474 matches
-
lipsea doar maimuța. Vindea Înghețată pe băț dintr-un cărucior, pe stradă. Am veri de-ai doilea la mare distanță - sau cam așa ceva - care acum luptă În echipa adversă, În Italia. Îi interesează probabil ca și pe mine războiul ăsta afurisit... Tu ai frați, Vivien? Nu te deranjază că-ți spun Vivien? Ți-aș zice domnișoară Pearce, dar sună demodat În vremuri ca acestea. Ai frați? — Unul singur, dădu Viv din cap. — Mai mare sau mai mic? — Mai mic, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să vrea, dar cu plăcere, la brațele și picioarele lui oacheșe... Întinse mîna și-l ciupi cu vîrful degetelor. Unghiile i se Înfipseră acolo și el Își retrase repede brațul. — Au! Ai exersat chestia asta! Cred că ești o spioană afurisită! Își frecă locul ciupiturii și apoi suflă acolo. Privește, zise el, arătîndu-i semnul. CÎnd o să ajung acasă o să creadă că m-am bătut. Va trebui să spun: „N-a fost soldat, ci o fată cu care am intrat În vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
i se albi din nou și ochii Înroșiți Îi ardeau ca ai unui nebun. Duncan se gîndi din nou la taică-său. Își imagina ce-ar zice taică-său dacă l-ar vedea pe Alec În halul ăsta. Băiatul ăsta afurisit e țicnit de-a binelea, i-ar spune lui Duncan. E cazul să se maturizeze. Pierde timpul degeaba. O să-ți vîre idei În cap, băiatul ăsta... — Nu-ți mai roade degetele În halul ăsta, zise el stînjenit. Parc-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întinse. Dar Alec Îl refuză. Nu ăsta, spuse el. Or să creadă că a scris-o un nenorocit de copil, dacă o scriem cu ăla! Dă-mi stiloul tău. Duncan clipi și privi Într-o parte. — Nu-i aici. — Mincinos afurisit, știu că-i aici! Dacă ai un stilou bun, zise Duncan, nu trebuie să-l dai altora să scrie cu el. — Mereu spui asta! Dar acum nu mai contează, nu-i așa? Nu vreau să ți-l dau, asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Clara de 1 Mai la mare? îi fusese destul de greu s-o mintă pe Clara. Acum trebuia să-și mintă și fratele, și asta era întotdeauna mai greu. Mult mai greu. Trebuia să iasă cât mai grabnic din camera asta afurisită! îm pinse ușa cu un șut nervos, atât de nervos și de puternic încât ușa se hâțâi și se deschise cu un bălăbănit scârțâitor. Se îm brăcă mohorât și ieși afară. Hălădui pe străzi cu o figură întunecată, lovind din
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plecări din prezent (2005) și Caietele timpului (2006). Uimirea aceasta poate fi rezumată într-o singură întrebare: ce resort îl îndemna pe acest om să scrie? Pentru orice autor obișnuit, principalul resort al scrisului rămîne dorința de a fi citit. Afurisita umoare histrionică ne joacă feste tuturor: vrem să ne oglindim în alții chiar și atunci cînd jurăm că nu ne pasă de părerea lor. Numai că, în cazul lui Dragomir, varianta aceasta nu poate fi luată în calcul. Intenția cabotină
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
Și vodă-i un munte.” ( G. Coșbuc -Pașa Hassan) Imprecația este figura de stil prin care se exprimă, sub formă de blestem, dorința pedepsirii unei persoane. Exemplu: "Bată-l crucea, om bogat, Om bogat și făr* de sfat.”( Cântec haiducesc) "Afurisit să fie câneriul de vornic, și cum au ars el inima unei mame, să-i ardă inima sfântul Foca de astăzi...” ( I. Creangă -Amintiri din copilărie) Interogația retorică este figura de stil care constă în adresarea unei întrebări (sau a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
el fruntea! Crezi că n-am înțeles că nu putea? Fiindcă un bărbat pleacă decât când îl prinde în laț o afurisită - ei, uite de ce îmi pare rău, că n-am putut să fiu și eu din când în când afurisită. N-am putut, nu că n-am vrut! Nici măcar n-am încercat, cred că m-ar fi bătut! Eu nu eram ca asta din spate, să mă las târnuită, să dau și eu și să mai cred că ăsta era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
niște șampanie la Hadley Café. Soția lui rămăsese țintuită în fața geamului gros. ― Stai să ne uităm puțin și să întoarcem și după aceea om sărbători evenimentul. Poate că nu suntem primii descoperitori. ― Glumești? Nu e nici o baliză pe platoul ăsta afurisit. Nici un jalon. Nu a venit nimeni înaintea noastră aici. Nimeni! Chestia asta ne aparține! El se îndrepta deja spre partea din spate a cabinei. Anne era tot neîncrezătoare. ― Este greu de crezut că un lucru așa de mare și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mort! Nu mai poți face nimic pentru el, Vasquez. E mort. Ea-și ridică figura dementă și mânjită de funingine. ― Nu. Nu, el trăiește! El... Hicks se uită la ceilalți ocupanți ai criblorului. ― Lăsați-o. Trebuie să închid ușa asta afurisită. Hudson dădu din cap. Ajutat de Burke, el o trase pe Vasquez departe de tambuchiul de intrare. Caporalul se uită spre postul de pilotaj și strigă cu vocea care-i mai rămăsese. ― S-o ștergem! E liber în spate. ― Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Mai aveam de tras patru săptămâni și salutare! Din care trei în hipersomn. Pensionare anticipată. Zece ani de infanterie și după care viața ca lumea și venituri confortabile, cică. Niște căcănari, recrutorii ăștia. Pensionarea o s-o fac pe bolovanul ăsta afurisit. Nu e drept, bătrâne! ― Ne scutești, cinci minute? făcu Vasquez, iritată. El o privi. ― A, păi îți vine ușor. Armata e viața ta. Ție-ți place să te plimbi pe biloaiele astea prăfuite împușcând tot ce mișcă. Eu însă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Cel al robotului-santinelă D era la zero. C-ul era la zece: echivalentul a câtorva secunde de tir suplimentare, la această cadență. ― Data viitoare, vor putea să ajungă să bată la ușă. Dacă nu ar fi explodat VTT-ul ăla afurisit! ― Dacă blindatul ar fi intact n-am mai fi aici, să vorbim despre el. Am fi departe, replică sec Vasquez. Numai Ripley nu era abătută. ― Dar ei nu știu câte muniții mai sunt și le-am produs pierderi grele. Foarte grele. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ilustrând acea specialitate locală cunoscută sub numele de Southern Gothic: un tată ciudat, actualmente paralizat, un mentor efeminat cu tendințe homosexuale și cu înclinații de transvestit, o fetiță energică, băiețoasă, ce amintește de Harper Lee din Monroeville, o mătușă severă, afurisită și misterioasă, un pitic negru, foarte bătrân, o pitică tânără și blondă, angajată la circ. La fel ca și Sal Paradise din romanul On the Road al lui Kerouac (pe care, în 1948, autorul Beat îl trăia cu puțin timp
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
jde mii de bași), sub bolta vânătă de o roșeață aproape neagră, acolo, bărbatul acela era prins cu strășnicie, pentru totdeauna, în ghearele lungi, finuțe, ale Fluturelui uriaș, elefantin, cu aripile vâlvoi, strigătoare la cer, nervurate malițios, pudrate cu nemiluita... Afurisite voaluri opace, clătinându-se rar, nemilos, zguduind trupul omenesc, legiferând drastic, mișcărilor, o ordine nouă, sfidătoare și deocheată. Trompa impudică, formată din inele inoxidabile de platină, se înfipsese lacomă, lubric-nesățioasă, veselă totuși, în țeasta de os, perforându-i, parcă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cele două monede, dar n-aveau puterea să le țină fixe ca să nu fie mișcate de cel care sufla ca nebunul. Dacă monedele rămîneau sub degete, abia atunci fericitul cîștigător culegea totul. Uneori, pămîntul era acoperit de monezi, doar că, afurisit ghinion, în jurul mătcii era terenul gol. Comentarii, glume și rîs pe săturate. Jocul începea de dimineață și înceta seara, cînd întunericul îi împiedica să mai continue. Pasiunile iscate de pișcă la cei mari se transmiteau și la cei mici. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și din acest motiv intra rar în joc. Prefera să chibițeze, să rîdă, să profite de un moment de relaxare. Pe terenul bătătorit erau atîtea monezi că unele erau încălecate peste altele. În jurul mătcii era gol, parcă era un loc afurisit. Izbeai moneda și ea mergea dur-dur pe lîngă matcă și cădea la o distanță mult mai mare de o șchioapă. Dinu se roagă la Dumnezeu și izbește moneda cu putere de scîndură. Aceasta, moneda, sare și se oprește destul de aproape de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să devin aprig propagandist pentru noua ordine instaurată după război. Doream ca poporul să fie stăpîn pe toate și în cel mai dorit caz, să nu aibă nimeni nimic. Adică să crape toți de foame, nu numai noi. Calicii ăștia afurisiți nu ne călcau pragul casei și din exploatatori nu ne mai scoteau. Eu înțelegeam perfect că totul va aparține poporului și calicilor nu le va mai aparține nimic. Din acest motiv, cînd un IMS a poposit în Ghireni, am alergat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu se poate, n-am voie. Dar nu-i nimeni pe aici. Chiar dacă. Legea o respecți și cînd ești singur. Curiozitatea copiilor nu a fost niciodată satisfăcută. Dar o calamitate ce a lovit satul ne-a dat speranțe. Un cocostîrc afurisit se nărăvise la puii de găină și îi înfuleca lacom ca pe găluște. Toată vigilența era în zadar și gospodinele satului erau disperate. Noi aruncam cu pietre și ciomege, dar totul era în van. De data asta treaba era groasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
enorm păștea liniștit, dar cu ochii atenți la mine. Văd cu întîrziere cum animalul prinde îndemînatic iarba cu limba și la nici zece centimetri de botul lui era stiloul meu. Nu mă pot repezi, îmi era frică de coarnele acelea afurisite și aștept să plece de acolo. Animalul, prost ca noaptea, doar era bou, calcă exact pe stilou. Eram un copil atunci, dar am tras concluzia că cineva mai prost ca boul nu poate fi. Domnul profesor exagera cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mă dotez cu strictul necesar, busolă fosforescentă, cuțit de vînătoare, binoclu, lanternă și un ciomag din carpen, cu o măciulie ca la buzdugan. Cărăruia era surprinzător de bine conturată, numai că era foarte sinuoasă în plan vertical. Urcai o pantă afurisit de abruptă și aproape imediat coborai o alta, la fel de enervantă. Și o țineai tot așa încît un kilometru pe orizontală era cît trei pe potecă, pe o nenorocită de sinusoidă. Pe lumină peisajul era splendid și parcă pustiu ca Sahara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca naiba. Eu mă rugam la Dumnezeu și amicul meu, care mă însoțea, se ruga la Alah, iar pilotul se amuza ca prostul. Cînd avionașul chiar și-a pus în gînd să se sinucidă, atunci de-abia și pilotul ăsta afurisit s-a albit de frică. Coborîm la Gardaia, curenții verticali sînt prea puternici... ne anunță agitat. Numai să coborîm noi, să nu ne coboare o rafală, glumim negru. De două ori bondarul era să fie trîntit de nisip înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și nu intervine. Este convins că lucrurile sînt puse pe un făgaș normal. Se aud alte oftături, un soi de mormăială a dojană și apoi urmează o întrebare: Dar tu de ce nu te duci să-ți iei apă? Ce muiere afurisită, ce-am să-i umflu botu', gîndește cu nervii răscoliți Raul. Dacă o să-l determine totuși să se ducă el, atunci o să aibă parte de multe scatoalce. Era o rățoire mai mult, pentru că sînt decenii de cînd n-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Linia evoluției ei ulterioare a cunoscut sincope (al căror mecanism îl revelează romanul "Universitatea care ucide" și, mai ales, confesiunile din "Saeculum" în dialogurile cu Al. Deșliu), păstrând, totuși, o tendință ascendentă, devenită de-a dreptul explozivă în ultimul deceniu. Afurisita muiere (examinat prin etimologie, substantivul muiere n-are nimic peiorativ) trăsnește în dreapta și-n stânga, fără a ține seama de sex, rasă, vârstă, prestigiu, susținere politică, box-office ori eventuală amiciție. În același timp, apără. Apără din răsputeri, potrivit "listei lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
române (1900) face adesea distincție între sensul „vechi și serios” al turcismelor și sensul peiorativ și ironic pe care ele l-au căpătat odată cu trecerea timpului. Dacă ne referim doar la „haram”, în acest volum el primește următoarea definiție principală : „Afurisit, blestemat, opus lui halal”, iar cu sens figurat : „Pe nedrept, nemeritat” (șăineanu, 1900 : 207-208). Emil Suciu, autorul studiului Influența turcă asupra limbii române (2009), analizează și împrumuturile realizate din limba turcă în domeniul vieții religioase, credințelor și superstițiilor. El afirmă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lesne observa din situația prezentată de guvernanți, ca o mare realizare economică, cele două milioane de slugi din spațiul carpato-danubiano-pontic se vor dubla. Ei, atunci să te ții, cum vor curge râuri de lapte și miere pe săraca Românie. Așa de afurisită e treaba în politica românească, că nu mai știi cum se făcu, că nu-i nimic de făcut în România. Cică n-ai investitori străini. Și te lași tu, bleaga lumii, în seama străinilor, să-ți facă curat în casa
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]