498 matches
-
pod și din subsol până la etajul unu și nu pot amenaja o infirmerie într-un timp atât de scurt, singură. Sunt o grămadă de medicamente de cărat. Cutii întregi, Corvium, dacă nu mă înșel, iar eu nu mă înșel, continuă alarmată. Pricepi problema? Am nevoie de ajutor. Într-adevăr. Avea nevoie de ajutor, de elevi care s-o ajute. Cine? Răspunsul, după cum mi-am dat seama câteva clipe mai târziu, blestemându-mă că nu m-a dus mintea mai devreme, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu toată agitația asta? Am vrut doar să fac subiect de conversație, căci era logic că mai toți se gândeau la o lucrare. Ai uitat de lucrare? Cum poți să uiți de lucrare? Eu de la cine mai copii? întrebă el alarmat. Trăiască rețeaua, flăcăule! spusei eu, citându-l. La fel mi-a spus el după ultima lucrare la filosofie, în care el a copiat pe rupte și eu m-am fâstâcit la răspunsuri. El a luat un 8, notă mare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Îi văzu pe bărbatul în halat alb și pe femeie împingându-l pe Jamie pe un pat și încercând să-l lege. Jamie țipa. Dave simți cum sângele începe să-i clocotească. Mârâi și lovi în uși. Femeia ridică privirea, alarmată. Păru șocată, când îl văzu pe Dave. Îi strigă ceva șoferului. Șoferul începu să conducă în zig-zag. Dave era aruncat în lateral, abia reușind să se țină de mânere. Când mașina îl aruncă încă o dată înapoi, întinse mâna mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gândeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el, alarmată. — Nu ? — Nu. — Aha. Iau o gură de cafea. Dacă stau bine și mă gândesc, are dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ăă, da. Ce... păcat. Înghit În sec. Era o cingătoare atât de frumoasă ! Am fost foarte supărată că am pierdut-o. — Ei, la naiba ! Ochii i se umplu din nou de lacrimi. Am să-ți mai fac una. Nu ! zic alarmată. Nu, Katie, te rog nu. — Dar vreau eu ! Se apleacă și mă Îmbrățișează. De-asta există prietenii ! Mai trec vreo douăzeci de minute până ne terminăm cappuccino-ul și ne Îndreptăm spre birou. Când ne apropiem de blocul Panther mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi geanta jos. Cum poate să fie ! — Așa ! spune Lissy gâfâind și se așază pe călcâie. Fermoarul e Închis. Poți să respiri ? Jemima nu-și clintește nici un mușchi. Lissy și cu mine ne uităm una la alta. — Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să fie bine. Foarte Încet, cu corpul total rigid, Își târșâie picioarele până la geanta Louis Vuitton, aflată pe un scaun. — Și ce faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îmi intră greșit și Încep să tușesc. O, Doamne, acum am Început să Împroșc peste tot cu șampanie. Și am lacrimi În ochi. Și toate celelalte șase persoane din cameră s-au Întors să mă privească. — Ești OK ? spune Jack alarmat. Bea niște apă. Îți place Evian, da ? — Ăă.. da. Mersi. Of, la naiba. Nu-mi prea place să recunosc că s-ar putea ca Jemima să aibă perfectă dreptate. Dar ar fi fost mult mai ușor dacă aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tăvi cu ceai și biscuiți, și nu știu deloc pe care dintre ele s-o ridic Întâi. — Cred că răspunsul la Întrebarea ta este nu, zic În cele din urmă. Nu sunt OK. Nu sunt deloc OK. — O. Pare sincer alarmat. Păi... pot să te ajut cu ceva ? — Tu ai fi OK dacă toate secretele ți-ar fi dezvăluite pe un post național de televiziune de către un om În care ai avut Încredere ? zic cu voce tremurândă. Tu ai fi OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
câine. Ce Dumnezeu, suntem ca surorile ! O, Doamne. Mi-o imaginez brusc pe Jemima scotocind prin coșurile de gunoi ale lui Jack, În costumul ei Gucci. Sau zgâriindu-i mașina cu pila ei de unghii. — Jemima... nu face nimic, spun alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi, mai târziu Îmi vei mulțumi... — Ba nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi promiți că n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunând. Eu am să rămân aici. Mă simt un pic amețită. Jack pare alarmat. — Mi s-a părut mie că ceva nu e În ordine. Hai să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămân. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug, pentru a da mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
putea lua gândul de la Întâmplarea nemaiîntâlnită. Ce-a fost asta? Oare au plecat de tot, se mai Întorc? Din Întrebări și gânduri nu tocmai ușoare Îl trezi Vizanti care Înnebunise de tot; sărea pe două picioare, mârâia reținut și scheuna alarmat, alerga În cerc și prin tot ce putea el face Își anunța stăpânul. Victor a fost tentat să-l pedepsească dar, imediat a realizat că nu l-a mai văzut pe prietenul său În această stare de delir canin de când
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
prelungite. Poate Îl așteptam pentru că pe el nu-l văzusem, nu-l auzisem șușotind, cap În cap cu mama, seară de seară, calculându-și banii Împrumutați, dați, luați. Lui nu-i zărisem În ochi panica din zilele când se Întorcea alarmat: — ...M-au chemat la director să-mi spună... — ...M-au chemat la muncă duminică... — ...M-au chemat la muncă și salarii... — ...M-au chemat deoparte să Îmi spună ce se spune despre mine! Mi-au spus că se așteaptă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care ne-am confruntat În ultima săptămână. Luna august a Început să fie cu adevărat un cuptor Încins. Ce-i asta? Doamne, ce pustiu! Eu nu rămân aici! Pot sta foarte bine și În bălării, la mama acasă. Eram dezamăgită, alarmată și pornită pe harță. Ai puțină răbdare. Mănăstirea se află dincolo de aceste ziduri. Hai să vedem despre ce este vorba și apoi ai să tragi concluzii. Întrând În cetate, În fața noastră, se Întindea o alee cu trandafiri de toate culorile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
privește absent, în primul rând pentru că i se pare greu să fie atent la ea, din moment ce pare să aibă două, dacă nu chiar trei capete, și în al doilea rând pentru că nu mai recunoaște. Privirea lui absentă devine un pic alarmată, pentru că e evident că ea pare să-l știe chiar foarte bine. ― Dragule! exclamă Sophie, luându-i fața în mâini și lipindu-i pe buze un sărut mare și umed. Îmi pare atât de rău că am întârziat. Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prinse de bilet, întrebându-mă despre ce vorba. ― Isuse! Mâna începe să-mi tremure, și atunci trebuie să mi-o duc la inimă, ca s-o fac să nu mai bată așa tare. ― Ce e? Brad se uită la mine alarmat. ― Nimic, nimic. Brad vine spre mine și se uită la ce scrie pe pagini. ― Cine e Ben Williams? întreabă el. ― Cineva cu care am lucrat, îi spun eu simplu. Dar nu-mi pot lua ochii de la pagini, scrutez toate pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lucrat, îi spun eu simplu. Dar nu-mi pot lua ochii de la pagini, scrutez toate pozele, citesc titlurile, mă întorc la poze. E Ben, dragul meu Ben. O, Doamne, n-ar trebui să mă simt așa. Mă uit la Brad alarmată, dar el stă cu spatele la mine, nu-mi vede expresia feței. Așa că stau acolo și încep să citesc, și inima îmi bate cu putere când îl văd pe bărbatul pe care am crezut că l-am uitat - sau măcar l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima chiar ar fi putut să-l sune, și totuși n-a făcut-o, așa că poate că ar trebui să uite de asta, pur și simplu. ― O, nu, spune Richard, uitându-se fix la Ben. ― Care e problema? întreabă Ben alarmat. ― Doar nu ești...? N-ai cum să fii...? ― Cum să fiu? ― Ești îndrăgostit de ea, până peste cap, nu? ― Sigur că nu. Ben scutură din cap. ― Ba ești. Recunosc semnele. ― Nu sunt, spune Ben. Nici vorbă, și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
i-a aruncat o privire amenințătoare, după care a spus: Doctorul va veni imediat. Nu e prea târziu, nu-i așa? a întrebat tata. Pentru Rachel. încă mai poate fi ajutată, nu-i așa? Efervescenta s-a uitat la el alarmată. Nu eu sunt cea care decide, a răspuns ea pe nerăsuflate. Doctorul Billings va face evaluarea. Numai el este calificat să... îngrozită, i-am tras tatei un cot. De ce o întreba pe copila aia dacă mai pot fi salvată? Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am tras pătura îaspră, îmbibată cu un miros ciudat) peste cap, prefăcându-mă că am adormit, Chaquie tot n-a tăcut. Am încercat s-o ignor și să simulez un somn profund, cu o respirație regulată, dar ea a sărit alarmată: —Rachel, Rachel, ai adormit? Apoi, cum nu răspundeam, m-a zgâlțâit de umăr țipând: —Rachel! DORMI? A fost îngrozitor. Aproape că îmi venea să plâng de oboseală și frustrare. Mă simțeam ca o foiță subțire de sticlă gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai aproape de al meu. Am tresărit din cauza mișcării aceleia rapide, dar și din cauza sentimentului de frică amestecată cu vinovăție. Chris era atât de aproape încât una dintre pulpele lui ajunsese între picioarele mele. Practic, sub fusta mea, am observat eu alarmată. Ce naiba făcea? I-am urmărit mișcările cu teamă, în timp ce el și-a apropiat mâna de fața mea, iar degetele sale răsfirate mi-au cuprins bărbia. Voia să mă lovească? Pentru câteva secunde care s-au întins pe câteva ore, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
transparentă. Ceea ce era foarte bine. Foarte bine dacă-ți plac coapsele transpirate lipite de vinil. Asta până când a venit momentul să mă ridic ca să merg la toaletă. Fiindcă n-am fost în stare. — Nu pot să mă ridic, am anunțat alarmată. Am rămas lipită de nenorocita asta de canapea. —Ei, n-ai rămas deloc lipită, m-a asigurat Brigit. împinge-te înainte și gata, te-ai ridicat! Dar nu reușeam să prind cu mâinile plasticul ăla transpirat. Iar pulpele mi-erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rost să mă întrebați pe mine“, dar ceea ce-a ieșit a fost: —Ăi, n-ai în ost s-înteb i ine. Evident, dacă ajungi la Cloisters, atunci știi cu siguranță că ești. Măseaua asta e pe cale să-și dea duhul. Alarmată, am încercat să mă ridic în fund, dar doctorul nu mi-a sesizat îngrijorarea. — Nu e că beau în fiecare zi, a zis el. Dacă facem o obturare de canal, s-ar putea să reușim să o salvăm. Și vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
alinat durerile. Cel puțin pe moment, îl doream așa de tare pe Chris încât toate amintirile neplăcute legate de Luke erau blocate. îmi doream ca el să mă sărute. Dorința mă amețise. Aproape înnebunisem de disperare. Ce n-aș da... Alarmată, mi-am dat seama că eram aproape de clădirea principală. Deja? Lumina care se revărsa prin ferestre era aproape de noi, așa că ne puteam vedea destul de bine printre umbre. Ia uite! a zis Chris întorcându-se către mine. Fața lui era așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
îi venise ideea. A urmat o tăcere uluită, după care toată lumea a explodat pur și simplu asaltând-o cu o mulțime de întrebări. O să fiu și eu în carte? a întrebat incitat John Joe. —Dar eu? a sărit și Chaquie alarmată. N-o să-mi folosești numele adevărat, nu-i așa? — Și nici pe-al meu, a zis și Neil îngrijorat. —Eu o să fiu eroul, așa-i? s-a băgat și Mike plin de încredere. Eu o să fiu cel care se alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e stilul meu să-mi ies din sărite. Detestam ce-mi făcea, felul în care mă transforma comportamentul ei. Tot timpul eram plină de resentimente. Sau enervată. Eu nu sunt așa. în mod normal sunt o persoană sociabilă... Am descoperit, alarmată, că pentru câteva minute îmi dădusem voie să simt compasiune pentru Brigit. Pentru scurt timp, uitasem că eu eram personajul negativ din povestea plină de suferință a lui Brigit. Apoi mi-am adus aminte ce se întâmpla. Brigit nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]