2,520 matches
-
ci este o putere a minții care poate exprima revelarea lui Dumnezeu din adâncul inimii. Ba, mai mult, se afirmă că rațiunea nu este numai o însușire spirituală, ci și o "recapitulare sinoptică a modului în care există omul ca alteritate personală [...] Deși creată, natura omului a fost înzestrată cu posibilitatea modului de existență dumnezeiască ce se manifestă în general prin darurile rațiunii, liberului arbitru și suveranității" [16] . Pe de altă parte, rațiunea poate deturna mintea, instalându-se la cârma sufletului
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
a II-a, studiu introductiv și traducere de diac. Ioan I. Ică jr., Sibiu, Editura Deisis, 1996, p. 156 Psihologie ascetică - raționalitate și iraționalitate în concepția Sfinților Părinți, capitolele „mintea și celelalte facultăți sufletești” și „mintea și inima - identitate și alteritate”, în „Altarul Banatului”. 2005 - în curs de publicare [5] Arhid. A. Bălgrădean,, capitolele „mintea și celelalte facultăți sufletești” și „mintea și inima - identitate și alteritate”, în „Altarul Banatului”. 2005 - în curs de publicare Curs de morală (manuscris) [6] Pr. prof.
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
concepția Sfinților Părinți, capitolele „mintea și celelalte facultăți sufletești” și „mintea și inima - identitate și alteritate”, în „Altarul Banatului”. 2005 - în curs de publicare [5] Arhid. A. Bălgrădean,, capitolele „mintea și celelalte facultăți sufletești” și „mintea și inima - identitate și alteritate”, în „Altarul Banatului”. 2005 - în curs de publicare Curs de morală (manuscris) [6] Pr. prof. dr. Ilie Moldovan,(manuscris) Cuvânt despre ostenelile vieții călugărești, în Filocalia, vol. VII, traducere, introducere și note de preot profesor doctor Dumitru Stăniloae, membru al
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
experiența de viață trăită de Robinson. Așa întâlnim conștiința și ursita, care par să-i regleze existența, analizate separat sau în interdependență, instinctul moral, căință, recunoștință, ca beneficii morale, cele mai timpurii ale singurătății. Prin apariția lui Vineri se recuperează alteritatea reală cu celălalt, pierdută atâta vreme. În capitolul opt, numit Darul lacrimilor (Etica lui Robinson) (2) Încercarea singurătății îi provoacă eroului solitar plânsul. Lacrimile îl podidesc într-o evoluție firească. Plânge când se compătimește pentru soarta pe care a avut
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
universal, o introspecție în primul rând de ordin cultural. Se pune problema: în lumea de azi asumarea unei identități culturale, spirituale sau comportamentale rămâne un act periferic sau blamabil? Este ceva rău în aspirația manifestării identității, a exersării dreptului la alteritate? Cum se poate împăca globalizarea cu suma de identități distincte care există azi pe glob? Pentru a răspunde la aceste întrebări, o abordare sociologică este necesară, dar o tratare mai cuprinzătoare trebuie să ajungă și la perspectiva teologică a acestei
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354840_a_356169]
-
doar pentru mine apostatul/ nimeni/ dormisem în genunchi/ ce să desfețe/ credința ta foarte adânc/ în sine-mi (În zori). Poeziile lui Mircea Brăilița populează teritorii duale, de multe ori fascinante prin deriva lor dulce-amară, pe căi labirintice spre terestra alteritate înconjurată de acele spații alese, iubind dorite tușe mereu aduse aminte. Dar aventura versului poate atinge inefabilul limitei, acolo unde se poate întâmpla orice, moarte după moarte, vis după vis: măcelari de cuvinte/ omorât-am și pus-am la sare
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
se nasc pentru scris, pentru scrisul-pentru-ceilalți, dacă ar fi să jonglăm puțin cu vocabulele, așa, într-un spirit ludic, menit să binedispună... După propria mărturisire, smerenia, discreția, modestia îl fac pe om, dăruirea de sine, jertfa în favoarea celorlalți, chintesență a alterității, a omeniei, a iubirii, ca lege capitală a creștinismului. În cele 38 de pagini, scriitoarea aduce în lumină spațiul intim al copilăriei, satul, matrice a spiritualității, „alfa și omega” copilului venit în lume pe plaiuri mirifice, de basm. „Părul, nucul
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
e sugerată delicat, pudoarea, sfiala, aduc feminității inflexii de ingenuitate și puritate. Decriptarea tabuurilor senzualității se face insinuant, prin introspecția experiment a clipelor revelatoare, dar și ghiduș, spiritual, prin șăgalnica privire pe furiș, iscoditoare. Este remarcabilă fermitatea lucidă a analizei alterității, din care tânăra femeie își face scut de autoapărare. Seducția spontană, naturală, este obturată de autocontrol, și tot voința de autocontrol ține la distanță ridicolul patetic. Un quintet al interogațiilor despre viață, dragoste, suflet, natură, o delicată armonie camerală, face
METAFORA NARATIV GERMINATOARE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357279_a_358608]
-
unei securități „semantice“ speciale, prin renunțarea la interpretarea mimetică (temporalizată illo tempore și localizată hic et nunc) care conduce, de fiecare dată, la „alienarea (Entäusse-rung) gândirii chiar în pragul sursei sale originare“ (Ludwig Feuerbach, „Despre filosofia hegeliană“). De acum încolo, alteritatea iminentă a sensului nu mai poate evita nici nedumerirea lui Derrida privind „unitatea lu-mii de la care libertatea transcendentală se autodescătușează doar pentru a face să apară originea acestei unități“ (vezi eseul său „Ellipsis“). Sensul în luptă cu locus origen Într-
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
altceva decât spinii înțepători ai evidentei lor micimi interioare, nu voi scrie niciodată nimic, tocmai pentru că ei constituie acea parte componentă - greu deslușibilă, uneori - a pedagogiei sacre a divinității. Este foarte adevărat însă faptul că, pentru unii semeni noștri, existența Alterității doare. Cu alte cuvinte, prezența Celuilat - Omul caracterizat de inteligență, demnitate, coloană vertebrală puternică și sistem axiologic propriu, bine individualizat - între cadrele fixe ale actualei societăți postmoderne de tip lichelar curvit (precum am scris deja cu câțiva ani în urmă
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
e o capsulă a timpului care nu e trimisă în spațiu, ci către generațiile viitoare. Sau cel puțin, așa ar trebui să fie. Proverbul ăsta cu cuiul e doar un alt fel prin care societatea japoneză, uniformizată și aliniată, pedepsește alteritatea - indivizii care îndrăznesc, sau care n-au avut de ales, să fie altfel. În Japonia, 90% dintre profesori cred că oamenii cu probleme psihice nu sunt nebuni, ci ne-buni. Sunt stricați. Nu funcționează. Nu vor și basta! E vina
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
să sosească.” Aceasta nu e o concluzie Proverbul de la început poate fi rescris la fel de bine așa: Cuiul care iese în afară este bătut în cap.” Societatea japoneză e, în majoritatea ei covârșitoare, îmbătrânită, atât demografic, cât și în concepții. Ostracizează alteritatea, stigmatizează încă firescul, în multe din formele sale, blocată în refuzul de a înțelege sau în frica de necunoscut. Indivizii care au fost sau sunt afectați de o problemă psihică, acești îndrăgostiți iremediabil de ”normalitate”, așteaptă ca pe o iubită
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
de a obține drepturi, dreptate și respect pentru oameni. De aceea protestul nu se termină niciodată! Și îmi place să folosesc acest cuvînt la singular pentru că toate protestele, orice și fiecare protest, ne privesc, în fond pe toți. Diversitatea și alteritatea fiecăruia sînt parte din identitatea noastră ca specie. Religia, rasa, etnia, orientarea sexuală, clasa socială toate acestea pentru mine nu sînt decît variații la propria mea identitate, motiv pentru care am participat și am susținut inclusiv protestele care nu mă
Artiștii sunt în stradă. „Succesul protestelor ar fi ca de-acum clasa politică să ne știe de frică”. #Rezist () [Corola-blog/BlogPost/338259_a_339588]
-
cel deschis înțelegerii dincolo de diferențe. Din momentul în care acceptă șocul, emigrantul se lasă pe sine pradă luării ca ostatec. Odată ajuns blocat, el este deja prizonierul unei culturi sesizate ca inchizitorială. S-ar spune că doar în contact cu alteritatea se revelează cel mai bine identitatea. Pentru a-și decripta blocajul, Anne ar trebui să ia ca referință nu ce spun Adam, Patricia și ceilalți, ar trebui să se raporteze la ceea ce ceilalți nu spun, la zonele lor de tăcere
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
că se face pe șine mai bun și mai cinstit, omul rezolva prima și cea mai importantă problemă pe care lumea o are cu el. Prin a lucra asupra sa în domeniul valorilor dezirabile, eul liric elimina marea aporie a alterității: aceea conform căreia fiecare dintre noi crede că cel mai ușor este să se schimbe altul, celălalt, alteritatea, iar nu să se schimbe el. Lirica aceasta este una a unui spirit ce se îngrijește mai întâi de schimbarea de sine
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
pe care lumea o are cu el. Prin a lucra asupra sa în domeniul valorilor dezirabile, eul liric elimina marea aporie a alterității: aceea conform căreia fiecare dintre noi crede că cel mai ușor este să se schimbe altul, celălalt, alteritatea, iar nu să se schimbe el. Lirica aceasta este una a unui spirit ce se îngrijește mai întâi de schimbarea de sine în bine ca prim pas pe un drum al valorilor ce, odată deschis, ar putea fi urmat și
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
2011) de Constantin M. Popa, de la discursul natural, anticalofil, auto-referențial și de împăcare cu sine, jurnalul poate ajunge o practică discursivă de literaturizare. Acest tip de „biograficțiune” nu mai este doar o textualizare a eului, ci și o tematizare a alterității. De altfel, Constantin M. Popa scrie două jurnale într-unul: un jurnal a sfielii și un jurnal al devoțiunii. În mod specific, scrierea în discuție este un text diaristic non-inocent, multiform și discontinuu. „Sextant. Jurnal de călătorie” nu are inocență
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
nu se mai concentrează pe „regăsirea de sine”: Aici se dă curs unor experiențe livrești și, uneori, îl vedem pe diarist „rătăcit în labirintul livresc” (p. 115). Dincolo de această raportare a eului la imaginar înregistrăm și preocuparea raportării eului și alterității la persuasiune. Se constată că „omul contemporan” este „vulnerabil în fața formelor de persuasiune, între care publicitatea ocupă primul loc” (p. 176). Totodată, se reține o concluzie a lui Jean-François Revel („Cunoașterea inutilă”): „cea dintâi dintre forțele care conduc lumea este
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
impersonalul „se”» (p. 18). Cele două „jaloane ale ipotezei” sunt activismul (conceptul explicitat anterior) și «impersonalul „se”». Acest din urmă concept a fost acreditat de M. Heidegger și se profilează ca o „perspectivă abstractă despre societate” și constă în înțelegerea alterității”, a celorlalți oameni, a societății ca «o masă compactă și impersonală: „ceilalți spun” înseamnă „se spune”» (p. 16). Aceste concepte sunt reținute ca limite „date gândirii asupra omului în lume”. Lectura filosofică va fi orientată „explicit și implicit - în ce măsură omul
Ana Bazac: O lectură profundă amână sfârşitul filosofiei, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339629_a_340958]
-
este reținut faptul că atât artiștii români, cât și toți ceilalți nu se înțeleg și s-ar elimina „unul pe altul”. Față de istoria ce istorisește, întâlnim în acest plan observații și constatări referitoare la valori, credințe, relaționarea cu celălalt, identitate, alteritate (descoperire de sine), atitudini colective și ierarhizări. Ei bine, acestea sunt elemente definitorii ale analizei mentalitare și ale istoriei mentalităților. Doi au fost factorii care au făcut ca ceea ce părea istorie să se dovedească a fi analiză mentalitară: profunzimea analizei
DAN PERJOVSCHI: „Ăştia suntem” – istorie şi mentalitate, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339640_a_340969]
-
cel deschis înțelegerii dincolo de diferențe. Din momentul în care acceptă șocul, emigrantul se lasă pe sine pradă luării ca ostatec. Odată ajuns blocat, el este deja prizonierul unei culturi sesizate ca inchizitorială. S-ar spune că doar în contact cu alteritatea se revelează cel mai bine identitatea. Pentru a-și decripta blocajul, Anne ar trebui să ia ca referință nu ce spun Adam, Patricia și ceilalți, ar trebui să se raporteze la ceea ce ceilalți nu spun, la zonele lor de tăcere
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
lecturi etc., fiecare capitol fiind o piesă importantă a acestui puzzle, o lecție de semiotică a intervalului. Propriul extins al ființei umane către tot ceea ce, fără să ne fie străin, e altceva în noi, altceva-ul nostru, se definește ca alteritate identică a individualității, respectiv îngerul. Având ca scenografie eticul, în speță, reglarea mișcării noastre între bine și rău (acceptând acest aspect dihotomic, dincolo de relativitatea acestor două concepte), se nuanțează și comportamentul ființei umane în interval deoarece, în cele din urmă
DESPRE ÎNGERI DE ANDREI PLEŞU de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341816_a_343145]
-
El( Romani 1:20). Este nevoie doar de o privire atentă și Lucrurile nu mai sunt mobilierul unei închisori, ci ale unui templu (Paul Claudel), iar omul, înfruptându-se din izvorul iubirii întemeietoare, din Esența ce l-a generat ca alteritate, apucă pe singura cale a desăvârșirii, aceea a unei firești convergențe între voia lui Dumnezeu și voia omului, între fapta divină și cea umană. Porunca inițială de a cultiva Grădina Edenului deschide nesfârșite perspecive creației umane. Lumea se creează și
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]
-
ca finalitate reflectarea în cuvânt a universului sociocultural. Statutul vorbitorului capătă conotații noi, argumentând concepția lui Bahtin 1 despre dimensiunea socială a limbajului și istoricitatea discursului. Individul uman este integrat în comunitate, fapt ce îi impune conștientizarea propriei identități în raport cu alteritatea, precum și asumarea rolurilor sociale, derivate din poziționarea discursivă. În timp ce limba este un sistem de comunicare normat care definește o comunitate omogenă lingvistic, discursul se referă la vorbitor care, prin enunțare, își asumă limba colectivității, dându-i conotații subiective, individuale. Astfel
COMUNICAREA CA RITUAL INIŢIATIC DE MINA MARIA RUSU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342582_a_343911]
-
volumul IV din „Antichitatea și moștenirea ei spirituală” (cod CNCSIS 136), la Editura Universității „Al.I.Cuza” Iași, 2009, (ISBN 978-973-703459-5). 6. „Educația și globalizarea” (ISSN 2066-5792), la Simpozionul Internațional „Succesul și insuccesul școlar” Bacău, mai 2009. 7. „Identitate și alteritate în opera «Tache, Ianche și Cadîr» de V.Ion Popa”, (CD cu ISBN 978-973-0-06649-4), la Conferința Internațională „The secret of my story − a clue of your chance”, Turnu Măgurele, 2009. 8. „Dramatizare” în revista (ISSN 1844-5574) Simpozionului Național „În lumea
ELENA NEGOIȚĂ de ELENA NEGOIȚĂ în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343925_a_345254]