1,026 matches
-
Simon mergea pe trotuar, mai departe de mine, iar în timp ce îl urmăream a făcut stânga în Primrose Gardens. M-am strecurat până la colțul străzii și m-am oprit, repetând povestea cu furișatul. Începeam să mă simt ca la antrenamentele pentru alergători, când înveți să sprintezi, să alergi și să mergi la intervale de timp neregulate. Cred că se numește fartlek, dar nu trebuie să le spui oamenilor asta în timp ce o faci. La jumătatea drumului prin Primrose Gardens, Simon s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-și echipamentul. ― Știi cumva de ce a pus comandantul ochii pe tine? ― Nu știu exact, dar bănuiesc. ― Adică? ― Armata de drept am făcut-o tot aici și domnul locotenent colonel... În acea clipă, sergentul de serviciu s-a prezentat în pas alergător: ― Ce este, sergent? ― Domnule locotenent, vă așteaptă domnul locotenent colonel. ― Bine - a răspuns ofițerul, pornind cu pas întins către biroul comandantului. Dumitru îl urma... ― Să trăiți, domnule locotenent colonel. Sunt locotenentul Coasă. M-am prezentat la ordinul dumneavoastră cu sergentul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de cai: suri, roibi și mai știu eu ce culori, dar o pereche de plăvani trăgând un tun nici că și-a închipuit vreodată. Îndată a fluierat prelung - a alarmă - după sergentul de serviciu. Acesta s-a prezentat în pas alergător, agitat. Ce și-o fi închipuit el? „Să știi că a fost atacat postul de santinelă de la poarta cazărmii!” Când a dat cu ochii de frumusețea de boi înjugați la tun și de mine, stând țanțoș cu biciușca în mână
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de belea. Tommy e cam colțuros, dar poate că ajungeți voi cumva să vă împăcați... Lucy urlă și îl făcu să se oprească. Privirea lui Audrey îi spuse că e mai rău decât un câine. Buzz se îndreptă în pas alergător spre Breneman’s. Restaurantul era plin de lume. Echipa de tehnicieni radio de la emisiunea Tom Breneman’s Breakfast in Hollywood își împacheta sculele și le scotea pe o ușă laterală. Mickey Cohen și Johnny Stompanato, plus o altă gorilă, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nivelul de urâțenie. Așteptară. La 9.30 portarul își scoase cascheta, intră într-o mașină și demară. La 9.33 Chaz Minear intră în clădire, cu ziarul sub braț. Stompanato lăsa briceagul deoparte. Mal zise: — Acum! Se îndreptară în pas alergător spre holul de la intrare. Minear își verifica cutia poștală. Johnny Stomp o luă înainte până la ascensor, deschizând ușa. Mal zăbovi lângă oglinda de pe perete, îndreptându-și nodul de la cravată și privind cum reflexia inversată a lui Minear își culege corespondența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din Watts, unde albilor li se permitea să cânte dacă erau băieți salon și nu puneau laba pe decolteurile negreselor. Buzz traversă și continuă să interogheze, apropiindu-se de partenerul său. Încă trei „Ha”-uri și Mal veni în pas alergător spre el. — Am vorbit cu un gagiu care l-a văzut pe Coleman săptămâna trecută la Bido Lito’s. Zice că stătea de vorbă cu un evreu bătrân și bolnăvicios, pe jumătate mort. Tipul crede că arăta ca unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din beton de șase etaje, cu o serie de ornamente de crom fixate deasupra marchizei purpurii și zdrențuite de la intrare. — S-ar putea, zise el, parcând lângă altă mașină. Mal ieși primul din mașină și intră în hotel în pas alergător. Buzz îl ajunse din urmă la recepție. În holul cufundat într-o căldură înăbușitoare Mal se legitimă în fața recepționerului, un negru uscățiv, într-o cămașă cu butoni și uniformă încheiată la toți nasturii. Acesta murmură „Da, domnu’, da, domnu’”, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Haman, mai marilor oștirii, dregătorilor fiecărui ținut și căpeteniilor fiecărui popor, fiecărui ținut după scrierea lui și fiecărui popor după limba lui. Au scris în numele împăratului Ahașveroș, și au pecetluit scrisorile cu inelul împăratului. 13. Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate ținuturile împăratului, ca să nimicească, să omoare, să piardă pe toți Iudeii, tineri și bătrîni, prunci și femei, și anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar, și să li se prade averile. 14. Aceste scrisori cuprindeau porunca împăratului care trebuia vestită în fiecare ținut, și îndemnau pe toate popoarele să fie gata pentru ziua aceea. 15. Alergătorii au plecat în graba mare, după porunca împăratului. Porunca a fost vestită și în capitala Susa și pe cînd împăratul și Haman stăteau și beau, cetatea Susa era îngrozită. $4 1. Mardoheu, aflînd tot ce se petrecea, și-a sfîșiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
de ținuturi așezate de la India la Etiopia, fiecărui ținut după scrierea lui, fiecărui popor după limba lui, și Iudeilor după scrierea și limba lor. 10. Au scris în numele împăratului Ahașveroș, și au pecetluit cu inelul împăratului. Au trimis scrisorile prin alergători, călări pe cai și catîri născuți din iepe. 11. Prin aceste scrisori, împăratul dădea voie Iudeilor, în oricare cetate ar fi fost, să se adune și să-și apere viața, să nimicească, să omoare și să piardă, împreună cu pruncii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar. 13. Aceste scrisori cuprindeau hotărîrea care trebuia vestită în fiecare ținut, și dădeau de știre tuturor popoarelor că Iudeii stau gata pentru ziua aceea ca să se răzbune pe vrăjmașii lor. 14. Alergătorii, călări pe cai și pe catîri, au plecat îndată și în toată graba, după porunca împăratului. Hotărîrea a fost vestită și în capitala Susa. 15. Mardoheu a ieșit de la împărat, cu o haină împărătească albastră și albă, cu o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
gardă! Te pui sub paza comandantului gărzii sau a locțiitorului, predai centura, cureaua, stema de la bonetă și nasturii de la veston pe care e imprimată stema țării. Pe urmă aștepți să-ți fac hârtiile de reținere. În fața corpului de gardă, pas alergător, marș!”. Însă În concediu au fost nevoiți să-mi dea drumul, căci nu aveau Încotro. Câteva zile le-am petrecut acasă, nemernicindu-mă, după cum era și firesc, cu vin mult și ospețe grele, cu carne de porc. Pe urmă am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să stai și tu aici. Cu aceste ultime ordine, Hideyoshi părăsi cortul. Își chemă pajul și-l întrebă: — Ce se-aude cu mesagerii pe care i-am cerut adineaori? Sunt gata? Pajul alergă grăbit și se înapoie cu cincizeci de alergători. Întorcându-se spre mesageri, Hideyoshi li se adresă direct: — Ziua de azi nu seamănă cu nici o alta din viețile noastre. Este o mare binecuvântare pentru voi că ați fost aleși să fiți vestitorii acestei zile. Continuă, apoi, cu ordine individuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un concept interesant, dacă nu de-a dreptul grandios, la a cărui prezentare, în fața mai marilor de la Mather-Hollinger, Vivian pusese umărul. Am tras dosarul afară din sertar, dislocând tot ce se găsea în jurul lui. Alice l-a înșfăcat ca un alergător care preia ștafeta într-o cursă pe echipe și a ieșit pe ușă, strigându-mi peste umăr: — Dumnezeu să te binecuvânteze, Claire. Te rog să încui tu! În timp ce îndesam totul la loc, dosarul din spatele celui pe care-l scosesem mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ai crede că o curvă proastă, care e în stare să lucreze într-un abator, n-are cum să fie așa de gingașă! Află unde e directorul și unde locuiește și după aia spune-i să vină aici în pas alergător. Flint se așeză pe un scaun, timp în care sergentul Yates scotoci grăbit prin birou. — Hopa sus, hopa sus, zise inspectorul, împingând-o ușor cu piciorul pe secretară. Dacă există cineva care are dreptul să se întindă un pic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gândul tot îi fugea din când în când la „arțăgoasa”. Atunci făcea o pauză și se uita pe fereastră. Într-un asemenea moment într-o zi o zărește pe Teofana îmbrăcată sportiv îndepărtându-se spre parcul din apropiere, în pas alergător. O mai văzuse el antrenându-se și altă dată. Se gândește că un asemenea antrenament i-ar prinde bine și lui. Se echipează și fuga spre parc. Zărind-o pe Teofana, o strigă: — Teofana, Teofana, stai puțin! Teofana se oprește
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a durat mai mult decât se planificase, n-a mai avut timp să treacă peacasă, să se schimbe și s-a grăbit să meragă la întâlnire așa cum era. Fiind în întârziere, când a coborât din tramvai, a mers în pas alergător gândindu-se că Cezar ori va fi plecat, ori n-a venit. Intrând în parc de departe l-a văzut pe bancă uitându-se la ceas. Și mai tare a alergat. El a zărit-o, a fugit spre ea și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
două vorbe la ureche... Se aplecă peste portieră, luă în mâini capul femeii și-i sărută bumbul urechii, șoptind: ― Te iubesc! Nadina ganguri râzând cu nările în vînt: ― Mais tu es fou, petit cheri!2 Apoi automobilul zvâcni ca un alergător de cursă. Grigore se uita după el și nu vedea decât o mână mică plutind în aer, deasupra capetelor, ca o turturică albă. Pe când mașina se depărta vertiginos, împroșcînd până-n marginile uliței vârtejuri de apă turbure cu bucăți de noroi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noi parcă avem terci în loc de sînge! ― Binișor, binișor, băieți! Plutonierul Boiangiu, în uliță, cu ochii în direcția de unde trebuiau să sosească boierii (de altfel, un jandarm postat în dreptul cârciumii lui Busuioc, la încrucișarea drumurilor, avea ordin să vie în pas alergător să anunțe din vreme apropierea), tăifăsuia cu țăranii dimprejurul lui, aruncând și câte o glumă care stârnea negreșit mari hohote, dar păstrând totuși demnitatea cuvenită. Un țăran își îngădui chiar să-l întrebe cu gravitate: ― Oare, don' plutonier, ne dă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătrân, cu plete cărunte, mai mare ca mine, între neisprăviții ca alde Trifon! Ei, măi creștini, mi-e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat prin minte că și-a pierdut cumpătul, dar nu se mai putea opri, întocmai ca alergătorul, care din greșeală și-a luat vânt pe o coastă piezișă și e dus la vale irezistibil, deși știe că se apropie de o prăpastie. Efectul dojanei de altminteri îl încuraja să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putrefacției, de la verzui la maroniu și roșcat... Știam că mă fixează cu ochii lor nevăzuți și că sânt gata să se arunce toți deodată asupra mea. În plase învălătucite, dese până la alb lăptos, pândeau alții, mult mai mari decât cei alergători și cu labe scurte, musculoase. Într-un cui strâmb și ruginit erau înfipte pagini rupte dintr-o carte cu figuri geometrice. Gaura neagră care se căsca în scaunul lustruit mișuna și ea de o viața larvară. Ca un gest de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pământul înțelenit, pe care nu creșteau decât scaieți, buruieni și din loc în loc albăstrele timide. Peste tot erau găuri de gărgăuni. Păianjenii de pământ care se aventuraseră mai departe de gaura lor, verzi și puternici, proptiți pe picioare musculoase de alergător, se aruncau la trecerea noastră înapoi în adăpost. Am fi vrut să ne uităm după ei, apropiindu-ne ochiul de acele văgăune misterioase, dar o fantasmă ne oprea, făcîndu-ne să ne cutremurăm: păianjenul ieșind fulgerător și sfîșiindu-ne pleoapa. Pe cer
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
punem pelerina asta. E drept, cam veche și, probabil, prăfuită, dacă nu cumva găurită de molii... Începu s-o scuture, cercetînd-o îndeaproape. - Se face târziu, spuse Iconaru, luîndu-și iarăși cutia sub braț. Nu stau departe și, dacă pornesc în pas alergător, nu răcesc... Ca și cum nu l-ar fi auzit, Ieronim îi potrivi, cu îndemînare, pelerina peste fota care-i acoperea umerii. - Îl ducem întîi pe el acasă, se adresă Mariei, ca să vedem dacă mai poate intra... - Dacă Borban n-a stins
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mîne calul. Sar În vehiculul rustic din mers și rămîn așezat pe muchia din spate, cu ranița plină cu pîini În spinare. SÎnt mut și teama Începe să mă ajungă și pe mine. Pe aleile cazărmii trec În pas alergător plutoane de soldați Înarmați, care urlă toți același lucru: să eliberăm drumul. Nu, e clar că nu e bine. Mi se pare absurd, mi se pare de prost-gust. Nu se poate să fie război... Cum să fie război? Ce război
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cățea, până cade părul de pe ea... Limbosu l-a privit pe Toaibă pe sub sprâncenele încruntate și a înghițit în sec... Când soarele căta spre amiază, cercetașii au poposit sub copacii din pâlcul despre care vorbise Toaibă. Limbosule! Direcția pârâul! Pas alergător! Marș! a comandat Toaibă, prefăcându-se că a uitat ce grad are Limbosu. Acesta a executat ordinul fără fasoane. Băieți! - a pornit să vorbească Toaibă zâmbind, satisfăcut: Băieți, misiunea noastră de astăzi nu e ușoară deloc... Da’ când a fost
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]