1,486 matches
-
Acasa > Poeme > Dorinte > RENAȘTERE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Trăind în cercul nostru de cuvinte, Mărunt, adulmecând parșiv păcate, Nimic din ce suntem nu se dezminte, Căci ne sfârșim,în lacrimă și moarte. Dacă te gust mai mult și mai amar, Din rotunjimi în tainele ascunse, Îmi trece foamea de mărgăritar, Și setea gleznelor, de tine strânse
RENAŞTERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361558_a_362887]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > LINGUȘITOARE CĂ ȘI-O PISICĂ Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ea mă cuprinde cu brațele ei roz, că două ramuri de trandafir înflorit mă adulmeca cu nările-i fine și gura ei umedă îmi săruta obrajii. precum un arcuș de vioară brăzdându-mi trupul, ea se agață de mine ca o liana aproape sufocându-mă. Îmi place să-i simt inima bătându-i sacadat, mâinile
LINGUŞITOARE CA ŞI-O PISICĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355520_a_356849]
-
parcă vrând să nu grăbească fericirea revederii. Prin asta mi-aduce aminte de-o altă vreme când alunga de pe chipu-mi lacrimi amare că o pierdusem definitiv pe Aurèlie... Îl strâng la piept clipe bune. Mulțumit, se-așează și-mi adulmecă iar mâinile. Apoi o zbughește la fugă. Cenușiul piere. Într-o explozie de soare și culori, mă iau după el fericit. Mă duce la capătul podului! Spre viață. Referință Bibliografică: CAPTIV / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1990
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
se plictiseau și atunci, mai ieșeau pe străduța pe care nu trecea nimeni în alte perioade ale anului, în afară de vară, când oamenii coborau spre plajă. Și pentru că nu mai aveau ce să facă, priveau în lungul și-n latul străzii, adulmecând ca niște ogari în văzduh, mirosul noutății îndelung așteptate. Uneori, privirile le lunecau peste gard, către plaja care se întindea sclipindu-și atât de ademenitor auriul nesfârșit al nisipului, pe care la acea vreme alergau doar vântul și valurile. În
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
în ploaie (ventuza iubind norii) Orhideea neagră se plimba prin părul tău (mândria abanosului) Răsura îți înflorește pe trup, în obraji și brâu (supliciul unei pătimi florale) Plutești deasupra curcubeului cu care sunt îmbrăcată (voal de abur pe umeri) Te adulmec și mirosul de sălcioara mă îmbată (extazul câmpiei) Credeam că mă pot umple de tine privindu-te, potoli ascultându-ți gândul (crezul unui proscris) Mi-aș dori să nu fiu muritor (patul din flori-de-paie) Sunt continuarea eului tău (locul unde
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
Pe obrazul stâng sub pleoapa o lacrima mi-a lăsat o urmă pe care lumină o confundă cu ea iar întunericul o mângâie Cristalele de sânge cred că îți înseninează privirea Mâinile tale îmi lasă atingeri de fier Vulcanic te adulmec cu privirea Iar mă întreb ce mi se zbate în suflet O fi oare ultimul apel ultimul cer ultimul bun rămas ultima urma de alb de aer de lumină Hai să privim cerul! Vei vedea că eu nu te voi
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
o parte și zâmbeai candid, m-am așezat în spatele tău și cu ce nesaț te-am mai strâns în mine..! Nu-mi venea a crede că-ți simt parfumul, că-l respir, că-mi țin mâna pe tine, că te adulmec, că te îndrăgesc, că nu mai ești atât de ireală iubirea mea și o lacrimă mi se scurse.. ai simțit slăbiciunea și te-ai uitat peste umărul tău drăguț și gingaș.. gingașa erai și tu, mai ales când m-ai
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
2016 Toate Articolele Autorului Risipă de sublim... Magnolii izbucnind plenar în soare, Parfum și umbră pomilor în floare, Bunici plimbând nepoți năbădăioși sub cerul vinețiu, Așa e Bucureștiul de april de când îl știu. E- atâta frumusețe vie, țipătoare în culoare, Adulmecând arome de rotund în floare, De violet și roz ori mov și verde crud; Mă doare risipă de sublim, splendoarea din covorul ierbii, ud. Și liliacul irizând avid și blând candoare, Cu stupefacții candide și speculații solitare Ale poetului prea-
RISIPA DE SUBLIM de DANIA BADEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380363_a_381692]
-
acum l-ai scos Ce-ai făcut așa de multe, eu doar pot să le miros Trupul meu schilod de boală, nu mai este cum a fost Cred că ani am 33...și aici se ține post Ne uităm și-adulmecăm mirosuri de noi știute Unii au o masă mică, alții au mese mai multe Vreau să-ți spun ceva , Anică! Nu mai cheltui atât! Știu ce este pe acasă, că iei bani cu împrumut Ca să-mi faci mie pomană, să
GÂNDURI NEROSTITE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364617_a_365946]
-
trece de la real la imaginar, grație unei uluitoare forțe a fantazării. Ca la Arghezi, regăsim capacitatea de a realiza descrierea unei gâze în viziunea marelui cosmos: „Marginalizat,/ cânele meu,/ maidanez,/ și-a luat câmpii/ și a șters-o pe ușă,/ adulmecând prin vecini/ invariabila tocană/ interetnică./ În elementul lor,/ miejii sărați ai nisipului/ scuipă coji de scoici/ de safir,/ racul își sună cleștii,/ ademenindu-mă sub patrafir.” („Racul, câinele și caii” ) Deosebirea este că poeta vede lumea, spre deosebire de Arghezi, mai ales
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
pisică fără pijamale. Nu îi vezi dungile , dar îi simți garronele dulce-amărui, adică gheruțele, proaspăt lăcuite cu stratageme inteligente, cum doresc a-ți fura tiptil identitatea „moțată”, tradusă la nivel imaginativ, ca o savarină în stare de delir. Îi poți adulmeca mirosul blăniței , al torsului accelerat ,al urechilor-antene ce pun pe on elementele afective. Cum procedeză această “mamaie” matusalemică? Îmbată carcasa, apoi se răspândește lent în scorburile vii. Este instrumentul acela pufos care hipnotizează dominatorii și supușii. Dragostea e capcana aceea
DRAGOSTEA, O PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372385_a_373714]
-
vreo piatră curios erodată, fie vreo crevasă, fie urma unui ciot de mult despărțit de trunchi, ceva acolo... Și era destul ca senzația de moment nou pe firul timpului să reapară, chiar de preajma tolera aceeași notă covârșitoare a repetabilului. Adulmeca... privea... și se dumirea că e tot mai aproape de țintă, în ciuda senzației aceleia stranii a nemișcării date de ternul peisaj. Pentru că dorea să fie încredințat de adevăr, verifica: deschidea rucsacul trențuit, răscolea printre prețioasele nimicuri purtate cu el în acest
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
care îl posedă din plin - pot fi adevărate bijuterii lirice. Vară Apariție venustă de cariatidă Răspândești misterioasă un surâs calin Mi-ești leac și otravă, rană și cuțit! Rostește negrăitul ascuns în ochii tăi de peruzea, Deschide-ți brațele să adulmece Adierea răcoroasă a dimineții montane În timp ce te-ntinzi leneșă pănă la norii de fildeș. Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește! Țiuie timpul răsucit sub tălpile
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
de trandafiri în mână, mă aplec puțin, să ajung la obrazul ei și o cuprind pe după umeri, sărutând-o pe amândouă fețele, cu tendința nedisimulată de-a ajunge la colțul buzelor, al căror parfum și moliciune le simțeam și le adulmecam cu nesaț ... N-am avut succes!... Își scoase ochelarii și-i puse peste păr, iar din spatele lor apăru privirea aceea pe care o știam, cu ochii strălucitori... Am clipit un pic de emoție și-n același timp am simțit o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
iubirea sa Ne-a adus și mângâiere când se alinta. Ne-a iubit pe fiecare după placul său, a plecat din viața noastră și ne pare rău... SIX Legănându-te alene cu codița fluturând tu veneai timid spre mine, aerul adulmecând. Și luându-te în brațe, când în ochi eu te-am privit inima-mi bătea, nebună...m-am îndrăgostit. Six motan siberian, cu blănița moale mi-a adus în viața mea clipe de încântare Ca un tigrișor vărgat, are ochii
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
era, cu blană de catifea, urechi, coadă și lăbuțe ca o boabă de cafea. Ochii, ce să mai vorbim, albaștrii ca apa mării, uneori și mai senini în lumina blândă-a serii. Nasul negru de tăciune și mustăți feline, ce adulmecă în aer, prada care vine. Un atlet, bine făcut pentru vânătoare, dintr-un salt era în pom, prada să-și doboare. Este tandru, drăgăstos, știe să s-alinte, toarce chiar un cântecel, ce-i trece prin minte. Și când a
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
curaj (de fapt e mânata de disperare ) și urcă pe măsuța de lângă pat. De pe măsuța, dacă face doi pasi nimerește fix în nasul meu. Nas de care își lipește nasul ei mic, rece și umed și mă “mustăcește”. Adică mă adulmeca, mișcare în urma căreia rezultă atât gâdilatul nasului meu cu nasul ei, cât și al obrajilor mei cu mustățile ei cele lungi și roșcovane . Evident se lasă cu râs și foiala, iar pentru că numai dacă e weekend e oră 9 și
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
ăștia doi oricum sunt nedrept de copy/paste. între timp termin de gatit 5-7 feluri pt Ianu în porții liliputane și cină pt noi, în fiecare seară, alta. momentul ăla de masă seară cu toții, e cel mai misto.cand ei adulmeca mâncarea gusta și eu aștept cu emoție de parca mi-ar decerna Nobelul, să spună :da,e bună. evident e asortata cu bere de aia 3%,ca mai mult nu poate doamna. iar desene animate, strânsul mesei de către consort.astea sunt
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
ușor de-un suflet Și pasul mi-este azi nesigur, dureros. Nu mă-ntristez de râdeți de-al meu umblet. Voi alergați, eu vin încet pe jos! Mă uit mirată-n urmă, înainte... Prin ceață nu văd începutul, nici sfârșitul. Adulmec însă, pe aproape, -nșelătoare, o prăpastie cuminte Și simt că orice pas îmi poate-aduce infinitul... Poftiți! Luați-o înainte! Grăbiți-vă să fiți voi primii-n cursa nebunească! În față vă așteaptă prăpastia cuminte, Ce soarbe-n infinitu-i drumeții, să
LA UN PAS DE INFINIT... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374636_a_375965]
-
Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna-i la pândă Miroase a gutui lumină blândă, Și-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-o mie de guri. Dar vară ne stă-n amintire Zori limpezi
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
albe depanate de acești copaci triști. Caierele, aceste scame rupte, îi făceau rău copilului ei. Cu fruntea lipită de fereastră încerca să-și imagineze un tei înflorit, răspândind miresmele sfinte...Cum de nu s-a gândit? A deschis fereastră să adulmece aerul rece al dimineții căutând să distingă acel miros pe care și-l dorea, dar nu îl găsea...În ciuda orei mici a zilei, mirosul greu de motoare se simțea și aici la al optulea etaj.Ușa salonului se deschidea ușor
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
cum a fost. în istorie, o astfel de clipă netezește munții, transformă deșerturile în lanuri roditoare și rămîne pentru generațiile viitoare un reper de neșters. La noi, însă, nu s-a întîmplat așa. Foarte repede, jivine tremurătoare au început să adulmece noile avantaje, vechii lupi și-au tras pe ei costume Armani și jeep-uri la scara piscinei, Bulă a devenit "Domnul Bulă", om prosper de afaceri, iar Păcală s-a trezit șomer. După un timp, și-a găsit o slujbă
Poporul Bundy by Cornel George Popa () [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
D R A G O S T E I Văd umbra vântului și urma sărutărilor lui; Sunt viorii ca amurgul cel rar. Frunzele arborelui de smirnă au scris în cetină numele tău; Picioarele ciutelor sar peste el și botul lor adulmecă spre chemarea firii. Aburii vântului nu-mi pot da bucuria de tine; Roua ierburilor mi te amintește, iubitule ! Lumina mea e frumoasă ! Ea răstălmăcește covoare și corturi princiare. Sunt albă, atinsă de aripa morții, Sunt neagră de tăciunele deșertului. Sunt
Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
mine; Cea mai bună ... Mi-au rămas gândurile, Neastâmpărul Și dorul infinit de ființa ta ! De ce te-am lăsat să pleci ? O clipă îmi este prea mult fără tine; Tentaculele dorului îmi taie rațiunea; îmi afund capul în căușul pernei, Adulmec ca un câine pierdeau atinsă de mâna ta; A rămas în ea un strop de viață Care-mi emană Ceva din adierea ta parfumată... Și lucrul pe care îl coși Te oglindește pe tine... Semeni atât de bine Cu jocul
Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]