402 matches
-
Tudor Arghezi (N-am vopseluri pânză cuie / rădăcină spic cățuie / lumânare frânghii chei / cârji compas gherghef schintei / ața ac și cucuvaie), însă poemele lui dezvăluie, totodată, prețuirea și pentru alți mari poeți, dintre care-i putem aminti pe George Bacovia (Agonizează crinii în cetate...), pe Lucian Blaga (Temutul plâns o noapte e lagună/tavan și căpătâi îmi este huma - în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, / Lege deasemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fac.. sărutul care pândea de atâta vreme o copleși; grupul era departe; uitând unde se află gâfâind, întărâtați ca două animale flămânde se căutară scoțându-și ce veșminte aveau de prisos; se uniră într-o frenetică, profundă și neașteptată repezeală, agonizând de încordare; dorința îi ascunse până nu le mai păsă de nimic. În depărtare se auzeau nedeslușit grohăiturile mistreților de tundră, împletit cu geamătul lor, distributiv, amestecat cu șoaptele chinuite din chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de atracție. Și, de fapt, nu fusesem decât o dată la cinematograf să văd un film pornografic. Era pe la mijlocul anilor ’70, în acele ultime faze oribile ale căsătoriei mele cu Verity. Timp de mai multe luni viața noastră sexuală murise lent, agonizând, și în panica noastră comună am hotărât că o incursiune la un cinematograf din apropiere specializat în filme porno ne-ar putea resuscita cumva. Din păcate, n-am avut noroc. Filmul pe care-l aleseserăm atrăsese o oarece atenție în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care trebuia să urmeze. Începui să-l strâng, să-l mângâi, să-l sărut, sigur fiind că îmbrățișez întreaga făptură a Maitreyiei, că pe ea o mângâi, de ea toată mă bucur. Simțeam cum se pleacă sub voluptate, cum cedează agonizând, simțeam că se deșteaptă la o zi nouă, căci printre săruturi îi observam fața mereu mai palidă, ochii tot mai aprinși, voința tot mai rătăcită. În acea chemare a dragostei mele, plimbată pe carnea brațului gol, o chemam pe ea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ți-ai spus că ai face orice, dar orice, pentru ca ziua să nu mai aibă douzeci și patru de ore, ci mult mai multe? Niciodată nu ai reușit să dai un răspuns care să te mulțumească, iar ideile acelea au agonizat și au murit. Dar uite că nimic nu este imposibil... - De unde le știi pe toate, primești informații de la Dumnezeu sau îți place să vinzi gogoși? De ce nu îți deschizi o tonetă? Parcă suntem în Alice in Wonderland, numai că eu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a-i da de înțeles că se află într-un pericol iminent. Un Detectiv ajuns în parcare, deschizând portiera mașinii, așezându-se pe scaun și rotind butonul radioului pentru a asculta un post de radio obscur, întro după amiază ce agoniza sub picăturile imense de ploaie nesfârșită. Un Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat?) care pășea cu pași din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai devreme, hotărâtă să-mi compun un look à la Runway din dulapul meu ticsit de haine de la Banana Republic. Îmi tot Încălzeam și reîncălzeam cafeaua În cuptorul cu microunde timp de aproape jumătate de oră În fiecare dimineață și agonizam cu ochii la diverse perechi de cizme și centuri, lâneturi și microfibre. Îmi schimbam dresurile de câte cinci ori până nimeream culoarea potrivită, și asta numai ca să mă autocritic că dresurile de orice stil sau culoare nu sunt deloc OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a nu fi străbătut de nici un elan, de nici un impuls, de nici o voință; m-aș Înfășura În Întunericul placentar din care am ieșit, o larvă obscură hrănindu-se cu imageria visului. Corpul meu se surpă lent În propria-i materie, agonizând În licărul Întrevăzut al unor metamorfoze cosmice. O stare indefinită mă cutremură; deodată, simt cum trupul Începe să se dilate, crescând mușuroi amorf, insensibil la orice reacție exterioară. Mi se umflă capul, un deal fără limite precise, iar ochii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
rămâne mereu să vă sfideze gândul cel albastru a-l meu și doar al meu. 5 august 1965 E trupul tău, dar tu ești prea departe, e mâna ta gesticulând străin, e râsul tău, ecou plecat aiurea, e gândul tău agonizând senin. Nu te găsesc, oricât de mult te-aș strânge, printre femei, nebun, te fugăresc. Ascunsă-n trupul lor, tu fugi scârbită, când ele, din instinct, te murdăresc. 6 august 1965 E numai turbare gestul oamenilor de a urca spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
autoritatea imperială. De fapt, până la Constantin (306-337), nici un împărat nu a înțeles religia creștină în esența sa amalgamată și nici în utilitatea sa politică, ce putea fi folosită ca forță coagulantă a Imperiului, luând locul acelei aparente pax romana ce agoniza de-acum sub loviturile factorilor interni și externi. Cauza efectivă a schimbării bruște de atitudine din partea lui Septimius Severus față de creștinism, nu se poate descoperi din izvoare, deși o explicație s-ar putea găsi în vreo reacție accentuată din partea creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ontologică În ultimii 200 de ani, ceea ce nu face decît să revele inanitatea discursului teoretic postmodern și a tehnicilor repertoriate sau inspirate de el. Nu ajung să spun că postmodernismul și-a trăit traiul, dar, În mod sigur, teoria literară agonizează, pentru că nu are nici un instrument de analiză a unui roman ca acesta. Cu atît mai mult trebuie să realizăm la ce distanță se află literatura română de cea occidentală În materie de concepție și practică estetică. E bine să observăm
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acestuia. Horia Zilieru rămâne la desfășurări ritualice, indiferent dacă este vorba de o lirică erotică, de evocarea satului, de evocarea unui trecut îndepărtat, manifestat în formule clasice sau în prețiozități de vibrație barocă. Marin Mincu face trimiteri la Macedonski 2 " Agonizează crinii în cetate/ Și muzici pun pe tâmple o paloare/ Și pene ard în albul în lingoare,/ În ochii orbi visând singurătate." Ceea ce rămâne din poezia lui Horia Zilieru este această redescoperire sau redezvăluire în contextul poeziei actuale a motivelor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
începuturilor democratice. Crisalida Cu bomba planînd asupra sa, Europa este totuși liniștită; se află în miezul pericolului, dar este în afara Istoriei. Europa se află la periferia epocii de fier planetare, însă nu poate ieși singură de aici. În jurul său, lumea agonizează. Termenul agonia înseamnă luptă angoasantă, conflict interior. Orice naștere, ca și orice moarte, implică agonie. Trăim agonia unei lumi care nu reușește să se nască pentru că trăim agonia unei lumi care nu reușește să moară. Nu știm dacă în final
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
se dévêtir" [Maupassant, Fort comme la mort, p.70]. Aceste imagini evocă eroziunea valorilor și confuzia claselor. Similitudinea v a l o r i l o r, dar mai ales lipsa lor, este simptomatica pentru acest sfârșit de secol. Valorile agonizează și acest lucru o surprinde chiar și pe Nana348. Redusă la o aparentă, mondenitatea nu mai este considerată cod de referință și normă de valori. Decăderea contesei Muffat nu se deosebește de aventurile ordinare, istoria ei are un final de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în public). știu pozitiv că, în versiunea finală a romanului, Bellow și-a mai atenuat diatriba împotriva homosexualității, probabil ca reacție tactică la indignarea unora dintre „pre-cititori” în fața obsesivei preocupări de a-l vitupera pe „Abe”, chiar și când acesta agonizează într-un scaun cu rotile, bolnav de SIDA și măcinat de virusul Guillain-Barré. și totuși, nici măcar „Chick” nu poate fi sardonic până la capăt. Pe de o parte, fiindcă și „Abe” avea gură rea, ceva din solidaritatea temporară a bârfitorilor provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai mult electoratul captiv din marile întreprinderi de stat. Subvenționate de bugetul scheletic și jefuite fără rușine de directocratura creatoare a întreprinderilor-căpușă care sifona în interes privat fondurile publice alocate de stat, marile uzine cu care se mândrea cândva Ceaușescu agonizau fără investiții, fără nicio modernizare, fără piețe de desfacere fără niciun viitor. Mai ales după 1992, datoriile uriașe ale acestor monștri falimentari către Asigurările Sociale, buget, furnizori interni în lanț, sunt tolerate tacit, și sporesc exponențial prin îndatorarea fără speranță
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
este, de fapt, obsesia unei idei fixe, este preocuparea excesivă pentru ceva. Mania poate atinge Însă și „planul motor”, unde dezvoltă adevărate automatisme: „Un om deprins să scrie, scrie și fără idei, ca un bătrîn doctor numit Bouvard, care, În timp ce agoniza, lua pulsul fotoliului său” (Rivarol). * „Pasiunile sînt singurii oratori care conving totdeauna.” (La Rochefoucauld) Pentru că În cazul „pasiunii”, sufletul se hrănește din Încrederea deosebită În el Însuși. * „Pentru a judeca pasiunea unui om, ar trebui să știm Întîi ce preț
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
-n gingiile tăcerii/ Sparge sâmburii luminii”) și în manierism diminuează totuși mult efectul scontat. O înnoire e încercată și în placheta Poeme cu livezi. Inadecvat intitulată, ea însumează declarațiile, spovedania și testamentul haiducului Stoica; acesta, rănit în luptă cu potera, agonizează timp de o săptămână. Episodul are încărcătură dramatică, iar personajul - relief epic, dar Stoica nu este în fond decât o mască a eului liric, care, de altfel, se exprimă și direct („Haiduc m-am vrut pe-a cerului Vlăsie...”, - Îndrăzneața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
și fiindcă toți sînt inteligenți în acest local de consum. Inteligența se degradează în acel bistro plin cu toate categoriile de orășeni, recrutați de la sate, pervertiți și dezrădăcinați. Aceasta este drama tipic românească a transplantării noii burghezii care, abea născută, agonizează deja. Bacovia este locul geometric unde se exhibă această rană cangrenoasă, poetul secolului douăzeci burghez român, dar care refuză burghezia". Remarcabilă și puțin exploatată de următorii exegeți ai operei bacoviene este extragerea și etalarea dublei eredități a poetului și el
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
această uriașă escrocherie. Dublarea sistemului educației superioare de stat cu SRL-uri universitare, precum și diluarea sistemului educației înalte prin înființarea de mici universități de stat în cele mai bizare și neavenite orășele, au constituit lovituri mortale date unui sistem care agoniza încă din timpul dictaturii ceaușiste. În anii '80, învățământul superior devenise o fabrică de ingineri, de regulă executanți docili și fără ambiții creative, cu mințile nivelate de o hărnicie serială și abrutizantă generată de binecunoscutul nostru sistem de educație liceală
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Davidson. 183 În opinia lui Mario Praz, secolul al XIX-lea e "cel mai sexualizat" secol. Criticul italian combate pe Croce și respinge viziunea evoluționist-organicistă, istoristă, potrivit căreia decadentismul ar ilustra etapa finală, "agonică", a romantismului. Pentru că, precizează Praz, romantismul agonizează de la bun început. De aceea, romantismul și decadentismul sunt fenomene sincronice. Pentru "dosarul" complet al problemei, vezi și Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, ed. cit., pp. 178-195 (capitolul VII, "Romantism și decadentism"). 184 Camille
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
am parcurs-o până În 1954; va fi rămas definitiv În acea Italie „a dezorientării și umilinței scriitorilor, a țâfnei și cinismului aritmeticii afaceriste” despre care pomenește În scrisoare, unde un Alberto Moravia deși tradus În câteva limbi de circulație internațională, agoniza În fața nepăsării și exploatării editorului; căci acolo „e o cultură de Babylon”, acolo „n-ai norocul să-ți pornești cariera Într-o societate În care Statul ți-e un mare prieten”. Dar faptul n-ar avea nici o importanță, căci În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bla-bla, și cu alte asemenea poncife marxiste, ingurgitate nemestecat în junețea răsăriteană, constați cîtă inadecvare opacizează această minte în perspectiva iminentei "civilizații digitale". Cîtă nenorocire a adus omenirii "grija" dirijată pentru flămînzii lumii! Ce eșec sîngeros a însemnat grijuliul comunism, agonizînd acum în formulele... social-democrației (de la care se revendică azi, fariseic, foștii propagandiști p.c.r.)! Ce criză de identitate traversează, în momentul de față, actualele guvernări occidentale colorate social-democrat! Realitățile prezentului arată că doar bogatul stat capitalist e în stare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
paginile Charlottei. Iarăși am dat de femeia închisă, de atrocitățile din lagăr și de copilul care adusese în lumea aceea aspră și murdară câteva clipe senine... Charlotte scria că reușise să obțină aprobarea de a merge la spitalul în care agoniza femeia aceea... Deodată, pagina pe care o țineam în mână s-a transformat într-o foaie subțire de argint. Da, m-a orbit cu o lucire metalică, scoțând parcă un sunet rece, ascuțit. Un rând a strălucit: așa cum îți rănește
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de a aduce pe scenă personajele reale exact în mediile lor. Este necesar un om de geniu, mai precis. Dacă omul acesta de geniu nu se va naște mai curând, drama noastră istorică va muri, căci ea este din ce în ce mai bolnavă, agonizează în mijlocul indiferenței și glumelor publicului." El condamnă fără drept de apel piesele cu teză, destinate, prin chiar scopul lor demonstrativ, să fie false. Sunt niște "piese enervante. Ele argumentează în loc să trăiască", scrie el în Naturalismul în teatru. Și adaugă: "au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]