460 matches
-
de ontologicul pe care filozofia l-a pierdut după presocratici, pentru a-l regăsi apoi cu romanticii, cu Schelling, Passavant, Goerres, Oken sau Carus; 2. caracteristica profeticului și oracularului, care dă gândirii artistice o alură dogmatică, iar în planul expresiei, aforisticul. Mă gândesc aici și la o sensibilitate specială pe care artistul o probează în fața viitorului, detectabilă în orice mișcare de avangardă, la avangarda rusă de pildă, la un Tatlin, Gabo, Pevsner sau Malevici; 3. în sfârșit, globalismul, aplecarea către ansambluri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a avut inspirația să-și Înmoaie penița și să cânte apoi la... Flaut tenebra, așa cum numai el o face În mod atât de măiestrit”. Despre „Corabia portugheză” - 1996, „Ironiile plecării” - 2000, „Desfrâu sacru” - 2005, cărți tatuate ironic pe bicepșii amantului aforistic, semnate de Alină Tăcu și aruncate cu grație sub ochii cititorilor, critică literară remarcă În tonul cărților „Un superior spirit ludic, o poetica a ocultării sentimentelor, o evitare continuă a enunțului direct... Sper În devenirea poeziei Alinei Tăcu, poeta de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
laba pe ei. Era ca și cum ai stîrpi cocoșeii alegînd ouăle înainte de a le pune sub cloșcă. Îi plăcu comparația, se gîndi să o țină minte și să i-o servească șefului cînd va prezenta raportul, îl știa amator de formulări aforistice, zicea că marea politică se vede după cît de expresivă este susținerea verbală, citea discursurile de la Cameră sau de la Senat cu creionul verde în mînă și sublinia cîte o zicere mai norocoasă. Vorbitorul cu pricina se putea aștepta la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea numi, mai plastic, „Tanța și Costel“, ca pitoreștile personaje ale lui Ion Băieșu, care, din dorința de a părea cultivate, combină neinspirat registrele stilistice. Enunțarea emfatică a unor adevăruri banale. Funcționează în toate genurile literare, dar cu precădere în aforistică: „Nimic nu se ia în mormânt! Goi-pușcă am venit și cam tot așa o să plecăm!“ „De ce oare, de dimineața până seara, ne-om fi zbuciumând atât?“ „În orice împrejurare, fie ea cât de adversă, trebuie să ne păstrăm voioșia.“ (Ionel
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de a-și disprețui propriul trup. Principalul vinovat ești chiar tu însuți, gurmandul. Te lași amăgit de nepotolita foame, lăsându-te antrenat în excese culinare, adevărate dezmățuri gastronomice“ etc. În mod curios, Ovidiu Pecican, semnatarul unei scurte prezentări, apreciază această aforistică popească (ușor hilară, pentru că amestecă viața spirituală cu problemele de serviciu și regimurile de slăbire). Ceea ce salvează cu adevărat cartea este fotografia autoarei de pe ultima copertă. Privind-o, criticul literar simte și el nevoia să dea un sfat: „Când ești
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
teoretic: Carol nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul de conservare, conștiința. La fel și scenele voit "tari" sunt subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și nuanțe care dau vioiciune și farmec întregului. Unele reflecții sunt triste, altele de o veselie sobră, unele sunt imperative, altele întrebătoare, nota ironică o însoțește permanent pe cea gravă iar formularea rimată întrerupe din loc în loc logica enunțiativă. Genul aforistic este destul de bine reprezentat în cultura română, fiind abordat de gânditori din diferite timpuri și zone culturale. Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Simion Mehedinți, Vasile Pârvan, Vasile Conta, Constantin Brâncuși, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Grigore Moisil, Octav Onicescu, A.D. Xenopol, Nicolae
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Pârvan, Vasile Conta, Constantin Brâncuși, Lucian Blaga, Nicolae Iorga, Grigore Moisil, Octav Onicescu, A.D. Xenopol, Nicolae Titulescu, Tudor Vianu sunt numai câteva nume dintr-un lung șir, fapt ce a determinat să se constituie enciclopedii, consacrându-se deja sintagma „gândire aforistică românească” . Se vorbește chiar despre o anumită predilecție românească pentru formula de înțelepciune, pentru cugetare, maximă sau aforism . Nu am căderea de a mă pronunța cu privire la acest lucru. În schimb, pot spune că, prin frumusețea și specificul lor, reflecțiile profesorului
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
formula de înțelepciune, pentru cugetare, maximă sau aforism . Nu am căderea de a mă pronunța cu privire la acest lucru. În schimb, pot spune că, prin frumusețea și specificul lor, reflecțiile profesorului Vasile Fetescu își găsesc un loc distinct în peisajul gândirii aforistice românești. Valică Mihuleac Moto: Idei înnobilate, simțăminte curate toate poleite cu sclipiri de diamante le-am adunat în file de carte pentru a cititorilor înlesnire și pentru îndelungă dăinuire. EDUCAȚIE CULTURĂ ȘCOALĂ Cultură O cultură generală amplă și solidă nu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cuvântului la Eminescu (1938) și Creativitatea eminesciană (1943), Rosa del Conte Eminescu o del' Assoluto (1961), Svetlana Paleologu Matta Eminescu și abisul ontologic (1988). După o lungă istorie de filozofie "sistematică", Nietzsche face "filozofie cu ciocanul", spărgând formulele și gândind aforistic și poetic, supremele idei ale ochiului său revelator fiind Supraomul și Eterna Întoarcere menită celor care au crezut în viață și au sacralizat-o. Cu un ochi care privește într-un trans-unde al lucrurilor eterne au compus înainte de toate Bach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
te încearcă un soi mulțumire. Dacă așa văd lucrurile, atunci cu ce anume avem de-a face în ceea ce ne oferă Dan Moldoveanu? Cu foarte multe din toate. Elemente din proza oratorică, pe ici, pe colo, elemente de proză narativă, aforistică, din literatura de frontieră, scriitura fiind profund poetică, suprametaforizată, opunându-se însă versului, dar nicidecum poeziei. Efectul artistic fiind asigurat tocmai din năvala senzorială a imaginilor, elementul forte al autorului, de care acesta abuzează până la sațietate, obligându-te să participi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi, în primul rînd, o radiografie a demagogiei moderne: „Ideologul politic enunță o părere, o formulă, o credință. Fanaticul o exaltează, făcînd-o susceptibilă de asimilarea afectivă a masselor. Oratorul îi dă haina estetică și morală. Demagogul o profanează”. Moralismul sentențios, aforistic trădează un ethos conservator, oarecum disonant în raport cu restul opiniilor din Chemarea: „Mai mult decît prin aspirațiile ei de viitor, o societate trăiește prin puterea tradiției. Orice progres se realizează pe un fond natural și istoric, care face unitatea între trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
celor mai neașteptate. Unul din aforismele lui, sună astfel : „Ne străduim din răsputeri să lăsăm urme eterne pe zăpada vremii”. Aș nota, în încheierea acestei evocări a omului, pedagogului și scriitorului Vasile Ghica, ideea că urmele lăsate pe terenul expresiei aforistice, la noi, vor rămâne atâta timp cât va vremui limba română, în care și-a zidit, cu modestie pilduitoare, căsuța gândului și a sufletului său. C-tin Parfene De același autor : Surâsuri migdalate, Ed. Junimea, 1989 Cristale de fum, Ed. Porto Franco
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
O cafea cu lapte (germ.). Edmund Burke (1729-1797), om de stat englez, orator parlamentar și gânditor politic, angajat În lupta pentru limitarea puterii regale și pentru constituționalitate. Multe fraze din pamfletele și discursurile sale au rămas memorabile prin caracterul lor aforistic. Legendari jucători de crichet englezi. Hobbs, de exemplu, a fost primul jucător englez de crichet Înnobilat, devenind sir John Berry Hobbs (1882-1963). Joc de cuvinte intraductibil. Pentru budinca de orez cu stafide se folosește În englezește expresia spotted dog - câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de acum, în care omul are șansa ori ghinionul să pășească definitiv între demoni și îngeri, chiar dacă, faustic (sau blagian!), ar putea să clameze: Oprește, clipă! Se resemnează însă, într un amestec straniu de sarcasm și durere, exprimându și, adeseori aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n cele ce curg, pentru că are de la început convingerea că e un păpușar undeva care ne joacă zilele ca pe niște răni
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au mai fost odată. La fel: Latentul viu, inseminat cum Oul / Și-n vegetal de-asemenea prin semințe / Cuvântul este Număr iar ecoul / Etern în clipa-i numără-n Ființe / Eterna Lumii-n timp Unicitate; / Paternul act întru Feminitate. Construcțiile aforistice, frecvente, pot fi, de asemenea, puse în relație cu amintita preferință a poetului pentru exprimarea adesea emfatică: Toate dogmele / Toate ideologiile / Toate doctrinele / Sunt sadomasochiste. / Utopiile fac dinamica lumii / Gemene [iarăși dublul! - n.n.] foamei și fricii; Trădările fac istoria; În
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
răpune, adică îl poate metamorfoza pe cel atins de ea, dându-i o altă identitate: Mă las răpus de taină în zodia cea clară / Când vraja se întrupă în zbor necunoscut... La nivelul expresiei, verbele la prezentul gnomic, dând aspect aforistic textului (Decapitat, sărutul e crucea mea de ceară...; Cocorii-n cerc stelar sunt umbră peste noi...), ca și prezența largă a comparației, subliniază, de asemenea, neoclasicismul sonetelor: Mirări solemne mă cuprind o vreme / Cum cercul în copac mai prinde înc-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
piatră cu salcâmii uscați / și-ntre pereții internatului / cu paturi de fier și cu nesomn / și cu plânset pe-ascuns, noaptea, sub pătură / când visezi somnul din șura de-acasă... Din astfel de experiențe existențiale se naște apoi convingerea, exprimată aforistic, după care tăcere și vis și-așteptare e totul, pentru cel care, introspectându-se, descoperă că e atâta ninsoare prin inima mea / că se-aude cum cade-n balans peste lume. Și, dacă-n sonetul lui Vasile Voiculescu, ne bate primăvara
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
susține această încărcătură paremiologică nu trebuie confundată însă cu naturalețea. E greu de crezut că un țăran adevărat ar putea vorbi astfel, presărând în fiecare frază câte o vorbă de duh. Introducerea la tot pasul a acestor „ziceri” cu sens aforistic este specifică nu țăranului, ci scriitorului Creangă care dă dovadă de un real rafinament erudit. Formula prin care sunt introduse în text proverbele și zicătorile („vorba ceea”), devenită ea însăși proverbială, stârnește râsul și întreține mereu vie atenția cititorului anunțând
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
repetitivă. În Ioana regăsim aceeași arhitectură fragmentară din O moarte care nu dovedește nimic, dar mult mai accentuată. Procedeul este utilizat oarecum excesiv, părând uneori ostentativ prin afirmațiile cu valoare generală cărora le urmează întotdeauna demonstrația. Romanul capătă uneori nuanțe aforistice ieșite din afirmațiile cu caracter general care le însoțesc adesea pe cele ce vizează particularul: „E foarte frumoasă Ioana, dar numai când este fericită [...] Oamenii au chipul frumos sau urât, indiferent de proporția perfectă, numai când oglindesc mistere venite din
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de Jacques Derrida, Michel Foucault, Georges Bataille, Gilles Deleuze. Alături de Romulus Bucur, Ion Bogdan Lefter, Mariana Marin și Alexandru Mușina, G. debutează în volumul colectiv Cinci (1982), cu ciclul Fragmente din Manual, prin care toarnă în tipare cel mai adesea aforistice textualismul lucid al colegilor de generație din Cenaclul de Luni. Texte autoreferențiale, vorbind despre cum se face poemul, se întâlnesc și în cele 46 de caligrame ajutătoare din antologia Nouă poeți (1984). Deși se înscriu legitim în tentativa optzeciștilor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
aproape toți la fel în prima jumătate a deceniului, dispar treptat), original metaforic, dar fără excese, rareori poeta punând preț pe imaginea izolată ("stele reci cu labe fără soț", oasele serafice ale mestecenilor"). Vizionarismul are tăietură clară, rațională și câteodată aforistică"84. Înlocuirea esteticului cu eticul, vizibil în poezia șaizecistă, devine, și de data aceasta, dovada spiritului militant al unei generații. Totuși, speriată de cruzimea exterioară cu prelungiri asupra organicului, în căutarea unui refugiu, dar și în încercarea de a reconstrui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
simbol impune o semantică a metamorfozabilului. Dincolo de metaforă este și ironie, sarcasm și-o imensă tristețe, a neputinței de-a înainta. Revoltă, spaimă, curaj și foarte puțin umor. Râsul e expulzat din lumea ideală, puternic estetizantă, a poeziei blandiene. Caracterul aforistic al poeziilor sale este, mai degrabă, cel care iese în exergă. Gravitatea nu se preschimbă-n ludic neapărat, ci-ntr-un dinamism al zicerii, o poftă nebună de a devora cuvinte, de a scrie, de a trăi în ritmurile naturii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
păstrîndu-și aplombul, nu evită cu totul un nume fals, exprimînd deliciul, de o simpatică pedanterie, al filosofării, întîlnim și dincoace, pe alocuri, gustul, solemn, pentru sentențios. Dar nu-i mai puțin adevărat că autorului nu-i lipsește vocația pentru enunțul aforistic. Dacă, mizînd pe iradierea în spectru politic a textelor sale, Constantin Popa ar fi înclinat să-și renege una din temele recurente, aceea a cuplului în impas, m-aș feri să alunec în acest exclusivism care sărăcește oferta. Părerea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]