1,069 matches
-
plină euforie cibernetică, agresivitatea irațională a bestiei care doarme în om, dar de murit nu sunt până acum semne că ar muri de tot: non omnis moriar - poate spune și Caliban, nu numai Horațiu. Sentimentul agonal implică, firește, noțiunea de adversitate. Mulți idealiști și oameni de mai multă sau mai puțină voință de bine îndeamnă la o concordie generală și drăgăstoasă, ceea ce, bineînțeles, e foarte frumos și de dorit; ei recomandă în acest scop înlăturarea adversității din orice relație omenească. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
agonal implică, firește, noțiunea de adversitate. Mulți idealiști și oameni de mai multă sau mai puțină voință de bine îndeamnă la o concordie generală și drăgăstoasă, ceea ce, bineînțeles, e foarte frumos și de dorit; ei recomandă în acest scop înlăturarea adversității din orice relație omenească. Asta nu înseamnă numai a renunța la apărarea binelui (după ideea pe oare și-o fac unii și alții despre acest „bine”), dar și a îmbrobodi privirea lucidă, a muia judecata și a emascula spiritul. Adversitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
adversității din orice relație omenească. Asta nu înseamnă numai a renunța la apărarea binelui (după ideea pe oare și-o fac unii și alții despre acest „bine”), dar și a îmbrobodi privirea lucidă, a muia judecata și a emascula spiritul. Adversitatea trebuie să fie umană și nu bestială; ea trebuie să respecte un cod, să se supună unor norme. Există o morală și o estetică a adversității pe care sentimentul agonal le cultivă și le satisface. De altfel, orice luptă la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
bine”), dar și a îmbrobodi privirea lucidă, a muia judecata și a emascula spiritul. Adversitatea trebuie să fie umană și nu bestială; ea trebuie să respecte un cod, să se supună unor norme. Există o morală și o estetică a adversității pe care sentimentul agonal le cultivă și le satisface. De altfel, orice luptă la nivel uman, adică în cadrul civilizației, mai ales dacă e una „pe viață și pe moarte”, trebuie să păstreze conștiința sacrificială a acțiunilor ei. Cine a citit
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
1943) dezvăluie o viziune mai cuprinzătoare, probând și anumite propensiuni filosofice. Ponderea epică o dețin biografia, stările, gândurile, psihologia, metamorfoza personajului principal, un inginer a cărui luptă dură cu viața l-a oțelit, dar i-a și împietrit sufletul. Deși adversitățile exterioare, propriile defecte, scepticismul provocat de răul, paradoxurile și nedreptățile de tot felul îl fac să treacă prin mai multe crize, aspirația naturală spre realizarea binelui și forța benefică a iubirii îl conduc spre împlinire. Drama protagonistului e complicată și
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
câmp pentru ca plantele să se reînsămânțeze singure, rezistența culturii din anul următor crește. Este vorba de un fenomen numit „rezistența câmpului”. Indiferent care soiuri (inclusiv cele provenite din Încrucișări Întâmplătoare și mutanții) rezistă cel mai bine În timp la paraziți, adversități meteorologice și așa mai departe, ele vor contribui, vrând-nevrând, cu o parte mai mare din sămânța lor la recolta din sezonul viitor. Vezi Harlan, Crops and Man, pp. 117-133. „Probabil că modificarea genetică totală realizată de agricultori de-a lungul
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vocală, contribuind efectiv la unele reprezentații teatrale în limba română. În sprijinul teatrului românesc a editat și „Gazeta Teatrului Național” (1835-1836). Divergențele politice și personale, polemicile în jurul limbii literare au dezbinat conducerea societății, au grăbit destrămarea ei și au accentuat adversitatea dintre H.-R. și ceilalți reprezentanți ai mișcării naționale de înnoire politică și culturală. În aceeași perioadă își continuă activitatea de editor și traducător. Îi apare primul volum de versuri originale: Culegere din scrierile lui I. Eliade de proze și
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
i-a adus critica justificată a lui M. Kogălniceanu. Abia după întoarcerea din exil a adoptat o netă atitudine critică față de literatura contemporană (este printre primii care semnalează „boala autorlâcului”), dar intervențiile sale negatoare sunt provocate în bună parte de adversități personale sau politice (Gr. Alexandrescu, C. Bolliac, C.A. Rosetti, D. Bolintineanu, uneori chiar V. Alecsandri). Cuvântul său își pierduse mult din autoritate, căci atitudinea estetică și culturală pe care o reprezenta începea să fie depășită. Ca traducător, H.-R
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
s) traseze limite clare și fixe între aliații și adversarii lor, și prea puține pentru a menține efectele abandonurilor la un nivel sc)zut. Acolo unde sunt trei sau mai multe puteri, flexibilitatea alianțelor menține relațiile de prietenie și de adversitate într-o stare de mobilitate, f)când că estimarea oric)reia, cu privire la ecuația de forțe prezent) sau viitoare, s) fie nesigur). Atât timp cât sistemul este unul al numerelor rezonabil de mici, acțiunile oric)reia dintre ele pot amenință securitatea celorlalte. Este
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
pe auto-ajutorare, prevaleaz) regulile de reciprocitate și de precauție. Preocuparea lor pentru pace și stabilitate le aduce laolalt); temerile lor le separ). Ele sunt în mod corecte numite frère ennemi, si parteneri adversari. Ins) nu este cumva cu putinț) că adversitatea s) anuleze spiritul de fr)țietate, sau că percepția faptului de a se află în opoziție s) pun) în umbr) interesele reciproce? Un sistem al numerelor mici poate fi întotdeauna destr)maț de acțiunile unuia precum Hilter, sau de reacțiile
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Alberic, care condiționează trecerea latinilor prin Bulgaria de cooperarea cu cumanii, să nu spună, totuși, decât că aceștia din urmă s-au dovedit niște indispensabile călăuze. Astfel, este posibil ca textul să nu se refere, în acel paragraf, la o adversitate politică dintre țar și Imperiul latin, în care condiții este greu de crezut că, fie și flancați de cele două căpetenii ale cumanilor, cruciații ar fi răzbătut cu bine înspre capitala imperială a occidentalilor. Există însă și alte circumstanțe care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
anului 1671 apare și în scrierile lui B. P. Hasdeu, însă nu pentru a-i incrimina pe armeni, ci pentru a le evidenția gesturile de solidaritate față de români, de vreme ce răscoala lui Hâncu a fost una antigrecească 10. Hasdeu afirmă că adversitatea românilor față de armeni nu a căpătat forme violente, rămânând, în general, cu excepția terorii dezlănțuite de „smintitul“ Ștefan Rareș, în limitele unor „glume și persiflări“, iar represiunea din vremea lui Gheorghe Duca nu a avut decât un caracter conjunctural. Hasdeu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
într-un atât de izbitor contrast“20. Moralitatea și cosmopolitismul protipendadei bucureștene îi displac, lăsând verdictul în seama cititorului: „mulți boieri au o evidentă înfățișare grecească. Fanariotismul educației i-a făcut vanitoși, suspicioși, guralivi, îndrăzneți în reușită, dar slabi în fața adversității. Remarcabilă le este precocitatea, fiind bărbați la 14 și politicieni la 20 de ani“. Interesante sunt și notațiile sale din capitolul rezervat trecutului îndepărtat al românilor, având ca punct de plecare cucerirea Daciei - numită „Eldorado al Orientului“21 - de către romani
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
neobositului călător american câteva constatări voit concluzive, desprinse din peisajul politic contemporan și din desfășurarea evenimentelor în mijlocul cărora se afla. „Valahii - nota el - nu se consideră un popor ocupat, iar datorită ultimelor împrejurări tind tot mai mult spre diminuarea vechilor adversități față de turci. Obligațiile cumplite impuse lor de ruși, perfidia austriecilor, depărtarea raselor galice și italiene cu care românii simpatizează în chip natural, i-au aruncat pe aceștia din urmă lângă osmanlâi. Ei preferă să rămână subiecți ai padișahilor, decât să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lor reală, câtă vreme aceiași oameni aveau în vedere și chiar făceau propuneri Belgradului în privința unei uniuni ungaro-iugoslave55. Se pare că și primul-ministru István Friedrich a acceptat până la urmă discuțiile cu Erdelyi, însă numai din motive tactice, nedorind să determine adversitatea românească față de guvernul său. Guvernul maghiar a încercat să joace dublu: pe de o parte, a negociat cu Erdelyi, iar, pe de altă parte, s-a adresat guvernului iugoslav, amintind de presiunile „românești“, pentru a le cere sârbilor să solicite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pronunțe până ce nu va vedea ce direcție vor lua evenimentele europene“. Concluzia ministrului României la Budapesta în privința acestor planuri era una sceptică, deoarece el remarca faptul că existau oponenți redutabili în Ungaria (în special cei fideli dinastiei de Habsburg), iar adversitatea româno-maghiară era mult prea pronunțată pentru ca opiniile publice din cele două țări să accepte o asemenea idee revoluționară. În plus, scria Stârcea, „observ că, de atunci, s-a petrecut însuși actul Încoronării, la care au luat parte toți reprezentanții străini
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1940, p. 200-202. • Ibidem, p. 41-42. a evoluat în deplină concordanță cu aceea a puterilor occidentale. Mai mult decât atât, în ceea ce privește Cehoslovacia 18, de exemplu, interesele Poloniei și acelea ale Franței și Marii Britanii s-au aflat chiar pe poziții de adversitate. Și în relațiile cu România, Ungaria sau Italia, diplomația poloneză a părut că încetează să urmărească obiective comune, concentrându-se, în schimb, asupra intereselor proprii. Din aceste motive, încrederea puterilor occidentale în Polonia s-a diminuat constant până spre sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Stoica, București, Editura Humanitas, 1999, p. 85-126. • François Furet, Trecutul unei iluzii..., p. 17-19. Din punctul nostru de vedere ni se pare extrem de important felul în care Marx trăia experiența originilor sale. Dacă xenofobia înseamnă teama de celălalt, antisemitismul traduce adversitatea pe care ne-o inspiră o parte din noi înșine 100. Într-o epocă a naționalismului romantic, Marx nu se considera nici evreu, nici german. Se simțea antisemit în raport cu sine, xenofob față de toți ceilalți. În evreu, Marx recunoștea și ura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a fi aureolată de un asemenea prestigiu. Într-un mediu istoric întârziat, burghezia nu este repudiată atât pentru starea ei materială, cât pentru originea sa etnică. Faptul că numeroși exponenți ai capitalismului primar erau alogeni a generat o reacție de adversitate față de străini, în primul rând, și abia în plan secund față de burghezi. În aceste condiții, ideologul socialismului românesc, C. Dobrogeanu-Gherea, nu se războiește atât cu burghezia, cât mai ales cu promotorii neoiobăgiei și ai regimului hibrid generat de lipsa unei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
clasei țărănești). Reușite sunt figurile satului de odinioară (strămoși ai eroului) și personajele feminine. Speciale au fost și unele circumstanțe legate de receptarea cărții, nu doar aspru primită de critica de întâmpinare din cauza neajunsurilor ei evidente, dar atrăgându-și și adversitatea unor medii foste staliniste, care se simțeau vizate în roman. Însă L. nu numai că nu va renunța la ideologia afișată, ci o va afirma și mai răspicat în scrierile ulterioare. În opinia sa, colectivizarea a fost un fenomen condus
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
anarhetipul? Față de ce se disociază? Unde funcționează? La ce niveluri? În opoziție și În relație armonioasă, În disjuncție sau În complementaritate cu cine? Care e relația cu anarhia? Care e relația cu arhetipul? Clar și, pe cât posibil, precis. E o adversitate Între cei doi termeni? E un punct În care ei doi se suprapun? Unde? Eu nu vreau acum niște răspunsuri, dar mă gândesc că, privind așa lucrurile, oarecum școlărește, În pași mici, explici mai bine și cu mai mare pregnanță
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Îndreaptă asupra consistenței schimbărilor. Dacă acestea ating limita unei siguranțe sociale, schimbările sunt acceptate ca „normale”; În felul acesta normalitatea poate instala un dinamism necesar al schimbării. Normalitatea nu poate fi privită din afara unei contextualități istorice, lipsită de influențe, constrângeri, adversități conflictuale. Tranziția de azi spre un model al societății democratice este văzută ca un loc al normalității, dar nu aceasta era viziunea lumii În timpul Războiului Rece. Normalitatea nu trebuie văzută, cred, lipsită de tensiuni. Echilibrul acestora conferă În cotidian starea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
real. Imaginea romantică a geniului, demiurg al unui univers ideal, și mișcarea fundamentală de eliberare din real își corespund, configurând axa în jurul căreia se organizează întreaga rețea de motive și teme. Repulsia în fața unei lumi dominate de „tâmpita burghezime”, conștiința adversităților de tot soiul („Am fost paria-n mijlocul țării mele”) și solitudinea, când mândră, când dureroasă, a geniului converg în mitul liric al damnării, al sorții potrivnice, căreia poetul i se sustrage prin proiecția demonică sau demiurgică a eului, prin
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a „farsei” posterității din Noaptea de noiembrie, este impregnată de cruzime demistificatoare; în Noaptea de martie
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
înfruntând „jarul pustiei”) se întemeiază noblețea eroică a căutării înseși, chiar ducând la eșec: „Dar visu-i nu este un vis omenesc - / Și poamele de-aur lucesc - strălucesc -/ Iar alba cetate rămâne nălucă”. Sublimării în simbol a ecourilor propriilor ciocniri cu adversitățile, sugestiei de complexă dialectică, în care sacrificiul și fascinația sunt fețele aceluiași destin, poetul le adaugă un mare rafinament descriptiv, infuzat de oniric, și o ritmare de o muzicalitate obsesivă, dând una dintre marile poeme ale literaturii române (comparabilă cu
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]