759 matches
-
într-o mână și o lopată în cealaltă, cea din urmă pentru a-i fi săpat mormântul pe loc în caz că se întâmpla să moară subit în timpul unei sesiuni de exces alcoolic. Un alt celebru băutor taoist al epocii respective era alchimistul Ko Hsűan, care a cultiva tehnicile taoiste de respirație profundă ținându-și respirația sub apă. Termenul folosit pentru a descrie viețile celor Șapte Înțelepți și ale altora ca ei este feng-liu, care înseamnă literal „a curge cu vântul”, un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
care a început să se dezvolte pe scară largă în China la puțin timp după Lao Zi și Chang Tze a fost alchimia. Primul caz de alchimie înregistrat vreodată în Orient sau în Occident datează din anul 133 î.e.n., când alchimistul taoist Lee Shao-chün a înregistrat un experiment pe care l-a realizat pentru a transforma cinabru în aur. Compusul rezultant nu a fost ingerat, ci din el s-a modelat un vas pentru mâncare care îi conferea longevitate oricărei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
general un impuls extraordinar în China. Această imagine pozitivă a fost totuși oarecum pătată în 820 atunci când împăratul Hsien Tzung a murit după ce ingerase un „elixir extern” sub forma unei pilule preparate pentru el din minerale toxice și metale de către alchimistul său taoist Liu Pi. Dinastia Tang a marcat evoluții spectaculoase în toate cele trei domenii majore ale cercetării taoiste: alchimia, medicina și respirația. După moartea timpurie a împăratului în 820, alchimia s-a îndepărtat în mod radical de elixirele externe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
analizat numeroasele contribuții taoiste la curentul principal al științei mondiale în seria de lucrări masivă și definitorie Science and Civilization in China. Veți fi surprins cât de multe lucruri luate ca atare în ziua de azi au fost inventate de alchimiștii taoiști ai Chinei antice. Cel mai de seamă medic din timpul dinastiei Tang și, probabil, din întreaga istorie chineză, a fost taoistul Sun Ssu-mo (590-692). Dr. Sun a cultivat toate căile taoiste tradiționale către sănătate și longevitate, dar abordarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Zhuang Zi: moștenitorul spiritual al lui Lao Zi și cel mai mare scriitor al taoismului, a trăit în secolele al III-lea - al IV-lea î.e.n., fiind renumit pentru comportamentul său neconvențional și pentru ascuțitul simț al umorului. Lee Shao-chün: alchimist taoist personal al împăratului Wu Di din dinastia Han; în 133 î.e.n. a realizat un vas de aur pentru împărat, din cinabru, plumb și alte ingrediente, acesta fiind primul caz înregistrat de alchimie. Liu An: nepotul împăratului Chengdi din dinastia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
importante despre filozofia taoistă și despre alchimie; a murit în anul 122 î.e.n. Wu Hsien: adept al taoismului din dinastia Han, a scris în exclusivitate despre tao cu yin și yang ca fiind calea spre sănătate și longevitate. Liu Hsiang: alchimist al împăratului Xuandi din dinastia Han, a petrecut anii 60-56 î.e.n. încercând în zadar să realizeze un Elixir al Nemuririi extern pentru împărat. Mai târziu, a scris și comentat multe texte taoiste despre alchimie. Liu Ching: adept al taoismului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Dragon Bețiv” și cel mai faimos băutor dintre cei Șapte Înțelepți, a scris versuri de laudă despre vin și tao și îi întâmpina adesea gol pușcă pe oaspeții care-l vizitau acasă; a trăit aproximativ în 221-300 e.n. Ko Hsüan: alchimist și membru al grupului celor Șapte Înțelepți, a practicat reținerea respirației prin scufundarea timp de ore în șir în iazul din spatele casei sale. Ko Hung: autorul volumului Pao pu tze (Cel care îmbrățișează piatra nesculptată) și unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
membru al grupului celor Șapte Înțelepți, a practicat reținerea respirației prin scufundarea timp de ore în șir în iazul din spatele casei sale. Ko Hung: autorul volumului Pao pu tze (Cel care îmbrățișează piatra nesculptată) și unul dintre cei mai mari alchimiști și scriitori prolifici ai taoismului, Ko Hung a fost un practician avid al regimurilor taoiste pentru sănătate, sex și longevitate în secolul al IV-lea e.n.; și-a început viața ca înțelept confucianist, dar a început să practice tao la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mai suferi niciodată de constipație și nici din cauza efectelor negative conexe ale toxemiei pe care aceasta o întreține. Un colon curat, neblocat reprezintă una dintre cele mai importante condiții care trebuie îndeplinite pe calea spre sănătate și longevitate. După cum scria alchimistul și autorul prolific taoist Ko Hung: Cei care aspiră la longevitate trebuie să-și păstreze intestinele curate; cei care doresc să întârzie moartea trebuie să-și păstreze intestinele neblocate. CAPITOLUL 3 Respirația Puteți trăi două luni fără mâncare și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de câteva minute de întinderi, de relaxări și de exerciții de respirație, iar aceste sporturi trebuie privite, în primul rând, ca recreaționale mai curând decât terapeutice. Sporturile de teren nu reprezintă un substitut adecvat al exercițiilor de respirație pentru longevitate. Alchimistul Ko Hung din secolul al III-lea e.n. scria: De la miezul nopții până la amiază, energia crește; de la amiază până la miezul nopții, aceasta descrește. Atunci când energia descrește, respirația și exercițiile nu au nici un beneficiu. Cu alte cuvinte, qi gong trebuie practicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
limitat și vulnerabil, iar acest lucru se reflectă în faptul că, în întreaga lume, femeile tind să trăiască mai mult decât bărbații cam cu cinci-zece ani. Cheia redresării acestei inegalități sunt relațiile reglate corespunzător între „foc” și „apă”. După cum scria alchimistul taoist Ko Hung în secolul al IV-lea e.n.: Atât focul, cât și apa pot ucide și totuși ambele pot să dea și viață. Depinde numai dacă vă este cunoscută calea tao. Dacă un bărbat cunoaște tao, atunci, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
împărăteasă, aceasta abia începea să ajungă la deplinătate sexuală. Când Hsueh a murit, aceasta s-a retras imediat într-un palat din munți pentru a-l jeli - însoțită de o suită de 400 de tineri bruneți și de 30 de alchimiști taoiști, care îi preparau un elixir special din sânge de tigru și spermă proaspătă recoltată de la consorții săi. Acest elixir i-a făcut atât de bine, încât a continuat să-l folosească până la sfârșitul vieții, la vârsta de 81 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
da nici un fel de rețete de acest gen. Ca avertisment final împotriva acestor amestecuri, gândiți-vă la soarta lui Hsi Men-ching, eroul libidinos al romanului erotic Lotusul auriu din dinastia Ming, care a obținut o pilulă afrodiziacă puternică de la un alchimist taoist ambulant, fiind avertizat în mod deosebit să nu ia niciodată mai mult de una pe zi și să le folosească numai atunci când sănătatea sa era într-o stare bună, iar vitalitatea îi era „înfloritoare”. Întorcându-se într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
omul trebuie sa învețe mai întâi să se reintegreze în natură. Tao ne învață cum sa devenim prietenii corpului nostru și cum să restabilim unitatea primordială cu natura. Tao ne arată cum să manevrăm și să stăpânim formula cosmică a alchimiștilor din Antichitate ca „Unitatea a Triplei Ecuații”, adică îmbinarea dintre esență, energie și spirit. De aceea, este important pentru occidentali să-și dezvolte un respect salutar pentru corpul lor înainte de a se apuca de un program oriental de autopurificare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Lasă Vidul să-ți fie cazan; lasă Natura să-ți fie cuptor; ca ingredient principal, folosește nemișcarea; în loc de reactiv, folosește liniștea; în loc de mercur, folosește esența vitală; în loc de plumb, folosește energia vitală; în loc de apă, folosește reținerea; în loc de foc, folosește meditația. Terminologia alchimistă folosită de vechii maeștri în învățăturile lor a cauzat tot felul de confuzii, precum și scepticism în rândul traducătorilor și cititorilor occidentali. Adevărul este că nu există cuvinte care să descrie precis ceea ce se întâmplă în timpul „alchimiei interne” a meditației profunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fi un specialist în arta divinatorie. De asemenea, cercetările demonstrează că acest profesionist își dezvoltă propriul stil, cel mai adesea format prin starea de inspirație, exaltare sau prin posedare. În această privință, specialistul în arta divinatorie se aseamănă mult cu alchimistul, prin puternica individualizare a actelor sale. Totuși, principiul "obscurul prin mai obscur" care stă la baza alchimiei ar putea fi tradus aici prin sintagma "obscurul prin concret". În mod firesc, această profesie sau artă presupune existența unor calități. În primul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
suspect pentru comunitate. În jurul său se țese încetul cu încetul o întreagă mitologie. Faptul acesta s-ar datora contactului direct cu focul sau cu fierul. Aceste elemente au primit semnificații diferite de-a lungul timpului. Mircea Eliade, în Făurari și alchimiști, tratează și acest aspect, concluzionând: Fie că este privit ca venit din cer, fie că se extrage din măruntaiele Pământului, acesta (fierul n.n.) este încărcat de o putere sacră"204. Această putere a fost, pe rând, pusă pe seama zeilor, a
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
stihii, adesea asemănată puterii divine. El este imagine a divinității prin excelență. Aparținând sferei sacrului, focul are o reprezentare duală. El este cel care purifică și ucide, cel care dă viață (focul viu), dar poate aduce și moartea. Imaginea bătrânului alchimist care nu încetează să creadă că materia ordinară se poate preschimba în aur curat prin "coacere" la foc revine în prim-plan atunci când practicile magico-religioase implică un proces de "coacere", topire sau preschimbare a materiei. Dacă scopul ultim al "Marii
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o serie de mitologii străvechi care dau conotații diferite minereului (în cazul nostru, fierului din care sunt confecționate instrumentele) și celui care se ocupă cu prelucrarea, manipularea, topirea și modificarea acestuia. Din această perspectivă mitico-simbolică, M. Eliade, în Făurari și alchimiști, aduce în atenție o serie de valorizări ce vin din diverse spații culturale. În multe situații este subliniată legătura de filiație dintre substanțele minerale, minereu și sacralitatea Magnei Mater. Într-un fel, în ansamblul ritualic al topirii cositorului, prezența fierului
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în prim-plan fierarul-magician, stăpân al focului și al stihiilor naturii. Astfel de reprezentări le întâlnim în diverse spații culturale: la șamanii și vrăjitorii care "înghit cărbuni încinși, prind cu mâna fierul înroșit, calcă pe foc" (Mircea Eliade, Făurari și alchimiști, ed. cit., p. 80) Astfel de practici și reprezentări indică, în cele din urmă, faptul că încă de la început un obiect este învestit cu o anumită putere și semnificație. Revenind la perioada de ucenicie a bătrânei, constatăm că în cazul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Humanitas, 1994. ELIADE, Mircea, Ocultism, vrăjitorie și mode culturale, traducere de Elena Bortă, București, Ed. Humanitas, 1997. ELIADE, Mircea, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, traducere de Brîndușa Prelipceanu și Cezar Baltag, București, Ed. Humanitas, 1997. ELIADE, Mircea, Făurari și alchimiști, traducere de Maria și Cezar Ivănescu, București, Ed. Humanitas, 1996. ELIAS, Norbert, La Société de cour, Paris, Flammarion, 1985. EVSEEV, Ivan, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Timișoara, Ed. Amarcord, 1997. FAVRET-SAADA, Jeanne, CONTRERAS, José, Corps pour corps, Paris
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Divination et rationalité, ed. cit., pp. 249-250. 201 Antoaneta Olteanu, Metamorfozele sacrului, ed. cit., pp. 90-93. 202 Marcel Mauss, Henri Hubert, Teoria generală a magiei, ed. cit., pp. 35-52. 203 Robert Muchembled, op. cit., p. 286. 204 Mircea Eliade, Făurari și alchimiști, traducere de Maria și Cezar Ivănescu, București, Ed. Humanitas, 1996, p. 25. 205 Michel Foucault, Histoire de la folie à l'âge classique, Paris, Gallimard, 1972. 206 Robert Muchembled, op. cit., p. 287. 207 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, ed.
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Poezii populare într-un manuscris ardelean din 1831" apud Alexandru Ofrim, op. cit., p. 296. 313 Vezi în acest sens Anexele. 314 O analiză interesantă și provocatoare a vechilor culte ale metatelor și pământului propune Mircea Eliade în lucrarea Făurari și alchimiști, ed. cit. Autorul arată că "stăpânii focului", fierarii și cei care se îndeletniceau cu încălzirea, arderea și prelucrarea metalelor se transformă pentru comunitățile lor în veritabili cunoscători ai secretelor metalelor. La rândul lor, metalele erau purtătoare ale unor semnificații magice
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
alți lucrători"). În secolul al XVI-lea e înlocuit de cuvântul artizan. "Artist", derivat de la latinescul ars, desemnând în mod tradițional "maestrul în arte" liberale sau literatul, student sau profesor la facultate, se extinde din acest moment la chimiști sau alchimiști. În Franța secolului al XVII-lea, la aproape două sute de ani de la nașterea artei la Florența, cuvântul artizan încă este folosit oficial pentru pictori și sculptori. Dicționarul Academiei, în ediția din 1694, definește astfel artistul: "cel care lucrează într-o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îndoială că Newton a fost cel dintâi care a venit cu această idee - în anii 1660 -, însă el nu și-a publicat lucrările decât 20 de ani mai târziu. Newton nu era doar om de știință, ci și magician, teolog, alchimist (de exemplu, folosea texte biblice pentru a concluziona că a doua venire a lui Cristos avea să aibă loc în jurul anului 1948), așa că și multe dintre viziunile sale au fost eretice. Drept urmare, era secretos și nu dorea să își reveleze
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]