839 matches
-
vaca aia zici că o taie careva ! Hai ! -Mergem!.Vaai! Ce aș mai fi dormit! -O să dormi deseară, hai! M-a trimis mamaia să te trezesc! Cald! Un cuptor mare în care soarele prăjește uleiul verii.Vitele se mișcă alene prin curte până când sunt lovit în cap de razele ucigașe.Sfinte! Se poate să fie mai cald? Îmi vine să fug în casă și să nu mai ies de acolo decât cu forța.. La intrarea pe drumul de pământ apar
AMELY P2.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343647_a_344976]
-
au uitat! Nu le pasă! Strănepoți de vestiți inorogi știu că sunt, Au uitat de padoc și cravașă. Sunt albi ca o spumă de lapte-n condei, Sunt vifor, sunt ceață, sunt abur... În stuful ce crește uscat lângă ei, Alene se-mpiedică hamul. Vibrează, adulmecă fân și idei, Simt umbre de lanuri mănoase... Cu botul împing apropiatul trecut În volbura apei mâloase. Nechează, un șuier... Galop înapoi?... Spre stuful ce-n față se-ntinde !!! În baltă sunt liberi... Ei, caii
VIS DE LIBERTATE LA CAI... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377362_a_378691]
-
am iubit prin flori pe săturate. Am presărat ca floarea de cais, Desprinsă de pe ram în primăvară, În zori de zi și-n nopțile de vis, Sărutul meu pe sânu-ți de fecioară. Iar troienite patimi sub petale, Ce-au nins alene peste un cuvânt, Desprinse din poveștile regale, S-au preschimbat acum în legământ. *** Imagine: "winter dream" by Linda-Sannuti
A MAI TRECUT UN VISCOL ŞI O IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377519_a_378848]
-
Acasa > Poezie > Familie > PUII Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului PUII de Dorel Dănoiu, O picătură care geme prelinsă alene, pe obraz. Privirea tristă-n lung de vreme cu amintiri te ține treaz Iar gândul a înfipt în minte! o obsesivă întrebare : Ce vină are un părinte când puii vor din cuib să zboare ?! Îi crești,îi ocrotești și iată
PUII de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378436_a_379765]
-
sau să o împletească iar și iar în mâna-mbătrânită printre ierburi sau printre spice sărutând în ani și ani soarele cerul luna-n nopți deschise și eu ce caut să privesc acea poveste în care-o cheie a rămas cătând alene prezentul în trecut păianjenul ce țese pânza acelui dor nestins din noi Anne Marie Bejliu, 15 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: privesc un cod / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de
PRIVESC UN COD de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378450_a_379779]
-
o vrajă-n aer plutind ca un curent, Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet: Un filtru magic, sigur și cu efect latent, Trăiri nebănuite înmugurind în suflet... Renasc în primăvara împodobind cărări Cu văluri albe, caste, boltite, transparente, Cu blând parfum alene amestecat în zări, Uitate tresăriri, aceleași, inerente. Bujorii ca buchete în mai, pentru mireasă, Cu fragedele flori și cu un blând parfum, Se scutură discret, tăcuți în umbra deasă, Iar prințul pe cal alb s-a rătăcit pe drum. Steluța
BUJORI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378509_a_379838]
-
unic mi Te-a scos în cale, Sfântă Marie, cu glas nelumesc mi-ai dăruit un minunat prunc îngeresc. Căci mare minune, iată, s-a săvârșit, În mânăstirea cu glas înmiit, De călugărițe și mirene Venite toate de cu seară, alene, Am simțit în suflet o mare chemare Către Tine să vin cu o strigare: „Dă-mi, Maică Sfântă, mie în viață Un copil și încă aleasă povață!” Iar draga Maica Sfântă m-a ascultat, Mi-a scos în cale un
MÂNĂSTIREA AGAPIA de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378640_a_379969]
-
2013. Învesmântata în recunoștință Trăiesc în lumea ta iubire... Țesătura ta mi-acoperă inima-n piept; Mi-e haină ce-o port pretutindeni cu mine În mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept, În zilele care alene se scurg, Ducându-ma cu ele-n al vieții amurg... Scăldată-n mulțumiri eterne, Îți sorb parfumul iubire, Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor, Împletești noian de dorințe în mine Ce curg că râurile repezi, Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
mai mult Învesmântata în recunoștință Trăiesc în lumea ta iubire...Țesătura ta mi-acoperă inima-n piept;Mi-e haină ce-o port pretutindeni cu mineîn mersul meu spre infinit, În ceasul în care petrec, sau aștept,În zilele care alene se scurg,Ducându-ma cu ele-n al vieții amurg...Scăldată-n mulțumiri eterne,Iti sorb parfumul iubire,Ce-n treacătul tău mă afunzi în vise de dor,Împletești noian de dorințe în mineCe curg că râurile repezi,Si nasc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Foileton > FORTĂREAȚA, PARTEA I-A Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă și gheață. Se desprimăvăra, însă timpul mai rumega încet asprimile iernii, care nu fusese una deloc ușoară. Mergeau de mai multe zile, încet, fără să se grăbească, acestea fiind de altfel instrucțiunile
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
nai. Eu te iubesc! Ce altceva pot spune? Noi amândoi am zămislit mistere, Ecou ce'n rai sau iad o să răsune A tril ce cântă nouă înviere. Eu te iubesc, Adamul tău de azi! Alt nume pentru steaua căzătoare, Plutind alene peste vârf de brazi, Vestind crepusculul când noaptea moare. Eu te iubesc! Te voi iubi mereu, Ca o nălucă urmărindu-ți pasul! Eu te iubesc și am să-ți fiu doar eu Și somnul, și'amintirea, și popasul. *** Referință Bibliografică
EU TE IUBESC! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381837_a_383166]
-
mă-ndrept sfios către Ceresc oftat / și vreau ca Bucuria Ta la mine vină / când noaptea ascult la greieri în grădină! // Cât de frumos e cerul plin de stele! / Ce minunat e Universul întreg! / Cu drag, eu mă gândesc acum alene ... / întreg, ... Citește mai mult TRANDAFIRUL VIOLETTrandafirul violet mi-a înmugurit / în ochiul meu indigo, / al treilea ochi, dintre sprâncene. / Încet, încet, bobocul crește, / până-ntr-o zi, / când el pleznește. // Apoi, mirifice petale, / cu un parfum ce mă-nfioară, / sălășluiesc tot
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
mă-ndrept sfios către Ceresc oftat / și vreau ca Bucuria Ta la mine vină / când noaptea ascult la greieri în grădină! Cât de frumos e cerul plin de stele! / Ce minunat e Universul întreg! / Cu drag, eu mă gândesc acum alene ... / întreg, ... VII. MIRACOL, de Margareta Mariana Saimac , publicat în Ediția nr. 1851 din 25 ianuarie 2016. MIRACOL Îți mulțumesc, o, Iisuse Hristoase pentru faptul că Tu m-ai făcut să-ți simt puterea în mod miraculos, atunci când m-am rugat
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
unic mi Te-a scos în cale, Sfântă Marie, cu glas nelumesc mi-ai dăruit un minunat prunc îngeresc. Căci mare minune, iată, s-a săvârșit, În mânăstirea cu glas înmiit, De călugărițe și mirene Venite toate de cu seară, alene, Am simțit în suflet o mare chemare Către Tine să vin cu o strigare: „Dă-mi, Maică Sfântă, mie în viață Un copil și încă aleasă povață!” Citește mai mult MÂNĂSTIREA AGAPIALa miezul nopții-n biserica pustie,Am venit să
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
valorilor morale,Gândul unic mi Te-a scos în cale,Sfântă Marie, cu glas nelumescmi-ai dăruit un minunat prunc îngeresc.Căci mare minune, iată, s-a săvârșit,În mânăstirea cu glas înmiit,De călugărițe și mireneVenite toate de cu seară, alene,Am simțit în suflet o mare chemareCătre Tine să vin cu o strigare:„Dă-mi, Maică Sfântă, mie în viațăUn copil și încă aleasă povață!”... X. SCINTILAȚII, de Margareta Mariana Saimac , publicat în Ediția nr. 1750 din 16 octombrie 2015
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CLASIC ȚĂRM ELEN Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Clasic țărm elen Se logodește marea cu uscatul, mărgeanul roș în maci a izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea
CLASIC ȚĂRM ELEN de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379322_a_380651]
-
crângul cu aluni. Și ochii limpezi , ca apa de izvor, Când îi priveam, povestea îmi părea, (Rostită doar de frumusețea lor), Că desmierda frumos, visarea mea. Genunchii, strâns și-i cuprindea Cu brațe albe, subțiri și delicate, Iar noi umpleam alene pajiștea, Ascultând povestea, sprijiniți în coate. Tâmplele-i cărunte, glasul ei ales Și chipul grav dar luminos, micuț, Aveau cam tot atâta înțeles Cât vorbele ce le rostea molcuț. ``A fost odat`...a fost ca niciodată``... Ca-n basmele rămase
A FOST ODAT` de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379461_a_380790]
-
crângul cu aluni. Și ochii limpezi , ca apa de izvor, Când îi priveam, povestea îmi părea, (Rostita doar de frumusețea lor), Ca desmierda frumos, visarea mea. Genunchii, strâns și-i cuprindea Cu brațe albe, subțiri și delicate, Iar noi umpleam alene pajiștea, Ascultând povestea, sprijiniți în coate. Tâmplele-i cărunte, glasul ei ales Și chipul grav dar luminos, micuț, Aveau cam tot atâta înțeles Cât vorbele ce le rostea molcuț. ``A fost odat`...a fost ca niciodată``... Ca-n basmele rămase
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
în crângul cu aluni.Și ochii limpezi , ca apa de izvor, Când îi priveam, povestea îmi părea,(Rostita doar de frumusețea lor),Ca desmierda frumos, visarea mea.Genunchii, strâns și-i cuprindeaCu brațe albe, subțiri și delicate,Iar noi umpleam alene pajiștea,Ascultând povestea, sprijiniți în coate.Tâmplele-i cărunte, glasul ei alessi chipul grav dar luminos, micuț,Aveau cam tot atâta înțelesCât vorbele ce le rostea molcuț.`` A fost odat`...a fost ca niciodată``...Ca-n basmele rămase din străbuni
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
popicele însă alții și alții veneau din spate ocolindu-i pe cei căzuți. Apoi au început să cadă și aceștia... ... XII. FORTĂREAȚA, PARTEA I-A, de Mihai Condur, publicat în Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016. Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă și gheață. Se desprimăvăra, însă timpul mai rumega încet asprimile iernii, care nu fusese una deloc ușoară. Mergeau de mai multe zile, încet, fără să se grăbească, acestea fiind de altfel instrucțiunile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
fel. Aveau tot confortul necesar unei călătorii lungi de câteva sute de mile terestre și cum toată mașinăria era controlată și de pilotul automat aveau timp destul pentru dânșii, ba mai mult vehicolul putea ... Citește mai mult Carul blindat înainta alene printre smârcurile pline de pamânt amestecat cu apă și gheață. Se desprimăvăra, însă timpul mai rumega încet asprimile iernii, care nu fusese una deloc ușoară. Mergeau de mai multe zile, încet, fără să se grăbească, acestea fiind de altfel instrucțiunile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380853_a_382182]
-
Când mă descurc atât de greu. Ce curcubeie, soare , flori Când eu din zori și până-n seară Alerg, muncesc... și-n sărbători Prins sunt în a zdroabei gheară. Tu nu-nțelegi că am probleme Din anotimp în anotimp De unde romantism alene CÂND NU E TIMP! CÂND NU E TIMP! Nu avem timp pentru nimic Nu avem timp nici a trăi Viața se scurge pic cu pic Când o să vrem ...nu vom mai fi! Referință Bibliografică: CE VREM, CE-AVEM ȘI CE
CE VREM, CE-AVEM ȘI CE ALEGEM? de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381347_a_382676]
-
c-o fărâmă de iarnă, Dintr-un rest indecis de zăpadă apoasă, Se nalță și vântul către nori și-i răstoarnă -Fantomatice neguri peste-o lume cețoasă . Prea tihnitele clipe stau acum la căldură Pășind blând în tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul
A L AISE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381371_a_382700]
-
în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când ascult, Se-anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Iulie iar / Steluța Crăciun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2010, Anul VI, 02 iulie 2016. Drepturi de
IULIE IAR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381387_a_382716]
-
în mine deșteptând. Aceeași caldă, toropită lună, Același soare nemilos arzând, Doar umbrele părinților în rând Se-apleacă greu și snopii îi adună. Încă o vară îmi pulsează-n vene; În mine zac imagini de demult, Un film alb-negru derulat alene. Un țârâit de greier când ascult, Se-anină lacrima sărată-n gene, Un ultim semn al marelui tumult. Steluța CRĂCIUN ... Citește mai mult Iulie iarAsprele miriști mă zgârie-n gândși tremură imagini ca pe-o dunăMirajul depărtării când l-adună
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]