77,170 matches
-
noi”. Concluzie dezarmată: „Într-o zi vom fi iarăși noi, / sau poate că nu. / Cine știe? / Tu știi?”. Poezie poezie „și atât”... MARIETA DĂNĂILĂ ROȘU. Vers liber. Creație de inspirație religioasă, în concretizare idilică („Plopul a început / să ningă. Fulgii albi și ușori / zboară până la nori / Să mângâie / tâmple de heruvimi / și serafimi, / care veghează / și se roagă în cer / Dumnezeului Cel Sfânt, / ca noi să-L preaslăvim / pe pământ”) sau aforistică („Șoaptele iubirii / bat la ușa Tăcerii, / Tăcerea strigă / la
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Ceea ce pare ludic, este, de fapt, foarte serios. „Îngerii n-au aripi, ei au inimi, / cu nas roz de acadea / din floare scuturată, / care zboară pretutindeni / acolo unde un om îi cheamă. // Acolo unde cad odată / o mie de flori albe, /pe rana ca pieptul / cresc lacrimi ochioase / ca inima unui îndrăgostit. // O voce burtoasă ca spațiul / mă animă pe creștet / și-mi spune: «să cazi / spre țâța vacii în genunchi / să te ridici, să cazi spre înălțare»”. Un poet cu
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/radu_botis_1476973923.html [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
căzuți în ploaia lupilor când cuțitul atinge carnea de miel cu liniștea mâinii strânge lobii inimii din sterpe fântani tu vânt al tăcerii până la ziuă să nu rămână nimic dar nimic să nu rămână din genunchii care au înroșit fluturele alb Referință Bibliografică: Scrisoare către vânt / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 742, Anul III, 11 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Adrian Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SCRISOARE CĂTRE VÂNT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Scrisoare_catre_vant_george_adrian_popescu_1357971155.html [Corola-blog/BlogPost/351944_a_353273]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ARLECHIN Autor: Mia Popa Publicat în: Ediția nr. 1385 din 16 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului ARLECHIN Arlechinul de ieri istovit de puteri ilar,vrea să-ți mai spună alba mea soră,Lună n-ai să fii tu nebună n-ai iubi pământeni, inutile dureri, rictus de arlechin inundă un suspin... Nu fi soră,nebună, nu iubi,dalbă Lună. 14 octombrie,2014 Referință Bibliografică: ARLECHIN / Mia Popa : Confluențe Literare, ISSN
ARLECHIN de MIA POPA în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mia_popa_1413475667.html [Corola-blog/BlogPost/349735_a_351064]
-
lucru, știa prea bine că niciodată memoria cuiva care trebuie să primească bani, nu-i juca feste. Îl observa pe Alex, care părea să aibă între treizeci și treizecișicinci de ani. Era îmbrăcat într-un costum negru de stofă, cămașă albă și cravată neagră de piele. Avea tenul măsliniu, o fizionomie plăcută, compusă din doi ochi verzi, cu sprâncene și gene negre, un nas drept și o dantură frumoasă care strălucea, datorită zâmbetului larg și luminos. Părul negru și cârlionțat, lung
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1476553748.html [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
80. Din peste 200 de studenți. De treceai de prof. univ. Dimitriu, la LRC, sau Raveica la Filosofie, erai, aproape, sigur că ajungi și la examenul de licență. N-am să uit cât voi trăi analiza la „O pisică trece albă gardul” sau „Monada lui Leibnitz”. Ei, acele vremuri, au zburat! Au năvălit altele, la fel de interesante. Peste doar câțiva ani și dau peste Papini cu al său GOG, roman al secolului XX. Cu celebrul motto „Satana va ieși din temnița lui
TABLETA DE WEEKEND (47): CAPODOPERELE BELETRISTICEI MONDIALE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_tableta_de_sergiu_gabureac_1377986137.html [Corola-blog/BlogPost/364933_a_366262]
-
încep să cadă Mă strâng în brațe zidurile reci Ochi mei nu pot să vadă Umbre pierdute pe poteci Aș vrea timpul să-l dau înapoi Să împletim visele-n salbe Ascultând povești la gura sobei În nopțile negre și albe Vă caut cu sufletul flămând Prin odăi prăfuite, prin grădină Aș vrea să tac, dar tac și plâng Cu voi rătăcesc.... in lume straină Valentina Geambașu 04.02.2016, Foto internet Referință Bibliografică: AMINTIRI / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AMINTIRI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1454955437.html [Corola-blog/BlogPost/384004_a_385333]
-
Toate Articolele Autorului Dăruiește-mi dansul din seara aceasta, am venit special pe insula enigmelor dintr-un calendar prăfuit, cineva mă învățase să număr secundele sortite să jertfească sonetul reveriilor. Am îmbrăcat rochia holdelor de vânt, din loc în loc, trandafiri albi în avalanșe discrete, cascade răsturnate în flăcări și psalmi odihniți în hrana izvoarelor. Dacă voi găsi ușa transparentă deschisă prin ochii tăi, voi ști că nimeni nu mi-a furat dansul promis, cu siguranță se va așterne un curcubeu de
DANSUL PROMIS de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dansul_promis_gina_zaharia_1327783926.html [Corola-blog/BlogPost/360653_a_361982]
-
o sufocăm între atâtea tentații cotidiene"... În atelierul unde „singurătatea umple/ căușul palmei/ cu rămășițele șoaptelor” poeta șlefuiește cuvinte din roca dură a imaginarului - fiind într-o continuă căutare a nuanțelor și formelor poetice: „Ieri/ ne plângeam/ de prea mult alb/ Azi/ frunzele arse/ de lacrimi/ sărută pământul/ pe unde a trecut/ ca un vis/ umbra ta/ zilele ascund/ la pieptul rănit/ cununa de spini/ a mai trecut o noapte/ de atâta alb/ îngerii urcă la cer” (îngerii urcă la cer
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
Răspund singurătății:/ - Ești singura jertfă în oglindă,/ cum ar fi/ să-ți smulgi pomii din rădăcină,/ să-ți sădești ecoul urmelor de la malul mării,/ să strigi:/ - Mă iubește lumina!/ Înainte să-i răspund inimii,/ îi așez sub picioare un preș alb/ - Inimă,/ Ai intrat de mii de ori pe porțile cerului,/ ai înghețat de mii de ori în aburul vierii,/ nu-ți lăsa visul/ să zboare necontrolat,/ pune-i cununa de frunze în timpul meu!/ Mă-nverzesc lângă tine ... ” (Răspunsuri). Găsim în
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
în palmă virtuți de rouă cad/...” (Salsa - cerul inimii). Cuvintele își împlinesc chemarea, versurile țâșnind asemenea unor izvoare bogate în sugestii. Lirismul ia naștere din gânduri primordiale, curate, rafinate, metaforele oglindind lucrul migălos al poetei. Căutarea divinității implică frământare „ore albe”de așteptare, iluzii și frământări: „merg desculță până la colțul casei/ privind cu jind drumul care urcă șerpuind ... ” În fiecare gând, în fiecare vers se conturează nevoia acerbă de lumină și sublim: „nu mai simt greutatea amurgului/ lumina îmi pune aripi
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
strălucire/ te recunosc!” (te recunosc!). Poeta apelează adesea la memorie, la trecutul plin de amintiri și oameni dragi (bunica...) „Sunt paranoică oare/ că pe bunica o așez mereu în vârful ei?/ Ce să fac dacă ea are cel mai mult alb!/ Deschid ochii larg să-i văd chipul,/ respiră...” (Vârful peniței), încercând astfel să nu lase loc „vidului existențial” să pună stăpânire pe clipa prezentă - „drumul ei mă va ademeni în somn / într-un jar nou născut/ luminii/ îi aștern la
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
să-i văd chipul,/ respiră...” (Vârful peniței), încercând astfel să nu lase loc „vidului existențial” să pună stăpânire pe clipa prezentă - „drumul ei mă va ademeni în somn / într-un jar nou născut/ luminii/ îi aștern la picioare un preș alb/ îi pun nume de fruct/ peste care așez suspinul/ ... ” (Stai, stai lângă mine). Fantezia atinge culmi înalte de manifestare. Suspinul după iubirile ce și-au pierdut candoarea și frumusețea este silențios, abia auzit: „te văd parte din zori,/ stele-mi
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
minunat dar care te poartă într-o lume miraculoasă. În „vârful peniței flămânde” rămâne credința, că odată cu risipirea nopții, primii zori vor fi martorii renașterii ființei: „umbra nopții/ șuieră descătușată/ strânge/ ultimele zvâcniri/ pentru aduceri aminte/ sub mantia ei/ aerul alb/ prevestește/ încolțirea ierbii/ ... ” (Vae soli). Coloana de sprijin a întregului volum este timpul, „ochiul” impasibil care nu tresare la suferința și dispariția omului. Senzațiile de rostogolire și destrămare întrețin și accentuează stările de teamă și tristețe. Melancolia pală nu duce
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
învățăm până acum că vine o vreme în viața fiecăruia dintre noi când începe numărătoarea inversă, și-atunci să vedem pe unde ne scoatem cămașă! Dar nu fac nimic și uite că m-a găsit dimineața asta ascunsădupă vreun vis alb, după secunde indecise, după nopți nedormite, după regrete și resemnare. Cel mai las om este cel care simte, care vrea, care visează, care își imaginează iubirea, dar îi este frică. Frică de a vorbi. Ce om ar avea sufletul neted
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mariana_dumitrescu_1398278826.html [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
Acasa > Stihuri > Semne > IARNĂ... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Iarnă... Se-așterne liniștea ningând, Cu fulgi mari din gând căzând, Sufletul meu îmbrăcând, Cu strai alb, lin fluturând. Pasul mi se-afundă blând În zăpezile dormind, Calea vieții desenând Cu argintul strălucind. Viscol de-oi simți suflând, Urma vieții-mi astupând, Și cărarea-mi rătăcind, Oi umbla steaua-mi privind. De-oi simți carnea-nghețând, Cu secunda
IARNĂ... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1423171780.html [Corola-blog/BlogPost/374596_a_375925]
-
albăstrii să faci pâraie și decorează ierbile cu fluturi aleile să geamă sub săruturi și diamant strecoară-n stropi de ploaie spre răsărit când veghea se întoarce pe bolta largă curcubeu presară din roua zilei care te-nconjoară sau norii albi plutind pe cer ca arce *** Referință Bibliografică: pictează-ți visul ! / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2105, Anul VI, 05 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PICTEAZĂ-ŢI VISUL ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1475646481.html [Corola-blog/BlogPost/384353_a_385682]
-
vastă experiență, vechi membru de partid, bla, bla, bla!” Ei, aș! O superbă sabină, tehnocrată 100%, ofertă de nerefuzat, va conduce, se pare, pentru un semestru guvernul României! După aceea, el grande comandante, spălat de Parlament, va încăleca pe calul alb și bice la Palatul Victoria! Deși, dacă troica PSD-ALDE-UDMR se va lua de Justiție& DNA, va fi mare deranj! Prin piețele patriei! Nominalizarea lui Se(r)vill a lăsat întreaga oaste pesedistă cu gura căscată! Ponta, însuși, de etnie incertă
TABLETA DE WEEKEND (180): SURPRIZE SURPRIZE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1483058707.html [Corola-blog/BlogPost/368701_a_370030]
-
MEA, ÎNVĂȚĂTOARE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 299 din 26 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ea trece simplă prin mulțime. Nimeni nu știe cine-i ea, Doar puștiul strigă deodată: -Te uită, mamă, doamna mea! Aceleși haine, fire albe, Dar cât de dulce-i vraja sa Puștiul întrebă cu ardoare: -Nu că-i frumoasă doamna mea? Este cuprinsă de lumină, Lumină lasă-n urma sa. Cu o sfială-n glas iar puștiul: -Ce bună este doamna mea! * Și peste
DOAMNA MEA, ÎNVĂŢĂTOARE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Doamna_mea_invatatoare.html [Corola-blog/BlogPost/356785_a_358114]
-
plin cu tei. Un vânt poznaș trecea hai-hui, Prin parc aiurea rătăcit, Era pe-aici, acuma nu-i, Pesemne beat, a adormit. Vezi ? Pe lac plutesc mirate Lebede , o mică ceață, Privesc luna, nu departe, A căzut în apă beata. Albe semne de-ntrebare Plutesc demne și cochete, Dar se-ntreaba : - Așa e oare, Sau cumva noi suntem bețe ? Iata-aici doi tineri care Culcați sub cerul înstelat, Nu simt că-i seară și răcoare, Pesemne teiul i-a-mbatat. Mie ce mi
PARCUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/emil_susnea_1421653122.html [Corola-blog/BlogPost/377062_a_378391]
-
se-ntreaba : - Așa e oare, Sau cumva noi suntem bețe ? Iata-aici doi tineri care Culcați sub cerul înstelat, Nu simt că-i seară și răcoare, Pesemne teiul i-a-mbatat. Mie ce mi se întâmplă? De o viață împreună, Paru-i alb nu doar la tâmpla Și ce strâns te țin de mână ! Te văd astăzi tot frumoasă Și pentru anii ce-au trecut, Pentru copii, nepoți și casa, Nevasta vreau să te sărut. Ce-ți pasă că suntem bătrâni, Ca cineva
PARCUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/emil_susnea_1421653122.html [Corola-blog/BlogPost/377062_a_378391]
-
CU LACRIMI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Când ninge, mi-e dor, Și doru mi-e prins între lacrimi Ninsoare cu lacrimi, ce dor, Ninsoare de patimi. Când totul e alb, mi-e sufletul trist, De parcă ar cere noi definiții Ale metaforei: „Eu exist!” Prin visul speriat de premoniții. Când soarele, prea timid, strălucește, Mi-e gândul pustiu de trăiri, Și inima-mi parcă jelește După neînceputele-amintiri. Când noaptea e-aproape
NINSOARE CU LACRIMI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1484334739.html [Corola-blog/BlogPost/382769_a_384098]
-
tresar. Iar valul ce mă bate-acum în coastă Mi-aduce-aminte că oceanul n-a murit, Pierdută-i veșnic tinerețea noastră, Precum epava ce la țărmuri a pierit. Dar din adâncuri, scufundatul far Va lumina din nou, abisuri străbătând Voi amintiri... fregate albe, iar Veți trece lin din aripe bătând. Referință Bibliografică: Portret cu aromă veche / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PORTRET CU AROMĂ VECHE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Portret_cu_aroma_veche.html [Corola-blog/BlogPost/364520_a_365849]
-
sau poate numai rostite. Ne-a povestit, apoi, de cântăreți mari de-odinioară, pe care-i mai apucase în tinerețe sau poate numai în copilărie. De Teacăle, de Timotei, de Oaia. Îi zicea „Oaia” pentru că avea un păr mare și alb ca o mioară bălană. Dar îl chema Toader Robotin. Era voinic și-adesea, venea sara târziu de-a lungul satului, cântând cu glas de tunet: „Ăsta-i Gruia lu’ Novac/ Cu mustéță ca de rac/ De le-nnoadă după cap
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_despre_tudor_jarda.html [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
așteptare m-ai sărutat mușcat acoperindu-mi țipătul surprins cu o altă petală desprinsă din floarea care se odihnea mirată în palma ta vin inserări de vise și lumi ultima noastră primăvară s-a sinucis cu gingășie înroșindu-și florile albe în cireșe te aștept Evă tăcută și caldă pe marginea unei veri de păcat și ispită să-ți scutur pe trup copacii grei de flori și miresme primăverile nu se mai întorc deși ai impresia că totul se repetă iar
(NU ŞTIU DE CE SUNT TRISTĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_nu_stiu_de_ce_sunt_trista_nuta_istrate_gangan_1349132196.html [Corola-blog/BlogPost/359027_a_360356]