423 matches
-
pentru a se simți mai comod în timp și în spațiu. Vorbiră la început mai rar și mai potolit pe urmă, își continuară convorbirea fără chinga sfielii și precauției despre firea tainică și despre puterea tămăduitoare a plantelor și despre aleanul stâncilor bătrâne, care se pleacă și ele, dinaintea Timpului sfărâmător de destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste forfotirea brâului de foc al Pământului și peste alte locuri, nestrăbătute de om decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și, firește, pe cele ale propriei biografii, ilustrată în versuri expresive: „Și stâlp și mire, sicriu și lemn de plug,/Apasă pe o parte dealul în surpare,/Prin lacrima izvorului eu fug/Cu rădăcina casei în spinare”. Apetența pentru scrutarea aleanului dezrădăcinării e legitimă, fiindcă poemele remarcabile sunt tocmai cele care circumscriu un univers specific post-rural și precar-urban, tratat nu în registrul pitorescului anecdotic, ci prin restituirea atmosferei și a stărilor sufletești (neliniște, provizorat, marasm, frustrări, tensiuni și tânjiri mocnite), cu
VICOL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290547_a_291876]
-
nepretențios contur. SCRIERI: Sufletul copacilor, București, 1964; Dimineață cu fluturi, București, 1967; La marginea lumii, București, 1970; Bucurii cotidiene, București, 1972; Nervurile toamnei, București, 1973; Regăsire la porți, București, 1976; Unghiuri mișcătoare, București, 1977; Culorile iubirii, București, 1978; Cântec de alean, București, 1980; Tăceri furate, București, 1981; Umbra mirată, București, 1983; Mirele nopții, București, 1985; Tainele iubirii, București, 1988. Traduceri: [Versuri], în Antologia literaturii maghiare, III, îngr. Lörinczi László, Majtényi Erik, Szász János, Constantin Olariu, București, 1968, în Victor Sivetidis, Măslinul
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
numai aracii. Despre regi, despre regine, A-negrit destule pagini, A scos țarini din paragini Și castele din ruine. A înconjurat Ceahlăul Ca inelul lui Saturn Și-a trecut apoi pârăul, Devenind mai taciturn. A intrat direct sub armii Cu alean și planuri noi, Dar l-au încolțit jandarmii Ca pe banda lui Coroi. Curajos, dar și prudent, Singur și-a zidit cetate: Peste tot și peste toate A pus Porți de Orient. Nici furtuna nu-l înfrânge, Nu dă seama
La septuagenarul Boris Cr?ciun by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84141_a_85466]
-
-s puțini și care cu multă măestrie știu să prindă în viers, vers sau proză clipele frumoase, trecătoare ale veșniciei satului nostru. Mulți ori fi fost aceea care și-au făcut singuri cîntecele cu care să-și aline dorul și aleanul, dar numai câțiva au îndrăznit săși încredințeze efuziunile lor sufletești hârtiei și să mai și arate și altora câte ceva din producțiile lor din ceasuri de veghe, de of și de dor. De la unii dintre aceștia am reușit să recuperăm producția
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
parțiale (94), însă această tendință nu constituie regula: în unele situații, inversiunea este permisă în propozițiile interogative parțiale (95). Variația este permisă în cadrul aceluiași text (e.g. PH.1500-10, e.g. (94a) / (95a-c); CC2.1581, e.g (94b) / (95f-g)). (94) a. într-aleanul fațeei gerului cinreva mai sta? (PH.1500-10: 124r) b. Cevămu face carii cu multe păcate sântemu vinovați? Cumuvămu scăpa de acea muncă iute, frațiloru, și de untuneareculu neluminatu și de scrâșnitulu dinților și de legătura nedezlegată și de viermii neadurmiți
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
eram mai viu decât în carnea trupului meu, de care mă desprinsesem. O, neamul meu românesc! De câte daturi te-a învrednicit Dumnezeu, de te urăște așa de mult satana, că ațâță pe toți cei din jurul tău să-ți frângă aleanul și dorul după cumințenie și sfințenie? Atâta vreme cât unul dintre noi va rămâne slujitor lui Hristos în Oastea Arhanghelului Mihail, Hristos ne va auzi glasul și ne va îndreptăți în acest dor, alinându-ne zbuciumul întru El. Scoate-i, Doamne, pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
constantei substantivelor; • variabilitatea structurii morfematice a substantivelor în funcție de categoriile gramaticale specifice: determinare, număr, caz. Prin structura lor fonetic-lexicală, substantivele se grupează în patru clase: a. - simple; substantive primare constituite dintr-un singur termen, cu un singur morfem-rădăcină; reprezintă majoritatea substantivelor: alean, dor, înțelepciune, răsărit, unt, Daniel, Milano, Dunărea etc. b. - sintagmatice: sintagme constituite din termeni substantivali sau nesubstantivali precedați de „articolul” genitival al sau de „articolul” demonstrativ cel, care funcționează ca instrumente de substantivare: „Toți ai casei erau neliniștiți.”, „Cei cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantiv. Caracteristici adverbialetc "Caracteristici adverbiale" Natura adverbială a gerunziului se manifestă în predominarea funcției de circumstanțial, la nivel sintactic: de mod, de timp, de cauză etc.: „Tresărind scânteie lacul / Și se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, / Las aleanul să mă fure.” (M. Eminescu) „Pe drum, având bucuria unui soare de toamnă așa de frumos, s-a răzgândit...” (M. Sadoveanu) Caracteristici adjectivaletc "Caracteristici adjectivale" Natura adjectivală se impune cu deosebire în modul de realizare a opoziției sintactice afirmativ-negativ; pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce abăteau spre dalbul sân. Sau lăsau să se-ntrevază, de alte șiruri suspendate Câte-o mică cruciuliță, prinse n șirag de mărgean Măiestrite numai-n aur și bătute-n diamante, De ți fugeau ochii pe ele și te lăsa cu alean. Pe la cele ce-s bătrâne, gâtul li i cuprins de salbe, Salbe scumpe și bogate, salbe de Constantinan ți, Ce ajungeau prin a lor curbe, mândrele cămeșuici albe Oglind-n-alor lucire fluturași delicați. La urechi mândru le-atârnă câte o drăguță
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
bisericilor răsună din zare În zare, oamenii Înfloresc ca florile câmpului, codrii Își Întind umbra pentru odihnă, dealurile strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului. Zilele cernite nu sunt puține. Sub numele de ajutor și eliberare, În multe locuri
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
dacă e atent la ele, adică dacă se interesează și de cei cu care, întîmplător, s-a intersectat „personajul” său. De cele mai multe ori - trebuie spus - n-o face. în ediția critică a operei lui Bacovia din 1978, de pildă, despre „Alean” se precizează că a fost publicată, întîi, în „Arta”, 1, nr. 15, 16 februarie 1904, p. 7, „pe aceeași pagină cu o poezie intitulată «Marguerita» (Marguerite - n. m.), semnată Isis - pseudonim al ziaristului Isidor Budu (v. Dicționarul de pseudonime de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Tabacaru”, 2000), a știut aceste lucruri, însă pentru că n-a văzut „Arta”, nu pomenește de întîlnirea celor doi în pagina revistei ieșene. Egale ca mărime (trei strofe fiecare), poemele lor au fost așezate astfel: „Marguerite” (datat: „Munchen 1904”) în stînga, „Alean” (semnat: V. G. -Bacovia) în dreapta. Avantajat era primul, căci cititorii încep întotdeauna lectura din stînga. Totuși dacă n-ar avea data 1904, „Marguerite” ar putea fi luat drept compunerea unui autor din prima jumătate a veacului precedent, în cel mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ce-ai tremurat tu oare/Și te-ai ofilit îndată?//... înțelegi tu vieții șirul/ Floricică de izvor, -/ Ori te-a tremurat zefirul/ Pe cînd eu plîngeam de dor?...” Cum se vede: o retorică facilă, diminutive folclorice, epitete uzate. Lîngă „Marguerite”, „Alean” apare mult mai pregnant decît ar fi fost plasat altundeva singur: un pastel realist, în tonuri de gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și, minus poate o notă, nu-ți amintește de nimeni. Evident, asta gîndim noi acum. Pentru noi, linia împletită care despărțea grafic cele două poeme desparte două epoci literare. Mă îndoiesc însă că, celor din 1904, contrastul dintre „Marguerite” și „Alean” li se va fi părut frapant și că, barem cîțiva, vor fi exclamat: „Uite un poet original!” în lirica de-atunci, mai numeroși erau cei de felul lui Isis, iar gustul cititorilor stagna încă în preajma acestora. Vacanța culesului „Aleanul” lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și „Alean” li se va fi părut frapant și că, barem cîțiva, vor fi exclamat: „Uite un poet original!” în lirica de-atunci, mai numeroși erau cei de felul lui Isis, iar gustul cititorilor stagna încă în preajma acestora. Vacanța culesului „Aleanul” lui Bacovia din poezia citată în glosa precendentă provine din contrastul dintre cele două vîrste: copilăria și maturitatea, în care tocmai intrase. Pînă aci lucrurile le înțelege oricine. Mai departe apare mirarea că, totuși, această amintire veselă a autorului (singura
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1999, p. 293, n. 42. 3. ,,Romanța semnului de întrebare”, în ,,Ateneul cultural”, 2, nr. 15, 1926, p. 250. 4. Soarele melancoliei. Memorii, Ed. Vremea XXI, 2005, p. 295. 5. Opere, p. 221. Vacanța culesului în anul următor apariției poemului „Alean”, un alt băcăuan, Corneliu Budu (Badea Pletea), a scris despre „anii de copilărie”, „la podgorii”, „cu strugurul la gură”. /v. „Alba liniște pustie”, în revista „în ore libere”, 1, nr. 1, noiembrie 1904, p. 3 1. Ion Gorun, „în vremea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dar e în nr. 298 din 1 mai 1973 - n. 2011). Fata numită astfel de Bacovia a fost fiica lui Moișă „Hneoc” Șafran, curelar, și al Mișkei. într adevăr, a plecat în America, de unde s-a întors însă nu de „alean”, de „dorul țării”, cum zice poetul, ci pentru a se căsători cu Aizinger, un tip șchiop, agent de fisc sau cam așa ceva. Se pare că Bacovia a avut față de ea „anumite sentimente”, de vreme ce a scris poezia, a încheiat Marcel Marcian
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în aceeași familie”. N-am reținut toate argumentele. Am notat doar cele mai interesante propoziții referitoare la Bacovia. De pildă că la poetul nostru „nu există amintiri, ci numai aparent amintiri”, cum ar fi aceea a copilului cu zmeul din „Alean”. „Există, în schimb, așteptări”. Sau că în versul „Pe aceleași vremuri mă găsesc...”, din „Lacustră”, e o „viziune cuantică”. Sau că „tîrziu”, din versul „Și tare-i tîrziu” („Pastel”), „nu-i un tîrziu de durată, ci o tendință de superlativizare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acasă, și sunteți, apoi, cei care răspândesc și mai multă românitate în lume. Sunteți și suntem români. Și tresărim împreună la acordurile profunde ale Imnului Național, și la vorba românească auzită în lume, și la cântecele pline de țară, de alean și dor ale Sofiei Vicoveanca ori Grigore Leșe. Cu toții suntem una: suntem români și simțim românește. Iar voi, ca și noi, sunteți, întâi-și-ntâi, suflet în sufletul neamului din care vă trageți. Sunteți doar părelnic departe, sunteți români risipiți
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
calității și intensității sunetului, se notează în „Gramophone“. „Înainte de a mă preda în fața forței acestor interpretări - scrie criticul pasionat, evident, de Bartok - m-am întrebat dacă în ele vor exista suficient dangăt și însuflețire populară, suficientă sălbăticie și ciudățenie, suficient alean fierbinte“. Răspunsul este pentru el, desigur, pozitiv, versiunea Belcea fiind apreciată, în raport cu cea Emerson, „infinit mai imaginativă și emoționantă; ...pe scurt, Belcea sunt rivali mai mult decât valoroși la tot ce există mai bun pe disc“. De partea franceză a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Tatălui Ceresc cum vine zicerea tocmai de la ariminul Orfeu și din el s-a născut Duhul Ivzoditor și Izbăvitor al Neamului Ales de Sîntu, Sarmise sau Mitra cum l-au botezat mai tîrziu în imperiul roman, cînd le ținea de alean atîtor neamuri doritoare de iubire, credință, comuniune și adevăr. Inscripția văzută de mine într-o fotografie la tv cîteva secunde, începe cu literele YU, fiind vechea denumire pentru Mîntuitorul ceresc, așa cum este el simbolizat pe atîtea artefacte și pe tăblițele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ed. cit. 10 Geneza metaforei și sensul culturii, în Lucian Blaga, Opere 9. Trilogia culturii, Editura Minerva, București, 1985, p. 391. 11 La cumpăna apelor; Sat natal, în vol. La cumpăna apelor (1933). 12 Hotar, în vol. La cumpăna apelor; Alean, în vol. La curțile dorului (1938). 13 Poetul, în vol. Nebănuitele trepte. 14 Ceea ce Blaga numește "corpul sensibil al cuvântului", ca element constitutiv prin sonoritatea, ritmul, așezarea și structura sa concretă, reprezintă "densitatea intuitivă a cuvântului", de fapt - în accepția
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și mai aproape, pentru a-i atinge mâinile amândouă, pieptul, pentru a-i simți răsuflarea pe chip atunci când mă aplec ferindu-mă de el. Mi-a sărutat o mână, apoi pe cealaltă. Am închis ochii, copleșită de-atâta fericire și alean. Era un sărut de mângâiere, iar acea clipă cât a durat a însemnat cât o întreagă epocă; am simțit cu desfătare apropierea intensă ca o străfulgerare a buzelor sale și am presimțit, m-am temut, am regretat îndepărtarea lor atât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sau Berlin. Aprinde o țigare, Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis, Cufundă-te-n uitare Și lasă gândului cărare de abis. În fumul de țigare Durerilor găsește tainicul liman Găsește-o nouă zare Și dorului alean În fumul de țigare, Ce se pierde în van. Iar Cristi pufăia dintr-o țigară lungă și dansa în jurul fumului pe care-l scotea din plămânii săi încinși, ca în jurul unei muze : „Înfrățește-te cu fumul din țigare/ Și te-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]