554 matches
-
verbului de percepție în prezența unei structuri adverbiale durative, precum for two hours 'timp de două ore'; - delimitarea fazei intermediare de desfășurare a procesului exprimat de verb, prin posibilitatea de a fi inserat în configurația to spend 'a petrece' + structură adverbială durativă + verb de percepție; - verbul poate fi complementul verbului to stop 'a se opri'. Gisborne arată că see este nonspecificat ca durată, iar caracterul durativ se determină în funcție de durata complementului selectat, așa cum se poate observa în exemplele de mai jos
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
procesul percepției are o interpretare durativă ca urmare a naturii durative a evenimentelor subordonate. În contextele în care evenimentele subordonate sunt punctuale, verbul de percepție are trăsătura [-Durativ], așa cum se observă în exemplele (14)-(15), în care asocierea cu expresia adverbială durativă for a few seconds nu este admisă: (14) ! For a few seconds, Peter saw the pin drop. Câteva secunde, Peter văzu acul căzând' (15) !Peter stopped seeing the car crash. !'Peter s-a oprit din a vedea mașina izbindu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
din a vedea mașina izbindu-se' Gisborne precizează că, în contextele în care obiectul percepției nu este un eveniment, ci o entitate fizică, durata percepției este dificil de stabilit. În aceste contexte, utilizarea verbului see este mai potrivită cu expresii adverbiale care denotă intervale foarte scurte (vezi supra, exemplul (11)). 3.3.2. Parametrul [±Telic] Această categorie semantică este strâns legată de realizarea argumentului intern al verbelor. Telicitatea evenimentelor este pusă în legătură cu existența unui punct final sau a unei entități care
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
evidențiale, verbele exprimă stări întotdeauna subiective, permițând asocierea opțională cu un obiect prepozițional cu rolul semantic Experimentator (to-phrase). Interpretarea ca verbe de stare este "confirmată" de imposibilitatea de a le folosi la aspectul progresiv, precum și de imposibilitatea coocurenței cu expresii adverbiale ca deliberately 'în mod deliberat'. În utilizarea "atributivă", susține Gisborne, verbele look 'a arăta' și sound 'a suna' cu un referent [+Uman] în poziția subiectului, pot desemna și evenimente dinamice, având, într-un anumit sens, o lectură cauzativă, deci implicând
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
mirosi dezvoltă sensuri din zona anticipativă. Sintactic, structurile în care se actualizează aceste sensuri abstracte sunt comune cu cele în care se actualizează sensul fizic, perceptual. Distincția se stabilește prin natura semantică a complementelor selectate - nominale cu referință abstractă sau adverbiale de mod, cu semantică evaluativă. Să se compare exemplul (38) cu exemplele (39)-(40): (38) Miroase a iasomie/a mâncare. (39) Miroase a scandal/a bătaie/a petrecere. (40) Nu miroase a bine. O altă direcție de cercetare are la
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
remarcat este imposibilitatea de a folosi verbele de percepție vizuală într-un context ca cel de la (26): (26') *Vede Ø, dar nu privește Ø . (d) Ștergerea OD este posibilă, pentru verbul a vedea, și atunci când este modificat de un adjunct adverbial nume de culoare și, pentru ambele verbe, atunci când sunt modificate de un adjunct adverbial care face referire la calitatea sau la acuratețea procesului de percepție, ca în exemplele (27)-(29): (27) Poate că sunteți voi mai putin pretențiosi, dar eu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cel de la (26): (26') *Vede Ø, dar nu privește Ø . (d) Ștergerea OD este posibilă, pentru verbul a vedea, și atunci când este modificat de un adjunct adverbial nume de culoare și, pentru ambele verbe, atunci când sunt modificate de un adjunct adverbial care face referire la calitatea sau la acuratețea procesului de percepție, ca în exemplele (27)-(29): (27) Poate că sunteți voi mai putin pretențiosi, dar eu, când văd un film, vreau să văd toate culorile natural, nu cu un ochi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
urmă]. (Verdeș, Muzici și faze, în CLRA) (49) Văd [că se apropie de noi]. În anumite condiții sintactice, în structuri de tipul [a vedea + GComplcă ] se exprimă neambiguu o reprezentare cognitivă, mentală; atunci când verbul de percepție este modificat de adjunctul adverbial parcă, natura percepției este irrealis: (50) Parcă văd că începea să țipe și îmi trântea iar telefonu' (Verdeș, Muzici și faze, în CLRA) 4.2.2.2. Tiparul [a vedea +GComplsă] * Tiparul se actualizează în enunțurile imperative 97 în care
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verb de percepție în matrice, relativul cum este "aproape echivalent" cu complementizatorul că: (94) Văd cum se apropie ≡ Văd că se apropie. Un context dezambiguizator, confirmând analiza din (87') și (92'), ar fi cel din (95)-(96), cu o construcție adverbială scindată (cum... de repede/de puternic): (95) Văd cum se apropie de repede. < Văd modul cum se apropie. Se apropie repede. (96) Aud cum tresare de puternic. < Aud modul cum tresare. Tresare puternic. 4.3. A SIMȚI, în structuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
un GN, cu centrul un nominal care desemnează o profesie sau o categorie socio-umană. Structura este posibilă doar cu verbul a vedea "a-și imagina": (113) Îl văd ("mi-l închipui") [mare om de afaceri în câțiva ani]. În vecinătatea adverbialului și, predicația prezentată ca virtuală în exemplul de mai sus se poate converti într-o predicație contrafactivă: (114) (Cum nu l-au interesat niciodată banii), îl și văd mare om de afaceri! 4.4.2. Predicatul secundar se poate realiza
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cu predicație secundară. 5.1. Utilizări absolute ale verbelor de percepție intențională Verbele tranzitive care exprimă percepția intențională admit - cu excepția verbului a atinge - utilizări cu complement direct nelexicalizat. În utilizările absolute, verbul a privi se construiește frecvent cu grupuri prepoziționale/adverbiale cu sens locativ-direcțional: (147) Privește (spre tablă)! (148) Bătrânul privește în gol și se îndepărtează. Utilizarea verbelor de percepție vizuală în contexte prepoziționale care specifică locul / direcția a fost pusă în legătură cu anumite trăsături semantice interne. Structura semantică a verbelor de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
aceste contexte, a se uita este echivalent semantic și substituibil cu a privi. (181) Se uita/Privea la ei cum se jucau. Componenta de focalizare poate lipsi în contextele în care verbul se construiește, asemenea verbului a privi, cu grupuri adverbiale de loc sau cu grupuri prepoziționale care exprimă direcția privirii: (182) S-a uitat în cameră, dar, nevăzând pe nimeni, a ieșit. * Verbul a asculta selectează în poziția obiectului direct referenți cu trăsătura [+Emisie de sunete], ca în exemplul (183
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
adverbul focalizează nominalul încorporat în verb, deci predicația verbală, adică aspectul mâncării (mâncarea arată delicios "mâncarea are aspect delicios"). În puține contexte variația adjectiv-adverb atrage o specializare semantică clară: (234) Ioana arată îndrăzneață/îndrăzneț. În contextul cu nume predicativ realizat adverbial, citirea subiacentă este "poartă haine moderne, nonconformiste, provocatoare", în timp ce în varianta cu predicație adjectivală, citirea prototipică este "are o atitudine care o califică drept îndrăzneață". Acest fenomen nu este regulat, ci ține de o anumită evoluție semantică pe care au
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
copleșitor/*copleșitoare. →"Aspectul fizic al Ioanei este copleșitor." ≠ "Ioana este copleșitoare." (236) Mâncarea arată minunat/jalnic/interesant/*minunată/jalnică/interesantă. (c) În poziția predicativă nu este autorizat decât adjectivul (prototipic sau participial); adjectivele din aceste construcții nu au o pereche adverbială: (237) Mama arată obosită. (238) Ioana arată bătrână în poza asta, dar (238') Maria arată bătrânicios. Sunt situații în care, deși există o pereche adverbială a adjectivului, acesta are alt sens și se folosește foarte limitat (adverbul gras din exemplul
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
este autorizat decât adjectivul (prototipic sau participial); adjectivele din aceste construcții nu au o pereche adverbială: (237) Mama arată obosită. (238) Ioana arată bătrână în poza asta, dar (238') Maria arată bătrânicios. Sunt situații în care, deși există o pereche adverbială a adjectivului, acesta are alt sens și se folosește foarte limitat (adverbul gras din exemplul de mai jos poate califica doar o predicație de tipul a mânca): (239) Ioana arată grasă în poza asta. (239') *Ioana arată gras. vs (239
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
percepție. Am pornit de la observațiile sporadice din bibliografie, care asociază această clasă lexico-gramaticală cu câteva lexeme individuale (a vedea, a auzi) oscilând între comportamentul agentiv și nonagentiv și permițând sau nu, în funcție de trăsătura agentivității, asocierea cu imperativul, cu anumite structuri adverbiale intenționale (ascultă cu atenție! vs *auzi cu atenție!) etc. Lucrarea este alcătuită din patru capitole, pe parcursul cărora am încercat să atingem aspectele pe care le-am considerat legate direct sau indirect de structura semantico-sintactică a unităților analizate. În primul capitol
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Nominativul (în accepția curentă, obiectul perceput) subiectivizat, dacă este însoțit de un determinant: Casele arătau sumbre. 146 Semnalăm extinderea clasei de substituție a numelui predicativ din construcțiile personale, pentru care în GALR II (2008: 278-279) se precizează doar următoarele realizări adverbiale (prin adverbe-substitute): cum (modal interogativ și relativ), așa, astfel, altfel, cumva, altcumva, oricum, atât, oricât. 147 În urma consultării câtorva vorbitori nativi, am constatat că folosirea adjectivului, cel puțin în anumite contexte, este ezitantă. Totuși, prin motorul de căutare Google am
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sfârșit, întreb: chiar nu poate Academia Română să organizeze niște cursuri, fie ele și foarte, foarte serale, de reîmprospătare a cunoștințelor de limbă română pentru „nemuritori” ca dl Breban? Fiindcă a venit vremea ca distinsul academician să afle că, în poziție adverbială, „formal” înseamnă exact contrariul celor pe care mi le solicită Domnia sa. Oricum, nu am ce scuze să-i cer dlui Breban - nici „expres”, nici „categoric”, nici „formulat precis”, cum ar visa, nici „de formă”, ori „de ochii lumii” - cum, vai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
11-29; reprodus în Guțu Romalo (2005), p. 197-215. Guțu Romalo, V., 2005, Aspecte ale evoluției limbii române, București, Humanitas Educațional. Halliday, M. A. K., 1985, Ăn Introduction to Funcțional Grammar, London, Baltimore, Edward Arnold Publishers Ltd. Haneș, Gh., 1960, "Sufixele adverbiale -este și -icește", în SMFC ÎI, p. 139-149. Hașdeu, B. P., 1998, Etimologicum Magnum Romaniae, Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, I [1886], ed. Gr. Brâncuș, București, Teora. Hofstede, G., 1984, Culture's Consequences, Beverly Hills, CA, Sage. Hofstede
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
de întărire (vezi Iordan, Guțu Romalo, Niculescu 1967: 132−133). Acesta este folosit din ce în ce mai puțin și formele apar aleatoriu, din cauza dificultății de realizare a acordului (cu desinența interioară formei compuse); a fost totuși înregistrat mai ales femininul singular, în folosire adverbială, de focalizator: însăși materialele (B1 TV, 28.X.2007), însăși faptul că... (N24, 10.III.2008). Dificultățile de flexiune internă și insistența acțiunilor de cultivare a limbii asupra formelor din paradigmă au favorizat, așa cum s-a observat mai demult, renunțarea
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
III.2008), în maxim o oră (Realitatea TV, 1.III.2008), minim un an (Radio Antena Satelor, 4.III.2008; Radio Guerrilla 4.III.2008), minim 18 procente (Radio Antena Satelor, 12.III.2008; 21.III.2008). La fel, locuțiunea adverbială la maximum apare în forma la maxim (explicabilă și prin faptul că, alături de maximum, există și forma substantivală maxim): au ascultat la maxim Costi Ioniță (Acasă TV, 13.XI.2007), cu sonorul la maxim (Pro TV, 17.III.2008). Modificările
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
marca pe; folosirea invariabilă a numeralelor compuse cu unu/una, doi/două etc.) și impunerea masivă în mass-media națională a unor inovații (uzul lui ca și în locul lui ca - prepoziție a calității, al locuțiunii din punct de vedere, al formelor adverbiale maxim și minim, topica semiadverbului mai, folosirea lui decât în construcții afirmative etc.). Interesante sunt, prin frecvență, și fenomenele de reacție (hipercorectă sau doar analogică) la tendințele cunoscute: extinderea genitiv-dativului feminin în -ei sau a formelor de feminin ale numeralelor
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
al căror sens este mai concret decât cel al terminațiilor. În limba maghiară toți determinanții care conturează funcția sintactică și relațională a substantivului sunt postpuși în manieră aglutinantă sau ca postpoziții și au ascendență evidentă sau identificabilă în cuvinte pronominale, adverbiale sau substantivale, exprimând sensuri mai concrete și mai detaliate decât ale prepozițiilor. O imagine asupra desfășurării sintactice a substantivului maghiar poate oferi următorul tabel structurat pe criteriile aglutinat/neaglutinat și valoare cazuală. A. Determinanți aglutinați I. Cazul nominativ. La singular
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este indus prin interjecția cu valoare predicativă și sporește, datorită conjuncției numai, până la senzația că simțul văzului nu face față rapidității. Apropierea zmeului în câmpul vizual este reprezentată aproape cinematografic, gradarea fiind construită atât prin intermediul gerunziului, cât și prin locuțiuni adverbiale. Comparația cu norul, atât de frecventă în textele colindelor, va fi ulterior descifrată prin descrierea harnașamentului excepțional, conducând astfel la un paralelism pragmatic între procedeul literar al metaforei negate în colinde și acest basm. Nu putem face abstracție de repartizarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
O altă trimitere temporală către profan subliniază, prin perfectul simplu al existenței infantile depășite, că ceea ce se desfășoară sub ochii receptorilor este cu totul ieșit din ordinea obișnuită. Ruptura de nivel și saltul în timpul privilegiat sunt marcate stilistic de locuțiunea adverbială de timp ce întrerupe curgerea plană a evenimentelor și de prezentul implicit al scenei dinamice: „el cu mâna s-o prindă”. Dimensiunea sacră se deschide acum amplu pentru flăcău, apropierea de pasărea măiastră permite observarea ei prin intermediul imperfectului, care caracterizează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]