1,941 matches
-
uneori cu accente de marș eroic, iar lirica de dragoste, cu supărătoare dulcegării, nu iese din nota convențională. Peisajul predilect e acela nocturn, mângâiat de razele lunii, dar autorul nu are un deosebit simț al naturii. Câte o încercare de alegorie sau de filosofare emană un iz didacticist. Câteva traduceri „imitative” din Schiller (în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah de învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”) au defecte de rimă și infidelități de sens. O tălmăcire în proză din Lamartine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
atunci când această fraternitate se limitează la domeniul Închis al unui grup determinat. Confraternitatea nu e totuna cu fraternitatea. Modelul familial prevalează și atunci când este vorba despre Întreaga umanitate. Sub dubla influență a mitului religios al unui tată creator și a alegoriei filosofice a mamei natură, oamenii formează un fel de „mare familie”. De la stoicul Epictet, care susținea: „Dintre toate ansamblurile șsustèmaț, nu există nici unul mai Întins, mai universal decât cel alcătuit din oameni și din Dumnezeu” (oamenii fiind toți „fiii lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
trecut, fără părinți, fără angajamente, fără tradiții, fără obișnuințe, ca niște unități aritmetice perfect separabile, perfect independente” (Taine, 1885). Jean-Jacques Rousseau are totuși grijă să nu abandoneze ă cel puțin În scrierile sale ă referința familială. Pentru aceasta, recurge la alegoria patriotică. Ideea de patrie, referință la vechea țară a străbunilor, Îi permite să pecetluiască uniunea cetățenilor printr-o valoare afectivă la fel de importantă ca și rațiunea. Căci rațiunea nu esteatotputernică: oamenii nu sunt zei! Există și legi ale inimii, principalul resort
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
adus de misionari; 4) o reinterpretare a unor elemente creștine dintr-o perspectivă păgână, pentru că există teme comune În cele două tradiții (Ființa supremă, Învierea morților, riturile de vindecare) și pentru că temele importate sunt selectate În funcție de circumstanțe analoage. În Zair, alegoria luptei lui David cu Goliat simbolizează lupta negrilor Împotriva albilor, iar persecutarea lui Hristos o prefigurează pe cea a lui Simon Kimbangu. Însă litera „S” care apare pe drapelele Armatei Salvării este privită ca inițiala lui Simon Kimbangu și ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fiind autorul primei piese de idei, care e și prima dramă a absolutului din literatura noastră: Solii păcii (în „Literatură și artă”, 1900-1901). Un conflict interior, născut de jindul după un suprafiresc ideal, capătă aici veșmânt de basm și de alegorie: prințul Viorel renunță la preapământeana Ileana pentru Simina, epifanie a perfecțiunii abstracte și inaccesibile, dar la capătul nefireștii asceze pe care și-o impune, a torturilor așteptării îl întâmpină Solii păcii (apariții sumbre, cu model în teatrul lui Maurice Maeterlinck
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
spațial, tehnologiile extrem de avansate realizate de Constructori și arme și dispozitive futuriste folosite sau amintite în diverse situații. Există chiar și civilizații care au atins "SFD" - Supremă Fază a Dezvoltării, lucru menționat în povestirea Altruizina... "" este,la drept vorbind,o alegorie,o alegorie în cea mai bună tradiție a speciei.Nimic din ceea ce pe plan uman,poate constitui obiect de satiră nu-i scăpa scriitorului:birocrația,lăudăroșenia,parvenitismul,megalomania,goana după avuții,atentatul la libertatea de gândire,gratuitățile cu pretenții de
Ciberiada () [Corola-website/Science/317162_a_318491]
-
extrem de avansate realizate de Constructori și arme și dispozitive futuriste folosite sau amintite în diverse situații. Există chiar și civilizații care au atins "SFD" - Supremă Fază a Dezvoltării, lucru menționat în povestirea Altruizina... "" este,la drept vorbind,o alegorie,o alegorie în cea mai bună tradiție a speciei.Nimic din ceea ce pe plan uman,poate constitui obiect de satiră nu-i scăpa scriitorului:birocrația,lăudăroșenia,parvenitismul,megalomania,goana după avuții,atentatul la libertatea de gândire,gratuitățile cu pretenții de artă,filozofia
Ciberiada () [Corola-website/Science/317162_a_318491]
-
alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Povestirea începe cu un citat din "Tragedia lui Ferrex și Porrex" de Thomas Sackville, Baron Buckhurst: „Zeii rabdă și îngăduie regilor ceea ce detestă
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
inițiativa ei pereții camerelor regale au fost acoperiți cu catifea din Genoa. De asemenea pereții de la etajul al doilea, unde se afla "Marea Sală de Mese", au fost acoperiți cu fresce ilustrându-i pe Apollo, Minerva și Hercule într-o alegorie de "Virtus Heroica" (Vitejie Eroică), Hebe simbolizând "Venustas" (Frumusețea) completată cu panoplii. Fiica lui Sieniawska, Maria Zofia Czartoryska, a mobilat palatul cu șeminee noi din marmură albă și roșie și oglinzi cu rame bogate în stil rococo. În contractul cu
Palatul Wilanów () [Corola-website/Science/329120_a_330449]
-
regină a epocii. Aversul («fața monedei») reprezintă, de cele mai multe ori, efigia împăratului care domnește în epoca de emisiune a monedei. Reversul («spatele monedei») constituie ocazia de a face propagandă: imaginile și textele celebrează victorii și cuceriri ale împăraților, reprezintă zeități, alegorii simbolizând calități asociate împăratului, monumente, provincii personificate, animale. Pot fi numărate uneori mai multe sute de reversuri diferite pentru un singur împărat, printre care unele sunt de o importanță istorică deosebită. Împărătesele și copiii familiei imperiale sunt reprezentați, uneori. * "Cistiphoros
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
clasificare riguroasă, la esență, notele de subsol s-ar distinge între cele documentare, ce lămuresc aspecte non ficționale ale poemei (istorice, filologice, folclorice) și celei interpretative, care privesc ficțiunea și mijloacele ei (poetul și ,obrăzuirea poetică", versul, falsul document, satira, alegoria, ironia, trimiteri la exemple similare din literatura universală etc.). Nuanțele intermediare sunt multiple. Cu toate că lectura notelor, obligatoriu simultană cu parcurgerea textului, produce o ruptură a fluxului lecturii, sistemul nu impietează cu nimic, ci dimpotrivă, îmbogățește opera, bine dispune cititorul de
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
din care s-au păstrat, până la un punct, două exemplare, unul scris cu cerneală otrăvitoare, pierit în cele din urmă.) Dicționarul este alcătuit din biografiile concentrate ale unor personaje care își extrag viața din legende, snoave, pilde, basme, fabule, parabole, alegorii, texte alchimice, ezoterice, după o structură de povestire-marsupiu, istorisirile completându-se și putând oricând fi nuanțate, fiindcă oferta ^^^ suculentă este inter disciplinară: istorie, folclor, arheologie, mistică, alchimie, literatură, toate asezonate ca un cocteil Molotov (balcanic-sârbesc) care dinamitează ideea de roman
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
paralelă cu L’Inhumaine al lui Marcel L’Herbier (1923) nu este deloc extravagantă!), “Era Industrială” este pusă în ramă într-un mod foarte actual (invențiile tehnice vor ucide oare Umanitatea?) iar conflictul - modern - dintre Literatură și Științe provoacă o alegorie crepusculară fin de siècle în care aceste două mituri sînt chemate să-și arate binefacerile: sîntem oare, atunci ca și acum, mai mult Spirit, sau mai mult Rațiune? “Plăsmuiți din Vise” (ca în Furtuna shakespeariană), sau din Gene?... Fără a
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
un picior, i s-a scos un ochi, sînii mamei au fost făcuți zob cu ciocanul, iar bebelușului i s-a tăiat nasul cu dalta. — Știu cine făcea toate astea, Îi spune Maggie lui Wakefield, de acum fascinat de această alegorie neobișnuit de bogată. Prietenii băiatului ucis, adolescenți ca și el. Ei au rămas credincioși realismului. Nici unul dintre ei nu avea tată acasă. Familia Tipică a fost Îndepărtată, În cele din urmă, de edilii orașului și toată lumea s-a făcut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Provins, unde contau numai inițialele. Eu nu aveam o grilă, dar era suficient s-o presupun, iar pentru a o presupune, trebuia să citesc cu neîncredere. Că manifestele vorbeau despre Planul din Provins, asta era neîndoielnic. În mormântul lui C.R. (alegoria cu Grange-aux-DÎmes, noaptea de 23 iunie 1344!) fusese pus, un tezaur ca să-l descopere posteritatea, un tezaur „ascuns... pentru o sută douăzeci de ani“. Că acest tezaur nu era unul pecuniar era tot atât de clar. Nu numai că se polemiza cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
loc Întâlnirea precedentă! Iată cheia! Nemții din cea de-a patra generație se lamentau că englezii din cea de-a doua generație pierduseră legătura cu francezii din cea de-a treia! Păi sigur că da. Se puteau identifica În text alegoriile unei transparențe de-a dreptul la mintea copiilor: se deschide mormântul lui C. R. și În el se găsesc semnăturile fraților din primul și din cel de-al doilea cerc, dar nu și din al treilea! Portughezii și englezii sunt acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care e acum la tron, cu Frederic al V-lea, elector palatin de Rin. După moartea lui Rudolf al II-lea, Praga nu mai e locul potrivit, și locul acesta devine Heidelberg-ul. Nunta celor doi principi e un triumf de alegorii templierești. În cursul ceremoniilor londoneze, regia e asigurată de Însuși Bacon și se reprezintă o alegorie a cavaleriei mistice, cu apariția unor cavaleri În vârful unei coline. E clar că Bacon, care Îi urmează lui Dee, este acum mare maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Rudolf al II-lea, Praga nu mai e locul potrivit, și locul acesta devine Heidelberg-ul. Nunta celor doi principi e un triumf de alegorii templierești. În cursul ceremoniilor londoneze, regia e asigurată de Însuși Bacon și se reprezintă o alegorie a cavaleriei mistice, cu apariția unor cavaleri În vârful unei coline. E clar că Bacon, care Îi urmează lui Dee, este acum mare maestru al nucleului templier englez...“. „...și cum e clar că el e autorul tragediilor lui Shakespeare, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
invizibil În stomac, s-a dat Înapoi câțiva pași, palid, și s-a lungit cu fața-n jos. — Imbecilule, i-a zis Dee. Spenser era palid. A rostit cu greutate: — Se poate lansa o momeală. Tocmai termin un poem, o alegorie despre zâna zânelor, În care eram tentat să introduc un Cavaler cu Cruce Roșie... Lăsați-mă să-l scriu. Adevărații Templieri se vor recunoaște, vor Înțelege că noi știm și vor lua legătura cu noi... — Te cunosc eu, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iar păzitorii secretului erau Rozacruceenii care constituiau Marea Frăție Albă, sau esenienii, care, după cum se știe, Îl țin departe pe Isus de secretele lor, și iată motivul, altfel incomprehensibil, pentru care Isus e crucificat...“ „Sigur, patimile lui Hristos sunt o alegorie, o vestire a procesului Templierilor“. „Într-adevăr. Și Iosif din Arimateea duce sau readuce secretul lui Isus În țara celților. Dar, evident, secretul e Încă incomplet, druizii creștini cunosc doar un fragment din el, și iată semnificația ezoterică a Graalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui rece, ca într-o oglindă își văzu chipul, un chip, care a înțeles îndată că era al lui, chipul unui bătrân cu plete și cu barba albă. Sub acțiunea a nu știu ce vrăji, drumețul nostru dormise o sută de ani." Alegoria aceasta care amintește așa de bine de basmul lui Perrault, "La Belle au bois dormant", servea oratorului ca punct de plecare pentru a prezenta, în mod sugestiv, situația societății române după răscoalele a căror grozavă imagine stăruia încă în suflete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
În perioada romantic?, fie că reverie spre spa?îi exotice, fie spre teritorii ale trecutului ori viitorului, fie, pur și simplu, pe c???rile anotimpurilor prezente la Ipote?ți. În spa?iul cultural european natură a fost asimilat? că o alegorie a feminit??îi: Înainte de a fi peisaj, Natura a fost un personaj feminin, cu atribute specifice: gra?ie, fertilitate, seduc?ie, vitalitate armonie etc. Prezen?a ei narcotizează tr?irile poetului fiind reprezent? ri ale am?girii. Goethe Îi spune
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
merita, această ființă stranie se muncește perpetuu să armonizeze vulgaritatea sa cu norocul neașteptat care l-a năpădit. Elenii, cu admirabila lor delicatețe de sentimente și cu geniul lor poetic, au personificat pe acest parvenit al soartii într-o admirabilă alegorie mitologică, care a străbătut veacurile și a ajuns până la moderni. Este Midas, care, sub splendorile coroanii regești, nu-și poate disimula urechile de asin; este ființa comună, vulgară, pe care soarta a azvîrlit-o pe un scaun regesc și care nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vântului repetă mereu: "Regele Midas are urechi de asin! - Și astfel ajunge ca toată lumea să cunoască acest secret și toți să recunoască, sub strălucirea coroanii, figura vulgară a parvenitului. - De câte ori în societate întîlnim figura lui Midas, fără de a ni aminti alegoria mitologică a vechilor eleni! Aceste reflecțiuni ne-au venit natural în minte citind ziarul "Timpul" din 23 noiemvrie curent, în care se află publicată o curioasă scrisoare a d-lui V. Conta, ministru de culte, către amicul său Gheorghe Panu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
printre altele, la neașteptate sondări în dispozitivele creației eminesciene" (pag. 7). Theodor Codreanu este un cugetător cu o puternică vocație teoretică, preocupat nu numai de rostirea limpede a adevărului, ci și de nuanțarea comunicării prin apelul la disocieri, comparații, metafore, alegorii, personificări, antiteze, hiperbole. Cei care vor să gândească sistematic pot avea în el un model demn de urmat, îndeosebi pentru felul cum nuanțează ideea, subliniindu-i cele mai neașteptate aspecte. Apelul la figurile de stil ale repetiției capabile să genereze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]