574 matches
-
și revigorarea sufletească. Dacă aceste constante se salvgardează, restul nu mai contează... Chiar și În anii formării mele În regimul trecut, astfel de determinări nu au putut fi puse la zid. E drept că această mare sărbătoare nu ținea de agora, nu era „recunoscută” oficial, se consuma Într-un registru mai intim, Într-un perimetru domestic, dar destul de intens și cu o consistență destul de paradoxală, dacă e să ne raportăm la acele vremuri și avatarurile ei. Nici un Însemn exterior, „societal” nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
AGORA, revistă de cultură apărută la Slatina, lunar, în ianuarie și februarie 1990, cu subtitlul „Literar-artistică”. Redactor-șef: Constantin Dumitrache. Împlinind o veche aspirație a locuitorilor Oltului de Jos și considerându-se „o instituție publică pentru minte și inimă”, revista se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285202_a_286531]
-
25-27 et passim. footnote>, și doar așa îi este valorizată. Ernest Bernea scria că „însușirea de ființă superioară și liberă a omului îl face să sufere cu prisosință, dar nu cu zădărnicie”<footnote ERNEST BERNEA, Cel ce urcă muntele, Editura Agora, Iași, 1996, p. 10. footnote>. Bunul creștin este convins că nu poate pretinde a-L urma pe Hristos doar pe înălțimile bucuriei Taborului, ci trebuie să-L urmeze și pe cele ale suferințelor Golgotei. Creștinismul oferă mai puțin explicații pentru
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
monahia Anastasia (Igiroșanu), Ed. Sf. Siluan, 2010; BAILLY, ANATOLE, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000; BARNABA, Epistola, în Scrierile Părinților Apostolici, traducere, note Și indici de Preot Dr. Dumitru Fecioru, Editura IBMBOR, București, 1995; BERNEA, ERNEST, Cel ce urcă muntele, Editura Agora, Iași, 1996; BOEGNER, MARC, Le chrétien et la souffrance, Éditions Berger-Levrault, Paris, 1955; DAALEMAN, TIMOTHY & LARRY VANDECREEK, „Placing religion and spirituality at end of life care”, în Journal of the American Medical Association, Nr. 284 (2000); DE SOUZENELLE, ANNICK, Iov
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
cititor le rescrie În conformitate cu propria sa grilă de lectură. Respectiva lectură personală poate să Îmbrace forme mai violente atunci când este vorba despre opiniile exprimate În cetate. Și aceasta, pentru că spațiul public nu este populat numai cu Înțelepți. Putem Întâlni În agora numeroși indivizi inteligenți și cu bun-simț (e posibil ca aceștia să fie chiar În majoritate), dar care, de obicei, traversează piața În grabă și În tăcere; ei sunt o prezență mult prea discretă. Tot acolo hălăduiesc Însă și semenii noștri
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de afaceri lucrative, ajungând, În ultimă instanță, marginali. Michnik a rămas central tocmai pentru că a Înțeles legătura dintre marele business, presă și politică. El se situează undeva Între cele trei: este implicat În marele business prin extraordinarele afaceri ale companiei Agora și, prin scrierile sale, este În mod evident una dintre figurile cele mai influente din Polonia. Gáspár Miklós Tamás Îmi dădea exemple foarte interesante ale continuității Între vechea și noua clasă politică din Ungaria. Șeful vămilor, de pildă, joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
acolo. Egreu de imaginat Ion Iliescu venind În vizită la NED În 1991-1992! Puțin mai devreme, În 1990, Sergiu Celac, pe vremea aceea ministru de Externe, a fost În vizită la NED și a formulat rezerve legate de publicarea revistei Agora, condusă de Dorin Tudoran, spunând că o dată cu intrarea În democrație nu mai e nevoie de acest tip de reviste. Se poate discuta dacă există sau nu legitimitate pentru menținerea „Europei Libere” și a revistelor alternative. În anul 2004, eu cred
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
au un rol important În „defularea” politicului În diversele spații ale libertății. Nu trebuie ca acest lucru să se Întâmple neapărat În Parlament. Adeseori, ele se pot desfășura, așa cum Își imagina Thomas Jefferson, la nivelul discuțiilor comunitare. Mircea Mihăieș: În agora! Vladimir Tismăneanu: Exact, În spațiul public! Criticii liberalismului - pe care multă lume se grăbește să-i atace de la dreapta, dar și de la stânga moderată - au ceva de spus În această privință, pentru că democrația reprezentativă riscă pe undeva să sufoce sau
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
lirica se naște și din observarea ritmurilor naturii, a perindării anotimpurilor. Versurile sunt variațiuni pe tema tristeții lumii, poetul devenind un aed melancolic și epicureu. El aparține cetății dunărene, a cărei imagine este apropiată de cea a cetății grecești antice (Agora, Triptic). Metaforic, câmpia este asociată limbii: „E-o câmpie necuprinsă limba română / pas cu pas o străbatem până la moarte” (Limba română). Ciclul Nopțile disperării din volumul Corăbii pierdute (1994) abordează lirica de dragoste, creându-se un spațiu halucinant, în care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288333_a_289662]
-
Parada ero(r)ilor, As-Computer Press, Timișoara, 1990, 1992 Popescu, Rodica, Miracol? Revoluție? Lovitură de Stat?, Editura Pan Tera, București, 1990 Portocală, Radu, România - autopsia unei lovituri de stat - în țara în care a triumfat minciuna (traducere de Ioana Cantacuzino), Agora Timișoreană și Editura Continent, 1991 Preda, Dumitru; Retegan, Mihai, 1989. Principiul dominoului. Prăbușirea regimurilor comuniste europene, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000 Rados, Antonia, Complotul Securității. Revoluția trădată din România (traducere de Mihnea Romalo și Delia Nicoleta Petrache), Editura Saeculum
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de teatru Luna de pe cer, scris în colaborare cu H. Salem. Colaborează la emisiuni radiofonice și de televiziune, la „Luceafărul”, „Almanahul literar”, scos de Asociația Scriitorilor din București, „Steaua”, „Asalt” (Constanța), „Steagul roșu” (București), „Femeia”, „Flacăra roșie” (Arad), „Ora” (București), „Agora online”, „Côte des Arts” (Paris). A tradus un roman de Jókai Mór (1984), o piesă de Bujor Nedelcovici (1999), iar pentru repertoriile teatrale Dimineața de mâine de Karinthy Frigyes (1997, în colaborare cu Bori Varga), Juriul deliberează de Pierre Belfond
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290497_a_291826]
-
1852-1862). Se țes și aici doruri gingașe, pulsează același chef de hoinăreală. Dar trubadurul care își trăiește euforiile sub bolta clară are câteodată clipe de îngândurare, care dau liricii lui un sunet elegiac. Izbucnirile de energie, alteori, îl propulsează în agora (Deșteptarea României, Hora Unirii). Înfierbântat de idealul patriotic, el se sustrage atunci intimității confortabile, pentru a se adresa cu un discurs mobilizator mulțimii, care va vibra, fără doar și poate, la rostirile poetului-cetățean. Ciclul Pasteluri, de fericită inspirație, a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Nae Ionescu să fie o colecție de articole din Cuvântul. Nici „conferințelor radiofonice” ținute de numeroși universitari sau membri ai Academiei Române nu le lipsea audiența. Astăzi le putem verifica și elogia scriptic atât calitatea, cât și temeinicia. Prezența lor în agora n-a fost un gest circumstanțial, ci o decizie profetică, încă imperfect recuperată. Șovăielitc "Șovăieli" Care este însă locul teologiei în spațiul public românesc de astăzi? Ce vizibilitate culturală a dobândit într-o duzină de ani activitatea a sute de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fiii - se explică prin același mecanism. Așa se face că astăzi nu avem nici măcar un exemplu de înalt ierarh care să fi asumat - după exemplul dat de Sorin Antohi în „republica literelor” - asceza unei confesiuni publice și retragerea subsecventă din agora. Deși călugări după vocație, nici un episcop nu s-a întors spășit „la rugăciune și post” în mănăstire. După modelul politicienilor compromiși, ierarhii depun contestații, refuză confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
civilizației occidentale. Indiferența narcotică față de traiectoria istoriei noastre comunitare a pătruns cu repeziciune în toate păturile societății. Eșecul ironic al tranziției românești este dovedit de faptul că, deși autorul Politicelor hotăra în 1996 să nu mai vegheze asupra neorânduirilor din agora, zece ani mai târziu el a ajuns să conducă Institutul Cultural Român din București. Implicarea activă în viața cetății a dictat mereu un discurs critic, „la pas cu impasul”. Cărturar de vocație, Patapievici a decis în favoarea construcției instituționale în lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
AGORA, revistă care apare la Philadelphia (Pennsylvania, SUA), la început de două ori pe an (1988-1990), apoi trimestrial, redactor-șef fiind Dorin Tudoran, redactor-șef adjunct - Mihai Botez, redactori - Paul Goma, Michael Radu, Vladimir Tismăneanu, secretar de redacție - Gina Minda Grecescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285201_a_286530]
-
populația majoritară, cât și pentru minorități. În ceea ce Îi privește pe evrei, a existat un control politic extrem de accentuat asupra lăcașurilor de cult, datorită faptului că puterea a realizat că sinagoga nu era numai un spațiu religios, ci și o agora, un loc de Întâlnire și dezbatere. Mai mult decât atât, puterea, prin intermediul Comitetului Democratic Evreiesc sau al conducerilor Comunităților, Încerca să folosească sinagoga ca centru de propagandă, În general anti-aliya. Devenise frecventă lipirea de caricaturi antisioniste și antiisraeliene pe pereții
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
demonstrat o admirație nedisimulata față de Biserică, recunoscând, de exemplu, instituției capacitatea de a crea și impune hegemonia. O altă temă este aceea a relației dintre educație-cultură și politică, deoarece, în viziunea lui Gramsci nu poate exista în mod real o Agora fără o cultură, fără o cultură politică. Iar pentru ca aceste condiții să poată fi îndeplinite este fundamental că Statul să își îndeplinească rolul Educator. Pentru Gramsci, educația trebuie să fie în mod exclusiv apanajul Statului, prin intermediul școlii, deoarece fără o
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
îndeplinite este fundamental că Statul să își îndeplinească rolul Educator. Pentru Gramsci, educația trebuie să fie în mod exclusiv apanajul Statului, prin intermediul școlii, deoarece fără o școală publică serioasă, severă și riguroasă nu poate să existe un spațiul public, o Agora și deci, o viața reală a Statului. În această cheie interpretativa, Gramsci, care rămâne un revoluționar propune o nouă formă de exprimare, care exclude violență asaltului sângeros asupra instituțiilor și promovează un nou model, fondat pe instrumente culturale în care
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
sita tipologiilor socio-culturale, psihologice, sociologice, psihanalitice, religioase sau antropologice, ori putem dezvălui acolo figura românului de totdeauna, a cărui diatribă o încerca el însuși într-un text85 publicat în fatidicul an 1940?! Oricum, ca și cum ar fi fost rostit azi în agora, protestul lui Noica era împotriva mediocrității (nu a mediocrității aurite dintr-o odă a lui Quintus Horatius Flaccus), a imposturii intelectuale (cea mai canceroasă formă fiind aceea a imposturii lingvistice), a spiritului gregar care diluează pînă la dizolvare valorile intelectului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Maniu, după cum va spune cel dintâi), „are nevoie de lumina «Gândirii» cum a avut odinioară nevoie de gândul consolator al «Luceafărului»”. Întocmai ca „Luceafărul” în precedentele două decenii, G. se voia o nouă „Dacia literară”, cu sediul în Ardeal, o agora a scriitorilor din toate ținuturile românești, indiferent de orientare și formație artistică. Unicul criteriu de selecție a manuscriselor oferite spre publicare urma să fie calitatea. Redactorii nu concepeau să scoată o revistă mai puțin interesantă decât cele apărute anterior în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287146_a_288475]
-
însă ale reliefului faptic, ale acțiunii și inițiativei plenare, "transparențele interioare"(Dorrit Cohn) și discursul reflexiv cuceresc noua scenă a romanului. Explorarea eului, cu accente obsesive, recluziunea în turnul de fildeș și în defavoarea arenei, sau, mai exact, a situării în agora, iată coordonatele pe care se construiește personajul romanului "celibatar". Ca formă, textul se ilustrează prin voința deconstrucției, prin "hibridarea" stilistică și permisivitatea accentuată a discursului, care merge spre înglobarea unor tipuri nespecifice. Temele nou apărute sugerează de la sine felul în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de cînd a fost exclusă constrîngerea fizică). A fi ascultător și a auzi sînt în greaca veche termeni înrudiți. Dar nu toată lumea ascultă în același fel, și comunicarea nu produce aceleași efecte dacă are drept instrument vocea unui orator în agora, lectura psalmodiată a unui text sacru în biserică sau lectura silențioasă, la domiciliu, a unei biblii în limba maternă. Articulînd modalitățile credinței la diferitele mijloace de difuzare, periodizarea mediologică poate ajuta la întocmirea istoriei liantului colectiv, a religiilor civice succesive
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dilatare continuă și ritmată, o eliminare progresistă a compartimentării prin cercuri concentrice tot mai vaste care vor îndepărta, pe măsură ce înaintează, particularitățile și care vor ajunge la cetățeanul lumii create de mondoviziune: astfel, cuvîntul însuflețit avea un răsunet citadin de tip agora sau forum; tipăritura, unul național; radioul, continental; televiziunea, planetar. Din punct de vedere tehnic este exact, nu însă și din punct de vedere social și mental, fiindcă videosfera nu asigură unitatea omenescului prin globalizarea telespectatorilor. Chiar în Occident și sub
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prioritate pe care o dau eticului în defavoarea esteticului. Mi-l amintesc pe dl Ierunca amuzându-se și încercând să dezmintă o asemenea percepție. Și totul vine dintr-o experiență personală. Aflându-mă cândva în casa „monicilor”, pe vremea când scoteam Agora, în colimatorul discuțiilor noastre foarte nocturne a intrat un anume autor. Le-am spus, franc, „monicilor” că am început să nutresc o silă greu de ținut în frâu față de autorul respectiv. Întors la Washington, am fost întrebat de către un membru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]