490 matches
-
în două părți, după povestea Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Personaje Dănilă Prepeleac, gospodar păgubos Smaranda, nevasta lui supărată Vasilică, unul dintre copiii lor flămânzi Ispas, fratele mai mare al lui Dănilă, om avut, de treabă și chefliu Anisia, nevasta afurisită a lui Ispas Onofrei Bârliba, omul cu un car prea mare Costea Conovăț, omul cu multe capre Istrate Cârlig, omul bâlbâit și cu gânsac Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cortina. Pustiu. În stânga, în prim-plan, vizibil parțial un avion. Alături, câteva stânci pitice. Pe fundal, un ecran pentru umbre chinezești sau pentru proiecții. Omul repară, înconjurat de piese și șuruburi.) OMUL: Da, asta-i. De multe ori, un șurub afurisit te bagă în cele mai mari încurcături. Eu, dacă m-am făcut aviator, am necazuri cu șuruburile și cu șaibele avionului. M-am făcut aviator pentru că oamenii mari nu m-au lăsat să-mi cultiv talentul meu pentru pictură. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-am fost niciodată un mare cititor, zise el. — Mă surprinzi. Ați citit cărțile femeii ăleia, domnule? mă întrebă Korsch. Alea care explică mintea criminalului? — Criminalul ăsta n-are nevoie să fie explicat prea mult, zise Deubel. E un țăcănit afurisit. Poate, am zis eu. Dar nu o să-l prindem cu bâte și boxuri de alamă. Puteți să uitați de toate metodele voastre obișnuite, lovitura la țigară și chestii de-astea. M-am uitat fix la Deubel: — Un criminal ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să te pun să mărșăluiești înăuntru cu puța atârnând afară din pantaloni. — Cum rămâne cu drepturile mele civile? — Rahat, unde ai fost în ultimii cinci ani? Asta e Germania nazistă, nu Atena antică. Și acum taci dracului din gura aia afurisită. O asistentă veni în întâmpinarea noastră pe hol. Dădu să-l salute pe Lange și atunci văzu cătușele. Mi-am fluturat legitimația prin fața chipului ei speriat: — Poliția, i-am zis. Am un mandat de percheziție pentru a căuta în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
niște cereale într-un castron”? Fiindcă, dacă-i pe-așa, prefer un burger. Ah, drăguța de Leigh, încântătoare ca întotdeauna. Ăsta e un mod de a-mi spune “Mersi, Jesse. Mi-ar plăcea o masă gătită, doar că sunt prea afurisită ca s-o spun”? Leigh râse. — Da. — Bănuiam eu. OK, atunci, gătită o să fie. Am să dau o fugă până la Schiavoni să cumpăr ce trebuie. Mai dorești altceva? — Cereale Lucky Charms? Sau Toast Crunch cu scorțișoară? Și lapte cu 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am cunoscut de curând și ne înțelegem bine. Rieux nu spunea nimic. ― Dar vă plictisesc, reia Rambert. Voiam doar să vă întreb dacă nu puteți să-mi dați un certificat în care să se afirme că n-am boala asta afurisită. Cred că asta mi-ar putea folosi. Rieux aprobă din cap, prinse un băiețel care i se repezise printre picioare și îl repuse încet în picioare. Au pornit din nou și au ajuns in Piața Armelor. Crengile ficușilor și palmierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bătrînul? Drepturile omului! decretaseră guvernele. Legea era lege, doar unchiașul nu voia cununie pe de-a-ntregul, se Încăpățîna, Împotriva mersului lumii, ori numai se făcea, pentru că nici cardinalii pedofili, dovediți - recunoscuseră unii -, nu pățiseră nimic; nici scoși din Biserică, nici afurisiți, se lăsase liniște; nici Dumnezeu, peste capul Papei, nu abătuse asupra lor pedeapsa pe care, smintită, o tot strigase Antonia. Acolo, pe aceleași străzi unde domnea cîndva Inchiziția, Papa ajunsese un figurant, piesa se scria altfel, ce mai vroia Rusoaica
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
potopi cu sudălmmi, acuzându-mă că sunt trup și suflet alături de Cârmuitorul Dreptcredincioșilor, Împotriva lui... M-a amenințat că mă pune În fiare... Vizirul se bâlbâia Într-adins. — Treci la fapte, vorbește, ce a spus Toghrul Beg? — Sultanul a urlat: „Afurisit clan, acesta al Abbasizilor! Strămoșii lor au cucerit cea mai frumoasă jumătate a pământului, au zidit cetățile cele mai Înfloritoare, și privește-i astăzi! Le cuceresc imperiul, se deprind cu gândul. Le cuceresc capitala, se felicită pentru asta, mă acoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Mai împunse odată în cele două butoane, fără succes. ― Nimic. ― La dracu'! Eram sigur că merge! ― Nu e cazul! Încearcă pe următorul. Știu că par în ordine, în afară de 43, pe care l-am înlocuit. Asta-i problema cu celulele astea afurisite. Dacă regulatorul supraîncarcă și arde din ele, suntem obligați să mergem înăuntru și să le găsim pe cele care au plesnit. (Cu un oftat, Parker adăugă:) Ah, dacă am avea un detector de avarii! ― Mie-mi spui?! zise Brett, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
manual fiecare dintre ele pentru a o găsi pe cea proastă îl făcea și mai nervos. Exact în aceeași clipă, îi chemă un glas prin intercom. ― Ce se întâmplă cu voi? "Oh, Doamne! se gândi Parker. Ripley, iar femeia asta afurisită. Îi zic eu ce se-ntâmplă..." ― Nu merge nimic, o informă el scurt. Și tu vezi-ți de treabă, îi zise lui Brett. ― Just. ― Ce-i acolo? zise Ripley. Nu înțeleg. Parker se îndepărtă de modul. ― Vrei să știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Așa că luați-o încet, adăugă Brett din scaunul său de comandă a mâinilor. ― Am înțeles, vom fi atenți. Eu vă cei doar să atingem gravitația zero. După aceea intrăm în hiperpropulsie până la Sol. Atunci pot să se dezintegreze celulele astea afurisite. Dar până nu ieșim din atmosfera asta, să nu sară, de-ar fi să le țineți cu manile. ― Facem ce putem, zise Parker, ― Bine. Pasarela terminat! (Dallas se răsuci spre "principalul" de pe Nostromo. Ripley îndeplinea o sarcină dublă din cauza absenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din toată inima să fie altundeva. ― Se schimbă ceva? întrebă Parker din exterior. ― Da. Așa cred. Praful îneacă iar intrările. Numărul 2 se supraîncălzește. ― Credeam că l-am închis. ― Așa am făcut. O fi căzut iar un ecran. Aparatele aste afurisite sunt prea sensibile. ― N-au fost create să zboare prin anumite tipuri de uragane, îl lămuri Parker pe coechipierul său. Mai pompează un minut, două ― trebuie să meargă! O a doua trepidație scutură pasarela. Cu toții se uitau fix la propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i nimic prin locurile astea, îi zise coechipierului. Dacă o fi fost vreodată ceva, în afară de noi și de Jones! (Se uită la Parker.) Primesc orice sugestie. ― Să ne întoarcem! Am putea măcar să-l ajutăm pe Brett să prindă cotoiul ăla afurisit. ― Nu-ți vărsa focul pe Jones! răbufni Ripley. E și el înspăimântat ca și noi. Când era vorba să-și apere motanul, lui Ripley nu trebuia să-i mai zică încă o dată. Făcură cale întoarsă, prin coridorul urât mirositor. Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
până acuma nimic, lacăt am fost, să nu afle scorpia de Ortansa, nevastă-ta. — Nu mă interesează relațiile dumitale cu Nuți. Ți-am cerut câteva lucruri, tovarășa Vasilică. Câteva. Puține și clare. „Tovarășa“, auzi! Cum îl atingi la păsărica lui afurisită, gata, devii tovarășa, ca la tribunal, nu alta. Salariata Vasilica Vasilică, pe care o strigau Vili, își îndreaptă broboada. Coborî dreapta cu tava, de-a lungul halatului spălăcit și prea mare, iar cu stânga își îndreptă broboada. Înălță capul. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noroc că, de obicei, îmi revin imediat dacă trebuie să ajut pe altcineva mai amețit decât mine. Se pare că aerul rece mi-a fost de folos, cu toate că pe Patrick l-a țintuit la pământ. —Iartă-mă... Iartă-mă... Zăpadă afurisită... Iartă-mă, draga mea! A căzut din nou la următorul colț. Slavă Domnului că era zăpadă. L-a împiedicat să se lovească. Nu știu ce-aș fi făcut în altă situație. Mi-ar fi fost frică să nu-și rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
eram în sala de clasă... la ora de istorie... și într-o mare belea, căci întâmplarea cu moșneagul era doar un vis... un vis care se repetă tot mai frecvent în ultima lună, iar eu adormisem la ora celui mai afurisit profesor din tot liceul, Arvon Mircea. Dormi, domnule Corveta? Dormi! Și prin viață să dormi! spuse profesorul mergând amenințător și încet din spatele clasei spre catalogul de pe catedră. Dormi! Avem nevoie de toate scursorile societății, precum avem nevoie și de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să spună. Mi se pare că am avut doar atât de spus, cu mici excepții. Eram confuz. Cine era cel din fața mea? De ce îmi spunea ce îmi spunea? De unde știa de Soliteraj și Velail? Cum era posibil așa ceva? Cel mai afurisit profesor din tot liceul pretindea să-mi fie prieten? Cum era posibil? Mintea mea refuza tot ce era de înțeles din ce îmi spunea profesorul. Nu era posibil. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Ba da. Mă dăduseră de gol sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
i-am ghicit, căci nu puteam ține minte chiar pe toată lumea din școală. De o parte și de alta a lor, se aflau profesorii, ca un juriu sau ca niște martori la un proces de judecată. L-am recunoscut pe afurisitul nostru profesor de istorie. Deși era cam de aceeași înălțime cu toți din cei din încăpere, se distingea printr-un fel de noblețe și dădea acel aer oficial și clasic care lipsea cu desăvârșire din mai toate întâlnirile guvernamentale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
treaba! Ne-ai zis că ne vei conduce la intrarea subterană în colegiu. Deja ne-ai pierdut o dată când am luat-o pe un coridor greșit. Acum ne întoarcem pe un altul! Pe unde naiba ai intrat în școala aia afurisită? Govar se descătușă din strânsoarea dureroasă a locotenentului, făcu câțiva pași înainte și căută un semn pe perete. Îl găsi și se întoarse spre "domn". Ăsta e tunelul! Vezi? I-am făcut semn când m-am dus de acolo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că vine peste noi. Dacă ne arată ce spuneai, de ce mai vine? -Vine să ne dea o lecție de maturitate politică și demnitate umană, pocitanie. Maturitate politică, zici? Demnitate umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Charlot. E a doua oară când îmi faci un serviciu, Monsieur Carosse. Asta înseamnă că mă răsplătești tare prost, dacă mă arunci afară într-o noapte ca asta. Bate vântul dinspre răsărit și cred că a început și o ploaie afurisită. Impertinența lui creștea odată cu frica, era ca un medicament pe care-l lua ca să-și calmeze nervii. Își ridică gulerul hainei. — Am ajuns să joc într-un orășel de provincie, spuse el. Ce sfârșit jalnic pentru o carieră strălucită! Noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
goană, dar când iubești în secret atunci secundele se scurg foarte greu și te apasă continuu. Uitasem de certurile zilnice de-acasă, de miile de reproșuri din partea tuturor, de profesori care nu vedeau în mine decât un pui de țigan afurisit, de fete care mă percepeau doar un scandalagiu nenorocit și fugeau de mine ca dracu de tămâie, uitasem și de așazișii prieteni de pahar și mă simțeam diferit. Școala întârzia să înceapă cu adevărat. Toată toamna ne au dus la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
șarpe și-a ridicat amândouă capetele împodobite cu niște ochi mari și curioși ce priveau la animăluțul care își dădea importanță și-l întrebă: -De unde ai apărut și cum îndrăznești să-mi calci teritoriul, pipernicitule? -Cu mine vorbești, namilă afurisită? -Da, cu tine. Pentru că vorbești necuviincios și ai călcat pe teritoriul meu fără să mă întrebi, s-ar putea s-o pățești urât. De obicei, cu musafirii sunt cumsecade la început până aflu dacă sunt buni pentru burta mea. După ce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici alta, chiar deloc nu le sufăr! De fapt, cred că nici eu nu le sunt lor prea simpatic - acesta-i adevărul crud! Dar, oare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir eu? N-ar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]