79,378 matches
-
departe în trecut (nu aflăm decît prea puțin despre copilăria ori adolescența, despre familia ori școlaritatea d-sale), nici în spațiu (sînt consemnate cîteva voiaje în zone apropiate, mai cu seamă prin țară). Evaziunile d-lui Dan Ciachir au un aer de modestie. E cu putință ca acest lucru să se explice prin dificultăți biografice, prin strîmtorările bănești de care n-avea cum să fie scutit un scriitor care declară cu ambiguă satisfacție a fi rămas aproape toată viața un „liber
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
astfel ni-l amintim și noi): „Spre deosebire de majoritatea actorilor, nu avea nimic histrionic, nici demonstrativ, iar centrul de greutate al atenției nu cădea pe sine ci pe student. Aflat în mijlocul și nicidecum în centrul ucenicilor săi, avea față de aceștia un aer părintesc în sensul bun al cuvîntului și o satisfacție pe măsură. Nu cred că am mai văzut un actor care să se poarte în viața de toate zilele atît de simplu și de firesc. L-am scrutat cîteva ore, convingîndu-mă
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
actor care să se poarte în viața de toate zilele atît de simplu și de firesc. L-am scrutat cîteva ore, convingîndu-mă că naturalețea sa era autentică”. Lui A. E. Baconsky, în cursul unei întîlniri fugare, i se surprinde afectarea, aerul infatuat cît se poate de caracterizant, inspirator al unui sumar portret în cheie estetizantă: „Mi-a plăcut aerul său distant și sastisit, ca și ezitarea cu care mi-a întins mîna. (...) înregistram cele trei nuanțe de alb: a zăpezii de pe
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
scrutat cîteva ore, convingîndu-mă că naturalețea sa era autentică”. Lui A. E. Baconsky, în cursul unei întîlniri fugare, i se surprinde afectarea, aerul infatuat cît se poate de caracterizant, inspirator al unui sumar portret în cheie estetizantă: „Mi-a plăcut aerul său distant și sastisit, ca și ezitarea cu care mi-a întins mîna. (...) înregistram cele trei nuanțe de alb: a zăpezii de pe trotuar, a părului scurt al poetului și al balonsaidului său care trebuie să fi fost căptușit pe dedesubt
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
undeva sus, dar nu destul de departe, încercând să scape de duhoarea sufocantă, neobservată de cei care nu simt. Dar putoarea, cu vechile ei complicități și conivențe, exercită o forță de atracție mai puternică decât legătura spontană dar precară asigurată de aerul curat. Cuplul se desface înainte de a exista. Crina Mureșan și Mariana Dănescu, în prima piesă, Dorina Chiriac și Daniel Popa în cea de a doua, practică un joc al nuanțelor, adevărul sentimentelor conferă veridicitate situației, dialogul se desfășoară sub imperiul
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Matei Chihaia “Lut și cireși” Astfel se numește un mic teatru călător, avînd actori bărbați și femei de proveniență pestriță, care continuă tradiția teatrului în aer liber. De data aceasta se prezintă o versiune a “Bacantelor”, pe o pajiște în cartierul “turcesc” Kreuzberg din Berlin. Locul este ales cu intenție, piesa interpretîndu-se ca un fel de parabolă despre relațiile cu străinii. Dionis este jucat de un
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
poeților consacrați pe care i-am auzit în această seară citind în toate limbile lumii? Mai ales după ce o doamnă, extrem de amabilă, de la “Literaturwerkstatt Berlin” mi-a făcut cadou o cărțulie cu scurte biografii și traduceri din poeziile recitate în aer liber, în plin centrul Capitalei, pe Potsdamer Platz. Aș vrea să scriu pagini întregi despre felul călduros și prevenitor în care m-a primit această doamnă, fără să mă cunoască, spunîndu-mi imediat că numele meu înseamnă în ebraică “darul lui
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
esențial. Biografia lui Cocteau Cineast, poet, om de teatru și desenator, Jean Cocteau (1889-1963) a fost unul din creatorii cei mai fecunzi ai secolului XX. Dotat cu o capacitate unică de transformare, el a fost un veritabil barometru ce capta “aerul timpului”, îmbrățișînd sau precedînd toate curentele artistice de pînă la 1950. Unui Cocteau proustian i-a urmat un Cocteau avangardist, apoi unul neoclasic, fără a-l mai socoti pe cel oniric și feeric. Inovatorul în planul creației a fost dublat
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
Teodorescu La cît se fură în România de sus, hoțiile de jos par, de la distanță, mici comicării. Mi s-a întîmplat să fiu scărpinat în buzunar, în autobuze, de diverși cetățeni cu chipuri prietenoase. O domnișoară relativ arătoasă și cu aer sfielnic, îmi trimetea ocheade în înghesuiala transpirată a autobuzului 368 în timp ce îmi pipăia unul dintre buzunarele genții pe care o aveam pe umăr. Iar cînd mi-am coborît privirea, ca să nu fiu înțeles greșit, și i-am văzut brațul intrat
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
treisprezece ani, în spațiul politic s-au înghesuit mai ales leprele, indivizii fără caracter, frustrații sau cei cu bube în cap, împinși spre ciolan de instituțiile care-i controlează, fosta Securitate și Miliție, precum și structurile partidului comunist. Nu simt nici un aer proaspăt dinspre tânăra generație, singura capabilă să trimită la lada de gunoi toată această pleavă ridicată deasupra apei după răsturnarea hârdăului. Prea timpuriu corupți de morcovul avantajelor ce-i așteaptă dacă sunt cuminți și nu mișcă în front, ei au
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
din România cu totul. E inimaginabil câte idei și câtă ingeniozitate practică poți descoperi citind conversațiile ciberspațiale dintre tinerii români din țară și din străinătate. Inutil să spun că frecventarea acestor veritabile oaze de inteligență și bun-simț are un pronunțat aer de irealitate: cum, îți vine să exclami, dacă tinerii români sunt atât de patetici în dorința lor de schimbare, de ce nu-i ia nimeni în seamă? Și iar ne întoarcem la păcatul originar al României postcomuniste, la marea minciună ce-
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
cotidianului: „Astăzi e duminică./ Orașul amintește/ tăcerea de după Waterloo/ dar se deschid ferestrele și muzica/ inundă cîmpul mohorît al betonului/ Vei citi, vei aprinde țigara/ vei privi de departe/ strălucitoarele adolescente/ mustind de pubertate/ vei fi singur./ Azi e duminică/ aerul miroase a rufe apretate/ a ceapă și a fum de corabie/ Viața se revarsă din paginile/ vesele ale ziarelor” (Creion de duminică). Evident, nu s-ar putea vorbi în cheie literară despre provincie fără a se menționa, direct ori indirect
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
manifestă spontan, din înseși latențele stihinice ale limbii, se naște, de fapt, printr-un enorm efort arheologic, printr-un procedeu de scufundare în materialul lingvistic pe care puțini creatori pot să îl facă și apoi să îl și valorifice cu aerul jubilatoriu al unui exercițiu ludic. Spontaneitatea de suprafață a poeziei lui Șerban Foarță este, în fapt, produsul unui sacerdoțiu, consecința unui travaliu de miner. Intră cu picamerul și dizlocă strat după strat pînă ajunge acolo unde nucleul mineral zace în
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
doar să asculte, cît mă fascinează tipul acesta de relații în socialism. Fiindcă ideea că „vîntul de nebunie n-a clintit nici o frunză” atunci, în primăvara anului 1982 și mai tîrziu, e numai în aparență adevărată. Acolo, la suprafață, în aer, unde stau îndeobște frunzele, nu s-a mișcat nimic. Dar ce agitație, ce forfotă și ce de sfori trase, pe dedesubt, acele dedesubturi care-mi evocă mereu viața colcăitoare a Deltei din prozele altui impenetrabil monstru sacru al literelor românești
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Caravana noastră a fost nevoită să ocolească orașul pentru a-și înălța corturile spre apus, în grădinile de la Merâm. Aici e mulțime mare, căci numeroase familii din Konya au fugit de epidemie pentru a se refugia în acest loc cu aer sănătos, printre fîntîni. Am ajuns spre amiază, și, în pofida împrejurărilor, am văzut că acolo domnește un spirit, era să zic “de sărbătoare”, nu, nu de sărbătoare, ci de plimbare nepăsătoare și resemnată. Pretutindeni, vînzători de sirop și de suc de
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
pe drumul acesta despre care nu știu unde duce, copacii sunt verzi și răcoroși ca și cum i-ar hrăni o certitudine profundă. Chiar și aici lumina ni se așează ușoară pe obraji, ca și cum ne-ar recunoaște. Sunt plină de teamă și sunt bucuroasă. Aerul și lumina, a spus bărbatul, sunt bune și frumoase. Dacă nu rătăceam cărarea, drumul ăsta ar fi fost o călătorie minunată. Dar aerul și lumina nu știu să ne arate unde este șoseaua. Au auzit un ușor susur cristalin și
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ni se așează ușoară pe obraji, ca și cum ne-ar recunoaște. Sunt plină de teamă și sunt bucuroasă. Aerul și lumina, a spus bărbatul, sunt bune și frumoase. Dacă nu rătăceam cărarea, drumul ăsta ar fi fost o călătorie minunată. Dar aerul și lumina nu știu să ne arate unde este șoseaua. Au auzit un ușor susur cristalin și, după câțiva pași, au dat de un pârâu. Era un pârâiaș îngust și limpede pe malurile căruia creșteau flori sălbatice, albe și roz
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
rumoare de simpatie, lumea a început să se foiască, pentru că n-aveai cum să fii recunoscută imediat, atît de mică și de fragilă între bărbații care te însoțeau, în aceeași ținută. Roba îți era prea mare, mînecile îți atîrnau, aveai aerul unui copil care se joacă și care a fost costumat pentru un spectacol. Care crezi că este adevăratul motiv al acelei rumori? M.P.: Cînd m-a întrebat dacă pot să fac Laudatio, i-am spus rectorului Andrei Marga că este
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
lui Alexandru cel Mare, am cucerit totul, dar nu posedăm nimic. Cu alte cuvinte, un mister nu se posedă, oricât s-ar dărui... Frumosul indiferent se uită la mine și-mi face cu ochiul, cum adică?... Toate femeile, zic, aveau aerul că se gândeau în altă parte, menționez. Parol? face el neîncrezător... Cum se poate?... Stau, mă mai gândesc, și zic: Nu știu, mi s-o fi părut, dar gândurile unei femei, orișicât, nu pot fi ghicite de tot. Nici atunci când
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
ivit din același corp se aplecă, pe alte picioare, acestea nesigure, în așa fel încât calul părea că se înalță și se dezechilibrează în același timp. Ambele mișcări au același dinamism, saltul și căderea se întâlnesc la jumătatea drumului în aer, înscrisă parcă în eternitate. Această imagine este mereu fixată pe peretele memoriei mele. Bogată în ambiguitate, ea ilustrează unul din simbolurile mele cele mai prețioase. Ea exprimă dublă atracție pentru teatrul sacru și pentru teatrul brut, legate prin energia mișcării
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
cu biberonul întîi/ Dar ce-nghițea scuipa verzui/ Silă de pe limbă și căinți./ Și ce de lucruri moi i-am dat?" ( Rîsu’ plînsu’). Așa încît efectul e deviant, solemnitatea se dezumflă, tragicul se trage din text în subtext. Domină un aer de farsă, încă prevăzut, e drept, cu conceptele gravității, precum aspectul unui funambul care intră în spectacol numai pe jumătate costumat, în rest păstrînd elementele unei ținute de gală: "S-a spînzurat copacul celebru / Cel care făcuse cu mine un
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
În centrul acestui mic univers spectacular tronează, evident, mult seducătorul Leonid Dimov. În calitate de protagonist, apare abordat pe două paliere. Mai întîi ca un personaj în carne și oase, id est într-o epicitate de spumoasă natură, funambul grav, "pieton al aerului", de-un haz echivoc, de-o dezabuzare petulantă, gata a rosti vorbe de duh ori a întrupa, prin însuși jocul spontan al ființei, o melancolică, infinită ironie a raporturilor sale cu realul: "Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
mai vechi, mai nouă,/ în care, îndeobște, plouă/ și-n care el, pe larg, descrie/ cum e pe cale să le scrie/ într-un poem care transcrie,/ în șiruri paralele, ploaia,/ sau cum se așeza să ningă/ și fulgii ezitau în aer/ mai înainte să ne-atingă,/ iar dacă se porneau cu droaia,/ învăluindu-ne-ntr-un șlaier,/ doar ceaiul lumina odaia,/ sau opalina Biedermeyer,/ pe care nu putea s-o stingă". Ne amintim acum de o observațe a lui Jean Paul, referitoare la circular
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
Oblomov este teama de resursele vitalități din el. Pe ele se luptă să le anuleze. Se sustrage din tumultul lumii de "afară". Se îngroapă la propriu în patul lui. Iubirea îi dă tîrcoale. Un pericol imens îi poate arunca în aer un mod de existență. O dată și ultima dată. "- Ce faci în viață? - Cum ce fac, o iubesc pe Olga..." E complicat să iubești. Și solicitant. Continuu. O viață. Oblomov nu poate să facă nici efort pentru totdeauna. Zboară, are aripi
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
vremea respectivă în Timișoara) transformau în caricatură cele două ore zilnice de transmisie ale TVR. În plus mai circulau pe atunci faimoasele autocare cu "turiști" iugoslavi în fapt, mici comercianț ale căror produse dădeau vieți din aceste zone privilegiate, un aer de oarecare normalitate. Copiii își puteau procura fără nici un fel de probleme faimoasele țgări din gumă de mestecat, Eurocrem ( un fel de Nutella avant la lettre), ciocolată, sucuri, tinerii se dădeau în vînt după țgări Vikend și Ronhill sau după
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]