596 matches
-
apoi îl îngrozi. își acoperi ochii. Picioarele îi atinseră imediat pămîntul. își sprijini stomacul de balustrul unui pod și cuprinse în brațe un parapet. îi era rău. Fluviul devenise un pîrîiaș printre limbi de pămînt noroios. Un nor subțire de albatroși țipa deasupra unei mortăciuni, sub podul suspendat, spre răsărit. în tălpi simți un murmur subteran care începu ca o vibrație și deveni un zdrăngănit în urechi, năvălind în orizont ca trăznetul unui gong. își ridică fruntea și văzu depozitele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atunci cînd s-a rugat la Dumnezeu ca Marjory să fie ucisă este un plagdif al acelei „primăveri a iubirii“ pe care Bătrînul Marinar a simțit-o pentru șerpii de apă care l-au eliberat de Coșmarul Morții-în-Viață datorită uciderii albatrosului. CONRAD, JOSEPH Cap. 41, par. 6. Discursul lui Kodac cuprinde un Plagin dispersat de nume și substantive din romanul Nostromo. DISNEY, WALT în Cartea 3, transformarea brațului lui Lanark și a oamenilor în dragoni este un Plagdif al transformării nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tipul freamătă teii răcoroși, am pleoapele grele, dacă aspidistra ar vrea, iată, Îți dăruiesc viața etc. Iată niște rezultate“. Număr nopțile, sună sistrul... Moarte, victoria ta Moarte, victoria ta... Dac-aspidistra ar vrea... Din inima zorilor (ah, inimă) tu albatros sinistru (dac-aspidistra ar vrea...) Moarte, victoria ta. Freamătă teii răcoroși, număr nopțile, sună sistrul, pupăza-acum mă pândește. Freamătă teii răcoroși. „Mai sunt și repetiții, n-am reușit să le evit, pare că se complică prea mult programul. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
săi. Marie se așeză, copleșită de gînduri. Milic Își puse afectuos mîna pe creștetul ei, apoi se Întoarse cu pas greoi ca să ridice niște coșuri pentru pește. Îl urmări cu privirea. Tatăl ei o făcea să se gîndească la un albatros. La fel ca pasărea aceea mare. Era stîngaci și neîndemînatic pe uscat, nu era cu adevărat el Însuși decît pe mare, În osmoză cu natura, și știa mai bine cum să se comporte cu elementele decît cu oamenii. Telefonul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
este, unde pe frunza-timp suntem un bob de rouă. Poem al frumuseții clipelor efemere este și haikuul acesta: Negura s-a ridicat - tremurător pe frunză doar un strop Poem aluziv, la balada lui Villon, baladă care la fel ca sonetul Albatrosul scris de Baudelaire, a fost mult tradusă în românește, în versiuni care mai de care mai frumoasă, poem întrebare despre ce se întâmplă în lume, deoarece pe lucruri se-adună colbul, praful, zgura, pleava, indiferența, prostia, zâzania, cenușa vulcanică, radioactivă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
în acești ani mai mulți pitpalaci și cîțiva sticleți scăpați probabil dintr-o cușcă din cine știe ce apartament. Unele păsări mai mari au dat și ele tîrcoale ferestrei, dar fără să se aventureze în baie. a fost cazul cu mai mulți albatroși și chiar cu o bufniță. Iarna trecută chiar și o mică colonie de lilieci a încercat să-și stabilească domiciliul în baie, dar porumbeii n-au fost de acord. războiul dintre lilieci și porumbei a durat de altfel trei zile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
putea întălni vreodată»”. În schimb, filosoful apare dezorientat și adeseori ridicol atunci cănd se confruntă cu problemele cotidiene din viața reală, precum și în relațiile sale cu semenii, fiind descris drept o ființă pierdută în meditațiile sale. El se aseamănă cu albatrosul lui Baudelaire, pentru care, căzut pe puntea corăbiei, “aripile-i imense-l împiedică să meargă”. Avănd ca punct de plecare polemică privind statutul și importanța filosofului, subiectul lucrării abordează problematica perceperii implicării acestuia în cadrul societății. Scopul analizei vizează delimitarea domeniului
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
Am strâns sănătate din cremenea neagră, / Din vâna de apă țâșnind încordat". Contacte cu Eminescu, întâlniri cu transilvănenii Coșbuc și Goga, dar și cu Arghezi, cu Baudelaire ori cu Esenin sunt detectabile în diverse moduri. Tot ce e definitoriu la "Albatrosul ucis" e produsul ultimilor săi doi ani de viață (1955-1956). Fenomen de consens; se va vorbi, în timp, de urme labișiene dramatic-amintitoare: Urmele poetului Nicolae Labiș Care va rămâne o amintire frumoasă. IOANID ROMANESCU ÎNTRE ORGOLIU ȘI SCEPTICISM Când în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
2001). NICOLAE LABIȘ Văleni, Poiana-Mărului (astăzi în Jud. Suceava): 2 dec. 1935 București 22 dec. 1956. Primele iubiri (1956); Puiul de cerb (1956); Lupta cu inerția. Cuvânt înainte de Geo Bogza (1962); Primele iubiri (Plus inedite). Prefață de Paul Georgescu (1964); Albatrosul ucis. Ediție îngrijită și postfață de G. Tomozei (1966); Sunt spiritul adâncurilor. Ediție comentată de G. Tomozei (1966); Poezii. Antologie, postfață și bibliografie de Voicu Bugariu (1976). ILEANA MĂLĂNCIOIU Godeni (Argeș): 23 ian. 1940. Pasărea tăiată. Versuri (1967); Către Ieronim
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sensul că versurile ne ademenesc prin adevăruri valabile pentru oricare din noi; I. Barbu va intra nu numai în muzica viitoarelor versuri, ci și în sens și imagine: "Născut pe drumul către un Emaus/ dar ceasurile de-atâta mers, trec albatroșii mari ca un adaus/ al cerului, zburând în sens invers". Nevoia de zbor, aspirația, iluzia pe care o punem fiecare din noi, cei căzuți pe marginea îngustă a lumii, cei fără glorie, răsuciți în aceeași spirală, ne-o spune poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plumb", unde sentimentul iubirii semnifică "întorcere spre apus" (L. Blaga), adică moarte. Întors în spațiu și timp, amorul este mort și poetul îl strigă zadarnic în liniștea sinistră a cavoului. Aripile de plumb, atârnând, pot fi ale poetului (imaginat ca albatrosul baudelairean), care nu-și poate lua zborul spre înălțimi, sufletul se închide în sine ca într-un cavou și poetul face gesturi ciudate. Alături de un substantiv abstract ("amor de plumb", "aripi de plumb"), cuvântul plumb sugerează o meditație profundă asupra
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai psiholog... că dacă nu, Europa noastră dă faliment."65 Păsări ale căror excrescențe le dau un aer anacronic, intelectuali geniali, erudiți și de o exacerbată moralitate, predestinați să sucombe la contactul cu realitatea imediată întruchipează, laolaltă, imaginea arhetipală a Albatrosului lui Baudelaire: "Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi / Acum par ființe stângace și sfioase / Ș-aripile lor albe și mari le lasă, blegi / Ca niște vâsle grele s-atârne caraghioase...// Poetul e asemeni cu prințul vastei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
într-o scrisoare expediată Emiliei. La o primă impresie, am fi îndreptățiți să susținem că, asemenea oricărui poet cerebral, Ladima nu face altceva decât să ermetizeze, printr-o asociere șocantă de lexeme, imaginea lacului din această stațiune: "Triunghiul Tău înscrie albatroșii, / Și doare mlaștina cu viermii roșii, / Mirajul frumuseții nevalente, / Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se târăște se înrudește cu șarpele. Viermele, care ar putea face obiectul unei monografii literare, este adeseori schița unei reptile."69 Coroborând informațiile oferite de opera bachelardiană, ajungem la următoarea interpretare: într-un univers, în care divinitatea este atotcuprinzătoare, spiritele (albatroșii) cu cât se avântă mai mult spre înălțimi, sunt atrase în aceeași măsură de realitatea materială ("mlaștina cu viermii roșii"). Confruntarea este deopotrivă dureroasă și de o frumusețe ireală, nepereche ("Mirajul frumuseții nevalente"). Singur poetul, cu privirea lui pătrunzătoare, rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceeași măsură de realitatea materială ("mlaștina cu viermii roșii"). Confruntarea este deopotrivă dureroasă și de o frumusețe ireală, nepereche ("Mirajul frumuseții nevalente"). Singur poetul, cu privirea lui pătrunzătoare, rămâne martorul acestui spectacol grandios. În finalul poeziei, împărtășește aceeași soartă cu albatrosul; contingentul nu numai că îi este ostil, dar, în diversele sale ipostaze, el devine un adevărat "fruct interzis". De aici, sentimentul de revoltă în fața lui Dumnezeu, dublat de cel al damnării, cu care ne obișnuise Arghezi în Psalmi: Spre tine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
acest mod de a fi făr-a pierde și stima, și orice bun moral care l-am fi câștigat într-o viață de osteneală și de gândire."271 În mod firesc, toate aceste considerații ne permit să ne reîntoarcem la mitul albatrosului lui Charles Baudelaire. "Drumețul cu aripe", regele maestuos al azurului, se mișcă greoi pe puntea vasului. Aici, jos, el este ținta vituperărilor și ironiilor ieftine rostite de către mateloți. Aprofundând, considerăm că, pentru triada Quijote-Eminescu-Ladima, figura mitică emblematică este cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vol I, ediția citată, p. 240 61 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 238 62 Idem, p. 329 63 Idem, p. 323 64 Camil Petrescu, Jocul ielelor, ediția citată, p. 226 65 Idem, p. 240 66 Charles Baudelaire, Albatrosul, (trad. de Al. Philippide), în vol. Florile răului, Editura Minerva, București, 1978, p. 11 67 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 99 68 Gaston Bachelard, Apa și visele, ediția citată, p. 17 69 Gaston Bachelard, Pământul și reveriile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fost (prea) simple și atractive, deși purtând germenii poemelor de mai târziu (Gheorghe Bulgăr, Iulian Costache, Mihai Zamfir), iar pentru introducerile din scrisori Dan C. Mihăilescu remarcă adecvarea: Pentru un poet "cu capul în nori", idealist, utopic, nerealist și nedescurcăreț, albatros baudelairian cu aripi prea mari pentru a putea merge firesc pe pământ, Eminescu șochează în redactarea corespondenței prin atenta șlefuire și dozare stilistică a mesajului potrivit propriilor obiective și conform așteptărilor destinatarului.Un meseriaș atent, nu un boem prefăcut, un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Despre cartea cu același titlu de Dimitrie Cantemir. SOROHAN, Elvira. Japonia din noi. În: Cultura (București), 2, 29 iun. 2006, nr. 28, p. 29. Despre volumul Cinci nori colorați pe cerul de răsărit de Florina Ilis. SOROHAN, Elvira. Jurnalul altui "albatros ucis". În: Convorbiri literare, 140, sept. 2006, nr. 9, p. 16-18. Despre volumul Carnete maro de Aurel Dumitrașcu. SOROHAN, Elvira. La Călinescu lucrurile vorbesc. În: Convorbiri literare, 140, iul. 2006, nr. 7, p. 22-23. SOROHAN, Elvira. O Spanie spirituală. În
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca vulpile ce-mpușcă vulturi prin iernile de vis meschine, se urcă rugile la ceruri dar poate-s Doamne prea puține... D Lestine iterare 56 EDENUL TRĂDĂRII domnișoara Pogonat umblă despletită. polițistul treaz împușcă zilnic teroriști. orbul de la colț pictează albatroși de fum. în senat deliberează domnii altruiști. o duduie nașparlie croiește polemici. pe un șold mai evident voi visa diseară. Pufi scrie prin ziare despre-asasinate rozând calm un os de ros și se crede fiară. un nebun mai vinde intrigi
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
o traducere a acestuia de Șerban Bascovici). Am uitat de Portretele lirice ale domnului Pillat și am citit din Baudelaire, întîi din original, apoi tălmăcirea lui Șerban Bascovici. Nu citisem până atunci nimic din. poetul francez și auzind Stârvul, Spleen, Albatrosul, Corespondențele, am avut un șoc. Citisem Villon, cu dicționarul în mână și după ce îl descifrasem îl recitisem luni de zile, prizonier total al celebrelor Balade. După Eminescu era al doilea poet care mă făcea să simt că poezia e un
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prezentase: Geo Dumitrescu. Era chiar odaia lui... Dar revista fusese interzisă pentru orientarea ei "roșie", cum mi s-a spus. Roșie? În primul număr era elogiat Baudelaire, de la care se luase titlul celebrei poezii, în care poetul era comparat cu albatrosul care înfruntă, sus, furtunile, dar exilat jos, în mijlocul huiduie- lilor, aripile lui de uriaș îl împiedică să meargă. Ce era roșu aici? Dar intrasem în război și pesemne muzele trebuiau să tacă. Să mă duc, mi-am spus, să-i
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acest băiat. Iată, fără să aibă aerul, calm și eficient, fără să-mi dea iluzii care să mă entuziasmeze, cum îmi dăduse Georgescu Delafras cu cartea și editura lui, fără să mă lase fără speranță, fostul redactor șef al efemerului Albatros, nu numai că își cerceta cunoștințele să găsească pentru mine o soluție, dar era alături de mine, fără cuvinte umflate, gânditor, grav, și fără chiar să ne spunem prea multe cuvinte. Era el însuși poet, scosese sau avea să scoată curând
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ce este celălalt? Să stăm deci împreună să aflăm." Desigur, fiecare poartă cu sine un mic semn. Ei și ce dacă e mic?... fost viitor colaborator al unei reviste care nu mai exista, ce, era o glumă? Fusese revista lor, Albatrosul mă atinsese cu aripa lui, ei, era puțin?! Untaru mă întrebă dacă m-am înscris la facultate. I-am răspuns că nu, am pierdut această căruță de mult, am aproape douăzeci de ani și sunt abia absolvent a patru clase
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
imediat! - Pentru că numărul care urma imediat era în întregime consacrat Istoriei literaturii române a lui Călinescu. Era urgent. Ai văzut ce campanie furibundă se dezlănțuise împotriva acestei capodopere. Și acest număr a fost interzis, pe urmă a fost ucis și Albatrosul. Călinescu, emoționat, mi-a cerut să-i trimitem și lui numărul care era paginat. L-am trimis. - Hî! făcu iar masivul neîncrezător. Dar Geo nu-i mai răspunse. Se apleacă asupra peștelui, care tocmai ne sosise. Era primul joc la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]