875 matches
-
parte preluată din Ion Barbu, „balcanicul”) în poemul Un stârv, ingenioasă replică la piesa omonimă a „domnului” Charles Baudelaire, căruia poemul îi și este dedicat. „Stârvul” descris e al unei gutui, prilej pentru poet de a zugrăvi livada: „Livada cunoscută, alene se turcea - / goi, pepenii în vrejuri roteau lucite fese,/ iar trandafirul galben, ce se usturoia/ în stratul de legume printre cârciumărese// părea o rană nouă în carnea unui măr/ cu supurare suptă de musca-odaliscă/ și mii de răni, rubine, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
dumbrăveanca, pupăza, cucul, pițigoiul, guguștiucul, ciocănitoarea neagră, potârnichea, vrăbiile, rândunelele, gaițele etc. Există și unele răpitoare ca uliul porumbar, hultanul și uliul păsărilor de curte. în apa iazurilor care se înșiră ca niște mărgele în lungul pârâului Bașeu se bălăcesc alene, în timpul verii, cârduri de rațe sălbatice, lișițe, pescăruși, bâtlani, gâște sălbatice și uneori chiar lebede care vin din țările nordice și mai staționează și pe iazurile noastre dacă iarna nu e grea. Dintre peștii care populează iazurile de pe teritoriul comunei
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
vai de dânșii. Ce să facă sfânta Fecioară? Ceasul nașterii Mântuitorului lumii se apropia. În culmea durerilor, ea se furișă într-o iesle de boi din staulul păstorului. Seara târziu, pe la vreme de noapte, Crăciun, doinind din fluier, își îndrumă alene turma sătulă doldora, spre locuința sa. Ajuns acasă, dădu poruncă numaidecât babei Iova să¬i pregătească bucate multe pentru a doua zi, căci era zi de sărbătoare, Ziua cărnurilor. În acea zi va chema la masă să se ospăteze cu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Mai zăbovi nițel, visând la bobul de grâu. Se făcea că îl vede cum crește iarna sub oghealul de zăpadă. Era atât de fascinat, încât se trezi râzând prin somn. Reuși până la urmă să se rupă de divan, sculându-se alene. Osteneala îi dobora ființa, pătrunzându-i până în fiecare mădular. Răvășit, se îndreptă cu pași mărunți și împiedicați spre tindă. Luă o cană și o scufundă în donița plină cu apă de fântână. Bău pe nerăsuflate, pentru a-și ostoi setea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fel ca și telespectatorii săi (este așa numitul "talk show necontroversat", noncontroversial talk show). Această atitudine, precum și vizibilitatea din ce în ce mai mare a moderatorului, au atras foarte curând cele mai importante personalități politice, dar și persoane oarecum apolitice, precum fotomodele de la Playboy (Alene Akins, unul dintre ele, a figurat în calitate de consoartă a lui King în al treilea și al cincilea dintre cele opt mariaje ale moderatorului), precum și star-uri din lumea sportului. În talk show-ul său, Larry King a păstrat elementul de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
fricativă interdentală sonoră: engl. this [ðis] "acesta, aceasta", sp. dulce [΄dulðe] "dulce", dan. stød [stöð] "ocluziune, închidere" e = vocală anterioară nonlabială medie: sued. sent [se:nt] "tîrziu", it. sorella [so΄rel-la] "soră", rom. seră [΄serə], dan. øjeblik [΄(jəblek] "clipă", norv. alene [a΄le:nə] "singur" ε = vocală anterioră nonlabială semideschisă: germ. gern [gεrn] "cu plăcere", neer. leggen [΄lεγə] "a explica", sp. paquete [pa΄kεte] "pachet", pg. talher [tə΄(εr] "tacîm", sued. vän [vεn] "prieten", it. zebra [΄(εbra] "zebră" f = consoană fricativă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te alinte Moș cuminte Și să-ți cânte-ncetinel: Mugur, mugur, mugurel! îngeri vin tiptil și-alene Să te mângâie pe gene Și mi-ți leagăn Dulce leagăn, Fraged trupușor de crin, Ca s-adormi frumos și lin. Ce tresari? Nu-i nime, nime, Liniște și-ntunecime, Doar zefirul, musafirul, Cel șăgalnic și pribeag, A trecut pe lângă
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
atone unde reproșurile /nu mai contenesc / printre tâmplele de porci, pe salteaua / în tunelul slinos / printre pomii mutilați în labirint pe // dunga râului intoxicat unde leșurile vânzătorilor de / mațe învie și mațele care se umflă încep să / duhnească dezmorțindu-se alene // în alcoolul adierea și țărâna/peste piciorul și talpa / lângă pieptul unei vulpi în corsaj de muselină / tu singur știi cum se recheamă calmul în preajma / în fața plăpândei contemplații”. S-a afirmat că P. ar fi practicat „un suprarealism fără metodă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
ar fi dat voie. În timp ce scriu toate astea, mă aflu pe peticul de iarbă din spatele casei, unde am așezat un scaun, perne, și niște scoarțe. E seară. Nori pântecoși, greoi, de culoarea ardeziei, ceva mai luminoși către contururile bulbucate, plutesc alene, pe un cer de aur noroios și totuși radiant, creînd un efect de luciu mat. La orizont s-a tras o linie argintie, zimțuită, licărind ca o bijuterie modernă. Sub ea, marea schimbă nuanțe arzătoare, lirice, brun-aurii, săltându-și stropii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atunci am văzut foarte clar ceva important, despre care mai târziu nu mi-am putut da seama dacă a fost o halucinație sau o imagine săpată în memorie. Mi s-a înfățișat, dintr-o dată, ca o amintire. Mă gândisem vag, alene, la căderea aceea în puțul cu ape clocotitoare, la „cunoașterea“ faptului că mor, la verdele apei de peste creștetul meu, vizibil chiar în lumina tulbure. Și atunci mi-am amintit că numai cu o frântură de secundă înainte de a mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zburdalnic, plin de vigoare. Din depărtare, țăranul părea un scai negru pe câmpia albă, un scai rostogolindu-se izgonit de vântul năprasnic de miazănoapte, până nu se mai văzu deloc... Seara vântul încetase, fulguia continuu cu fulgi mari ce cădeau alene, așternând un strat gros de zăpadă moale. În sat luminile se aprindeau rând pe rând, zarva creștea necontenit, câinii lătrau de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele împodobite de sărbătoare. Glasurile vesele de copii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
purtat pe reverul hainei mele o micuță broșă din mozaic venețian, micul meu strop de fard de pe fața bătrînei Veneții. Cu stropul de fard pe piept, m-am oprit iarăși lîngă mult cîntatul Ponte di Rialto și apoi, am pornit alene spre Via San Gregorio, numărul 701. Trec peste Ponte dell' Accademia și mă strecor printre străzile și canalele calme dintre biserica Santa Agnese și abbazia di San Gregorio, gustînd în sfîrșit! o pace adîncă și priveliștea oferită de trecători potoliți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o mare în furtună. N-am crezut niciodată că o cămilă poate fi atît de înaltă. Nisipul lunecă undeva, departe, sub ochii mei, în valuri mișcătoare, stranii și calde. Cămila simte om în spinare, simte chemarea deșertului și pornește legănat, alene, fără grabă, cu unitatea de măsură "secol" pentru măsurarea timpului și a spațiului. Mi-e frică: teama unui biet european care măsoară timpul cu propria sa viață și distanțele în kilometri. Cred că țip. Impasibil, stăpînul își oprește animalul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sau a altor vizitatori. Dorul de casă și de cei dragi le este încă fierbinte. Potrivit cerinței de a fi cât mai mult timp în mijlocul elevilor, ca director mă aflu în școală chiar și în multe zile de sărbătoare. Circulând alene prin curte, în apropierea porții mi s-a oferit prilejul să cunosc pe viu o autentică lecție de edu cație părintească, în forma ei lapidară și nudă. O mamă, venită dintr-un sat nu prea apropiat de Iași să-și
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ochi din cauza țînțarilor m-am gîndit la Chichina, un vis Îndepărtat și neclar În acest moment, deși sfîrșitul lui, neobișnuit pentru o astfel de amintire naivă, lasă În urma lui, În memoria mea, mai multă dulceață decît amăreală. I-am trimis alene un sărut ușor, cum i-ar trimite un prieten vechi care o cunoaște și o Înțelege; apoi mintea mea s-a Îndreptat spre Malagueño, scenă imensă a atîtor nopți nedormite, unde, poate chiar În acel moment, ea probabil că Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
gata, sunt gata!’’ Am apucat zdravăn unul dintre mânerele genții albastre. M-a scos pe o ușă mai puțin ,,umblată’’ de bolnavi ușa ce ,,iese’’ mai aproape de aleea principală a curții care ,,merge’’ drept în locul unde voi fi ,,cazat’’. Merg alene, îngândurat, cu geanta albastră mutând-o de pe un umăr pe celălalt. O haită de câini, ce pare a fi una de hiene înfometate, se ține îndeaproape de noi. Câinii spitalului... Unii jucăuși cei de vârstă tânără și fără griji, alții
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
pendul. Scoate un zgomot stresant frecându-se permanent, înainte și înapoi, de geaca albastră și scorțoasă, înghețată. O zi destul de frumoasă pentru un început de decembrie, se derulase surprinzător de călduță! De jur-împrejur, alei mărginite de garduri vii mă petreceau alene cu un galben-ruginiu copt și târziu; copacii mă privesc de sus fără a-și zbengui prea tare coroanele pe jumătate golașe; în cuiburi de ciori, rămase pustii, domnește acum liniștea absolută; câinii se gudură pe lângă mine așteptând ceva bun de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
fiecărui pacient în parte. Mă copleșește groaza la gândul că și eu într-o zi mă voi conforma acestui șir indian pentru a lua parte la ,,masa de supraviețuire’’. Voi pleca mai devreme cu 10-15 minute din salon, voi merge alene fiind prins în discuții banale sau foarte puțin interesante cu vreun cunoscut sau cu cineva la întâmplare; voi avea mereu o punguliță cu zahăr și una cu sare și un cuțit în buzunar; voi vorbi cu haita de câini înfometați
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Acestea mi le-a adus, în afara cantinei, doamna Mari. Nu am rămas să mănânc, am plecat către salon. Singur, înconjurat de cățeii cerșetori, printre salcâmii ca niște giganți - păzitori credincioși ai aleilor uzate de pașii multor generații de pacienți. Merg alene, simt oarece teamă în suflet... Am parcurs drumul acesta... Dar nu mai contează de câte ori! Vorbesc cu cățeii și încet-încet ajung la destinație. * * * La plecare am dat din nou de Mariana. M-a abordat altfel decât mai înainte fără introducere și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Eu ca un sol al acestuia venerez două dintre fiicele lui. Iarna cu o caleașcă de omăt într-o rochie cu diamante, cu pantofiori de cleștar, ne aduce Nașterea Domnului, sărbătorile, distracția și multă lumină. Și ce mai case! Dorm alene sub plapuma de nea. Pădurile suferă crivațul inedit de gheață al iernii, toată natura își permite haine grele de omăt... totul pare învăluit în magie. Când toate aceste minuni vor evada, casele se vor freca la ochi după atâta somn
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Bianca Bolum () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2326]
-
de-o candoare străbună de-animal, Nu vrea să-ți dezvelească secretul infernal, O, tu, ce-mi legeni somnul cu mîini îmbelșugate, Nici basmele lui negre în flacără turnate. Urăsc la fel și patimi, și vis spiritual! Să ne iubim alene. Amorul din gheretă, Întunecat, pîndește cu arcul său fatal, Cunosc orice unealtă din vechiu-i arsenal: Smiteli, omor și groază! Tu, albă margaretă! Ca mine nu ești oare amurg autumnal, O, palida mea, blîndă și rece, Margaretă?] (Trad. Ion Pillat) Pentru
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de tinichea ruginită, are caracter oracular, anticipând tragismul destinelor personajelor. Destinul tragic este prefigurat și de atmosfera înăbușitoare, de impresia de ”sat mort”: ”Satul parcă e mort. Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcere năbușitoare. Doar în răstimpuri fâșie alene frunzele adormite prin copaci. Un fuior de fum albăstrui se opintește să se înalțe dintre crengile pomilor, se bălăbănește ca o matahală amețită și se prăvale peste grădinile prăfuite, învăluindu-le într-o ceață cenușie”. Drumul cedează locul descrierii caselor
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
se lasă seara egeică peste insula sa. Un vânt rece, trimis de Eol, învăluie tot arhipelagul, împrăștiind peste acareturile bătăturii regale frunze galbene și grele de mesteacăn. Vântul susură șoptit prin tufișurile de dafini și ciulini uscați. Robii se duc alene la culcare. Animalele s-au tolănit în cotețe. Numai o capră își mai alăptează iedul. Bătrânul câine Argos, singura ființă care îl recunoscuse pe Ulise la întoarcere, trage să moară pe mormanul său de gunoi „mâncat de jeg, de viermi
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ochii. Treabă multă la avere multă. Zorii te prindeau la o mulțime de îndatoriri și cînd răsărea Soarele erai deja sleit de puteri. Cînd Soarele era sus, cocoțat pe dealul dinspre Răsărit, atunci se trezea Natașa. Se freca la ochi alene și striga alintată: Băietu', ce-i dai fetei să pape? Surpriză, spunea vesel Dorel. Dar mai întîi băița. Nu, băița după masă, gîngurea gingaș Natașa. Abia după ce servea masa, Natașa făcea băița. Nu-ți speli copila pe spate? Ba da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de Malaga. Apoi așteptăm. Pînă la ora 14. Pe panoul uriaș nu-i nici un avion spre Bruxelles. Întreb și mi se spune că de fapt este la ora 16. Așteptăm și în sfîrșit apare. Terminal B, poarta 31. Ne deplasăm alene, avem timp destul. Mai casc gura la vitrine să treacă timpul. Privesc tabloul și... surpriză. Zborul este la terminalul A, poarta 42. Micul nostru grup se amestecă cu celălalt care avea locurile rezervate pentru acel zbor. Din nou șoc. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]