7,971 matches
-
ascendent. Din acest motiv, biografia Sadovei e cu mult mai intensă decît viața scenică. Sînt actori la care drama se joacă în viață, nu pe scenă, și acesta e cazul ei. Cît despre prăbușire, actrița nu a căzut, ci a alunecat în virtutea epurărilor din epocă. Prăbușirea înseamnă cădere sub linia de plutuire din cauza unei ruperi interioare, pe cînd alunecarea cere ostracizare venită din afară. În primul caz, un resort se strică și te duci la fund, în al doilea caz, o
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
Tu? De ce nu mi-ai spus? Eee. Și surpriza? Târziu, aproape de miezul nopții, mi s-au confirmat presupunerile. Oly era gravidă. Un amestec ciudat de emoție și viață ne-a zguduit pe amândoi. O clipă, mi s-a părut că alunecăm spre rădăcinile ființei, ca într-un sac fără fund, în cealaltă, că ne scăldam în nori, alături îngerilor.. Ea-El, copilul din pântecul tău, începuturi, și cer și pământ. Nu peste mult timp, poate fi un altfel de a fi. În
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
poezia sa, alimentat din solitudine, din horror vacui, dintr-o ultragiată conștiință a incomunicabilității, în raport cu care jocul, erosul, subtilitățile prozodice și licențele galante sunt doar măști. Sau „coji de banană”, prin care poetul încearcă să-l facă pe lector să alunece în arcanele universului său spiritual, spărgând bariera alienării pe care însuși textul o instituie. În această perspectivă, Emil Brumaru stă mai aproape, într-o tipologie a poeziei românești din secolul trecut, de George Bacovia decât de George Topîrceanu, de Emil
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
care își citește cu maximă atenție cele mai neînsemnate semne ale trupului, ale bolii!... Dacă un asemenea „haos” rămîne neordonat, expresia lui va fi dată de un text „greșit”, în care lumea va fi cuprinsă în consecință greșit. Scriitorul-(demiurg) alunecă astfel într-o situație culpabilă. Prezența scriitorului în viața/lumea literară este și ea greșit interpretată. Prietenii îi aduc reproșuri privind atitudinile lui în diverse situații. Nu înțelege comportamentul unor oameni și mai ales „grosolănia de nevindecat a percepțiilor” lor
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
relaxantă plimbare în Cișmigiu acompaniat de doamna Adela (care „e forte gentilă”, îl înțelege, îl crede și îl apără), într-un peisaj cu arbori și păsări cîntînd (și „cu două bărci sub umbrele albe vărgate cu roșu și cu albastru alunecând laborios pe uleiul verde al apei”), Radu Petrescu se gîndește la rostul scrisului. Gîndul se insinuează în discuția cu un prieten scriitor interesat de rostul scrisului acestuia: „Rezultatul (unei discuții amicale, n.n.) a fost că i-am dat o mare
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
să coopereze, să anunțe când hoțul a operat - și nu are un tipar după care să fie recunoscut ușor, improvizează cu multă ușurință, se adaptează ușor și merge la risc și reușește. Scrisă la persoana I, cartea depășește confesiunea și alunecă discret când spre eseu, când spre thriller, într-o combinație derutantă. John Gilkey este hoțul de cărți care și-a alcătuit o bibliotecă impresionantă, ascunzându-și comoara (unde altundeva decât într-o insulă?!!) adunată cu atâtea strădanii și cu pasiune
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
lamento din volumul Plumb: „Iubito, și iar am venit...? Dar astăzi de abia mă mai port -/ Deschide clavirul și cântă-mi/ Un cântec de mort.” Și acum, iată, câteva stanțe din ciclul Noi al lui Dimitrie Crudu: „Simt liniile cum alunecă încet/ Pe sticla geamului înghețat, până departe/ Desigur, sunt liniile vieții unui poet/ dar conturându-se apare motanul Petrache.” Acesta e cadrul, decorul, în spatele căruia se ascunde depresia: „Pe străzi observi cum oamenii se îndepărtează de copaci/ până se fac
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
zi ochii și tot aici o să-i închidă; maică-mea o să-l bage într-un sac MAXIMA roșu-albăstrui înainte de a-l arunca la ghenă. Bena cu gunoi se va strădui să-l înghită. Stând pe pat, îmi las degetul să alunece pe genunchi. Spațiile dintre clădiri poartă urmele lopeții de zăpadă a maică-mii. Undeva, la mine în cameră, se ascunde copilăria mea. Scârțâitul lopeții pe catran dezgroapă o dimineață pufoasă. Poate că mă doare gâtul, nu trebuie să merg la
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
înțelepciune intuitivă și misterioasă, către propria să viața de adult. Bergman, ca regizor, descoperă în acest român, o problemă fundamentală, implicită la un scriitor, dar scormonita pe fata de el: cea a realității. Ce înseamna realitate pentru personajele lui? Pu alunecă de la visele lui de copil temător, la segmentele de pașnic interior familial, la scenele de mai tîrziu ale unei relații tandre cu un bătrîn ciudat și plăcut care întîmplător e același cu tiranicul tata din copilărie. Care dintre aceste realități
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
câștigat o imensă glorie de patrioți urlând din răsputeri " Nu ne vindem țară!" țipă astăzi disperați că nu vin investitorii străini! La așa nesimțire, așa destin național! Intrăm în al zecelea an postcomunist, însă nu ne-am dat seama că alunecam pe un tobogan circular, la capătul căruia se află, cu gurile larg deschise, cu dintii-fierăstrău, aceiași șacali ieșiți din adormire în zilele călduroase ale lui august 1991.
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
Moise Guran adaugă, în postarea de pe Biziday: "Iar Viktor Orban ESTE un pericol pentru România. De vreo doi ani vă tot avertizez pe la televizor, pe la radio sau pe unde mai îmi dau și eu cu părerea că Ungaria lui Orban alunecă spre ceva periculos pentru noi românii, că trebuie să ne pregătim pentru un moment de criză similar cumva celui din 1939. Nu neapărat militar, cât la nivel de intelligence, nu excluzându-i pe maghiari din viața socială dacă nu se
Moise Guran atrage atenția asupra riscului ca Victor Ponta să mizeze pe voturile UDMR by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21622_a_22947]
-
sub scumpul strai deschis, Tulburător, ca mai n-ainte, O urmărea păgânul vis ; Lângă altar, cănd liturghia Se-naltă în solemnul ceas, Îi destrăma cucernicia Șoptirea unui tainic glas Prin fumul de tamîie,iată, Din când în când ,un chip știut Alunecă spre ea tăcut; Și pe sub bolta-ntunecată Sclipea că steaua-n slavi afunde, Și-o imbia mereu ...dar unde?... III Șede-ntre măguri mănăstirea Ca-n adâncimea unei gropi. Îi priveghea nezăticnirea Șiraguri de cinări și plopi, Iar printre ei
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
sub giulgi , Măi albă decât albii fulgi E fruntea ei încremenita . Închise pleopele erau... Privind-o , va fi spus oricare , Că ochii ei adânc dormeau , Si ca în taină adăstau Sau zorii sau o sărutare . Vai ,soarele pe ea zadarnic Alunecă strălucitor , Și rudele ,plângând amarnic , În van săruta noaptea lor... Pecetea ,moarte ,cănd ți-o pui , Putere s-o sfărime nu-i ! XIV În nici o zi de sărbătoare Strai mai frumos și mai bogat Tamara-n viața n-a purtat . Și
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
o rezolvare atât de neteatrală și atât de inversă cu mesajul piesei. Mă întreb, nu știu, dacă soluția este în text sau dacă este contribuția lui Petre Bokor. Oricum, montarea ar fi avut enorm de câștigat dacă n-ar fi alunecat ea însăși în facil și comercial, piezîndu-se printre paiete și costume sumare de balerine amatoare. Avem nevoie de teatru, de artă, de cărți, de spirit, de cultură poate mai mult ca oricând. Teatrul "Toma Caragiu" Ploiești: Schimb urgent... trei surori
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]
-
în final Penelopa, Aciman nu-și dorește cu adevărat să se întoarcă. Nu un punct fix de destinație îl trage îndărăt în timp și în spațiu, ci însăși plăcerea voiajului, un fel de escapism mai sofisticat, care îi permite să alunece din tiparele realității, aneantizînd-o prin permanentă reflecție în oglinzile paralele ale trecutului și viitorului. Lui Aciman îi priește pierderea, o provoacă și o savurează, căci, paradoxal, numai astfel izbutește să amîne sine die alungarea din paradisul la care se referă
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
bage de seamă cât de tristă este realitatea. Și eforturi se fac de mult. Ele au început să se vadă de o bună bucată de vreme, chiar dacă unii sau alții ne-am făcut că nu vedem panta înclinată pe care alunecă teatrul românesc. Lipsa fondurilor, o anume imobilitate a instituțiilor creată și de absența unor legi vitale, salariile mici ale actorilor și personalului tehnic de scenă determină scăderea numărului evenimentelor teatrale, reducerea invitațiilor la prestigioase festivaluri internaționale, imposibilitatea de a fi
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
fundamentalmente modernist în descendență romantică. Și atunci cum se poate răstălmăci o concluzie atît de aparent evidentă în tocmai contrariul ei, care returnează compoziția sub patronajul recunoscut de celelalte discipline umaniste? Simplificînd mult, dar numai de dragul argumentului și fără a aluneca în trivializare, Faigley propune o filtrare atentă a mai multor straturi teoretice, conceptuale și metodologice din cadrul compoziției, ajungînd pînă la urmă la cel care îi convine: așa-numita comunicare în mediu electronic. Numai aici izbutește să reaproximeze un jargon postmodernist
Scrisul și postmodernismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16850_a_18175]
-
la rîndul lui generează alte niveluri de plin. Misterul lui Dumnezeu reprezintă așadar tocmai o asemenea succesiune de plin și de gol, de abisuri și înălțimi, de peșteri și munți. Credința în acest mister îl ferește pe credincios de-a aluneca în neantul afirmațiilor fanatice". Dacă e cazul a ne delimita de falsele accepții ale misterului, e, neîndoios, zadarnic a suspecta misterul sub înfățișările sale camuflate, însă nu mai puțin autentice. Rezident al misterului, Dumnezeu nu poate fi oare intuit și
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
paginile unei copii xerox, prin nu se știe ce capriciu al întâmplării), istorioare cu un anumit coeficient de senzațional ("întâlnirea" cu Ștefan cel Mare), sunt doar câteva din decupajele ce alcătuiesc substanța acestei cărți. Nu lipsesc nici accentele malițioase, umorul alunecă adesea în sarcasm, iar ironia devine mușcătoare. În acest sens, episodul intitulat Castronul cu căpșuni poate fi edificator: "Octavian Paler stătea la un birou pe care se aflau teancuri de cărți de o înălțime ostentativă și o lampă electrică menită
Miniaturi în proză by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16908_a_18233]
-
fatalmente limitat ca lungime și tipar lingvistic - a continuat și în anii următori, devenind încă un exemplu de omniprezență a umorului - intenționat sau involuntar - în discursul public autohton. Multe dintre subtitlurile din publicistica românească sînt construite cu intenție umoristică; altele alunecă fără voie în efecte comice. O încercare de tipologie riscă să fie acuzată de pedantism; se pot însă aminti cîteva categorii mai semnificative. După titlurile neutre din perioada totalitară -"Cotidianul Consiliului Național al Frontului Democrației și Unității Socialiste" (România liberă
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai lui George/ reclamă în care din vitrinele iadului// Vulturii apăsați de invidia caprelor suferă// Craniile mulate de bulevardul Cu-tare/ nu văd decît piersicile-eroi din muzee/ unde-am tăcut/ am alunecat, am murit/ cu un soldat și a milioana sa pereche de ghete// Împușcăturile sînt adăposturi sigure/ după fum se poate bea și iubi/ și urechile, urechile se pot lua la întrecere" (Moartea auzului). "Dicteul automat" nu e asumat integral, întrucît
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
o nouă lume, care, deși una à rebours, o îngînă pe cea primordială: "sînt arborele pe care-l udă și-l ascund/ sub haina lor în care se strecoară vînători/ răufăcătorii disperării/ farmecul lor Fii liniștită nu este farmecul tău/ alunecînd prin tăieturile grozave/ prin golurile de aer mulțumite ca gurile canalelor de aur/ capetele mele/ de diavol de ocnaș de ucigaș de fiu rătăcitor/ mă părăsesc/ și ierburile de pe pămînt ascund feline fără cap/ și revoluții tunse bănci distruse/ avioane
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
apă/ posedată de lună.// Am fost o dată eu/ un zeu primitiv,/ decapitat la piciorul trestiilor?/ Capul mi-e o piatră/ pe care apele au spălat toate liniile./ îngenunchez în mlaștină,/ căutându-mă în începuturi/ și dincolo de ele./ Numai mormolocii/ îmi alunecă printre degete/ și mi-e frică de propria-mi atingere/ ca de veșnicie." (Oglinda) Alunecarea rapidă din proza vieții în metafizică este acrobația poetică pe care Nora Iuga o practică și în prezent, cu o siguranță uimitoare. Iată ca exemplu
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
situația de prag critic apare cînd copiii, pierduți în adîncul pădurii, cea mai deasă și mai sălbatică, în toiul nopții celei mai întunecoase cînd eroul, obosit și înfricoșat de către urlete de lup, udat pînă la piele de o ploaie grozavă, alunecînd la fiecare pas în noroi zărește (la Perrault) o luminiță, precum cea a unei lumînări. Totul începe pe acest prag, la această ușă la care se bate încetișor sau cu putere și care se va deschide dezvăluind un chip necunoscut
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
monitor, un fluierat intermitent și zgomotul aparatului de respirație artificială. Personalul specializat din spital e pe cale să facă electroencefalograma victimei unui accident mortal. (Două persoane, plus Manuela.) Graficul apare pe ecranul unui monitor, și se imprimă pe o hîrtie care alunecă la infinit. Manuela e îmbrăcată în pantaloni largi, cu o bluză verde, poartă saboți și are părul strîns la spate. Are un aer obosit. O muzică discretă și intimă îmblînzește zgomotele sălii și creează o atmosferă de tandrețe și mister
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]