737 matches
-
vrea să am ochii negri. Și fluieră, clătinîndu-și ușor corpul după mersul hurducăit al căruței. Țiganii murmură un cîntec de leagăn. Nimeni nu doarme, nimeni nu e treaz. Cheful s-a terminat. Sau abia începe. Osteneală, dulce lene... în aburii albăstrui ai dimineții, cineva ne învăluie în ceață. Împrăștie vălătuci de nori alburii dintr-o tingire chiar în spatele nostru. „Căruța iese acum. Merge drept, așa, așa, iese...” Lîngă mine, în căruță, Pampon. Victor Rebengiuc. Vocea lui Lucian răsună într-un megafon
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
caracterul matein, încifrat al tematicii. Cred că senzația care cucerește, la lectură, este cea a unei curgeri-derive, date de materialitatea legănătoare, muzicală, a scriiturii. Citatul care urmează este o invitație la îmbarcarea într-o călătorie levantină a simțurilor: „Fumul e albăstrui, gustul amărui, peste ele se lasă un nor ușor care se schimbă întruna, căci în odăița plutitoare de lemn s-au amestecat toate mirosurile, și nu doar cele ale acestei călătorii, ci și acelea ale legănărilor dinainte, toate s-au
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]
-
mai aduna În ea În continuare miliarde de ani. (departe se aud clopotele unei biserici scufundate În pământ) Ce mister are În ea ființa aceasta? Când taie dalta În piatră, ea timp concentrat, esențializat, taie, timpul devenit ca sticla, limpede, albăstrui. Știrbește gura daltei și se face cioburi, dacă nu știi să te apropii de el. (tace un moment) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (furat de gânduri) Mda... Dacă nu, mi-aș dori să fiu poet, căci materialul cu care aș lucra nu este
Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
șlagăr entuziast cântat în cor: ,Plouă, plouă./ Ei și ce ne pasă nouă?/ C-avem haine impregnate/ c-un produs de calitate:/ IM-PREG-NOL". Ba numitul Impregnol se răsfăța și pe câteva clădiri centrale din oraș, în litere de o șchioapă, albăstrui, meșterite din ditamai tuburile cu neon. Sau fi-vom noi oare denumiți ,prima generație a plasticului"? De ce nu, din moment ce pe la sfârșitul anilor '50 și începutul deceniului următor, produsele tradiționale din lemn, textile și metal au început a fi dublate, apoi
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă butonare și ochiul de cristal așterne un munte plin cu zăpadă peste cearșafuri și mingi, castel mici de nisip sub șolzi albăstrui "ca calmă și cioplita-i moartea" gata, doar ai clipit, si e iarnă umbră șterge cearcănele bucuriei pe-obrajii încinși mai poți zgâria magice semne că pe-o bucată de gheață de râsul meu stai gata să te-ntuneci Un
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
ochi cu luminițele din ochii maicii tale, în mână cu valiza aceea legată cu cureaua tatălui cum veneai spre noi. Învierea bucuriei Doamne, Tu care Te îmbraci în frumos, în liliacul din fereastră, în albul rochiei de mireasă, în cântecul albăstrui al mierlei spre seară, în blândul ochi al mielului, în zâmbetul pruncului, Doamne, Tu care Te îmbraci în milă, în mâna mamei pe fruntea copilului, în ochii tatei înrourați cu lacrimi în cuvintele Psaltirii, în vâsla ucenicilor, în mătăniile sihastrului
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
în mușuroi, silențioase, robace, amestecate de-a valma cu melcii bătrîni, cu rîmele portocalii, cu șerpii, cu cîrtițele neprihănite și cu duhurile necurate. se deplasau spre țeluri dulci, definite de ouăle albe, cărate, datorită instinctelor țepene, spre protectori joviali. Iarba albăstruie unduia semeață, amețitoare, ușor amenințătoare, fiecare fir avea la oblînc cîte un bob strălucitor de rouă matinală, neexplodată, neevaporată încă, irizînd curcubeie vaste. de se crucea și Cărtărescu. Pînzele de painjeni organizaseră fatale capcane tremurătoare, împletite lax, în noduri înduioșate
A fost deocamdată ca niciodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12231_a_13556]
-
frunza ori soarele ori clipa de față-n alte clipe pînă la amețeală. Cercul Cercul cel iubitor n-are brațe cum te-ar putea îmbrățișa fiind îmbrățișarea însăși? Cotidiană Minerii treceau mărșăluind unii prin alții capiteluri sfărîmate pluteau în lichidul albăstrui din pahar la colț de stradă crinii adoptau atitudini civice potoliți-vă potoliți-vă se adresau atît de convingător umbrele obiectelor ce le-au produs. Inspirație De unde să pleci și încotro s-o apuci alături de cîntecul tău de doi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
cald, aducănd dinspre ăntinderile de la marginea orașului, mirosul ierbii și al pămăntului reavăn. Din turnul bisericii, Gheran ăi făcu semn cu măna domnișoarei Ana... De acolo, de sus, de unde se afla el, se vedea asfaltul ud - ăn timpul nopții plouase - albăstrui, lucind ciudat ăn lumina tulbure dinaintea răsăritului. Fericit și plin de ăncredere, Gheran ăncepu să meargă pe sărmă...(s.n.) De ce? Acum, recitind, mă găndesc că ar fi trebuit să se oprească aici. Prăbușirea, se subănțelege, e așteptată, nu mai era
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
din două lovituri cu dosul teslei intra tot cuiul nu-l mai scotea nici dumnezeu îl știi pe tîmplar ei a îmbătrînit de nu-l mai cunoști abia se mai tîrăște pînă la cîrciuma lui vasile abia mai ridică paharul albăstrui cu fundul gros pînă bea cinzeci trece ora și aprinsul unei țigări durează pînă mîine îl știi pe gropar știi cum săpa ca un excavator ce gropi făcea late adînci abia îl mai vedeai din ele dădea de apă plutea
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
în bancă, în acțiuni și în contabilitatea de pe filele registrelor. Pe o ușă cu geam scria: General Manager: John Maura Urmau alte uși cu geam, numerotate, purtînd numele unui întreg stat-major, apoi o încăpere imensă cu birouri metalice, cu lămpi albăstrui, unde lucrau vreo o sută de angajați și angajate. Cineva îl întrebă ce dorea. - Nimic, răspunse liniștit, scuturîndu-și pipa de tocul pantofului și făcînd cale-ntoarsă. Așa, ca să vadă și el! Oare locotenentul Lewis ar fi înțeles asta? Și acum mergea
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
de la Passy sau Auteuil. Doar machiajul excesiv, stîngaci al bătrînei conferea încăperii ceva echivoc. Fața ei, acoperită de un strat de cremă și de pudră, era albicioasă ca luna, rujul de pe buze avea culoarea sîngelui, iar genele erau lungi și albăstrui ca de păpușă. - M-am gîndit la dumneavoastră și la vechii mei colegi, J and J. - În legătură cu ei aș vrea să vă pun o întrebare. - Știți... Sînt aproape sigură... Vă amintiți că m-ați întrebat care dintre cei doi era
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
mai bătrîn decît ei cu zece-cincisprezece ani.) Iar între timp Ciubik polemiza cu înverșunare. Ciubik e de-al nostru. Ca întotdeauna. Turnătorul erudit dădea energic din mîini, descriindu-ne periferia Parisului, ultimele zile ale lui Nicolas de Staël. Prin fumegarea albăstruie, prin fum și prin cearta vocilor vanitoase, nu puteam să nu apreciez nesecata lui forță vorbăreață. Dar și ceilalți vorbeau. Ședeau pe scaune. Pe taburete. Pe dușumea. Parisul... Expozițiile americane... Buldozeriștii... Șelkov... Șemiakin... O sută de mii... Două sute de mii
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Dan s-a gândit mult în noaptea aceea, când curgeau amperii în el, dacă să mai trăiască sau nu. Ar fi putut să se ridice dintre elemenții săpați în trupul lui gol și să se îmbrace, ascunzând astfel ceața electrică, albăstruie, care i-ar fi dublat fiecare centimetru de piele. Avea niște ochelari negri, cu ramă subțire și lentile mici, ar fi putut să-și ascundă cu ei strălucirea insuportabilă a ochilor. O pereche de mănuși negre i-ar fi putut
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
ar mai fi avut putere să și le smulgă din noroi. Sub ploaia măruntă care topea orice contur, noul drum dura aproape o săptămână. Nu se puteau număra morții, căci, pe acest drum cețos unde nimeni nu vedea decât aburii albăstrui ai propriei respirații, celor care cădeau, carnea, înmuiată de ploaie, le era la fel de moale și de lipicioasă ca și lutul argilos. Erau călcați în picioare de către cei din spate și carnea lor era amestecată, ca într-un aluat negru, și
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
în "estetica urâtului", în practicarea căreia dovedește rafinament. Secondându-l, la un moment dat, pe un pictor care lucrează în aer liber, cocoșatul descoperă în mapa acestuia desene care reprezintă: "șopârle cu două capete și limbile bifurcate, șuierând pale de foc albăstrui care macină carnea unor trupuri omenești fără s-o ardă, pitici cu capete cât corpul și o gaură ca un ochi fără fund în mijlocul frunții, scorpioni băloși strecurându-se printre scârnăviile unor broaște cu spinările pleznind de umflături de puroi
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
a-l fi deținut asupra confruntării cu cumplitul lor trecut în timpul celui de-al Treilea Reich. Dacă Littell însuși subscrie la această explicație, rămîne o chestiune învăluită în mister. Scriitorul a preferat să zîmbească sibilinic, să se învăluie în fumul albăstrui al unor țigarete fine, să se concentreze mai degrabă asupra literarității romanului său decît asupra conținutului și să refuze ante-festum și post-festum, interviurile. Dacă dimensiunile receptării se vor menține la aceleași cote numerice ca pînă acum, peste puțină vreme dosarul
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
Totuși, prima impresie a autorului nu a fost favorabilă. Gara din Iosefin era o clădire sărăcăcioasă, joasă; de acolo, cu „trenul tras de cai”, autorul a ajuns la porțile cetății, iar la o cârciumioară i s-a servit un lichid albăstrui pe post de „apă potabilă”. Casele erau joase, erau multe locuri libere, străzile erau pietruite, dar greu de circulat, podurile din lemn peste Bega erau jalnice. Momentul decisiv pentru viitoarea dezvoltare urbanistică avea să fie anul 1892 când, în urma negocierilor
Agenda2004-6-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282029_a_283358]
-
tăios, destul de ascuțit. De exemplu, un ciob de sticlă, gâtul unei sticle sau o piatră ascuțită. Caisă sau cioc de porumbel Eu cred �n plăcerea corpului, �n senzualitatea și singurătatea lui. Corpul se naște perfect, �nfășurat �n grăsimea foetusului ghemuit, albăstrui până când prima respirație aduce oxigen �n corpul copilului, �n timp ce pulsația cordonului ombilical se micșorează și până la urmă cordonul se strânge atrofiindu-se și este retezat. Cu o privire asupra sexului infirmiera constată dacă e o fată sau un
Eva STRÖM by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/7028_a_8353]
-
dascălul, aveau ochii la fel, albaștri; dar un albastru ceva mai deschis decât al restului de lipoveni. Pentru că e normal să fii ce vezi, stând mereu lângă ape, care arată ca cerul senin. Ești, adică, ce vezi. Apa curată fiind albăstruie se prinde de om. Sau omul se prinde de ea, ar fi putut zice veterinarul, care nu avea multă carte, dar care le vedea, - el având ochiul negru, negru... Măcar dacă Dumnezeul vostru (așa spusese, ca și cum al lor nu ar
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
nevastă de tânărul englez, un blond finuț, având în grijă hotelul de turiști, modern, cocoțat pe niște stâlpi negri de bazalt cu aerul unei confortabile locuințe lacustre. Lacuri și aici, ca în toată Finlanda. O puzderie, peste tot. Apă limpede, albăstruie, rece ca gheața, în adâncul căreia înoată pești capabili să reziste la temperaturile cele mai joase și care - se spune, peștii în persoană, adică - luptară și ei împotriva invadatorilor sovietici în 1939... O mână de ostași pe schiuri, camuflați în
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
producție un materialism biologic. Analogiile familiar-organice dezumflă solemnitatea: „Noi? Plini de însemnătate, cu destinul acestei lumi prins între maxilare precum zăbalele la cai. O mică dragoste.(...) Soarele crește, se umflă. Face explozie pe cer și acoperă parcurile cu o smîntînă albăstruie ce fulgeră mocnind" (Pofta istoriei). Refractar la transcendență, autorul montează un vizionarism semeț și totodată ironic, ca o compensație formală care nu evită scepticismul ricanant, parodia paradiziacă. O filosofie cinică se contrage uneori în formule sentențioase: „Dar noi? In viermuirea
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
teamă prefăcută - însuși partidul! După ce-și petrecu musafirul acela atît de neobișnuit, Praxiteea se întoarse în salon în care se mai aflau doi-trei oaspeți, în frunte cu Brummer. Zîmbea întinerită, luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi dădea un aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă păstrîndu-și și la bătrînețe farmecul deobicei durabil numai la femeile de spirit. Un tablou
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
anumitor chipuri, pe care roua lacrimilor mari ce se nasc cu ușurință subliniază și accentuează nuanțele sentimentelor, răpindu-le orice urmă a trecerii lor. Barbara avea patruzeci și trei de ani, dar năsucul ei fin cizelat avea șaisprezece, iar gropițele albăstrui din jurul gurii nu arătau mai mult de doisprezece. Era oare Barbara frumoasă? Dădea exact impresia opusă: aveai sentimentul că fusese frumoasă pînă mai ieri. Iar asta era perfect adevărat. Urîtă în copilărie, acceptabilă la vremea măritișului, frumoasă ieri, încîntătoare astăzi
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Poporului”, în 12 octombrie 1929: „Dl Dr. Ioan Giurgiu a depus în numele a doi ingineri din Satu Mare o senzațională invenție la ministerul de război. Invenția constă dintr-un aparat aplicat asupra avionului spre a-l face invizibil. Aparatul produce neguri albăstrui. Există încă aparate similare, ele nu produc însă ceață, ci nori sau nori asemănători negurei.
Agenda2005-29-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283964_a_285293]