2,420 matches
-
000 km pătrați (aproximativ 1/2 din suprafața României), iar lungimea depășește 1000 km. Principalii săi afluenți dinspre Masivul Central Francez sunt Allier, Cher, Indre și Vienne. Alte râuri ce își au izvoarele în această unitate derelief sunt Dordogne (cu afluenții Corezze, Cere și Dronne), Lot și Tarn, ultimele două vărsându-se în fluviul Garonne.Partea estică a Masivului Central Francez este drenată de apele fluviului Rhône împreună cu Saône și de afluenții acestora (Ardeche, Gard și Ouche). O mare parte a
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
au izvoarele în această unitate derelief sunt Dordogne (cu afluenții Corezze, Cere și Dronne), Lot și Tarn, ultimele două vărsându-se în fluviul Garonne.Partea estică a Masivului Central Francez este drenată de apele fluviului Rhône împreună cu Saône și de afluenții acestora (Ardeche, Gard și Ouche). O mare parte a acestor cursuri de apă sunt amenajate hidroenergetic, iar numeroasele canale care fac legătura între ele (de exemplu Canal du Midi) asigură transportul naval între toate regiunile Franței. Vegetația este direct influențată
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
(în și în ) este un râu din vestul Ucrainei, afluent de dreapta al râului Ceremuș. Are o lungime de 51 km și o suprafață a bazinului de 632 m². Râul se formează la confluența a două râuri: "Pârcălabul" și "Sărata", care izvorăsc din Carpații Orientali. El curge pe direcția sud-nord
Râul Ceremușul Alb () [Corola-website/Science/319189_a_320518]
-
și un fund stâncos. Regimul său este preponderent pluvial. Pe malurile sale stâncoase se află păduri de conifere. În apropierea satului Usterikî din raionul Verhovina, Ceremușul Alb se unește cu Ceremușul Negru (care vine dinspre vest) și formează râul Ceremuș (afluent al Prutului). Ceremușul Alb trece prin următoarele localități: Ialovățul de Jos, Holoșina, Iablonița, Ceremoșna, Coniatin, Polianki, Câmpulung pe Ceremuș (Câmpulung Rusesc) și Stebni. Principalii afluenți ai Ceremușului Alb sunt râurile Ialovicioara și Lăpușna (pe partea dreaptă) și Probina (pe partea
Râul Ceremușul Alb () [Corola-website/Science/319189_a_320518]
-
Ceremușul Alb se unește cu Ceremușul Negru (care vine dinspre vest) și formează râul Ceremuș (afluent al Prutului). Ceremușul Alb trece prin următoarele localități: Ialovățul de Jos, Holoșina, Iablonița, Ceremoșna, Coniatin, Polianki, Câmpulung pe Ceremuș (Câmpulung Rusesc) și Stebni. Principalii afluenți ai Ceremușului Alb sunt râurile Ialovicioara și Lăpușna (pe partea dreaptă) și Probina (pe partea stângă). În 1950, pe acest râu a fost construită Hidrocentrala Iablonița, pentru captarea de energie hidroelectrică. Apele Ceremușului Alb sunt propice pentru practicarea de sporturi
Râul Ceremușul Alb () [Corola-website/Science/319189_a_320518]
-
a circulat ultima plută pe Ceremușul Alb. În Evul Mediu și epoca modernă timpurie, acest râu a format granița dintre Principatul Moldovei și Regatul Poloniei. Între anii 1919-1939, granița între Polonia și România a fost stabilită pe Ceremuș (inclusiv pe afluentul său Ceremușul Alb), care a devenit râu de frontieră.
Râul Ceremușul Alb () [Corola-website/Science/319189_a_320518]
-
al naturii ce comunică cu Peștera Vadu Crișului. Extremitatea sud-estică este străbătută de râulețul Valea Mișidului, în care se varsă Valea Luncilor. In partea de est curge Valea Măguranului, un mic pârâu ce se varsă în Izbândiș, formând împreună un afluent al Crișului Repede pe teritoriul satului Șuncuiuș. In sfârșit un alt pârâu destul de consistent ca debit este Valea Letii, care străbate partea de sud a satului. Ca forme de relief sunt caracteristice culmile împădurite cu păduri de fag și mai
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
Ghor"), unde se află așezările populate și terenurile agricole, și prin care trece șoseaua Depresiunii (Șoseaua 90). Aceasta structură există de ambele părți ale Iordanului, cu precizarea că în partea estică, iordaniană, aria depresiunii este, în general, mai întinsă, deoarece afluenții din răsărit sunt mai mari și aduc spre Iordan o cantitate mai mare de aluviuni. Între Ghor și Zor se află pante abrupte de 13-25 metri în partea de nord, și până la peste 40 metri, în sud, conținând o zonă
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
Sameiro, Outeiro Penedice și la sud de către Penha Hill. Acest deal, cu altitudinea de 613 metri, este cel mai înalt punct al județului. Guimarăes face parte din bazinul râului Ave, la mijloc împărțind județul de la nord-est la sud-vest, are ca afluenți Vizela, Couros și Selho. Solurile au un potențial excelent agricol, fiind separate de unele zone forestiere, în special la altitudini mai mari. Încadrată între o vale și munte și departe de coastă, iernile sunt reci și ploioase și verile calde
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
Gurghiu, mai demult "Sântimbrul Gurghiului", (în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Mureș, Transilvania, România. Gurghiu e situat pe râul Gurghiu, afluent al râului Mureș, la 14 km est de Reghin. Localitatea este atestată documentar din anul 1248 sub numele de "Gurgen", iar in decursul timpului a fost menționată, în documente scrise in latină, română sau maghiară sub diferite nume cum au
Gurghiu, Mureș () [Corola-website/Science/300581_a_301910]
-
km 2. În avale de Moisei, bazinul Vișeului devine puternic asimetric, dezvoltându-se cu precădere pe dreapta. Râul Vaser izvorăște din Munții Maramureșului, se formează din izvorul Boului și izvorul Munceii Albi. Are 62 km lungime, este cel mai important afluent al Vișeului cu debit mai mare decât acesta. Vaserul trece peste linia marilor înălțimi dintre Pietrosul Maramureșului și Toroiaga. Drenează o suprafață de 422 km 2,are o lungime de 42 km și un debit mediu de 9 mc/ s.
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
m),în partea centrală, Himalaya Joasă (3.500 - 4.500 m), iar în Nord , lanțul principal Himalaya Înaltă, cu piscuri ce depășesc 8.000 m. În nord sunt văi largi a râului Tsangpo, mai aval în sud denumit Brahmaputra cu afluenții situați în Transhimalaya. Himalaya partea muntoasă și de podiș este regiunea de unde izvorăsc fluviile cele mai mari din sudul Asiei ca: Fluviul galben, ce curge până în apropierea Pekinului vărsându-se în Marea Chinei, Jangtse cu vărsarea în mare la Shanghai
Himalaya () [Corola-website/Science/303899_a_305228]
-
este un râu din regiunile istorice Bucovina și Moldova ale României, afluent de dreapta al râului Siret. După tradiția păstrată în ""Letopisețul anonim al Moldovei"", apoi în unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părți interpolate, precum și la Miron Costin, se spune că voievodul maramureșean Dragoș (1351-1353) a ieșit cu oamenii
Râul Moldova () [Corola-website/Science/302436_a_303765]
-
km. Odată cu ieșirea din munți, cursul Moldovei se ramifică în depresiunile intramontane, formând grinduri, praguri și ostroave . Pe teritoriul județului Iași, Moldova curge pe o lungime de 30 km, având un debit mediu de 31,1 m³/s. Râul primește afluenți și de partea stângă și de partea dreaptă, printre cei mai importanți menționăm râurile Humor (la Gura Humorului), Suha (la Frasin), Moldovița, Putna, Colacu (la Fundu Moldovei) și Sărata (la Preutești). De-a lungul curgerii sale, Moldova străbate mai multe
Râul Moldova () [Corola-website/Science/302436_a_303765]
-
1449. Numele poate fi interpretat ca referindu-se la vechiul Polonia, spre deosebire de Polonia Mică (în poloneză "Malopolska", latină Polonia Minor), o regiune din sudul Poloniei cu capitala la Cracovia. Polonia Mare cuprinde o mare parte din zona râului Warta și afluenții săi, inclusiv râul Noteć. Există două mari regiuni geografice: un district cu lacuri în partea de nord, caracterizat prin lacurile post-glaciare și dealuri, și o câmpie destul de plată în partea de sud. Voievodatul Polonia Mare acoperă o suprafață totală de
Polonia Mare (istorie) () [Corola-website/Science/329217_a_330546]
-
cronicarului ungur Anonymus, notarul regelui Béla al III-lea, în cronică Gesta Hungarorum, oastea voievodului Gelu a fost înfrânta de o oaste ungară condusă de Tuhutum. În timp ce încerca să se refugieze, Gelu a fost ucis în luptă pe malul unui afluent al Someșului, "Copus" [kopuș], în cronică "fluuium copus" (astăzi Căpuș), foarte probabil, după obiceiul vremii, denumit după familia pe a cărui domeniu se află. În secolul al XIII-lea și secolul al XIV-lea familiile de nobili maramureșeni Cupșa (sau
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
depresiune de baraj vulcanic, de forma elipsoidala, având o suprafață de 38 km pătrați . Este o adevărată cuveta naturală situată în mijlocul masei muntoase. Relieful depresionar (pitoresc și bine populat) este doar ușor denivelat, cu aspect de câmpie lacustra drenata de afluenții bazinului superior a Bistricioarei. Depresiunea este închisă spre vest de Munții Călimani, la sud de Munții Giurgeu prin grupa nordică a acestora Munții Borsecului și la est de Munții Bistriței. Căi de acces: Lipsa existenței unei legături rutiere modernizate între
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
care ar fi fost întemeietorii Bilborului. Tradiția orală afirmă ca piatra de temelie aflată în altar, a bisericii de lemn cu hramul Sf.Nicolae, este gravata în chirilica cu numele Runcan. Depresiunea este brăzdata de apele Râului Bistricioara și ale afluenților ei. Majoritatea izvoarelor minerale se află în partea vestică a depresiunii pe malul drept al Râului Bistricioara formând un areal relativ restrâns, pe malul stâng găsindu-se în general izvoare de apă dulce. Numărul lor - dupa diferite surse - este incert
Bilbor, Harghita () [Corola-website/Science/300474_a_301803]
-
zona cataractelor), Olt (în Transilvania, Oltenia și Muntenia), Jiu (în Transilvania și Oltenia), Lotru, Argeș, Râul Târgului, probabil și în Crișuri (Crișul Negru, Crișul Alb, Crișul Repede), Strei, Timiș, Râul Doamnei, Buzău, Siret, Moldova, Suceava. Astăzi mai trăiește numai în afluenții de munte ai Dunării: în Tisa (în porțiunea de frontieră de la Sighet), în Vișeu (de la Vișeul de Jos până la vărsarea în Tisa), Vaser (afluent al Vișeului, pe o porțiune de circa 24 km de la Cozla până la confluența cu Vișeul), pe
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
Alb, Crișul Repede), Strei, Timiș, Râul Doamnei, Buzău, Siret, Moldova, Suceava. Astăzi mai trăiește numai în afluenții de munte ai Dunării: în Tisa (în porțiunea de frontieră de la Sighet), în Vișeu (de la Vișeul de Jos până la vărsarea în Tisa), Vaser (afluent al Vișeului, pe o porțiune de circa 24 km de la Cozla până la confluența cu Vișeul), pe o porțiune foarte scurtă pe Novăț (afluent al Vaserului), Ruscova (afluent al Vișeului), Bistrița Moldovenească (de la haitul Iacobeni până în lacul de baraj Bicaz) și
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
în porțiunea de frontieră de la Sighet), în Vișeu (de la Vișeul de Jos până la vărsarea în Tisa), Vaser (afluent al Vișeului, pe o porțiune de circa 24 km de la Cozla până la confluența cu Vișeul), pe o porțiune foarte scurtă pe Novăț (afluent al Vaserului), Ruscova (afluent al Vișeului), Bistrița Moldovenească (de la haitul Iacobeni până în lacul de baraj Bicaz) și Dorna (afluent al Bistriței, de la Poiana Stampei până la vărsare). Se mai găsește ocazional în Suceava (afluent al Siretului, la Rădăuți) și Moldova (afluent
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
de la Sighet), în Vișeu (de la Vișeul de Jos până la vărsarea în Tisa), Vaser (afluent al Vișeului, pe o porțiune de circa 24 km de la Cozla până la confluența cu Vișeul), pe o porțiune foarte scurtă pe Novăț (afluent al Vaserului), Ruscova (afluent al Vișeului), Bistrița Moldovenească (de la haitul Iacobeni până în lacul de baraj Bicaz) și Dorna (afluent al Bistriței, de la Poiana Stampei până la vărsare). Se mai găsește ocazional în Suceava (afluent al Siretului, la Rădăuți) și Moldova (afluent al Siretului, la Câmpulung
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
Vișeului, pe o porțiune de circa 24 km de la Cozla până la confluența cu Vișeul), pe o porțiune foarte scurtă pe Novăț (afluent al Vaserului), Ruscova (afluent al Vișeului), Bistrița Moldovenească (de la haitul Iacobeni până în lacul de baraj Bicaz) și Dorna (afluent al Bistriței, de la Poiana Stampei până la vărsare). Se mai găsește ocazional în Suceava (afluent al Siretului, la Rădăuți) și Moldova (afluent al Siretului, la Câmpulung și Fălticeni), exemplare probabil antrenate de viiturile ocazionale ale râului Bistrița în Siret, de unde au
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
pe o porțiune foarte scurtă pe Novăț (afluent al Vaserului), Ruscova (afluent al Vișeului), Bistrița Moldovenească (de la haitul Iacobeni până în lacul de baraj Bicaz) și Dorna (afluent al Bistriței, de la Poiana Stampei până la vărsare). Se mai găsește ocazional în Suceava (afluent al Siretului, la Rădăuți) și Moldova (afluent al Siretului, la Câmpulung și Fălticeni), exemplare probabil antrenate de viiturile ocazionale ale râului Bistrița în Siret, de unde au urcat ulterior în Suceava și Moldova. În Cerna a dispărut, localnicii păstrându-i doar
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
afluent al Vaserului), Ruscova (afluent al Vișeului), Bistrița Moldovenească (de la haitul Iacobeni până în lacul de baraj Bicaz) și Dorna (afluent al Bistriței, de la Poiana Stampei până la vărsare). Se mai găsește ocazional în Suceava (afluent al Siretului, la Rădăuți) și Moldova (afluent al Siretului, la Câmpulung și Fălticeni), exemplare probabil antrenate de viiturile ocazionale ale râului Bistrița în Siret, de unde au urcat ulterior în Suceava și Moldova. În Cerna a dispărut, localnicii păstrându-i doar amintirea sub numele de "puică". În România
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]