzica, cu publicul, cu colegii. A fost maestrul care a dat sens și simțire umană
Început de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17488_a_18813]
-
autoarei, engleză, povestea aventurii spirituale a viețuirii într-un tărâm al mărginii culturale este structurată că o necesară lectură a Australiei prin intermediul textelor compuse de diferiți naratori anonimi sau puțin cunoscuți, pe care naratoarea principala le inserează contrapunctic în scrisorile adresate surorii din România: vechi jurnale intime, însemnări, epistole, din perioada coloniala sau mai recente. Găsim în ele disperările, maniile, sentimentele de vină, de murdărire sau de insuportabila plictiseală, dar și exaltările și freneziile pe care le-au trăit acei înaintași
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
agresivă, ca un avocat, ca Academia Română "nu are autoritatea necesară" pentru a institui reguli de scriere cu caracter obligatoriu. Tot în această a treia secvență - cu titlul plin de lehamite Toate-s vechi și nouă toate - figurează: o scrisoare deschisă adresată lui Petru Dumitriu, echivalentă cu o pereche de palme răsunătoare date marelui scriitor (dar și unor iluștri dispăruți: "când mă gândesc că sunteți ultimul dintr-o serie care începe cu Mihail Sadoveanu și continuă cu G. Călinescu, Tudor Arghezi, Zaharia
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
prinde soarele reflectat în mare. Lipsa de simt artistic a lui Laszlo Alexandru este evidentă la tot pasul, într-un mod supărător. Vehementul polemist nu simte, de exemplu, farmecul literar al folosirii cuvântului "ba" de către Petru Dumitriu, într-o interpelare adresată compatrioților săi ("Îmi vine să le spun românilor: ba, ați devenit o nație de judecători!") și crede în mod greșit că aceasta adresare familiară este de aceeași natură cu familiaritatea tovărășeasca afișată de Ion Iliescu ("Mai, draga!", "Băi,animalule!"). De
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
aproape aberant, pentru că indiferență și egoismul sînt, orice s-ar spune, moneda de schimb a vremurilor noastre. Tocmai de aceea nu e simplă retorica introductiva mărturisirea cu care imi deschid discuția cărților filozofului francez, ci mai curînd un deghizat avertisment adresat acelor cititori pentru care Lévinas e un nume încă doar sonor, nu și cu adevarat familiar. Un avertisment că, oricît ar părea de notoriu sistemul filozofic pe care îl propune autorul Totalității și infinitului a și este, fără îndoială, măcar
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
ea a rezultat din colaborarea a trei critici literări, "troica de la conducerea revistei", si anume Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu și Alex. Ștefănescu, care au semnat cu pseudonimul "Emil Mladin". Aceste raționamente, Gabriel Plesea le-a făcut și într-o scrisoare adresată revistei noastre, pe care noi a altă greșeală ireparabila a nu am publicat-o, considerând-o puerila. "Nu mult după aceea a povestește acum Gabriel Plesea a am aflat și alte detalii despre adevăratele chipuri ale acestor trei, laolaltă vechi
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]