441 matches
-
și mai apoi împotriva Germaniei, într-o pădure din apropierea localității Moreni. După terminarea războiului, demobilizarea generală l-a adus și pe tata la Gheorghe Lazăr. Înrăit de faptul că “eliberatorii ruși” au ocupat Basarabia și că acolo a rămas toată agoniseala dar și părinții cu cei 8 frați, a început să facă propagandă anticomunistă în preajma alegerilor din 6 martie 1945. Din aceste motive a aderat la partidul țărănist și a participat la miting-uri la care a strigat lozinci precum “Nu
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
și viața plină de necazuri pe care au fost nevoiți să o suporte 10 ani și apoi ce a urmat nu aveau drept de domiciliu în satul natal dar nici R.S.S.M., măcar. Puterea sovietică după ce le-a distrus și luat agoniseala de o viață a părinților le-a luat și dreptul la existență. În vara anului 1960 părinții au reușit să cumpere o casă în Iași pe care au dus-o într-o stare corespunzătoare unde trăiam oarecum liniștiți și cu
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
climate sau cu traiul a două vieți. Una prezentă, căreia i s-au integrat de voie, de nevoie, nu o dată cu prețul suferinței și al renunțărilor, și o alta care a fost înainte de... viață, în care avuseseră sentimentul siguranței la adăpostul agoniselii proprii sau de câteva generații dar și al unui ambient sufletesc ulterior de neînlocuit. Mutațiile sociale radicale de după 1947 accentuaseră decalajul. Era o lume opusă și apusă la care apelau nostalgic și compensativ. Acest tip de evadare devenise copleșitor, o
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
că el, cărora el le va tolera tot, toate jafurile și furturile, deoarece ei vor fură și pentru el, iar prostimea manipulata îl va accepta. De atunci, a început să fie arogant și îngâmfat. |n dorința lui de grandoare și agoniseală, își dă seama că pentru a ajunge cât mai sus pe scara socială nu este suficient să fii ginere de nomenclaturist și informator-colaborator al Securității. De aceea, la sfârșitul anilor 80, echipa colonelului Ristea Priboi îl pregătea în grabă, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
activității productive. Și să dedice acest câștig de timp pictării peșterii ori dansului. Să nu ne grăbim: nu era Încă vorba de divertisment, ci doar de deplasarea unei părți a activității În alt plan, unul magic, dar slujind Încă tot agoniseala celor necesare traiului. O parte a activității ce a devenit curând ritual, apoi cult. Creșterea populației nu e nouă, specifică secolului nostru. Ea e strâns legată de dobândirea rațiunii, deci a mijloacelor de evadare de sub controlul naturii. Cum era și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de mahala, unde am ascultat documentare unice, discuri cu Înre gistrarea instru mentiștilor și cântăreților celebri din ultimii douăzeci și cinci de ani, și unde am admirat bogata lui colecție de tablouri, unele de rară calitate și cu valoare de pinacotecă. Este agoniseala Înțeleaptă a acestui chelner priceput În meseria lui, ca și În muzică și pictură, corect, afabil și cu maniere alese, bun soț și părinte, a cărui candidatură gândeam să o propun odată la Premiul de Virtute al Academiei Române dacă virtuțile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
său de mo miță -, o inteligență, o inimă aleasă și un spirit cultivat greu de aflat printre ceilalți ofițeri superiori - [fiind] singurul, aproape, cu care am putut sta de vorbă despre lucruri clare, de o permanentă actualitate și folos amândurora. Agoniseala lui din cărți nu te incomoda prin asprimea și lipsa ei de geluială, cum se Întâmpla cazul cu alți ofițeri superiori, care, având bunăvoință pentru lecturi, sunt numai dificili la acea asimilare fără tapaj[ul] sau ostentați[a] proprii semidoc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zând o floră excepțional de bogată și de variată. Minunate condiții de bază, Într-adevăr, care ar explica cea laltă diversitate, rar Întâlnită aiurea, de gusturi și de pofte, de fantezii, capricii și incuriozități, cum și de continue experiențe și agoniseli În această ordine sau artă a vieții care ne preocupă aci, cea culinară, artă vie, Întreținută și controlată zilnic prin sim țurile noastre primordiale; condiții, prin urmare, de bază, cu reflexe cosmice, telurice, clima terice, rasiale și cu influențe și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici în cel mai negru vis nu și-ar fi închipuit cineva. Toate averile fuseseră confiscate, cariere și, cum zicea tata, destine, competențe glorioase fuseseră spulberate, atâția oameni fuseseră izgoniți din casele lor, doar cu ce aveau pe ei, pierduseră agoniseala de-o viață. Dacă, totuși, atelierul nu avusese soarta altora și rămăsese în proprietatea meșterului, acest fapt egal cu un miracol domnul Toma îl datora doamnei Cameniță. Când am întrebat cine e doamna Cameniță, tata mi-a răspuns încurcat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Vlăsie e nume bun. Scurt, în trei zile, mai marii coloniei i-au și schimbat tatei numele, chiar și în acte, ordinul s-a executat. Așa a fost deposedat tatăl meu și de numele său, după ce își pierduse domiciliul, familia, agoniseala, biografia. Ce-i mai rămăsese? *** În ziua de cinci martie a acelui an, Comitetul Sindical al Gospodăriei Agricole de Stat din colonia de muncă forțată sau, cum le plăcea celor de la Sindicat s-o numească, din noua comună Steagul Roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
neostenit, inventiv, optimist. Cei mai mulți dintre oameni se mutaseră în casele noi, construite pentru ei. O bătrână care avea darul povestirii i-a destăinuit tatei cu lacrimi în ochi că ea în fiecare noapte, de când au silit-o să-și lase agoniseala și să trăiască între pereții ăștia fără suflet, visa unul și același lucru: visa vechea sa casă, mai precis se visa pe sine, în copilărie, la poartă, în fața casei bătrânești, într-o zi de Paști, era îmbrăcată în straie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
umilințele trăite în tăcere, să reținem măcar amintirile celor din Tescani care l-au condus cu mare jale când, aproape surghiunit, l-au ajutat să încarce într-o căruță cam doar ce se putea, lăsând pe mâna celor hrăpăreți toată agoniseala sa de o viață. La plecare, asemenea momentelor creației, când cu automatisme își ștergea sudoarea frunții, se mai ștergea doar de stropii unei ploi mărunte care simbolizau parcă ultimul bocet al naturii însăși care se întristase că inegalabilul erou al
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
cetățenești etc., ca o culme a generozității sale, ne-a oferit 200 de peso, pe care noi, ofensați pe bună dreptate, i-am refuzat. Dacă ne-ar fi oferit banii după trei luni, ar fi fost altă poveste. Ce mai agoniseală! Santiago are, mai mult sau mai puțin, același aer ca și Córdoba. Deși ritmul său zilnic e mult mai alert, iar traficul mult mai Încărcat, clădirile sale, străzile, vremea și chiar și fețele oamenilor ne aminteau de propriul nostru oraș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
oftat adânc din străfunduri de rărunchi, au luat tocul cu peniță claps în mână, au muiat în călimara de pe biroul președintelui sfatului, cu cerneală violetă, culoarea otrăvii, au scrâșnit din măsele și au semnat, consfințind în felul acesta predarea întregii agoniseli de generații a familiilor lor, viitoarei gospodării agricole colective, știind că în felul acesta pierdeau tot ce înaintașii lor, de la căderea obăgiei încoace cuceriseră prin luptă și jertfă de sânge. Se știa la ora acea în sat că popa Nodea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fiecăruia să-i revină o ciosvârtă întru totul egală cu a celuilalt, de la car unul a luat roatele din față, celălat pe cele din spate și tot așa, ca în final eroii noștri să-și dea seama că din toată agoniseala părinților pentru care tot satul îi invidia, s-au trezit săraci lipiți pământului. Exact asta s-a întâmplat la noi în țară și din păcate și la noi în Cârțișoară. O gospodărie colectivă, nedorită de oameni, totuși eficient organizată, ajunsă
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mâine, la primăvară, anul viitor ce vom mai împărți?». Au făcut așa dar oamenii o lichidare a rezultatelor muncii lor de peste 27 de ani, lichidare în cel mai strict sens al expresiei, transformând, fără vreun discernământ în câteva zile, toată agoniseala lor în praf și pulbere, ca să se întrebe acum de ce nu mai primesc acuma aproape nimic de pe lotul lor de pământ din totdeauna care se tot micșorează an de an, din care nu vor mai avea nimic până ce administratorii satului
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
salt în necunoscut Era pentru ultima oară când inima îi mai zvâcnea în acel loc care îi amintea de atâtea și atâtea lucruri frumoase și urâte. Încuie ușa, închizând înăuntru ultima zvâcnire a suferinței ei, amintirile ei laolaltă cu toată agoniseala pe care încăperile o păstra mărturie. I se rupea inima când trecu pragul pentru ultima dată dar nu simți nici un regret. Din instinct mai aruncă o ultimă privire în urmă și se gândi că nu mai avea casă, nu mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alta coloritul sensurilor și nuanțelor de care a beneficiat faptul prezent, al ceremonialului căsătoriei, de la început și până la sfârșit în toate religiile și popoarele. Elementele cultice transmutate de la o religie la alta, printr-o sita a conștiinței liturgice, formează o agoniseală obșteasca, în care deși se remarcă cu precădere o natura umana supusă păcatului, totuși sporadic și deloc accidental, se observă existența legii morale, care a fost prezentă de-a lungul timpului, în toate religiile, în diferite grade deconștientizare, concretizata în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mea mereu ideea că un partid autodeclarat a fi al celor ce muncesc poate să trateze cu atâta dispreț tocmai muncitorimea (căreia-i „servise” cartele de alimente și bonuri pentru butelii) și așișderea țărănimea (căreia-i luase fără scrupule toată agoniseala făcând-o sluga statului și a băncilor creditoare) așa că am refuzat cu ostentație intrarea În rândurile sale. Fostul secretar de partid al IACM Vaslui poate să confirme afirmația deoarece atunci când mi-a propus aderarea i-am răspuns așa: „Nea Mitică
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
rare excepții, nu prea se știau, nu prea se interesau și nu prea le păsa unul de altul. Tot cu rare excepții, nu se puteau lăuda că au făcut avere, majoritatea ducând un trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Am cunoscut în Chile (dar și prin alte părți) și alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
preț de 10 ori mai mare). Pe motonavă erau și băieți cu ochii albaștri, iar alți ochi de aceeași plăcută culoare pândeau la Cernavodă și Constanța (orchestrele fiind asigurate de ONT Litoral). Dacă "hartiștii" nu dădeau "darul" erau săltați cu tot cu "agoniseală" și eu eram anunțat de la Constanța: "A plecat motonava spre Viena fără orchestră". (Mi-a venit să râd odată, fiind anunțat că nu toată orchestra a fost "reținută", ci doar violonistul, chitaristul și pianistul, singurul "curat" fiind percuționistul. Știam că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
șapc) de tip sovietic și are câțiva dinți Îmbr)câți În aur. Avem Ins), evident, acelasi fond genetic. Notă produce pulovere la Țel Aviv cu mașini de tricotat importate din Italia. Sun) m)reț, dar nu e chiar așa. Toat) agoniseală lui de dou)zeci și cinci de ani a cheltuit-o pentru a cump)ra permise de emigrare pentru soția, cei doi fii și surorile lui. A ajuns În Israel f)r) nici un ban și a Împrumutat pentru a putea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Dați boieri dumneavoastră"... îl maimuțărește Isaia în batjocură, cu ochii la cer. "De bunăvoie și nesiliți de nimeni... Dați, că mare va fi răsplata voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu'! Fariseu'! răbufnește el cu ură. De haram ni s-o alege agoniseala de-o viață! La sapă de lemn om ajunge! Cum îl rabdă inima?! se vaicăre Cupcici scobindu-se în nas. Uite că-l rabdă! Colac peste pupăză, ne-a vândut papistășimii; sapă la rădăcina pravoslavnicei noastre credințe! A ridicat episcopie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
găsesc și unii, încă tineri, care investesc pe termen lung încredere pe plan spiritual! Este cazul soților Laura și Liviu Apetroaie, care au creat (de puțină vreme) Fundația Prietenii Dansului. Au făcut-o cu pasiune și doar cu resurse din agoniseala proprie, investite cu suflet pentru viitorul profesiei. Iată că vineri, 6 noiembrie 2002, am putut urmări o reușită manifestare coregrafică intitulată Călătorie în lumea dansului (1). Spectacolul, susținut în sala de festivități a Liceului de Artă Octav Băncilă Iași în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
lot aflat la 10 kilometri de sat, tocmai în Valea Băii. Doream să plătesc din banii obținuți parte din datorii și, dacă ar fi rămas ceva, să mai cumpărăm cele necesare familiei greu încercate de refugiu. Toată munca noastră, toată agoniseala pentru care încă mai plăteam rate, rămăsese acolo, departe, în Basarabia. Am pus porumb și floarea soarelui. Dumnezeu cu mila. Tocmai când era timpul de prășit, am primit ordin de mobilizare: pe 16 iunie trebuia să fiu la Regimentul 25
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]