567 matches
-
la Neamțu, tot cu aprobarea Î.P.S. Mitropolitul Moldovei: Vasile a Panțârului, din Tg. Sulița, Ținutul Botoșanilor, care "este smintit de bună simțire și cuprins de neputință, dând foc și casei tatălui său", sau "fiul mortului Dobre Focșeneanu" (și acesta alienat, decedat la Golia), "întrucât este așa de smintit că nu i se pot da nici hainele tatălui său", ca și căpitanul Florescu Gheorghe, șeful muzicii militare din Iași, care, "fiind bolnav de ochi și pierzând vederea, a început să prezinte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
să se vindece". Prin urmare, cazurile grave sau acute erau de resortul ospiciilor organizate, pe când bolnavii mai liniștiți erau îndrumați și la alte mănăstiri, în special, cum am amintit, la mănăstirea Râșca. Avem în prezent mai multe informații despre asistența alienaților la mănăstirea Râșca. Astfel, la 21 iulie 1852, Isprăvnicia Ținutului Suceava adresează un raport Departamentului treburilor din lăuntru, din capitală (Iași), în care înștiințează că "Domnia sa Aga Iorgu Cananău, fiind atacat la minte pricinuiește mai multe necuviințe", iar departamentul dispune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
găsim, ca răspuns la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei de protejare a bolnavului. Acesta constituie elementul cel mai evoluat al acțiunii, element care trebuie subliniat, deoarece în ceea ce privește oficialitatea, aceasta avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deosebirea între internările în ospiciu și internările de adăpostire, pentru reculegere, a devenit evidentă. Ospiciile, odată preluate de către Epitropia Sf. Spiridon, au căpătat un caracter de instituție sanitară, ceea ce a făcut ca alienații să polarizeze tot mai mult spre aceste unități și să beneficieze de tratament medical calificat. Ne oprim, în continuare, asupra unor aspecte mai semnificative ale ospiciilor de la Neamț, Golia și Adam, insistând nu atât asupra evoluției cronologice a acestor instituții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ales asupra climatului specific, ilustrativ pentru psihiatria timpului. Vom aminti, în limita documentației, și de alte ospicii și de nume de psihiatri, inedite până în prezent. OSPICIUL DE LA MĂNĂSTIREA NEAMȚ Ospiciul de la mănăstirea Neamț a fost cel mai important ospiciu de alienați din trecutul Moldovei. Tradiția spirituală a marelui centru mănăstiresc, un personal medical de calitate, un inventar relativ bogat au contribuit la profilarea unei activități care, în realitate, a fost o activitate de spital. La ospiciul de la mănăstirea Neamțului a lucrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1905 și de Melchisedec, episcop de Huși, istoricul acestui ospiciu este în general relativ cunoscut. Nu vom repeta aceste date, menționând doar ceea ce ni se pare indispensabil unei imagini mai omogene despre această instituție. Sub forma sa organizată, Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamțului își are originile în secolul al XVIII-lea. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
menționând doar ceea ce ni se pare indispensabil unei imagini mai omogene despre această instituție. Sub forma sa organizată, Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamțului își are originile în secolul al XVIII-lea. Continuând o tradiție de asistență a infirmilor și alienaților, caracteristică acestei mănăstiri, starețul Paisie organizase în 1779 o bolniță a bătrânilor și totodată un azil pentru a avea unde-și duce zilele dezmoșteniții sorții, "unia și până la moarte". Erau primiți numai "mireni parte bărbătească". Nu rezultă că acest azil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feluri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau vor fi conviețuit cu alienații în aceleași chilii. Faima acelui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai mare. Instituția nu poate fi desprinsă, la începuturile ei, de numele marelui stareț Paisie Velicicovschi. În evoluția instituției distingem două etape diferite; cea dintâi, când ospiciul era de fapt un azil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de care se legau cu funii bolnavii agitați). În această etapă, activitatea de asistență a fost mai mult empirică; abia de la 1851, când s-a înființat spitalul din Târgul Neamț, medicii acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu, nivelul asistenței acordate s-a ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice ale practicienilor de la Târgul Neamț. De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această etapă nu a fost lipsită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Cererea nu a fost onorată nici de această dată. În 1839 bolnița a ars. Mănăstirea s-a refăcut între 1840 și 1842. În tot acest timp nu a existat nici un cadru medical superior care să asiste în mod calificat pe alienații aflați la Neamțu, iar mănăstirea nu a solicitat un astfel de cadru. Cel dintâi doctor diplomat care s-a ocupat de tratamentul acestor bolnavi a fost doctorul Fleișer, medic al spitalului din Tg. Neamț, începând de la 1851. Dar atribuțiile acestui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Comitetul Sănătății le-a întărit poziția, lăsându-i subordonați direct capitalei (Iași). Raza de acțiune a acestor medici cuprindea, în afară de spitalul Târgul Neamț și Ospiciul Mănăstirii, ocoalele de sus ale ținutului și mănăstirii Văratec și Agapia. În aceste condiții, asistența alienaților și a bolnavilor de alte boli nu putea fi satisfăcătoare. Au apărut unele fricțiuni între dr. Fleișer și conducerea mănăstirii. Dr. Fleișer se plânge, în 1856, că economul mănăstirii inițiază măsuri și efectuează modificări în administrarea ospiciului "peste capul doctorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cade "direcția acestui așezământ". Rezoluția Epitropiei precizează că Fleișer este îndreptățit în plângerea sa și că el, doar, are calitatea de director al ospiciului. În același an, intervin și alte complicații între părți, în legătură cu desființarea unei băi etc. Calitatea asistenței alienaților lasă atât de mult de dorit încât, în 1858, Ludovic Steege, într-o cerere adresată domnitorului, menționează starea deplorabilă și lipsa de igienă a ospiciilor de la Neamț și Golia și insistă asupra necesității de a se construi imobile noi, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
putem afla de existența a 8 epileptici, 16 "stupizi", 5 alcoolici, restul, boli "diverse". În sinteza sa, etapa cuprinsă între 1779 și 1863 a însemnat trecerea de la faza de bolniță, fără profil prea bine determinat, la aceea de ospiciu pentru alienați. Abia în ultimul deceniu al acestei prime etape de existență, ospiciul s-a bucurat de o asistență medicală, de practică generală. Cea de a doua etapă începe din 1863, când instituția a trecut sub conducerea Direcției "sanitare", a durat vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
tot timpul numai bărbați. Trecerea instituției sub conducerea Epitropiei a schimbat condițiile. În 1867, bugetul Epitropiei era de 100.293 lei vechi și 130 parale (P. Zosin). Epitropia a încercat o reglementare a internărilor prin introducerea primului regulament pentru internarea alienaților, care s-a publicat la 15.VII.1867 sub titlul de "Intrarea și ieșirea smintiților din spitalele de smintiți". Acest regulament a fost valabil până în 1896. Prin această dispoziție se legiferează condițiile de primire în spital, care prevăd câteva articole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Popescu, care, însă, nu s-a prezentat la post. În 1871, funcționează doctorul Radu, înlocuit și el la 1.VII de dr. Pandele Grigorescu, medicul primar al Ospiciului. În același an, apare pentru prima dată pecetea Ospiciului cu însemnele "Ospiciul alienaților din Sfânta M.E. Neamtzu" și anul 1870. DOCTORUL PANDELE GRIGORESCU, UN PIONIER NECUNOSCUT AL PSIHIATRIEI ROMÂNEȘTI Doctorul Pandele Grigorescu se conturează ca o imagine foarte interesantă. La 1872, dr. Grigorescu, care pare să fi avut o oarecare școală psihiatrică, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și tratamentul medical al bolnavilor", despre care A. Fătu menționează: "Saloanele sunt spațioase, curate și bine aerate... încălzirea saloanelor este satisfăcătoare așternuturile bolnavilor s-au găsit curate căutarea medicală se face de către medicii Ospiciului din Tg. Neamț, care vizitează ospiciul alienaților din timp în timp, iar pentru privegherea imediată a ordinațiunilor medicale se află la mănăstirea Neamțu D-lui Pharmacist Balomir care ține locul de subchirurg. Alimentele s-au găsit de calitate bună și în greutatea prescrisă. Slujirea alienaților din partea gardienilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
vizitează ospiciul alienaților din timp în timp, iar pentru privegherea imediată a ordinațiunilor medicale se află la mănăstirea Neamțu D-lui Pharmacist Balomir care ține locul de subchirurg. Alimentele s-au găsit de calitate bună și în greutatea prescrisă. Slujirea alienaților din partea gardienilor este după putință bună". Situația Ospiciului fusese bună începând de prin 1870, după cum reiese din reviziile anterioare ale lui Fătu, singura pe care am relatat-o mai pe larg. Ea era, după cum vedem, satisfăcătoare și în 1876, data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și preocupată în mod permanent de probleme de asistență medico-sociale. Vizita lui Thiron s-a făcut la cererea lui A. Fătu, epitrop general, care menționează: "Epitropia generală voind a cunoaște mai îndeaproape starea actuală în care se află ospiciile de alienați din Golia și monastirea Neamțu, atât în privința administrațiunii lor, în general, cât și în privința tratamentului care se dă alienaților Epitropia dispune se va însărcina pentru a se inspecta ospiciul din Golia pe D-lui Vițe Președinte a Colegiului Medical D-lu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
A. Fătu, epitrop general, care menționează: "Epitropia generală voind a cunoaște mai îndeaproape starea actuală în care se află ospiciile de alienați din Golia și monastirea Neamțu, atât în privința administrațiunii lor, în general, cât și în privința tratamentului care se dă alienaților Epitropia dispune se va însărcina pentru a se inspecta ospiciul din Golia pe D-lui Vițe Președinte a Colegiului Medical D-lu Doctor Rusu, senior și D-lu Thironu, care actualmente se găsește la Spitalul din (sic) Tg. Neamțu" etc... că, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
trebuiau să se raporteze, precis, la următoarele puncte (menționate de A. Fătu). ,,a) Dacă administrațiunile acestei stabilimente se conduce după prescripțiunile regulamentare. b) Dacă D-nii Medici respectivelor își făcu visitele lor regulate la timpului și oarele reglementare. c) Dacă tratamentul alienaților se face în condițiunile și regulile stabilite. d) Dacă alienații ce sunt internați actualmente sunt primiți după toate regulile cu actele medicale constatoare bolilor de care sufăr fiecare în special și care din acești bolnavi nu vor fi primiți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
A. Fătu). ,,a) Dacă administrațiunile acestei stabilimente se conduce după prescripțiunile regulamentare. b) Dacă D-nii Medici respectivelor își făcu visitele lor regulate la timpului și oarele reglementare. c) Dacă tratamentul alienaților se face în condițiunile și regulile stabilite. d) Dacă alienații ce sunt internați actualmente sunt primiți după toate regulile cu actele medicale constatoare bolilor de care sufăr fiecare în special și care din acești bolnavi nu vor fi primiți în astă regulă să se constate în ce modu au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fi așezate astfel ca să nu se poată atinge bolnavii de ei (sic) și a fi feriți de lesiuni; asemenea ferestre să fie la partea superioară a păretelui astfel ca bolnavii să nu poată atinge și să nu primească de la ceilalți alienați obiecte vătămătoare și aceia fereastră să fie cu geamuri. Carcera consta din două camere care comunică printr-o ușă comună noi opinăm ca să fie cu totul separate aceste camere astfel ca furibunzii să nu se vătăme reciproc și aceste camere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mult. La data inspecției lui Thiron devenise necesar un post de prim gardian: Am fi de avis ca Onorabila Epitropie să creeze o funcțiune de Prim Gardian și care să aibă autoritate asupra gardienilor, precum și a educa și instrui pe alienați, adică un feliu de monitori pentru bolnavi". Este evident, din nou, aceeași mentalitate. Bolnavii constituiau un corp inform, omogen, care trebuia educat și instruit de prim gardian. Menționăm că la data inspecției printre bolnavi erau nu numai oameni neinstruiți, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
vizitele mai mult benevole, săptămânale, ale medicilor de la Spitalul Tg. Neamț. Bolnavii mor de afecțiuni intercurente, iar medicația calmantă și dușurile nu se mai utilizează, întrebuințându-se ca mijloc respectiv contra bolnavilor privarea de mâncare, faptele fiind descrise textual astfel: "alienații când devin furioși se pun în bașcă, uneori și în cămașa de forță, dar niciodată nu li se dă calmante. Dacă un alienat în furia lui ar fi adresat cuvinte injurioase cuiva sau ar fi fost agresiv, se trimite la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mai utilizează, întrebuințându-se ca mijloc respectiv contra bolnavilor privarea de mâncare, faptele fiind descrise textual astfel: "alienații când devin furioși se pun în bașcă, uneori și în cămașa de forță, dar niciodată nu li se dă calmante. Dacă un alienat în furia lui ar fi adresat cuvinte injurioase cuiva sau ar fi fost agresiv, se trimite la bașcă și în aceeași zi nu i se permite a i se da mâncare; acest fapt s-a întâmplat fiind eu de față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]