1,578 matches
-
statu quo-ul anterior, ca atare limba oficială va rămîne româna. Chiar jurămîntul de credință față de Viena a fost rostit de populație în limba română. Curînd însă s-a dovedit că administrația țării Bucovinei nu era dispusă să respecte promisiunile, iar alipirea Bucovinei la Galiția și transformarea ei într-un simplu cerc administrativ al Galiției a înrăutățit și mai mult lucrurile. Limba română a început a pierde teren în fața celei germane și, după 1800, și în fața limbii polone, aceasta asociindu-se și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Sovietică. Profesorii, oamenii de cultură implicați în susținerea efortului intelectual românesc sînt arestați și mulți asasinați. Sînt aduși în schimb educatori în limba rusă din Rusia și Ucraina. S-a definitivat astfel ceea ce avea să se aplice în Basarabia după alipirea acesteia la Uniunea Sovietică. La 10 februarie 1941, cîteva luni de la ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, Sovietul Suprem al RSS Moldovenești a adoptat legea cu privire la înlocuirea alfabetului latin cu cel chirilic de la 1 martie același an: „Luînd în samă șererea
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
următor, al XV-lea, între Polonia și Moldova nu încetează lupta pentru dominația asupra Bucovinei“ (p. 22). E greu de înțeles cum se vede aici istoria din două motive: a) Ca teritoriu, Bucovina n-a existat pînă la cucerirea și alipirea nordului Moldovei la Austria, însăși denumirea Bucovina fiind impusă de administrația vieneză <footnote Vezi Mihai Iacobescu, Din istoria Bucovinei, vol. I (1771 - 1862). De la administrația militară la autonomia provincială, Editura Academiei, București, 1993, p. 109 și urm.; Gheorghe Moldoveanu, Limba
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
London Pepping și Cox orange sunt foarte sensibile la această boală. Micoplasma poate infecta mărul pădureț, precum și unele plante ca: pirul gros și volbura. Ca transmițători sunt unele cicade (Philaenus spumarius și Artianus interstitialis). Transmiterea directă se realizează prin altoire, alipiri de rădăcini și niciodată pe cale mecanică. Perioada de de la infecție până la simptome durează de la 6-7 luni la 3-4 ani. Prevenire și combatere. Obținerea unui material corespunzător în pepiniere prin folosirea altoilor și portaltoilor sănătoși, verificați prin testare, se impune înainte de
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
determinat pe marele poet și spirit românesc să ia atitudine, uneori de-a dreptul furioasă. Făcând o radiografie foarte exactă a situației Basarabiei în cei peste 200 de ani care au trecut de la ruperea ei din trupul României mari și alipirea la Rusia țaristă sau cea bolșevică, Theodor Codreanu demonstrează, bazat pe argument solide și pe documente care nu pot fi desconsiderate, din ce motive Eminescu a fost, este și va rămâne cel mai mare poet național român. Voi cita câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu. Doar prima parte a cărții se intersectează cu cercetarea de istorie literară, cea de a doua urmând mai departe firul evenimentelor istorice, spre a ilustra perenitatea argumentării eminesciene, de certă actualitate. Astfel aflăm că Țarul avea pregătit decretul de alipire la Rusia a ambelor principate încă în 1877, din momentul intrării armiei "rossiene" spre a coborî către Dunăre și doar imprevizibilul desfășurării ulterioare a evenimentelor din războiul ruso-româno-turc a împiedicat râvnita instalare a granițelor "naturale" imperiale la poale de Carpați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
respectivă. 1. Structurile informative ale Ministerului de Interne Perioada următoare încheierii primului război mondial a adus în atenția serviciilor de informații autohtone noi pericole și noi dușmani, atât din punct de vedere ai ideologiei cât, mai ales, al acțiunilor concrete. Alipirea regiunilor istorice românești la țara-mamă, prin propria lor voință și proclamarea României ca stat național unitar a pus, printre altele, probleme legate de siguranța statului și ordinea publică. De aceea, prin Înalt Decret Regal, Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale (D.P.S.G.
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
toți cetățenii români din Banat. Prin reintegrarea administrației ungare au revenit în funcțiile deținute toți notarii alungați de români, care au inițiat acțiuni de răzbunare. La polul opus s-a situat minoritatea șvabă din Banat, care s-a arătat favorabilă alipirii la România. Motivul principal a fost antipatia față de sârbi, considerați „nemuncitori, luxoși și, în genere, decadenți”, dar și bogățiile subsolului, care le ofereau multiple posibilități de exprimare economică. Nemulțumirile populației românești care s-a văzut, din nou, la cheremul funcționarilor
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
să acuze, tendențios, faptul că numele său real ar fi Titorov, ai cărui ascendenți proveneau din Rusia, iar ulterior s-ar fi stabilit în Oltenia, precum și faptul că, în activitatea sa diplomatică cu timpul, ar fi intenționat „chiar la o alipire la Rusia Sovietică”. Referitor la acțiunile întreprinse de fostul președinte al Ligii Națiunilor, Corpul Detectivilor a menționat că ziarele britanice s-au sesizat „de atitudinea neclară a sa”, în timp ce cotidianul francez „L’Action Française” l-a acuzat că „pactizează cu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
mare, întrucât populația românească din zona de graniță a început să manifeste „o adâncă îngrijorare”, din cauza declarațiilor guvernului ungar, care a asigurat minoritatea maghiară că „în curând, va fi pusă pe plan internațional problema Ardealului”. Evident, scopul final îl reprezenta alipirea la Ungaria a tuturor teritoriilor care au aparținut «Coroanei Apostolice a Sfântului Ștefan». Analiștii S.S.I. au atras atenția conducerii statului român că unele din aceste procedee subversive, cum ar fi propaganda, „s-a practicat și se practică în Ardeal”, recomandând
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
baza datelor furnizate de un agent care a îndeplinit o misiune în zonă. Administrația în regiune a fost încadrată, după finalul ostilităților germano-iugoslave, cu elemente sârbe, care „caută să se opună, pe orice căi, unei propagande românești” și unei eventuale alipiri a Timocului la România. O altă problemă o reprezentau trupele bulgare, deoarece au înaintat până la râul Timoc, pe care îl considerau „frontieră definitivă”. De asemenea, populația română aflată în zona ocupată de trupele bulgare „a fost somată să-și declare
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
putea periclita” bunele raporturi interetnice. Organele de informații aveau misiunea să observe asemenea evenimente și să se documenteze la Uniunea Populară Maghiară asupra persoanelor respective. 5. Propaganda șovină sârbă, manifestată în localitățile de graniță din Banat, prin care se promova alipirea regiunii (până la Mureș) la Iugoslavia. Pentru contracarare, I.R.P. Timișoara a primit sarcina să colaboreze cu grănicerii și jandarmii la securizarea frontierei și în supravegherea - „într-o discretă dar serioasă observație” - intelectualilor sârbi din regiune. 6. Activitatea elementelor reacționare, caracterizate a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
prevăzute la alin. (2) exercită operațiuni specifice unui proprietar în numele statului, în sensul că își dă acordul pentru: a) racordarea/debranșarea locuințelor la/de la rețelele de utilități; ... b) îmbunătățirile care se aduc locuințelor la solicitarea chiriașului; ... c) ieșiri din indiviziune, alipiri, dezlipiri care nu aduc atingere proprietății publice/private a statului; ... d) înscrierea mențiunilor în extrasul de carte funciară. ... ---------- Alin. (2^1) al art. 8 a fost introdus de subpct. 27 al pct. 2 de la art. I din LEGEA nr. 221
LEGE nr. 152 din 15 iulie 1998 (**republicată**)(*actualizată*) privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121272_a_122601]
-
îi concede toate teritoriile care vor fi cucerite de la păgîni, pentru ca, patru ani mai tîrziu, episcopii germani să lanseze o cruciadă permanentă împotriva popoarelor din Est. Timp de mai bine de o jumătate de secol, teutonii, care obțin, în 1237, alipirea unui alt ordin militar cuceritor (operînd mai la est), cavalerii Gladi-feri, se vor război astfel în teritoriile prusacilor, convertindu-i cu forța, deposedîndu-i de pămînturi în folosul coloniștilor germani, masacrînd populațiile care nu se supun creștinării și germanizării, întemeind sute
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
opune. La moartea regelui Franței, în 1223, domeniul regal și-a triplat suprafața, iar comitatul Flandrei a trecut sub severa tutelă a suveranului capețian. Urmașul lui Filip, Ludovic VIII, nu domnește decît 3 ani, dar el este cel ce pregătește alipirea la coroană a teritoriilor contelui de Toulouse, Raymond VI, acuzat de erezie de către Biserică. Lunga domnie a lui Filip II nu se traduce doar prin extinderea teritoriului direct controlat de capețieni. Aceasta este marcată și de o întărire a puterii
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
din Dacia; dar politica vremii d-atunci nu vedea așa departe" (Aaron, 1835, p. 29). Idealul unității nu putea fi mai expres exprimat. Deplângând oportunitatea istorică pierdută de unire a Țării Românești cu Moldova, Basarabia și Bucuvina, pentru a căror alipire politică "ori că nu s-a făcut nici o mișcare, ori că nu s-a putut din pricina națiilor barbare ce au mai stăruit pe acele locuri până spre anul 1359" (Aaron, 1835, p. 29), Aaron punctează antecedentele istorice care nu trebuie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și resursele naturale complet aservite Puterilor Centrale. Deși a fost înfrântă pe toate fronturile, România a profitat de conjunctura complet nesperată: destrămarea Monarhiei Duale și a Imperiului Rus în urma revoluției bolșevice. Vidul de putere a permis crearea României Mari, prin alipirea la nucleul Regatului provinciile Basarabia, Bucovina și Transilvania. Trebuie subliniat apăsat, alături de F. Constantiniu, că "Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. [...] Războiul început de România în 1916 s-a încheiat prin Pacea de la București din 1918
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în funcție a jurământului de loialitate față de statul maghiar (ibidem, pp. 106-107). O nouă lege educațională, trecută în 1913, stabilea patriotismul maghiar ca țelul suprem al învățământului: Fiecare școală trebue să trezească și să dezvolte în sufletul copiilor sentimentul de alipire către patria ungară, conștiința apaținerii la națiunea ungară și felul de gândire religios-moral" (p. 105). Pe lângă dimensiunea sa lingvistică, maghiarizarea se petrecea simultan și prin controlarea statală a programelor de învățământ, precum și a conținutului informațional predat prin intermediul manualelor școlare. În ciuda
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cărui tranșee au reprezentat "un uriaș abator pentru soldații care trebuiau să-și verse sângele numai pentrucă așa cereau interesele imperialiștilor din Apus și ale clicii exploatatoare din țară" (Roller, 1952, p. 512). Idealul naționalist de reîntregire a neamului prin alipirea Transilvaniei este doar un alt opiu al popoarelor administrat de capitaliștii burghezi, pe care "partizanii intrării în acțiune alături de Antantă [îl] flutură în fața opiniei publice în mod demagogic" (Roller, 1952, p. 509). Rostul principal al războiului, după cum s-a pronunțat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Mitu (1999) punctează atât fragilitatea unirii din 1859, cât și opoziția moldavă la unire și tendințele separatiste care amenințau Principatele Unite (p. 46). Iar în privința Marii Uniri din 1918, același manual deviază dramatic de la prezentarea convențională a Reîntregirii Națiunii prin alipirea mădularelor românești la trupul Patriei-Mamă, sugerând tensiunile care au stat la baza formării României Mari: "deși armatele române intraseră în Basarabia înainte de proclamarea Unirii, iar în Transilvania imediat după aceea, liderii români au ținut să arate că Unirea nu a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
noua provincie austriacă, în raport cu puterea dominantă în imperiu 125. În acest sens, Vasile Balș, "în conformitate cu însărcinările încredințate lui de episcopul de Rădăuți, cât și de toate stările Bucovinei"126, respingea ideea vehiculată la Viena a dezmembrării teritoriale a Bucovinei, prin alipirea ei la Galiția sau Transilvania, situație ce ar "constrânge la cea mai profundă umilință" și cerea păstrarea integrității teritoriale a provinciei, sub jurisdicția Administrației militare, cu un grad de autonomie, potrivit cu trecutul ei istoric și caracterul său etnic aparte, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
tratare a Bucovinei, în care mulți boieri moldoveni își aveau moșiile și unde, la nevoie, aceștia își aflau un loc plăcut și sigur de refugiu 127. Boierul Vasile Balș considera că schimbarea statutului constituțional-administrativ al provinciei, prin împărțire sau prin alipire la Galiția și Lodomeria, i-ar fi putut nemulțumi pe acești boieri, din care mulți, la acea dată, simpatizau cu Monarhia de Habsburg, iar pe viitor i-ar face să privească cu reținere pe austrieci și chiar i-ar îndepărta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
austrieci și chiar i-ar îndepărta de Casa de Habsburg. Punerea sub o altă jurisdicție ar fi restrâns mult posibilitatea Imperiului habsburgic de exercitare a vreunei influențe în Moldova, prin intermediul boierilor, cum de altfel s-a întâmplat mai târziu, după alipirea Bucovinei la Galiția. Considerentul că, "într-un stat civilizat, oamenii din epoca de azi se întrec să-și însușească principiile cele mai curate și după cum prin aceasta le este împărtășită puterea de judecată rafinată, care întărește sprijinul societății și fericirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a cărui subordine se afla teritoriul anexat de austrieci, la 23 noiembrie 1780, ultimul recomanda călduros memoriul cu doleanțele stărilor bucovinene, bunăvoinței imperiale 158. Rezoluția imperială decidea ca cele cerute în petiție să rămână in suspenso, continuându-se măsurile în vederea alipirii Bucovinei de Galiția, sub un regim civil 159. Totuși, înainte de a hotărî definitiv soarta Bucovinei, Iosif al II-lea s-a hotărât să ceară părerea în această privință și șefului Cancelariei Aulice Reunite Boemiano-Austriece, contele Blümegen, trimițându-i, la 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
continuat să funcționeze un tribunal pentru pricini criminale în Cernăuți și trei judecătorii districtuale în Cernăuți, Siret și Suceava, ca instituții civile de administrare a dreptului, introduse în Bucovina în timpul lui Iosif al II-lea, după introducerea administrației civile și alipirea la Galiția, în anul 1786. Unele modificări în această structură instituțională au apărut după hotărârea din anul 1790 a împăratului Leopold al II-lea, de despărțire formală a Bucovinei de Galiția. Cancelaria aulică din Viena, având în vedere dorința nobilimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]