3,029 matches
-
TRESĂRIRE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Am adormit, în liniștea parcului și am visat: cum cresc copacii, cum se colorează nuferii, cum curge pârâul cu orice tulbure stare, cum își albesc trunchiul mestecenii, cum se fudulesc crengile în frunze și cum își așează greierii în iarbă armonia. Așa am ajuns vânticel din vârful plopilor lăsând timpul șerpuind pe aleea zilei într-o detașare totală. Ca-ntr-un final brațele ploii mă
TRESĂRIRE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349217_a_350546]
-
cu dorul tău de mine Sub ploaia de zăpezi -imaculate plângeri Și cheamă lângă mine înaripații îngeri! Să îmi așeze voalul cu mâinile divine. Mai ninge-mă și mâine cu șoapte de iubire Ascunse în perdele de fulgi de nea albind Eu mă înalț spre cer cuvintele să-ți prind Să le ascund , spre seară în tainele din mine... Referință Bibliografică: Mai ninge-mă, iubite! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I, 10 august 2011. Drepturi de
MAI NINGE-MĂ, IUBITE! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360780_a_362109]
-
plecat hai-hui...Eu sunt soarele-ntre stele,Cea mai... vie dintre ele-... VII. CARPAȚII, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2267 din 16 martie 2017. CARPAȚII de Nicolaie Tony DINCĂ Se văd în zare munții Cu tâmplele lor ninse, Albiți de-atâtea veacuri, Bătrâni de-atâta dor... Carpații sunt părinții Și paznicii de vise, Stăpânii-acestor locuri, Zeii românilor. N-avem alți frați pe lume- Bătrânii munți și marea, Și Dunărea mlădie Ne-au întărit tulpina; Sub paza lor, se spune
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
ducem cu mândrie Spre viitor lumina. Dă, Doamne, să fim vrednici, Să nu cunoaștem teama, Pământul sfânt -străbunul- De lotri să-l ferim! Carpaților cei veșnici ... Citește mai mult CARPAȚIIde Nicolaie Tony DINCĂSe văd în zare munțiiCu tâmplele lor ninse,Albiți de-atâtea veacuri,Bătrâni de-atâta dor...Carpații sunt părințiiși paznicii de vise,Stăpânii-acestor locuri,Zeii românilor.N-avem alți frați pe lume-Bătrânii munți și marea,Și Dunărea mlădieNe-au întărit tulpina;Sub paza lor, se spuneCă ne-am găsit
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
florile de ghiață, ce se topesc într-un izvor de lacrimi reci, dintre troiene parcă-mi ieși în față și lacrime fierbinți, îmi pârjolesc obrajii seci. Cerul întunecat, aruncă cu furie, spre pământ fulgi mari de nea, purtați de vânt albi fluturași de pe câmpie, dansau neputiincioși în fața mea. Viscolul șuierând, ridică prin văzduh în zbor, valuri de zăpadă și-apoi încet tot coborau, iar în lumina palidă și cald-a a felinarelor, peste oceanul de ninsoare, ușor se așezau. Natura, simte
UN ALT DECEMBRIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385059_a_386388]
-
Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Și de-am renaște în fiecare primăvară, În mugurași, în verde crud și-n tinerețe, Te-aș căuta printre bobițele de lăcrămioară, Să-mi mângâi părul rar și-albit de bătrânețe. Te-aș căuta și printre florile de iasomie, Zile și nopți, să împărțim trista singurătate, Petale reci și-nmiresmate, așternuturi să ne fie Și-n zori, să bem nectar din cupe fermecate. Speranța-mi înflorește, printre crenguțele de
TE-AȘ CĂUTA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385108_a_386437]
-
Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Am cusut pe ie macii toți în floare Spicele de grâu scăldate în soare, Hora bătrânească ce o știau moșii Dimineața pură când cântau cocoșii! Piscul unui munte albit de speranță, Dorul ce așteaptă, o mână pe clanță, Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț, Steagul arborat de un vis semeț! Am cusut pe ie, zâmbet de copil, Doina din străbuni ce încă o știu, Un altar de brazi, cu
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
în zbor, și amintiri negre în vene înregistrate de servicii în secret contor. Amintiri despre cea fost și va fi, ce își trăiesc timpul prezent fără-a putea muri, atât se scurg de lent. Ceasul verde cu negru și cifrele albite de timp, între pendule e marele legru, rege puternic chiar și-n Olimp. CASA BUNICII Casa bunicii a plâns din memorie cu lacrimi de mâini căzute-ntre pietre pe ambițioasele paie ce vor să facă istorie într-un loc dezmierdat
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
Acasa > Cultural > Artistic > SECETA LUI LABIȘ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Seceta a ucis orice boare de vânt poetul s-a topit și-a intrat în pământ cuvintele-au albit ca părul din barbă și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă Desculți aleargă copiii prin cer cu gura uscată nimic nu mai cer și mamele au pieptul uscat și bătut de parcă nicicând vai n-au născut Că miezul
SECETA LUI LABIȘ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382533_a_383862]
-
avort. Oare de ce? Din a cui vină? 53. Reperaj: întâlnire de lilieci în noapte, printre sunete ricoșate cu capul în jos, ei stau agățați în pom ca fructele coapte, poziție care pentru specie, e de mare folos. 54. Reperaj: femeia, albindu-se la față chiar dacă-i de culoare, cu frica în ochi și parul de acacia în mână, pândește felinic, ațipind uneori în picioare, feroce apărându-se de fiarele ce noaptea vin pe la stână. 55. Reperaj: femei tinere, bătrâne, copii și
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ALERGARE DE PASĂRE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Veneam dinspre o dimineață Albită de gânduri Toată noaptea ninsese în oasele mele Cu păsări ce alergau În întunecimea zborului Cu pleoape Ce nu-mi închideau ochii Spre un infinit Ce nu-l mai găseam Printre semnele zilei Încețate în sfârșitul agoniei Ultimei pete Dintr-
ALERGARE DE PASĂRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382655_a_383984]
-
să ajungă la J-uri - în blocul cu nr. 13 stăteau mătușa Marieta și Mira Mică - făcu ocolul prin piațeta de flori, ca mereu când făcea vreo vizită. Se bucură când o zări la taraba sa pe Rupița. Țiganca își albi dinții la Mira, întâmpinând-o cu insolitul ei salut : Săru’ mâna tovarășu’! și oferindu-i ce avea mai proaspăt, un braț de flori de câmp întârziate în vara pe sfârșite. Doamne, cum se potrivesc toate! gândi Mira. Dar de unde le-
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
împreună ; trecuseră mai mulți ani, eram fiecare căsătoriți, eu aveam doi copii el avea un băiat tot blond și cu părul creț... Surprinsă am descoperind când a izbucnit în ras în timpul discuției noastre, că își reparase dintii și și-i albise, arată incredibil blond bronzat, creț cu părul blond lung aproape în ochi, dezinvolt și vesel așa cum nu-am intânlit pe nimeni ... Mă tot uitam la dintele lui și mă apucă și pe mine râsul de câte pătimise săracul în copilărie
PERFECŢIUNEA ESTE O ILUZIE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383847_a_385176]
-
un vis prea mult dorit. Descoperă-mă-ncet dară cu pasul Ce umbra ta adeseori o calcă. Simt că în suflet îți răsună glasul Ce țipă și cu teamă îl descalcă. Trecut-au anii peste noi în plete Ce au albit de dragoste și dor. Și-acuma n-au nimic ca să regrete Când ne încearcă câte un fior. Căci ești sortită numai pentru mine Aleasă ca să fii minunea mea. Să știi că o să fie foarte bine Când trupul tău în mine
DESPĂRȚIRE TEMPORARĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383906_a_385235]
-
Potop e de lacrimi, curg fluvii de jale,/ Amintiri îngropate în răvașe nescrise,/ Trandafiri sângerând printre spini din petale,/ Prea multa risipă de doruri și vise.” ( Risipiri ) Îngenuncheat la picioarele efemerității, Dumitru Marian Tomoiagă privește la curgerea dureroasă a timpului :“Albește vremea peste tâmple,/ Și teama se așterne-n oase,/ De frig privirea mi se umple,/ Din veacul iernilor geroase.” Tristețea îl copleșește din nou și, așezat pe pragul amintirilor, simte doar alinarea fulgilor de zăpadă care s-au așternut în
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
-mi pun pe cale. Jaloane pentru miile de sensuri, Desprinse din poveștile regale. În zilele și nopțile din urmă, M-au frământat dorințe ce-s ascunse În gândurile înecate'n brumă. Sub recele fior de dor pătrunse. Așa cum iarna schimbă-acum natura, Albind-o cu zăpezi imaculate. Curând în inimi va veni căldura Și ne-om iubi prin flori, pe săturate! *** Referință Bibliografică: Îmi troienesc dorințele sub versuri / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016
ÎMI TROIENESC DORINŢELE SUB VERSURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384014_a_385343]
-
balcon. Urmărea fiecare amănunt al furtunii. Parcă natura îi împărtășea agitația interioară. Se simțea una cu brazii încovoiați, tremurându-și crengile, încercând să atingă pământul. Trase cu poftă din țigară, strângându-și haina mai tare. Mâinile începeau să i se albească de frig. Privea spre cer, aștepta gheața din înalturi să îi pălmuie obrajii. Închise ochii. Acum, suferința fizică îi atenua greutatea din piept. Nu putea înțelege unde a greșit, pentru că tot ceea ce făcea i se părea inutil și fără rezultat
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
nimic...nimic !!”. E stupid. Din orgoliu, bună creștere nu ar face așa niciodată. Și clipele trec, încet în pas de melc, iar chinul său crește în intensitate și speranțele i se năruie, una câte una, ca un castel de nisip albit de spuma mării. În sfârșit se aude clicul sms-ului în telefonul său mobil. El simte asta mai întâi în palma cu care strânge aparatul și apoi fluxul îi înțeapă inima. “Ori e albă, ori e neagră”. Și e albă. Accept
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
și în așa numitul Bourbon, distileriile de whisky, genul muzical cunoscut ca „Bluegrass”, cărbunele și baschetul din colegii. Populația totală a statului este de peste patru milioane locuitori. Structura rasială în conformitate cu recensământul din anul 2010 indică prezența unui procent important de Albi, apoi Negri, Americani nativi, Asiatici, Havaieni nativi sau locuitori ai insulelor Pacificului, Hispanici sau Latino și alte rase. Louisville este cel mai mare oraș din statul Kentucky. A fost fondat în 1778 de către conducătorul militar american George Roger Clark (1752-1818
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
din 09 februarie 2017 Toate Articolele Autorului . Joi, 9 Februarie 2017 Și totuși să-i lăsăm în plata lor, Să ne iubim, femeia mea frumoasă, De liniște, de dragoste mi-e dor, Să ne întoarcem „împăcați” acasă, Ei să-și albească sufletul în clor, De „suferința” noastră nu le pasă! Și noi să ne vedem cinstit de treabă, Chiar dac'afară timpul e târziu În ochii noștri nu e nicio grabă, Dorința ta legitimă o știu, Încet până la ultima silabă Lasă
SĂ NE IUBIM.. de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383393_a_384722]
-
la piept, Să-ți joace-n plete vântul și soarele-n privire, Să arzi de dor ca macii, să tremuri de iubire. Tăcuți, să ne-așezăm sub mărul de la poartă, Tu, macii, să mi-i pui în părul ce-a albit, Și luna să cunune în taină-a nostră soartă, Iar martor să ne fie doar satul adormit... Dar macii dorm în țărnă , de toamnă îndoiți, Și vântul a furat din măr ultime frunze. Pe-alee nu te văd...doar oameni
E TOAMNĂ, IUBITE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383464_a_384793]
-
Iisus Hristos prin dumnezeiescul fapt al Intrării Sale în Ierusalim, iconarul teolog înfățișează hainele așternute în calea Mântuitorului peste care El trebuia să treacă în culoarea albă, simbolul curăției sufletului ("Spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi", Psalmul 50), chiar și asinul este înfățișat în alb, arătând prin aceasta că și firea nerațională s-a împărtășit de o stare de înnoire, ca o pârgă, o dată cu cea a omului (Romani 8, 21). Prezența copiilor este permanentă în icoana
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
se agita iepurașul. - Bravoo! Bravooo! tuna nea Martin. A intrat pe scenă și privighetoarea. Ce vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
și privighetoarea. Ce vis!... Nu triluri ieșeau din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta Până când se va crăpa iarăși ziuă. Tot așa și Phoenix, pasărea nemuritoare, Și-a făcut cuib în întunericul nopții Și așteaptă acolo
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]