491 matches
-
ținut pur și simplu în brațe cât timp eu am bocit și-am știut că și el plânge, dar în tăcere, lacrimile curgând șiroaie pe fața lui aspră, țepoasă. Clio s-a înecat pe când făcea scufundări în largul coastei Paros. Afurisite scufundări. Văzuse un fluturaș publicitar al școlii de scufundări și mi-a vorbit într-una despre asta. În cele din urmă, am plecat de pe Naxos cu câteva nopți mai devreme ca ea să se poată duce și să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
suna telefonul. În primele câteva săptămâni după ce m-am întors asta se întâmpla mereu. Ședeam doar ore întregi în pat, așteptând ca el - țrr-țrr, țrr-țrr. Țrr-țrr, țrr-țrr - apoi vocea tatălui lui Clio spunea: „Vreau să-mi vorbești despre“ sau „mototol afurisit“ sau „scuze. Ascultă, îmi pare rău“ sau „nu-i așa - de ce-ar fi“ sau „fetița mea“ sau „n-ai avut grijă de ea“ sau „nu pot, pur și simplu nu pot...“ Uneori, nu se auzea absolut nici un cuvânt, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și am strigat și am strigat și am dat din picioare. Ludovicianul înaintă mai repede, ajunse mai sus, mai aproape, mai aproape. Brr, brr, brr, brr, brr-brr — Asta e, am strigat. Acum sunt pregătit să mă uit la tine, arătare afurisită. Știu ce ești și sunt pregătit să te văd cum se cuvine. Rechinul își continuă drumul spre mine într-o răbufnire de stropi - amintiri și regrete și dorințe și tristețe și fericire și visuri - capul rechinului, doi ochi negri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o pună, dar fac cunoștință, e un Început. Își lăsă cortul jos și Începu să studieze instrucțiunile de instalare. Traducerea franceză era mizerabilă, cea englezească nu era mai de soi; cât privește celelalte limbi europene, era probabil la fel. Chinezoi afurisiți. Ce naiba voia să Însemne „inversați semirigidele pentru a concretiza domul”? Privea schemele cu o disperare crescândă, când În dreapta lui apăru un soi de matroană irocheză, Într-o minijupă din piele, cu niște sâni enormi legănându-se În crepuscul. — Acum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ocol cumplit, să bântuie coclauri să se furișeze până la tine, pe care nu le poți citi decât așa, în vis, de care trebuie să mă împiedic și să dau socoteală, în care trebuie să mă regăsesc pe mine în tine, afurisită treabă să apari tiptil ca un hoțoman cumsecade ca un tâlhar drăgăstos care face plecăciuni care spune bună seara care se golește pe sine ca să se umple de tine care dă iama peste tine se cuibărește în tine care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici un basm, pe când în degringolada malefică a unor personaje ciudate și pe jumătate adormite, alterități ale poetului recunoscute public și imediat blamate, expulzate din lumea onorabilității, nu mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul meu, e un deliciu...!” „Ți-i cu tot dinadinsul să mă otrăvești...? Dacă am hotărât, ei bine, nu mănânc... Îți cedez cu plăcere și porția mea!!” „Afurisită femeie, unde dracu-l o’i fi găsit-o?” - Îi trecu lui prin cap. Apoi murmură. „O să-ți pară rău...” Rupse cu furie o bucățică din ceafa bine rumenită a căpățânei peștelui și fără a o mai prepara cu usturoi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai Întâlni cu ea odată cel mult de două ori interval de timp În care fata, va trebui să Înțeleagă fără prea multe comentarii: aventura lor nu putea avea nici un fel de urmare...! Nando intră În birou tunînd și fulgerând: „Afurisită mașină, bate avansul...!” Tony Pavone Îl privi Împăciuitor. „Mașina ta prietene, și-a cam trăit traiul. Se cere una nouă...Oare, putem pleca?” „Cu toate pânzele sus...!” Hotărât să recupereze timpul pierdut, Nando apăsă pe accelerație pornind În mare viteză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de-a contribui la plata consumației. În această situație, proaspătul salariat suportă cheltuiala, gândind să-l Întrebe În ce direcție locuiește pentru a-i ține companie până la stația unui mijloc de transport. În acel moment, noul său stăpân se văicări. „Afurisită băutură...Sincer să fiu, mi-a făcut o teribilă poftă de mâncare. Ție nu...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone Îngână la voia Întâmplării. „Întradevăr, mi s-a făcut o teribilă foame...” „Mai ai timp...?” „Nu Încape discuție...” - minți el de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mi se pre mie ori nu ești În apele tale.Nu care cumva ai pierdut niște corăbii...?” „Nene Gică, drept să-ți spun m’am săturat. Iarna bate la ușă, muncitorii nu au lucru, iar eu mă Împotmolesc datorită unor afurisite barăci metalice!” Drept urmare a unor relații de afacere În care Gică Popescu Îl rugase să angajeze la el pe șantiere unele cunoștințe ale lui care se dovedi a fi buni lucrători, Îl mai ajutase la procurarea unor materiale deficitare ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbă cu Popescu Liviu, dirigintele de lucrări de la Afumați În curs de anchetă, care intră direct În subiect. „Am fost ieri chemat la Miliția Capitalei fiind anchetat de cine credeți...? Va spun Îndată. De Lct.Col.Tudose Ion, cel mai afurisit și zevzec milițian ce l’a avut vreo dată capitala. Contrar așteptărilor, individul a vorbit cu mine frumos excepție făcând doar atunci când a dat la iveală un fioros cuțit care mi la fixat În dreptul inimei făcând precizarea: dacă ai spus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trebui să oferi fiecăruia 3oo lei iar mie să zicem, cinci sutare. În total, două mii lei. Atât, nimic mai mult...!” Tony Pavone, vorbi singur.. „Pentru două trei ore de lucru, să ofer fiecărui lucrător salariul pe o săptămână? Ciudată afacere. Afurisit carton, dacă-l cumpăram dela Capitaliști sunt sigur, la ora actuală era deja instalat pe aoperiși, iar ciubucul oferit n-ar fi părăsit buzunarul meu. Amarnică decepție...! Bine domnule, adună muncitorii...!” În ziua imediat următoare, Întreg colectivul de conducere al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adolescent, nu Împlinisem Încă 14 ani, proectilele cu motor și elice V1 și V2, distrugeau câteva locuințe În Sudul Angliei dar, nimic mai mult...! Iar rușii Înaintau vertiginos În timp ce ziarele comunicau să nu fim Îngrijorați: armata germană se retrage strategic. Afurisită strategie gândeam eu, când frontul se apropia de granița României iar armata rusă va distruge totul precum un tăvălug...! Încercând să aflu amănunte mai concrete - dârdâiam de frică - am alergat la prietenii mei nemți dela Ciclop, Încercând să mă interesez
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
eram în sala de clasă... la ora de istorie... și într-o mare belea, căci întâmplarea cu moșneagul era doar un vis... un vis care se repetă tot mai frecvent în ultima lună, iar eu adormisem la ora celui mai afurisit profesor din tot liceul, Arvon Mircea. Dormi, domnule Corveta? Dormi! Și prin viață să dormi! spuse profesorul mergând amenințător și încet din spatele clasei spre catalogul de pe catedră. Dormi! Avem nevoie de toate scursorile societății, precum avem nevoie și de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să spună. Mi se pare că am avut doar atât de spus, cu mici excepții. Eram confuz. Cine era cel din fața mea? De ce îmi spunea ce îmi spunea? De unde știa de Soliteraj și Velail? Cum era posibil așa ceva? Cel mai afurisit profesor din tot liceul pretindea să-mi fie prieten? Cum era posibil? Mintea mea refuza tot ce era de înțeles din ce îmi spunea profesorul. Nu era posibil. Nu. Nu. Nu. Nu. Nu. Ba da. Mă dăduseră de gol sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
i-am ghicit, căci nu puteam ține minte chiar pe toată lumea din școală. De o parte și de alta a lor, se aflau profesorii, ca un juriu sau ca niște martori la un proces de judecată. L-am recunoscut pe afurisitul nostru profesor de istorie. Deși era cam de aceeași înălțime cu toți din cei din încăpere, se distingea printr-un fel de noblețe și dădea acel aer oficial și clasic care lipsea cu desăvârșire din mai toate întâlnirile guvernamentale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
treaba! Ne-ai zis că ne vei conduce la intrarea subterană în colegiu. Deja ne-ai pierdut o dată când am luat-o pe un coridor greșit. Acum ne întoarcem pe un altul! Pe unde naiba ai intrat în școala aia afurisită? Govar se descătușă din strânsoarea dureroasă a locotenentului, făcu câțiva pași înainte și căută un semn pe perete. Îl găsi și se întoarse spre "domn". Ăsta e tunelul! Vezi? I-am făcut semn când m-am dus de acolo ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nisipul de alături. „Ești în stare să asculți?“, a întrebat. „Da, vreau să știu tot.“ „Poate-i mai bine așa... N-aveam de gând să-ți spun, mâine începi examenele, voiam să las pentru după. Dar mintea asta a ta afurisită m-a prins... Da, sunt îndrăgostită. De câteva săptămâni. Mă plimb, merg la teatru, merg la petreceri, trăiesc din plin, mi-e bine... Dacă tot îți spun, îți spun totul odată, nu pe bucățele. Merg pe stradă mână în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vin în minte trei „a“-uri care descriu foarte bine activitatea mea de funcționar: a activa, a actualiza, a ameliora. Sunt de asemenea trei „a“-uri care-l descriu foarte bine și pe bufonul nostru, șeful de birou: absurd, abrutizat, afurisit, ageamiu, alarmist, ambiguu, anacronic, antisocial, arierat (în cazul lui mi-e teamă că enumerarea îmi scapă puțin din mână). Am ajuns la concluzia că șeful nostru de birou nu are altă misiune decât aceea de a ne zăpăci și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
amesteca planșeta în discuția noastră. — O, îmi pare rău dacă am insultat-o. — Lasă-mi planșeta în pace. Asta-i tot ce am spus. Încerc să fiu drăguță. Nu vreau să începem să ne certăm și aici. Oprește chestia aia afurisită și taci din gură. Vreau să fac un duș. — Vezi? Te înfurii pentru nimic! Nu lăsa sentimentele tale de vinovăție să se răsfrângă asupra mea. — Ce sentimente de vinovăție? Ce-am făcut? — Tu știi la ce mă refer, Gus. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fetele înapoi la masă, răstindu-se la ele: — Astâmpărați-vă și stați acolo jos. — Petrecerea asta pute, spuse Betty. Nu se întâmplă nimic. — De ce naiba ne-ai invitat, dacă tot ce avem de făcut e să stăm în bucătăria asta afurisită? întrebă Frieda. — Ați fi început să vă încăierați și sus la etaj. Știți bine! Mi-am închipuit că este un act de curtoazie, ca între vecini, să vă invit și pe voi aici. Nu vreau nici un fel de neplăceri. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu valva, se umplură de bubulițe albe care îl mâncau înnebunitor. Ce-i va spune acum Myrnei despre mișcarea pentru pace? Căci iată, în afara eșecului Cruciadei pentru Demnitatea Maurilor, căzuse acum și alt prăpăd peste capul lui. O, Fortuna, târfă afurisită! Seara abia începuse. Nu se putea întoarce în Constantinopole Street, la ploaia de atacuri cu care îl aștepta mama sa. Nu acum, când îi fusese smuls pe neașteptate momentul culminant pentru care se pregătise sufletul său. Timp de aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o îndemnă Liz. — Mână măgaru’! o îmboldi și Betty. — Las’ c-o să am eu grijă de celula asta! le amenință gardiana. Voi patru n-ați făcut decât tărăboi de când v-au adus aici az’-noapte. — Scoate-mă din cloaca asta afurisită, strigă Lana Lee spre gardiană. Nu mai pot îndura să stau cu lepădăturile astea nici un minut. Hei, spuse Frieda celor două colege de apartament. Păpușica nu ne are la mațe. — Persoanele ca voi terfelesc Cartierul, o acuză Lana pe Frieda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Tot nu-i vine să creadă, tot înconjoară treptele goale, tot se-apleacă și pipăie pe dedesubt cu mâna... Dracu... numa dracu, altfel cum să dispară ? Și hoții ăștia care te fură dân ochi, hoții ăștia care-a umplut Bucureștiu... Afurisită zi, toate i-a mers numa pe dos, și zmintita asta de Ivona bate teleleică orașu... Afurisită zi, of și of, degeaba se tot învârte, nu-i portofelu și nu-i, ea vede foarte bine că nu-i, da nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu mâna... Dracu... numa dracu, altfel cum să dispară ? Și hoții ăștia care te fură dân ochi, hoții ăștia care-a umplut Bucureștiu... Afurisită zi, toate i-a mers numa pe dos, și zmintita asta de Ivona bate teleleică orașu... Afurisită zi, of și of, degeaba se tot învârte, nu-i portofelu și nu-i, ea vede foarte bine că nu-i, da nu se-ndură să plece. Tot dă târcoale la trepte, tot se uită pe dedesubt, tot se-apleacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]