538 matches
-
lui Dumnezeu în mitologia creștină. Apropiată colaboratoare a lui Braga, Ruxandra Cesereanu a abordat o tematica extrem-orientală - Grădină Paradisului la Șei Shōnagon și Akira Kurosawa, iar José Manuel Anes, de la Universidade Lusiada din Lisabona, a vorbit despre Flori în imaginarul alchimic. Spre onoarea să, profesorul portughez a avut gentilețea să-i salute pe participanții români, ca reprezentanți ai unei culturi ce l-a dat omenirii pe istoricul religiilor Mircea Eliade (care, între 1941- 44, locuise pe strada Elias Garcia, la câțiva
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
este configurată și prin prisma ritualurilor dionisiace, dar și redimensionată la condiția modernității, aici putând fi surprinse relația dintre experiența poetică și cea a psihozei, diferența dintre magie și alchimie, relația dintre poezie și viață sau dintre poezie și opera alchimică (Faust fiind considerat un tratat de alchimie ce se pretează unei interpretări prin grila psihanalizei lui Jung). Tipologia psihologică a lui Jung este redimensionată prin operații extensionale ce au ca scop evidențierea posibilităților de actualizare care demonstrează elasticitatea acestei tipologii
Literatură și psihanaliză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9214_a_10539]
-
imaginile, nici chipurile ce se învârt în caleidoscopul memoriei sale fragmentate, ci reacțiile umorale pe care le stârnesc acestea în corpul său. Pentru el, obiectele, deci realitatea contează doar în măsura în care poate sau nu declanșa reacții. Parcursul lor chimic, poate și alchimic, îl obsedează pe poet. „Nu obiectul descris, spune el într-un interviu, e important, ci doar reacțiile celui care descrie. Obiectul contează doar în măsura în care poate sau nu declanșa reacții.” Senzații, deci. Fără senzații realitatea nu poate fi percepută. Neputând fi
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
joc cu sine al lascivității): "îți spun iarăși că tu ești eu deghizat în femeie eu născut o dată în plus eu cu pîntec și pulpe/ eu cu aripi și puf eu setosul de perne și de mătase". Sau apare pietrificată alchimic și monumental, ispitind durata: "nicolae magnificul se visează de piatră nicolae magnificul devine de piatră/ piatra începe să vorbească are buze și dinți are memorie are știința magică a poemului". Avînd avangarda în sînge, Nicolae }one îi demonstrează perenitatea, atît
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
în care fusese înființată Legiunea Arhanghelului Mihail, 24 iunie 1927, ora 10 seara? Culianu făcuse această legătură într-o emisiune la BBC în românește". Cercul hermeneutic devine un cerc vicios: Romanul poate fi citit și într-o cheie astrologică sau alchimică, dar nu cred că enigmele lui profunde ar putea fi astfel mai convingător descifrate. O lectură politică neutră este imposibilă: ea va fi ori apologetică, ori acuzatoare, dar nu va aduce clarificări structurale definitive". Discipolul Culianu nu s-a lăsat
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
narative ale lui Ioan Lăcustă sau personajele ciudate ale lui Cristian Tudor Popescu. Analizele lui Eugen Simion sînt cu adevărat extraordinare atunci cînd se aplică literaturii memorialistice, o mai veche pasiune a criticului: memoriile din închisoare ale Lenei Constante, jurnalul alchimic al lui Vasile Lovinescu, memoriile Aniței Nandriș, romanul autobiografic al lui Lucian Blaga. E vorba despre Luntrea lui Caron, eseul pe care i-l dedică Eugen Simion fiind, cred, cel mai frumos, mai nuanțat și mai convingător text din acest
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
Evul Mediu târziu, justifică fără rest abordarea). De fapt, la o inspecție sumară, ultimul atlet al acestei școli de interpretare este Dan C. Mihăilescu, al cărui debut, cu Perspective eminesciene (1982), e practic leat cu Grădina de dincolo (1980). Lectura alchimică a Sărmanului Dionis face casă bună cu aceea inițiatică a lui Harap Alb. Față de aceștia doi, Mircea Cărtărescu, în eseul despre abisurile psihologice ale poeziei lui Eminescu (Visul chimeric, la origine o teză de licență) schimbă deja registrul. Prima observație
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
unor arhetipuri continuu emergente, într-o multitudine fenomenală abordată din unghiul mitologiei comparate, al antropologiei, ontologiei sau stilisticii categorial abisale. Din acest punct de vedere, la titlurile enunțate mai sus pot fi adăugate - pentru spiritul analizei - reinterpretarea din unghiul fazelor alchimice a operei lui Ion Barbu (D. Teodorescu) sau valorizarea Baltagului sadovenian de către Al. Paleologu” (pp. 235 - 236). Referințe eterogene, o parte strălucite, unele uitate astăzi, altele ridicole sub raport științific (Ion Gheorghe în ipostaza sa de cititor în pietre). Apoi
Doi eseiști, la începuturile lor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4303_a_5628]
-
mereu îngropate într-o alta și mai amăgitoare, și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității, prin transmutația în lanț dintr-o substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
pițigând insolent inimi de orgi. Dintotdeauna-ncearcă să facă grohotiș din culme, dar iarăși urcă, după o clipă de tristețe, vulturul și, iată, muntele-i mântuit! Ferice de cei ce nu-i ntrevăd prin mantia de brazi trupul în chin alchimic, nu știu cum se înfruntă culori sub fața neclintită. Ei deslușesc numai tăpșanul smălțuit de flori, pe care mulțimi vor prăznui curând, cu totul oarbe la bătălia decisivă, dintre urne otrăvite și clare, dusă acolo chiar, sub pașii lor.
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
precizată, asemănătoare celei oferite de T.S. Eliot în finalul unui celebru poem. Merită urmărite, în sensul acesta, argumentele lingvistice cu care etimologiile savante ale lui Noica sunt retezate până la a deveni acceptabile. Sau bunul simț prin care sunt corijate calculele alchimice aplicate de Edgar Papu în ecuația romantismului.) Cum rămâne însă cu sinteza epică ? Trebuie spus că aici s-au arătat deficitari cei mai mulți dintre istoricii literaturii române. Manolescu însuși i-o impută indirect, alături de alte culpe accesorii, lui Negoițescu: Când, pe
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
o "conștiință aflată în implozie", care "s-a accelerat brusc", aptă a se propulsa "în planctonul de cuante al libertății absolute". Se află aici, într-un cochet amestec, un pozitivism lejer, ŕ la page, cu o nuanță însă de legat alchimic, și o metafizică neagră a libertății, adică un joc de contrarii aidoma celui ce domină întreaga poezie în chestiune, care se nutrește lacom din propriile "complexiuni existențiale". Resorturile acestei creații cu însuflețiri fragile ori impetuoase, desfășurate ori comprimate, dispar, precum
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
adăuga naturii un sens și instaura o anumită ordine, mimesisul lui Bitzan perturbă pînă la anihilare modelul, îl golește de toate sensurile originare și îl resemantizează într-un alt sistem de codificații. Fila de manuscris, pagina de incunabul, insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
însăși poezia lui e o inițiere, dincolo de cu-vin-te, de eforturile de pătrundere culturală, de prozaica transpunere a sensului în cuvinte străine. Despre poezia lui Gellu Naum, cu adevărat doar poezia lui Gellu Naum poate vorbi, iar despre Calea Șearpelui - carte alchimică, secretă, în care numai cu inima se poate pătrunde și care poate zgudui (in)conștiința, cuvintele ei vor-besc cel mai bine: "Peretele dintre tine și mine poate să dispară dintr-o dată și atunci ai vedea clar./ E nevoie să îndrăznești
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
reformulează, o nuanțează pe măsură ce aduce noi argumente, de aici impresia de schematism a textelor - este că alchimia nu poate fi o prechimie. „Elemente obscure științifice, rudimente de prechimie, au existat din foarte vechi timpuri (...); ele au existat paralel cu tehnicile alchimice propriu-zise. Chimia nu se naște din alchimie. Chimia există de la început, separată, dar în paralel, alături de alchimie. Sunt două structuri mentale complet diverse. Numai acela care pierde sensul alchimiei o poate lega de chimie. Alchimia participă la o anumită funcțiune
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
ca pe o dovadă de inteligență a acestui popor și, în același timp, să arunci în rândul superstițiilor sau al absurdităților magice concepțiile lor asupra naturii. Ca dovadă a faptului că alchimia nu este o prechimie, stă imposibilitatea înțelegerii textelor alchimice în afara concepțiilor antice despre lume și suflet. Dacă alchimia ar fi mai apropiată de știință decât de religie, atunci tehnicile ei ar putea fi judecate autonom în raport cu rigorile instaurate începând cu Renașterea. În Alchimia asiatică, M. Eliade studiază alchimiile chineză
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
fi judecate autonom în raport cu rigorile instaurate începând cu Renașterea. În Alchimia asiatică, M. Eliade studiază alchimiile chineză și indiană, de la primele atestări documentare până spre formele „degradate” de prechimie. În vederea obținerii mântuirii sau a nemuririi, chinezii aveau nevoie de aurul alchimic, mult mai valoros decât aurul ca metal. Transmutarea metalelor din inferioare în aur, operație mistică, se făcea prin eliminarea porțiunii yin și augmentând elementul yang. Această tehnică, și mai ales ritualurile preliminare, clasifică alchimia chineză în rândul actelor mistice. Operantul
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
a doua se folosea de „sufletul” acestor substanțe. Începând cu acest secol, alchimia taoistă ajunge tot mai „spirituală” și se transformă într-o tehnică a meditației, a purificării mentale, a educației psihice. În India, asceții și yoghinii foloseau anumite preparate alchimice pentru „prelungirea vieții”. Urmărind purificarea sufletului și transsubstanțializarea corpului, alchimia indiană are o funcție soterică și o evoluție paralelă față de cea alexandrină, introdusă de islam, și care tindea spre prechimie, spre preștiință. În esență, existau două alchimii: „alchimia specifică”, tehnică
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
aflată pe malul mării și să-și ducă pînă la capăt strădaniile înfruntînd situații limită, cristalizate în mici povestioare ritualice. Nota expresionistă, forța spectacolului realizat într-o viziune expresionistă, descrierile voluptuoase, minuția detaliilor tehnice, deloc sufocante, dau impresia unor strădanii alchimice. Din această perspectivă, spectacolul încleștării personajului principal cu natura, animalele sălbatice și invaziile armate e o performanță. Din păcate există și o voluptate a derizoriului, autorul făcînd deseori risipă de consemnări parazitare: "Rîsul izbucnește gros și hîrîit". Rîde și privește
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
din urmă s-a mântuit fiindcă alături de opera științifică a avut și nuvela fantastică pe care a rafinat-o cum nici un autor de literatură fantastică nu a reușit, Lovinescu s-a realizat ținând timp de 35 de ani un jurnal alchimic inițiatic. Scrisul său mărunt, indescifrabil, scrijelit cu parcimonie, a fost minunata moștenire pe care a lăsat-o prietenilor și discipolilor săi. Aceștia au primit ca un dar neprețuit paginile aproape pe punctul de-a se destrăma și cu un efort
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
complexă și în arhitectură cu o irepresibilă vocație sacră. Pentru că, în ultimă instanță, Ioan Nemțoi chiar asta face: dă viață aproape organică abstracțiunii sticlei, extrage energiile pozitive din dezlănțuirea stihială și devastatoare a focului și preschimbă agitația atelierului în scenariu alchimic și în ceremonial liturgic. Iar de aici și pînă la trăirea mistică nu mai este decît un pas care, poate, s-a și făcut. O privire severă și melancolică Această enigmă, pictura este cartea unui tip de autor dispărut sau
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
de Pisica Verde, în fine, domnișoara Orzan-cea-bătrână) sunt, din cauza izbitoarei lor stranietăți, ocolite ori respinse cu violență. Ele se retrag, atunci, prin diferite cotloane, se ascund și mai bine de ochii și înțelegerea lumii, cufundându-se în varii experimente oculte, alchimice. Aceste creaturi, care exercită asupra burghezilor din urbe o fascinație vecină cu groaza, formează substructura fantastică a romanului, inundat din adânc de un lichid tulbure, înfricoșător. Dar încă mai interesante mi se par personajele, la prima vedere, plate: grefierul, în
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
de memorie culturală, ne "aducem aminte" că și alte episoade din român au circulat inițial că folclor citadin. Petru Dumitriu a colecționat acest folclor și l-a prelucrat. Dintr-o suită de anecdote a fabricat literatura bună. Este un proces alchimic pe care il stăpânesc numai mării scriitori (Nichita Stănescu, de exemplu, care a făcut poezie rafinată din argoul ploiestenesc). Petru Dumitriu a știut să vadă în farsele intrate în legendă ceva specific stilului de viață românesc din perioadele istorice faste
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
unui raport cauză-efect. Poemele "din dreapta" lăsate singure ar fi semănat cu oricare poem al lui Călin Vlasie cel de la început. Poetul însuși își numește acest experiment "vlasilalie"; el încearcă să expună mecanismul aferezei, simulează un "laborator" de creație, un cuptor alchimic din care cuvintele ies mutilate, incomplete și totuși cuvinte. Cu volumul Un timp de vis are loc trecerea către "tranzitivitate", metaforele devenind "o jignire a existenței". Cartea se încheie cu un ciclu intitulat Psittey, cuvânt ciudat lămurit de autorul însuși
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
de existență, dar similară în esență, a soarelui, care, prin iubire irezistibilă (cf. Dante), ridică omul în spiritualitatea sa deplină, stabilizându-l (remarcăm aici o similaritate cu poezia lui Ion Barbu, Riga Crypto al său nefiind însă copt pentru lucrarea alchimică a luminii!). Marea, peștera (corespondentă cu valea de marmură unde are loc resurecția Salomeii) sunt alte simboluri supraadăugate, ce le nuanțează permanent pe cele anterioare. Dar romanul este, simultan, și unul de iubire, chiar erotic, ori unul de atmosferă, dar
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]