615 matches
-
ca să vă fac să Înțelegeți contradicția templierului. El trebuie să fie mistic, ascetic, să nu mănânce, să nu bea, să nu facă amor, În schimb străbate deșertul și taie căpățânile dușmanilor lui Hristos; cu cât taie mai multe, cu atât agonisește mai multe bonuri pentru paradis, pute, se face din ce În ce mai hirsut pe zi ce trece, iar Bernard pretindea ca, după ce cucerea și el o cetate, să nu se arunce asupra vreunei tinerele sau bătrânele, cum ar fi fost ea, și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În Germania? Puține procese, abolirea pur formală a ordinului, dar acolo, chiar la ei acasă, au un ordin Înrudit, Teutonii, care În epoca aceea fac ceva și mai și decât să creeze un stat În stat: ei sunt statul, au agonisit un teritoriu mare cât cel al țărilor ce se află astăzi sub călcâiul rușilor și În pasul ăsta o țin până la sfârșitul secolului al XV-lea, pentru că În momentul acela vin mongolii - dar asta e altă poveste pentru că pe mongoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pariez că vom fi departe, la o băută, la ora aia. Fii pe pace, Frățioare, Vierme nu aruncă și nici n-a aruncat nimic, vreodată, la ghenă. Cuvântul inutil nu i s-a-ntipărit, încă, în vocabular. El veșnic cotrobăiește, scormonește și agonisește. Asta-i ereditatea, karma lui! Este bucățică ruptă de hoitar! Plămadă de ghenonaut! În nici un caz nu renunță el, Zgârcilă, la așa bunătate de saltea, de la sinistrați, ia chiombește-te! și Dănuț lovește demonstrativ, cu piciorul, într-un maldăr de sticle
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lua parte și el la tocmeală, cât îi îngăduia negustoria, fiindcă era doar vorba de pământ, iar dânsul, ca orice om de omenie, tot numai pământ visa, că și de cârciumărit s-a apucat de nevoie și cu nădejdea să agonisească ceva, să-și mai cumpere câteva pogoane bune și să se facă om adevărat. Luca Talabă, un bărbat cât muntele, fost primar odinioară, îi adunase pe oameni la sfat. Țăranii însă erau neîncrezători și fricoși. Se gândeau fiecare că poate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au produs nimic sau aproape, și țăranii totuși nu s-au agitat, ci și-au văzut de necazuri, au răbdat și au suferit ca și noi! Acuma, slavă Domnului, am avut un an oarecum normal. Cine a fost cumpănit a agonisit și are cât îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. Așa e ordinea lucrurilor de când lumea și pământul. Pot să admit eu la Amara o nemulțumire serioasă unde țăranii umblă forfota să cumpere moșia Nadinei, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aruncați în foc cărțile cu teorii și începeți a vedea pe țărani așa cum sunt și cum s-au arătat chiar acuma!... Lăsați-i să muncească, nu-i obișnuiți să aștepte să le dea statul ce nu sunt în stare să agonisească ei prin muncă!... Să nu credeți că țăranul va fi vreodată mulțumit. Dacă mâine îi dați pământ de pomană, are să vă ceară pe urmă vite și unelte de pomană, pe urmă bani de pomană... veșnic câte ceva!... ― Până una-alta au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe apa Prutului... să fie în pace de dajde morăritului de 12 ug(hi)... și de 2 ug(hi), ce iau de roată... Și dintr-aceste vinituri dator să fie eg(u)m(e)nul pre tot anul a trimite agonisită la sfintele lavre”... ― Eu cred că cele scrise de “Io Mihai Racoviță voevoda, Bojiiu milostiiu, gospodari Zemli Moldavscoi” la 26 octombrie 1717 merită să le citim cuvânt cu cuvânt. Voi face eu acest lucru, părinte. Iată ce scrie vodă: “Dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mănăstire, carii pre unde au putut... Văzându pe acei săraci călugărași îmblându din mănăstire în mănăstire, datu-le-am... mănăstirea Zotei, de la Hlincea, să odihnească acolo...le-am dat și oarece din bucate cam din toate din ce-au fost agonisite lor...” „ Cred că ai băgat de seamă că vodă nu-i prea avea la suflet pe călugării de la Sozopole, instalați la mănăstirea Aron Vodă.” În schimb, i-a oblăduit cu înțelegere pe „acei săraci de călugărași.” „Așa era Miron Barnovschi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bătut capul cu planuri și meșteri. Ne-a vîndut-o un arhitect, care o făcuse pentru el și i-a părut prea mică. Opt sute de mii de roșu, și nici nu mai spui cât, până s-o termine. Tot ce am agonisit o viață, plus o moștenire a lui Rim și datorii cât vrei! Drăgănescu ne-a înlesnit bani cu dobânzi cuviincioase. - Și casa ... a cui e? - Pe numele amîndoura indiviz... și polițele tot așa! râse Lina. Nu mai e primejdie să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
-și poată face teza despre pe un asemenea subiect și să umple golul acela atît de profund. În orice caz, va obține titlul de profesor licențiat În Pedagogie, va cîștiga mult mai bine și va mai fi nevoită să-și agonisească traiul dînd lecții la domiciliu, bînd ceaiul la bucătărie Împreună cu servitorimea, cu teama permanentă de-a nu se trezi peste noapte În stradă, pentru că doamnele bogate, pe care ea le admira atît de mult, se puteau lipsi de serviciile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care le are de dat fiecare pom bun, de cununa curcubeului după ploi, de apele curate ale izvorului... Ne-am simțit aici ca-n palma lui Dumnezeu și ce nevrednici suntem ! Să ne ajute Dumnezeu pe noi toți să agonisim destui „bănuți în trăistuța cu fapte bune” ca să reușim cu ei să ne rezervăm bilete pentru călătoria către Împărăția Cerurilor ! Doamne ajută ! Alina Mariana 7 iulie 2004 După ce am revenit adeseori cu drag în aceste locuri binecuvântate, inima dorește să
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
chiar aici. Și râseră amândoi, aparent fără motiv. În clipa următoare, intrară. Grosvenor îi întâmpina cu un salut prietenos. Încă din prima zi a călătoriei, își propusese să se familiarizeze cu toți membrii expediției, cu vocile, fețele și numele lor, agonisind cât mai multe informații despre ei. Dar membrii expediției erau atât de numeroși, încât nu ajunsese să-i cunoască pe toți. Pe aceștia doi, însă, îi cunoștea parcă: amândoi lucrau la secția de chimie. Îi observă cu atenție în timp ce dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ascunsă în neguri. Dar chiar în cadrul acela strâmt, scăldat într-o lumină difuză, începuse să se dezvolte, pe nesimțite, și, pe măsură ce se dezvolta, simțea nevoia să se hrănească mai mult, nu doar cu insectele muribunde găsite la întâmplare. Și astfel, agonisise oarecare cunoștințe; învățase, de pildă, să deosebească insectele care vânau de cele care cădeau pradă, ajunsese să știe orele de vânătoare ale tuturor speciilor și locurile unde stăteau la pândă gângăniile lipsite de aripi; pe cele zburătoare îi venea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
zbătea inima. Mai înnebunit era tată- său, care nu apucase să vândă casa, cele două orezării și grădinile. Se-ncorda precum peștele azvârlit pe uscat, încercând să găsească taina acelei pedepse din soarta lui. Chemase toți medicii. Plătise cu bani agonisiți într-o viață dusul ei înspre Teheran, într- un elicopter de urgențe, și-și dăduse acceptul pentru dializă. Plânsese în hohote și, îngenuncheat, se reîntorsese la Mazda. Pe urmă, în sala de rugăciune de la spital, zăcuse întins cu capul spre
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tată-său și bunicu-său, se convertiseră la „religia mare“. Povesti despre cum plecaseră din ținutul lor milenar spre nord și cum tată-său încă trăia la Tabriz și cum luase totul de la început, după ce își plătise eliberarea cu tot ce agonisise. Văzând că discuția nu se mai oprea de o oră și jumătate, le deschideau ușa din când în când. La un moment dat, anchetatorul se dezmorțise și își aprinsese o țigară. Îl întrebase dacă vrea un pahar cu lapte sau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tată-său ori de câte ori încerca să îl lămurească ori doar să-l audă. Omar se retrase sub nuc și-ncepu să se perpelească: va vinde mai repede decât cumpărase partea lui din garaj și bistrou, din benzinărie, va lichida tot ce agonisise, însă va putea să întoarcă viața pe care o uitase în toate astea? Ploua și Leclerc se dusese în Orumieh cu mai multe treburi. Cele două secretare plecaseră, iar ea de o oră își promitea că-și va strânge lucrurile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
al Lumii Noi, Nightly nu i se mai poate sustrage. Întors la Boston cu averea dobândită în expediția indiană, englezul resimte metamorfoza ce dă vieții sale un alt gust, necunoscut până atunci. Jocul de cărți și pierderea a tot ceea ce agonisise sunt semnul de adio pe care fostul european îl face vechii sale vieți. Petrecut de privirile pe jumătate uimite ale marinarilor care îl aduseseră pe țărm american, Nightly se întoarce către inima universului de care aparține acum. Vasul va pleca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
că în final ea însăși a ajuns într-o „Casă de (copii) bătrâni”, urmând ca aici să-și sfârșească zilele. Părinții adoptivi au săvârșit și o colosală greșeală tot din dragoste nechibzuită - că iau făcut acte pe tot ce aveau agonisit - încât ea, mama adoptivă, a decăzut legal din dreptul de proprietară și a dat posibilitate ca înfiatul să fie proprietarul tuturor bunurilor. După un timp, pe zidul casei cu pereții șubreziți de inundația fatală a atârnat un anunț mare, cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o mâncare, dar aia poate că o ai, cu toate că muncești. Și eu am fost un prăpădit că, la bani, imediat beam, rămâneam fără bani... Repetiția, mama nenorocirilor Se repetau nenorocirile astea la început, oricât încercam să ies din ele. Nu agoniseam. Casă nu aveam, în a părinților stătea căsătorit fratele mai mare. După aia m-am căsătorit și eu, după nouăzeci, și au început belelele. De furat m-am apucat la vreo lună după ce m-am căsătorit. Fiindcă a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm în brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de școli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri”. Lista de lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Laforgue, Herédia, Samain, Villiers de l’Isle-Adam, Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vadă cum lui Isaac îi tremura vocea, încă speriat de cuțitul tatălui său. Băieții lui Iacob își adorau tatăl, iar vecinii se plecau în fața norocului său. Dar lui nu-i era ușor. Laban era încă stăpân peste a tot ce agonisise el - turmele, oamenii care lucrau și familiile lor, roadele câmpului, lâna bună de vândut. Nu doar Iacob nu-l avea la inimă pe Laban. Lea și Rahela, Bilha și Zilpa de-abia îi suportau autoritatea, mai ales că în ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se mai ducea tac-tu să apere Revoluția de la Județeană, dacă știa ce-o să-mi faci tu acuma? Cum vrei să mă omori?! Cum îmi aduci coțofana aia în casă să mă stranguleze și să ia ea toate ce-am agonisit cu chinul vieții mele? Pentru asta s-a dus Sofronică la Revoluția de la Județeană?! O altă coloană de mașini se anunța că va trece pe bulevard. O precedau câțiva motocicliști, urmați de două mașini ale poliției. Apăru apoi un gip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-i altă poveste. Numai că acuma s-a cam scrântit treaba. De trei zile numai cu e-mailuri mă ține ăia din Sudica. E dezastru la ei. A răsturnat guvernul, a făcut naționalizare, i-au confiscat lui Tomnea tot ce agonisise, îl și expulzează. Vor să facă comunism la ei, în Sudica. Zici de strigoi și moroi?!“ Izbucni într-un râs nervos. Erau în lunga verandă a palatului, cu deschidere spre Dunăre. Goncea își petrecea mai toată ziua acolo. Stătea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-i facă, damblagise, când a fost chestia din șaișopt nevastă-sa l-a lăsat, a plecat în Israel și el ajunsese de se ținea cu o fată tânără cu care trăia, pictoriță, și i-a luat aia tot ce agonisise și dusă a fost, nimeni nu i-a mai dat de urmă și nici el nu putea să spună ce și cum, că-l băga la ilicit, a făcut congestie la creier de supărare, l-a internat fiu-su la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
localitatea constănțeană Cobadin. De moartea ei se fac vinovați soacră-sa (care aprecia ca fleacuri umflăturile surorii mele, nelăsând-o să meargă la medic pe parcursul sarcinii) și medicul aromân (impostor, indolent și criminal) Tănase Mitrenca (stabilit, apoi, În Germania ca să agonisească avere și mai mare). Dacă au existat (iartă-mi, Doamne, de-i greșit acest raționament) oameni care au murit cu zile, atunci printre ei se află sigur această soră a mea, care nu suferea de nici o boală gravă, având doar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]