1,462 matches
-
gânduri, Dar te-ai pitit prin vise fără relevanță... Ceream doar mângâiere și-al tău umăr Să-mi sprijin fruntea, doar din când în când. Doream să îți învăț refrenul fredonând, Dar am uitat al strofei număr... Chemam doar visele, adulmecând Al fericirii trist, dar minunat parfum, Și m-am trezit în norul tău de fum, Pe toamna dorului hoinar călcând... Aș fi plecat, în grabă, cu indiferență, Dar tu mi-ai strâns mâna la piept, Iar eu, simțind tăcutul tău
IUBIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382349_a_383678]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SĂ ZBURĂM Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să zburăm, așadar, Pe raze de iubire Adulmecând doar norii, Printr-un văzduh hoinar. Să zburăm, zic iar, Că doară, dulce e plutirea, Și-aripile ni-s frânte De lupte în zadar. Să zburăm? Hilar! E un picaj necontrolat! La care noi ne-am condamnat Prin prea umanul
SĂ ZBURĂM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382344_a_383673]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ÎȚI CULCĂ OBRAZUL Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Îți culcă obrazul pe inima mea, Adulmecându-mi gândul. Căci nu e doar iubirea cea Pe care-o simți în pieptu-mi. Vorbește cu dorința-mi vie Ce-o face să tresară Și doar suspinele-ți să știe Bătaia-i dulce sau amară. Îți culcă tâmplele în palme
ÎȚI CULCĂ OBRAZUL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382347_a_383676]
-
mai port pe umeri cicatrici. Mi-ai consumat cerneala dintr-un pix înțepător ca acele de-arici. Privirea ta mi-ngheață clorofila ce-o port timid în vene și-n neștire. Aș adormi în manuscris pe fila cu chipul tău adulmecând uimire. Pe crusta ta solzoasă de șopârlă, Mi-aș construi hamacul infantil. De sete te-aș sorbi ca pe o gârlă în care s-a-necat un crocodil. Iubita mea de iad, dar și de rai! Nu mai sunt frunze
ANOTIMPUL ISPITELOR de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382453_a_383782]
-
de furie percepe viața cu capu-i de măgar, pătratul de aur la el n-o să mai ajungă, n-o să mai fie pentru că privește lumea cu patru ochi, mai rar. Femeia înoată ca o pisică de mare cu aripi fluide adulmecând languros peștele de distracții avid, acum, dinspre viață spre moarte se-nchide mâncând molfăit capul masculului gravid. Apare un alt pătrat, din altă constelație, în timp ce barbatul râvnește la albastrul de sus căruia ar dori să-i dea o altă inclinație
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
trece de la real la imaginar, grație unei uluitoare forțe a fantazării. Ca la Arghezi, regăsim capacitatea de a realiza descrierea unei gâze în viziunea marelui cosmos: „Marginalizat,/ cânele meu,/ maidanez,/ și-a luat câmpii/ și a șters-o pe ușă,/ adulmecând prin vecini/ invariabila tocană/ interetnică./ În elementul lor,/ miejii sărați ai nisipului/ scuipă coji de scoici/ de safir,/ racul își sună cleștii,/ ademenindu-mă sub patrafir.” („Racul, câinele și caii” ) Deosebirea este că poeta vede lumea, spre deosebire de Arghezi, mai ales
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
albe depanate de acești copaci triști. Caierele, aceste scame rupte, îi făceau rău copilului ei. Cu fruntea lipită de fereastră încerca să-și imagineze un tei înflorit, răspândind miresmele sfinte...Cum de nu s-a gândit? A deschis fereastră să adulmece aerul rece al dimineții căutând să distingă acel miros pe care și-l dorea, dar nu îl găsea...În ciuda orei mici a zilei, mirosul greu de motoare se simțea și aici la al optulea etaj.Ușa salonului se deschidea ușor
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas, Ridici săli în picioare prin ropot de aplauze Ce lungă odă-ți cântă, prelunge făr' de pauze. Te venerez regină
REGINA MUZICII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383401_a_384730]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > OMUL SAU TĂCEREA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1160 din 05 martie 2014 Toate Articolele Autorului mă întreb adeseori cine este poetul omul sau tăcerea adulmec trupul ei când versurile curg și nu mai înțeleg unde mă aflu în afara ei în ea pas de sânge apă învolburată cascada infinitului mic atacul neîntrerupt al gândurilor mă destramă adorm mă trezesc mor în fiecare trezire răspunsul nu vine
OMUL SAU TĂCEREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383463_a_384792]
-
a-mi fi velință pentru tăcerea din picătura de rouă ascult mă ascult neîncetat prea zgomotoasă sunt. m-am obosit într-un cerc alergând ca un șoarece fericit de mișcarea spițelor mă întreb adeseori cine este poetul omul sau tăcerea adulmec trupul ei când versurile curg și încep să înțeleg unde mă aflu: niciunde de nicăieri nu uit să modelez la răsărit o lacrimă cât Numele Tău curgând prin inima mea nevolnică, Doamne... 4 martie 2014 Referință Bibliografică: omul sau tăcerea
OMUL SAU TĂCEREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383463_a_384792]
-
Trezește codrul verde și valul spart în mare, Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii, Adânc de văi zbârcite și florile zglobii. Ecouri prelungite, vibrate și frumoase Încântă suflul lumii în zilele mănoase, Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră! Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră. Te scurgi printre sonate aidoma unui vals Prelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas, Ridici săli în picioare prin ropot de aplauze Ce lungă odă-ți cântă, prelunge făr' de ... Citește mai mult REGINA
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
apriga cântareTrezește codrul verde și valul spart în mare,Cotloanele de munți și-ntinsul de câmpii,Adânc de văi zbârcite și florile zglobii.Ecouri prelungite, vibrate și frumoaseîncântă suflul lumii în zilele mănoase,Divina-ți manieră... O, prea sfințită liră!Adulmeci suflul vieții ce trupul îți admiră.Te scurgi printre sonate aidoma unui valsPrelingi lacrimi forțate în timpul ce-a rămas,Ridici săli în picioare prin ropot de aplauzeCe lungă odă-ți cântă, prelunge făr' de ... XII. UNDE FUGIM... SPRE CE?, de
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de fructe și-un prunc cu pumnul mic. Renasc din amintire un coș cu mere dulci Culese dimineața când roua-mpodobește Și-un măr cu ramuri pline golindu-se regește În brațele-mi flămânde în care poți să-l culci. Adulmec primăvara prin ramuri înflorite, Stau la fereastra goală umplută de imagini, Ca un pastel ce curge cu versuri printre pagini, O carte veche-mi ține clișee-mbătrânite. Mă simt copil și tremur simțind pe cerul gurii Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
pietre credincioase. Dar un gând se desprinde iute, făr' de teamă și zburdă ca mânzul ce abia, îi crește coamă, din pragul zilei meditez la o poveste răsărită, pe răzorul dimineții, și mă simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul. Timpu-a adâncit ridul de pe fruntea-ngândurată și totuși, mai cred într-o poveste
POVESTEA VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382964_a_384293]
-
de fructe și-un prunc cu pumnul mic. Renasc din amintire un coș cu mere dulci Culese dimineață când roua-mpodobește Și-un măr cu ramuri pline golindu-se regeste În brațele-mi flamande în care poți să-l culci. Adulmec primăvară prin ramuri înflorite, Stau la fereastra goală umpluta de imagini, Ca un pastel ce curge cu versuri printre pagini, O carte veche-mi ține clișee-mbătrânite. Mă simt copil și tremur simțind pe cerul gurii Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
luminează fațaUn pom cu mii de fructe și-un prunc cu pumnul mic.Renasc din amintire un coș cu mere dulciCulese dimineață când roua-mpodobeșteși-un măr cu ramuri pline golindu-se regeșteîn brațele-mi flamande în care poți să-l culci.Adulmec primăvară prin ramuri înflorite, Stau la fereastra goală umpluta de imagini,Ca un pastel ce curge cu versuri printre pagini,O carte veche-mi ține clișee-mbătrânite.Mă simt copil și tremur simțind pe cerul guriiDulceața mușcăturii din măru-acela roșu,Mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOAR PREZENT ȘI-UN SINGUR NUME Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Hai, iubite, pe-nserate, fără straie de prisos, Să ne-adulmecăm iubirea, îndrăzneț și păcătos! Tu să-mi scrii pe brațe versuri, eu să te pictez naiv În culori de curcubeie, în nuanțe de rogvaviv. Ploile să ne atingă, să ne mângâie ușor, Tu să mă săruți cu sete, eu să
DOAR PREZENT ŞI-UN SINGUR NUME de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385332_a_386661]
-
Nichita Stănescu, care, de la început, mi-a dat un sfat plin de înțelepciune: *Lungane, așează-te, bre, mai pe la mijlocul sălii: prea-n față, te ochește stăpânirea; prea-n spate, te gâdilă bețivii*. Tatăl Oului și Sferei avea dreptate: în față adulmecau sala leonicele capete ale lui Dodu și nea Jean, iar în spate fâlfâia nemuritorul Pâcă. Prin 1970, la Cenaclul George Bacovia, îi cunosc pe poetul George Păun și pe distinsa doamnă Agatha Bacovia . În acele vremuri, înainte de anul 1988, am
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
l-a înhățat / Și capul i l-a retezat. Apoi, peloc l-a înghițit. / Înfometat, l-a hăpăit Cu mare poftă și părea / Că nici măcar pe o măsea Sărmanul ied nu i-a ajuns. Pe urmă-n casă a pătruns, Adulmecând fără-ncetare, / Sperând că va găsi mâncare. „Urechea m-o fi amăgit. / Mi s-a părut c-am auzit Mai multe glasuri” - zise el. / „Dar n-a fost decât iedu-acel Pe care tocmai l-am mâncat. / Ce Dumnezeu? M-am
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
mai grav - chiar pe unii împotriva altora. Aveai posibilitatea să scrii o carte curată, lumea s-a săturat de porcării! Nu; nu s-a săturat, știi asta. Se hrănește din propria ei suferință. Din urât. Adoră abjecția, chiar dacă nu recunoaște. Adulmecă miasme pestilențiale. Precis că nu există om care să nu dorească să știe, nemijlocit, ce miracol produce o înțepătură cu heroină: puțini îndrăznesc. Cei buni citesc despre morală, dragoste și Patrie. Despre Justiție. Sunt periculoși, se pot înșela ușor. Creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vârî în cușca lor un ogar, dușmanul lor dintotdeauna. Nu va scăpa cu viață! Șaisprezece ani! Mi-am cheltuit o moștenire pentru a dovedi că pe lumea asta e posibil orice. Zeci de boi, cred, au devorat iepurașii ăștia! Salivează, adulmecă; simt de la distanță când mă apropii cu hălcile de carne: din iarnă, nu i-am mai hrănit cu tocătură! Prin extensie, pot trage concluzii interesante despre deviațiile comportamentului uman. Voi menționa în Tratat. § După ce, vreme de câteva nopți, ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
elefanții prin junglă. Vei opune unei lumi dispărute una fictivă, s-ar putea să declanșezi forțe necunoscute, imposibil de controlat. Chiar dacă dispui de puteri față de care cele ale Magistratului sunt insignifiante. Dâra ta de creion ori de cerneală devine Lege. Adulmeci, pândești. Viezure de bloc. Privești prin orificiile lăsate de către constructor: duhoarea gazelor de eșapament și a orașului în fermentație te țin acasă. Tragi cu urechea. Câteva zeci de secunde, nu mai trece nici un automobil; nu se mai aud nici manifestanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme. Se va război cu toată lumea în paginile ei; îl invidiez puțin. Odinioară, eram prieteni; ne-am acrit, tot căutând, fiecare, adevăruri absolute. Am fost pitagoreici, amândoi întrezăream Tainele prin numărul patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acea omisiune. Păru ușurat atunci când poetul Îl concedie cu un gest. Dante repuse actele În scrin, promițându-și să aprofundeze acele informații. Apoi o porni spre sala de adunare. Pășind de-a lungul porticului, respira adânc aerul proaspăt al dimineții, adulmecând mirosul focurilor și al pâinii. Se chinuia să Își alunge din minte imaginile de peste noapte, Încercând să se concentreze asupra dezbaterii care Îl aștepta În Consiliu. Trebuia să fie convingător, dacă voia ca speranțele de carieră politică să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În gând, cuprins de o euforie cam deplasată: Adam a Înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând, și celor din mormânturi viață dăruindu-le... În același timp Însă, eram puțin contrariat. Promisiunea palpitantei aventuri pe care Începusem s-o adulmec În neașteptata reapariție pe firmament a istoricului Adam Adam risca să eșueze din start Într-o sfidare a regulilor jocului: personajul meu, În loc să moară În primul capitol, Învia! Nasol... 2 - Fă-te comod, te rog, și ia loc. De-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]