35,844 matches
-
des) și își închipuie cum intră în niște cartoane lucioase. cu pași măsurați care ocolesc umbrele și o poartă spre locuri unde oamenii casele copacii stau în plină lumină. înaintează cu spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod împietrită de spaimă cu bărbia rezemată
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
trans-secular ca transă și lipsă de șansă pentru omul de rând sau pentru Noul Hristos încât și tu ai impresia (ca și cneazul poreclit al șoarecelui ) că stând în mijlocul ambuteiajului sângele îți arde ca o torță până este din nou adunat într-un roman într-un poem sau mai sigur într-o cămașă de forță...
Mâșkin în ambuteiaj by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5867_a_7192]
-
Doina Uricariu Călăreț pe asină Ziua își aduna bănuți de lumină, Nu zornăiau, erau puțini, nu ajungeau să se lovească, Florile de castani, întunecate de nori și de ploaie nu aveau de gând să se ofilească. Se amestecau în ele pruncia, miezul vieții și destrămarea, le uda o
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
zăbală? De nimic nu ne e frică pe lumea aceasta în care Dumnezeu a murit sau se crede că a murit. 19 septembrie 2010 Câți hoți în soldă sunt la ora asta? Câți hoți în soldă sunt la ora asta? Adună aur sunător, lingouri Si pun în conturi cecuri mai ușoare ca pana de porumbel E fila transparentă, grea la pungă, Câți buni de pradă, gata de măcel? Harnici precum pirații ce lucrau cu râvnă pentru rege, Câți scutieri? Guvernatori din
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
pe care o aude el, Eu nu o aud, poate tu? Doarme-n așternutul petuniilor, În straturile de mușcate din balcoanele Caselor de țară din Alpi, din Tirol, El, răsfățatul rozelor din Șiraz, Ababai e bunicul, Anan bunica, Lumina se aduna-n caliciul De unde beau albinele, la care Jinduiește furnica. Timp fără nici un rid. Pe nepotul meu îl cheamă .
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
Doar-doar să ți se-arate ceva mai acătării Rămas printre nimicuri ori numai dat uitării Din cât a fost în șoaptă rostit și-n rugăciune. O flacără în vatră la vremea înserării Ar mai putea și lumea ogrăzii s-o adune Cu sunetul găleții la trocile comune Si vorba ce se-aude trecând pe drumul țării. Iubiri și cronici, sfinte poveri la care ții S-au stins demult în alte trecute- mpărății Cu neamuri în poiată, -n ocol și la cotețe
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
orice călător este un rege - îngîn Negru ca Aheronul este și sîngele meu Ne uităm - și tu și eu - cum se scurge ca din ciur (cu de la cine putere?) din inima mea în vasul de tuci în care tu îl aduni
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
lui se face turlă de biserică din care ies pe rînd toți cei care au stat și m-au numărat de cîte ori mă pierdeam în aceste versuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, mulți dintre cei care privesc se adună în setea mea, mai ales femeile cărora nu le-am desfăcut nasturii la timp și au îmbătrînit în aceleași rochii pline de flori acum șterse ca de pe un prosop de vase desenele țesute cu o mie de ani în urmă
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
mîna lui Dumnezeu, ca ultim gest, după care dispare în timp ce eu redau aici fiecare detaliu ca pe un cer senin amintirea unor nori și ei dispăruți) - acum este atîta liniște aici, încît paharele șoptesc la gura-nsetatului ai cărui ochi adună toate imaginile pe care nu toți le pot vedea chiar dacă ochii lor curg peste ele ca ploile peste orașul dispărut în cer - (închid paginile și dispar, plictisit ca sîngele în trupul altui om care ar fi dorit să vadă totul
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
Domnu’ Fodoruț, a-nceput să fiarbă Prunele de țuică, simt borhotul lor’’... 3. Doamne, se mai vede, uite-un călător , Vine plin de grabă, ia pieptiș nămeții, Are un pulovăr destrămat de lână, Unde stau, podoabe, spinii și scaieții. El adună cercuri sacre pe-un toiag Ori poate pe-o vargă bună de alun, Care îți găsește apa de izvor, Care detectează susurul cel bun. Hai cu mine, acuma, să-l primim în prag, A găsit, sunt sigur, apa de fântână
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește clapele mării și lumea se umple de acordurile Preludii lor și Baladelor care îmi acompaniază reveria aud clipa cum se sparge precum sâmburul ajuns la maturitate adun cojile cu măturica ce faci - mă întreabă cineva și eu de colo - mai nimica
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
poți să faci plajă dimineața și să skiezi dupa-masă Unde ești liber să scrii, să predai Shakespeare, unde nu e nevoie să te faci avocat ca să ai economii să te joci de-a vacanța Într-un cartier unde lumea se adună în curțile blocurilor seara tîrziu de Shabbat Unde fetița mea se joacă cu toate Salomeele de vîrsta ei din parc Unde poți să te rogi și să te bucuri de identitatea ta nestingherit Unde vii rîzînd și te îndrăgostești la
Mihai (lui Mihai Sebastian) by Fevronia Novac () [Corola-journal/Imaginative/7012_a_8337]
-
a surâs cu înțeles lui Anghel Furcilă, scotocindu-l până în adâncul sufletului cu ochii lui curați și fosforescenți și, fără zăbavă, cum îi era apucătura, s-a făcut, și el, nevăzut... Peste o vreme, dezmeticindu-se, Anghel Furcilă s-a adunat cu chiu, cu vai din țărână și, sprijinindu-se în ciomag, s-a sculat în capul mădularelor. Acestea îl dureau toate, de parcă i-ar fi fost zdrobite cu maiul. Șiroiau apele de pe el ca-n miezul verii când ieșea de la
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
sinistru de la fereastră. Noaptea pe întuneric îi aud inervat Tusea tabacică a iubitei soții ea doarme Ea spune că tu visezi - nu vezi? Ea care nu a visat niciodată. Chiar nu mai este nimic de făcut. Prea multe s-au adunat; prea ușoare au devenit multe și toate împleticite semănând cu altcineva. Cârja care nu vrea să ne mai sprijine sau ajute. O rugîciune O rugăciune Maicii preacurate Sfințeniei sau vărului Ioan Cel ce ne botezase în Iordan Plătind cu capul
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
cuprinde uitarea și tirania Ispitei; deodată în urma avionului Poți desluși aripi smulse sau arse Un huiet enorm și străpungerea lumii Cât infinitul adânc al oceanului... Dumnezeu ce va face cu îngeri lui stewarzi? Dacă ar mai avea ce să mai adune din ei; Minunatul avion pe fundul oceanului Și cete-cete îngerii păzitori rătăciți într-o unanimă părere de rău; Nu a fost cel puțin unul fără păcat: Ca lumea întreagă de altfel în cădere Liberă cu îngerul ei global neomologat. Pactul
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
să știi cum se pronunță fulgerul; în dreptul pieptul o pasăre se zvârcolește de preamultul sânge băut. Am ajuns să dărui totul în schimbul unui cuvânt. Flacăra răzbate în țipătul meu. O aud cum se înalță liberă și cum în jurul gurii se-adună alba cenușă și-mi amintesc de Crucea Sudului pe care n-am văzut-o, fiindcă cealaltă poartă dinspre Capricorn a fost închisă pentru mine. Doar deasupra, ochiul prin care trece lumina clipește cu văpăi, din cauza cântecului neînălțat din ostroave (coardele
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
dactăr Nicu a ridicat o statuie: un cîine uriaș de bronz, înalt de 3-4 metri, care privește spre cer. Din ochi îi curg lacrimi. "Tatăl Tuturor Cîinilor", așa l-a numit. În nopțile cu lună plină, javrele din cartier se-adună acolo și-ncep să latre. Sute și sute de cîini, înghesuiți unul în altul, un covor de cîini, de toate culorile, care latră prelung la lună: "Ha-uuu! Ha-uuu!". Apoi apar hingherii, care încep să-i adune. Nu se zbat, nu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
javrele din cartier se-adună acolo și-ncep să latre. Sute și sute de cîini, înghesuiți unul în altul, un covor de cîini, de toate culorile, care latră prelung la lună: "Ha-uuu! Ha-uuu!". Apoi apar hingherii, care încep să-i adune. Nu se zbat, nu mușcă, nu încearcă să scape. Numai privesc la lună și latră-nainte. Pînă ce hingherii își umplu dubele negre și demarează în trombă. În urma lor rămîne Tatăl Tuturor Cîinilor. Singur. Plîngînd. Natural 150 % Cele mai tari
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
voi desfunda mințile voi aduce ninsoarea caustică să ascundă urâtul să-l ardă" apoi mi-a telefonat dintr-un bistrou de pe autostradă când luna se tăvălea în praful drumului cu bețivii și târfele excitată la culme da da îl voi aduna și acum ca de fiecare dată din bistroul păduchios "dar cum poți trăi numai cu poezie- privește-ți visele făcute zob poemele cu mațele scoase afară aruncate în malaxor laolaltă cu mâncarea acrită cu aripile de carton ale celor care
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
fi născut femeie, dilema dacă, la un ministru, e sau nu de bon ton să o sugă din prima, și imaginea lui Doamne-Doamne pîlpîiau la fel de viu și de neamestecate ca sferișoarele de mercur, cînd spargi termomentrul. Doar insistînd, ele se adunau într-o bilă mare argintie și turtită de propria ei greutate. Numai că un astfel de efort de aglutinare era peste puterile capricoarnei. Ministrul o luă de mînă și o conduse, lăsînd pe masă banii nemeritați în portofelul de piele
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
ori din neglijență, gândindu-se apoi la el până când intrau pe poarta bisericii. Mulți aprindeau o lumânare în paraclis, visând la comoara Ghiculeștilor. Apoi, câte unul se întorcea plin de gânduri și îngropa discret un bilețel lângă monumentul Primăriei. Leonard aduna imaginile hăpănite de micul glob de sub geam și-și făcea și el vise mari despre un film care să cutremure lumea, o poveste despre fraierii care începeau să îngenuncheze mai degrabă în fața pietroiului din răscruce decât în biserica lui Pantelimon
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
micul glob de sub geam și-și făcea și el vise mari despre un film care să cutremure lumea, o poveste despre fraierii care începeau să îngenuncheze mai degrabă în fața pietroiului din răscruce decât în biserica lui Pantelimon. De Joimari se adunase atâta hârtie că s-ar fi putut scrie un roman. Mâni întreprinzătoare au adus cărămizi și apoi pietre și scânduri, sub care stăteau tescuite bilețelele locuitorilor din tot cartierul. Iar în Vinerea Patimilor au început să curgă și din alte
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
mai multe interviuri în care deplângea starea de incultură a nației lui. Dar acestea erau fapte secundare. În vena destinsă a străzii Traian pulsa sângele unei dorințe pe care nimic în lume n-o mai putea opri. Impulsurile mlădioase, dorințele adunate una în-tr-alta, ca niște buchețele de ghiocei, dar mai ales gândul încurajator că există un loc în care sângele tuturor curge împins de aceeași speranță făceau ca viața să pară cu adevărat frumoasă și memorabilă. Oamenii veneau la Piatra Comorii
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
să pară cu adevărat frumoasă și memorabilă. Oamenii veneau la Piatra Comorii pentru că fuseseră printre primii ei descoperitori. Veneau să-i vadă pe ceilalți temerari și să simtă gustul unei fericiri spre care tânjește orice suflet omenesc: bucuria exploratorilor. Leonard adunase suficient material pentru film și se gândea deja la miile de accesări de pe Youtube. Și în timp ce decupa bucățele care i se păruseră mai apetisante, ferestrele se zguduiră lovite pe neașteptate de stropii unei ploi hotărâte. Mai întâi, se repezi să
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
deja la miile de accesări de pe Youtube. Și în timp ce decupa bucățele care i se păruseră mai apetisante, ferestrele se zguduiră lovite pe neașteptate de stropii unei ploi hotărâte. Mai întâi, se repezi să-și ia camera de sub pervaz. Străzile plumburii adunaseră deja pârâiașe galbene, iar pălăria unui nene, oprit la Piatra Comorii, se polei în câteva secunde. Leonard întinse mâna și văzu cum i se adună în podul palmei stropi aurii. Era o ploaie repezită, de vară, luminoasă și stranie, căci
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]