440 matches
-
E de la Oscar. Ultimul sezon. Foarte nouă. Poftim, îmi spuse. Am luat rochia. Era din tafta gri-oțel. Aveam ce îmbrăca la ea. În sinea mea eram nerăbdătoare. Am pus-o pe mine, apoi am alergat la oglindă. Arătam ca un aisberg. Pe cuvânt, așa arătam. De ce, oare, cea mai urâtă rochie pe care a creat-o vreodată Oscar în întreaga lui carieră a ajuns la mine tocmai în seara care putea deveni cea mai strălucitoare din viața mea? Acum știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
WASPy. Nu vor ști niciodată, pe cuvânt. Nu aveam timp de pandalii. Am alergat înapoi în camera mea și m-am încălțat cu papuceii negri, care ar fi arătat șic cu rochia de șifon, dar arătau ca două ancore la aisberg și am înșfăcat geanta-plic neagră. Telefonul a început să sune. —Sunt jos la mașină, mă anunță Patrick. —Vin, i-am spus de parcă nu aveam nici cea mai mică problemă. Nici măcar n-o să observe cu ce-s îmbrăcată, mi-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mi-a mai vorbit toată seara. Asta-i problema cu homosexualii și heterosexualii care se pricep prea mult la modă: sar pe tine când ești îmbrăcată cu ceva interesant ca un McQueen avant-garde, dar să nu te prezinți într-un aisberg WASPy, că se transformă ei înșiși în aisberguri. Patrick a fost politicos dar rece toată seara. L-a captivat rochia cu trandafiri de la Valentino a lui Jazz, dar am băut atât de multe pahare cu Bellini încât amorul meu propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
problema cu homosexualii și heterosexualii care se pricep prea mult la modă: sar pe tine când ești îmbrăcată cu ceva interesant ca un McQueen avant-garde, dar să nu te prezinți într-un aisberg WASPy, că se transformă ei înșiși în aisberguri. Patrick a fost politicos dar rece toată seara. L-a captivat rochia cu trandafiri de la Valentino a lui Jazz, dar am băut atât de multe pahare cu Bellini încât amorul meu propriu a rămas neștirbit. Singurul lucru pentru care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
s-a arătat toată noaptea. A doua zi dimineață, am primit un alt bilețel împreună cu micul-dejun: Plecăm la unu după-amiază. Va veni o mașină să te conducă la aeroport. Ne vedem acolo. Bronzare plăcută! Patrick Nu părea prea supărat. Poate aisbergul nu l-a deranjat chiar atât de mult. Poate nu era atât de superficial pe cât am crezut noaptea trecută. Câteodată mă grăbesc și judec greșit oamenii. Telefonul a sunat. Aaauuu! Mă durea capul. Unghiile mă chinuiau cumplit. Mă durea până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe fereastră pe un bilet spre New York. Totuși, mi-am mușcat buza și i-am dat cardul Visa. O să consider toată călătoria drept un dezastru costisitor, din care am învățat o lecție scumpă: să nu te îmbraci niciodată ca un aisberg WASPy dacă poți să te îmbraci ca o prințesă a gheții în rochia Alexander McQueen. Dar, Dumnezeule, ar fi fost cu mult mai drăguț să fi cheltuit banii ăștia pe ceva nostim ca fotoliul acela comod, roz, dungat, de la ABC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să leșin de jenă. Am întors brusc capul și m-am uitat în altă parte. Mi-am adus aminte că, totuși, putea să fie și mai rău aseară. Vreau să spun, acum nu mai eram îmbrăcată cu rochia aia de aisberg WASPy, ci într-o ținută care amintea vag de Lee Radziwill 1, în Capri, în anii ’70, și mă purtam cu totul altfel decât o sinucigașă, absolut normal, tocmai luam avionul de New York ca orice fată normală, fără gânduri sinucigașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
noastre n-au nimic să-și spună una celeilalte, îi răspunse Caroline cu răceală, după care se întoarse și-și turnă ceai. Dintr-odată, atmosfera din cameră a devenit mai glacială decât la Polul Nord. Caroline și mama înghețaseră ca două aisberguri. — Ce s-a-ntâmplat? se interesă Charlie. Nimic important. E o poveste veche, zise mama puțin agitată. Hai, spuneți-mi, vreau să știu, insistă Charlie. Din tot satul, ăștia-s oamenii de cea mai proastă calitate, Charlie. Sunt o adunătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vorbeam despre cauzele absențelor la elevi, se apucau brusc să turuie, fără să le-o ceară nimeni: - În magistrala cuvântare de la Mangalia, Tovarășul a spus că... Vreau să ne amintim clar. În afara lingăilor din presă, care erau un vârf de aisberg, exista o armată de lingăi amatori și gratuiți, cei cărora le funcționa limba oficială ca un reflex condiționat. Vezi, de aceea mi-e uneori așa de silă de șleahta de demagogi ai integrării europene. Habar n-au cum stăm, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mea persană. Ultima dată când fusese tipărit numele Persiei În paginile din Annapolis Gazette and Herald se Întâmpla, cred, prin 1856, când un transatlantic, mândria Companiei Cunard’s, primul vapor cu zbaturi Înzestrat vreodată cu o carenă metalică, lovise un aisberg. Pieriseră șapte marinari din ținutul nostru. Nenorocoasa navă se numea Persia. Oamenii mării nu glumesc cu semnele destinului. Astfel Încât am socotit necesar să remarc, În introducerea la articolul meu, că „Persia” reprezenta un termen impropriu, că persanii Înșiși Își numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să ne culcăm. Numaidecât, ea căzu Într-un somn agitat. În ceea ce mă privea, Îngrijorat din pricina ei și puțin obișnuit să adorm așa de devreme, Îmi petrecui o bună parte din noapte urmărind-o. De ce să mint? Când pachebotul izbi aisbergul, nu mi-am dat seama. După lovitură, când mi s-a precizat la ce moment se produsese coliziunea, am crezut că-mi amintesc să fi auzit, Înainte de miezul nopții, un zgomot ca al unui cearșaf sfâșiat, Într-o cabină Învecinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am haine. Sunt cu Luke în vacanță, într‑un hotel elegant - și nu am haine. Ce‑o să mă fac? Nu pot să recunosc adevărul în fața lui. Pur și simplu, nu pot să recunosc că valijoara mea nu e decât vârful aisbergului. Nu după ce m‑am dat atât de mare cu chestia asta. Va trebui să... improvizez, mă gândesc cu viteza fulgerului, cum dăm un colț și o cotim pe alt coridor cu mochetă de pluș. O să‑i port hainele lui, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
clipa în care, după ce-i comandase lui Hugo o Catedrală a iubirii și Hugo i-o și înălță ce-i drept după un an și ceva, în culori vii toate pasiunile, jurămintele, pulsațiile inimii, ploile gândurilor care prevedeau prăpastia despărțirii, aisberg-urile uitării, hotărât să nu mai facă nimic pentru a-și dovedi tenacitatea sentimentelor. Any observă Catedrala, îi aprecie arhitectura un amestec între baroc și neoclasicism -, dar amendă gestul entuziast al lui Gustav cu o observație atât de prozaică, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o deranja, poveștile astea mă obosesc. Dar o să mă simt eu și mai bine, își promite actrița, ți-am promis că-ți povestesc și-o să-ți povestesc, doamna Neli. Ziceai de Vichi, mare lucru, tâmpita aia de nevastă a lui, aisbergul ăla, a venit acasă seara, târziu, când să se culce, găsește buzduganul sub pernă, a ieșit un scandal monstru, el, mucalit tot timpul, aștepta să facă ea mutarea, păi, uite așa, cu Juan și chiloțeii mei, i-a plecat cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-o-ncet, m-a rugat Misty îngrijorată. Nu toate piesele puzzle-ului se așază ca prin minune la locurile lor în clipa în care te-ai lăsat de droguri. Faptul că știi de ce ai luat droguri nu reprezintă decât vârful aisbergului. Trebuie să înveți cum să trăiești fără ele și asta nu e ușor. Uită-te ce-am pățit eu. Am luat-o de la capăt. A, nu, am zâmbit eu mișcată de grija pe care mi-o arăta Misty. Mie n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poeziei moderne, Gheorghe Crăciun făcea următoarea observație: „Chiar și atunci cînd Tzara își ia în serios vocația de disident al logicii gramaticale, lumea din care el pleacă și în care el se întoarce e cea imediată, e realul” (Gheorghe Crăciun, Aisbergul poeziei moderne, cu un Argument al autorului, postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002, p. 267). „Lumea din care pleacă”, uneori, poemele „orientalului” Vinea este, de asemenea, realul. Nu însă și cea în care „se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
București, 1971 Cornea, Paul, „Periodizarea ca «lectură» a datului istoric și strategie zonală”, în Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii: concepte, convenții, modele, Editura Eminescu, București, 1980 Cotorcea Livia, Avangarda rusă, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2005 Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, cu un argument al autorului, postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80”, Pitești, 2002 Cristea, Dan, „Urmuz - adecvări și corespondențe”, în vol. Arcadia imaginară, Ed. Cartea Românească, București, 1977 Cristea, Valeriu, Interpretări critice, Editura Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
agresiv decît abătutul și ineficientul Danvila, și poate să angajez o firmă britanică de detectivi particulari care să scoată adevărul la lumină. Am condus de-a lungul coastei către Malaga, trecînd de complexurile rezidențiale cu ziduri albe, izolate ca niște aisberguri printre terenurile de golf, și mi-am amintit că nu știam mai nimic despre Estrella de Mar, stațiunea unde avuseseră loc decesele. Frank Îmi trimisese de la club o serie de cărți poștale care Înfățișau o lume familiară, cu terenuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Casa Usher(##notă - House of Usher: film horror (1960), adaptare după povestirea The Fall of the House of Usher, de Edgar Allan Poe.##). Trecu pe lîngă mine și intră În lobby, cu un surîs nerăbdător ce-i dezvelea albul de aisberg al dinților lustruiți. Ce se-ntîmplă pe-aici? Arăți de parcă te-ai bucura că mă vezi. Chiar mă bucur. Nu se-ntîmplă nimic - asta-i problema. Cred că nu-s managerul care-ți trebuie. — Ești obosit, Charles. Nu-i momentul potrivit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
meu a spus nu, mulțumesc, prefer să merg pe jos, și caleașca s-a dus spre fatala Întâlnire cu bomba unui terorist; a doua oară, șapte ani mai târziu, când a lipsit de la altă Întâlnire, de data aceasta cu un aisberg, Înapoind Întâmplător biletul rezervat pe Titanic. Îl vedeam deseori la Londra după ce fugise din Rusia lui Lenin. Întâlnirea noastră din gara Victoria În 1919 mi s-a Întipărit În minte: tata Îndreptându-se spre formalistul lui frate și cuprinzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
balans, orizontul înspre care avea să îndrepte nava spre a o salva de iminenta scufundare. Când s-a decis s-o ia, bărbătește, direct prin inima soclului, dând să se apere cu servieta diplomat de un val năprasnic, de un aisberg poate, am intervenit salvator, strigând cu tot entuziasmul studentului de demult care își revede profesorul iubit mai beat decât el: „Dom’ profesor! Ce mai faceți?“. A recepționat mesajul. Nu știa însă din care parte a agitatei mări vine chemarea. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așez în genunchi și trec sub potcap. O-ncepem. Gata.“ Omul dădea să scape de mine, dar nu reușea să mă scoată din pasa mistică. În acel moment a venit și profesorul. Reușise să se strecoare printre talazurile agitate, ocolise aisbergul de pe care veghea triumfal bravul Mihai și se oprise în dreptul meu, urmărind preocupat cum bărbatul acela încerca să se descotorosească de mine. „Dom’ profesor“, am gemut, „ce bine-mi pare. Eu... Taica părinte a apărut... Mai ceva ca-n... Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am rostit, destul de ferm: Stacey. Surprinzător, reacția a fost una instantanee. —Mda? —Aaaa, ce-ar fi să continuăm între timp cu restul de lucruri? Dacă vreți. Puse puiul pe partea de metal a benzii și se întinse după o salată aisberg mare, încruntându-se în vreme ce se desfășura și făcea efortul de a negocia distanța impusă de propriu-i trup. Expresia îi era complet neschimbată, readucerea ei la suprafață din locul în care dispăruse, oricare ar fi fost el, nu o făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
se află sub ordinele mele sau, mai bine zis, care depind de ministerul aflat în sarcina mea, nu exclud ipoteza că cele întâmplate și-ar avea adevăratele sale rădăcini în exterior, că poate ceea ce vedem noi ar fi doar vârful aisbergului unei uriașe conjurații internaționale de destabilizare, probabil de inspirație anarhistă, care, din motive pe care încă le ignorăm, ar fi ales țara noastră ca prim cobai al său, Ciudată idee, spuse ministrul culturii, cel puțin până unde ajung cunoștințele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de ochii lumii - cînd nu au fost de-a dreptul afaceri profitabile, după cum constată și Krastev. Problemele sînt, de fapt, structurale, doar expresia lor este conjunctural rasială. Ce se ascunde deci „după gard”, ce se află dincolo de acest vîrf de aisberg mai mult sau mai puțin mediatizat ? Cîteva elemente sînt atît de recurente, încît putem să ne hazardăm în a face o mică generalizare : 1. „Clanurile” nu există niciodată ca atare, singure, de capul lor. Ele sînt totdeauna parte integrantă a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]