15,888 matches
-
un om de o sclipitoare inteligență, iuțeala de mînă a intelectualilor români înscriși în replică nu trebuie să ne mire. Scrisoarea însăși e un minunat prilej de a discuta lucruri care ne privesc îndeaproape sau pe care le-am tot amînat, conform obiceiului pămîntului (dar să nu exagerăm: nici noi n-am stat chiar degeaba), încît a fost nevoie să vină cineva din afară și să ne tragă de mînecă. Să adaug că este foarte enervant felul în care ne vede
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
discursul președintelui Iliescu se modulează, în funcție de împrejurări, vindicativ la Focșani față de Banca Mondială și europenizant la București, față de aceeași Bancă, pe care o consideră un partener al României pentru viitor. Cu cîinii fără stăpîn lucrurile nu stau prea departe. Tot amînînd rezolvarea unei probleme care prin anii '90 părea mai degrabă pitorească, am ajuns ca în Capitala României acești cîini ai nimănui să fie mai numeroși decît locuitorii multor capitale de județ. La concurență de popularitate, premierul și primarul general al
Războiul cîinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16422_a_17747]
-
de vedere față de Testamentul lui Creția. În sensul celor spuse pînă acum, ideea de a face un spectacol de teatru dedicat lui Eminescu în și pentru "Anul Eminescu" mi s-a părut o forțare, o supralicitare, în fond. Așadar, am amînat să văd Și mai potoliți-l pe Eminescu! de Cristian Tiberiu Popescu, montarea lui Grigore Gonța de la Teatrul Național din București pînă după "Anul Eminescu". Articolul lui Andrei Pleșu, Eminescu și recitatorii, din care și Petru Creția citează cu voluptate
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
atent amorsată și controlată de secțiuni ale serviciilor secrete, mână în mână cu diverse forțe politice. E armata eternilor mineri - a minerilor în civil, de data aceasta. Partea proastă e că folosirea în scopuri politice a nemulțumirilor reale riscă să amâne la kalendele grecești rezolvarea lor. Susținute conjunctural, ele sunt trecute în uitare imediat ce instigatorii din umbră și-au atins țelurile. Oricât vor spera de-acum înainte păgubiții FNI să-și recapete banii, ei nu vor găsi sprijin politic nicăieri: la
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
Cotrocenilor, așadar ca un cotidian în care mai puțin important ceea ce se întîmplă de fapt în viața politică și mai mult cum se văd aceste lucruri dinspre Cotroceni. * Din motive care îi scapă, deocamdată, Cronicarului, Curtea Supremă de Justiție a amînat să dea sentința în două procese de maximă importanță, dosarele "Otopeni" și "Țigareta II". Cronicarul preferă să ignore faptul că amînarea acestor sentințe ar avea vreo legătură cu schimbarea puterii, pentru a nu avea cumva aerul că suspectează independența justiției
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
de emoție, astăzi, că fraza i-ar fi plăcut, sigur, și lui Bogza; din partea căruia stilul primelor mele tinereți învățase cîte ceva. Deși, invers. El spunea, de pildă, "fii scurt, ca și cum totul s-ar petrece pe loc!" Pe cînd eu amînam mult timp predicatul, pînă ce cititorului i-ar fi crescut la maximum curiozitatea... Totuși, prietenii mei, cîți mai am, să nu se aștepte să vin să-i încurajez, cînd vor fi gata să treacă pragul; să nu conteze pe mine
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
ca prim ministru pe Al. Marghiloman (martie 1918) care a avut misiunea ingrată de a încheia un rușinos tratat de pace cu inamicul, care desfigura efectiv harta țării. Dar, bine sfătuit de Ion I.C. Brătianu și regina Maria, a tot amînat să-și pună semnătura pe acest tratat, știind bine că astfel e atins de nulitate. Și, apoi, cînd inamicul, istovit pe fronturile din Apus, a depus armele, încheind armistițiul, regele Ferdinand, spre sfîrșitul lui 1918, a putut porni, din nou
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
desfășurare devine spectacol: " Sfârșitul lumii dac-ar fi să fie/ Ce-ar fi mai mult decât explozia-n vânt/ A unui glob de păpădie/ Care dispare semănând?// Pe sine însăși lumea încă vie/ Se înmulțește dispărând: Sfârșitul lumii care întârzie/ Amână alte lumi, la rând." (Sfârșitul lumii) în carte nu există nici un text mortificat. Poemele nu au toate aceeași valoare (unele suferă de improvizație), dar fiecare captează atenția prin ceva, fie și prin sesizarea fugitivă a dramatismului unei situații: "Bătrâni venind
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
o ceață groasă, din cînd în cînd străpunsă de fulgerul unei lumini inexplicabile. Putîndu-se termina oriunde și pregătite să ofere orice vers drept început, densele lui poeme sînt visuri epopeice, mărturii ale fragilității, semne ale unei mari timidități care-și amînă mereu lovitura decisivă și care întîrzie voluptuos momentul retragerii, dar și argument al unei copleșitoare generozități. înspăimîntat de singurătate și avînd un adevărat cult al prieteniei, Ștefan Drăghici își absoarbe cititorul cu un ingenuu instinct al posesiunii și oferă exact
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
anii șaizeci, literatura română s-a frânt sub presiunea cenzurii. Următoarele decenii au fost decenii de mare literatură, cu formule mult mai rafinate și mult mai complexe. Ce dispăruse, de fapt? Lumina, speranța. Și dacă nu dispăruse de tot, fusese amânată pentru generația următoare. Iată cum se încheie Matca. O femeie se lasă acoperită de ape și își ridică deasupra capului noul născut: "Respiră, mă!". Și am respirat. Suntem, fiecare în parte, acei copii ținuți, cu sacrificii deasupra apelor. Ar fi
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
La fel și insistența grosolană pe seducătoarea, nevinovata și delicata muie (cu gândul la Alessandro Baricco, firește!) ajunsă perversiune și ocară absolută în orice ceartă. În câteva cuvinte, proza lui Petre Barbu e aluvionară la modul "noroios" și "frumusețile" se amână precum unui alchimist frenetic dar pripit. Blazare este o încercare cam haotică de parabolă în care se amestecă toate ingredientele posibile dar care, în lipsa rețetei, își neutralizează efectele. Umorul, care să fi scos din țâțâni lumea amărâților de siderurgiști orfani
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
altfel de conștiințe artistice de gen. Poate, însă n-ar fi mult prea comod!? Proteicele falii sunt alibiul perfect pentru a susține, în plan literar, aproape orice. Într-un anume fel, Est-falia este un roman în filiație gidiană, dacă vreți: amânată din start, cartea este în bună parte propriul șantier hermeneutic, metaficțiune tricky, o disertație de gen romanțată. Numai că textul (emoționant în partea lui finală, cea mai bună) pierde deseori din spectacol prin prețiozitatea teoretică și prin construcția demonstrativă. Dan
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
împotriva proprietarilor. Atunci, prin 2000-2001, am făcut și eu o cerere la Primăria Bucureștiului solicitând două camere, nu mai mult, în care să-mi mut calabalâcul, strânsura de-o viață, în cărți și manuscrise. Rezolvarea cererii mele s-a tot amânat. Mai iute și mai dibaci, proprietarul m-a evacuat pe baza unui ordin-fulger ce mirosea de la o poștă a fals, a făcătură avocățească. De voie, de nevoie, în starea de urgență pe care am resimțit-o ca pe o teroare
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
Univers, îi urmează "dipticul" de la Polirom, în 2002 și în 2004. Însemnările cele mai recente, "legate" într-o carte anul trecut, sînt alese din impresiile perioadei 1990-1996, cu "planetele" ei schimbătoare. Tonul lor este acela de scrisoare pe care tot amîni să o trimiți, fiindcă știi prea bine că n-are cum, oricît te-ai grăbi, să mai ajungă la timp. Aproape de capătul cărții, ca posibilă "fantă" spre tălmăcirea imaginilor din care e făcută viața, semnificativă rămîne sărbătoarea de sfîrșit de
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
întîlnit cu . Din mine, din fiecare. A fost să ajung la Viena iarna. Pe frig, pe viscol, pe ninsoare. Am privit splendida clădire a Operei minute în șir, noaptea. Ningea și ea strălucea, rece și provocatoare, în lumina proiectoarelor. Am amînat întîlnirea cu tot ce înseamnă asta pentru zorii zilei următoare. Am mîncat un Sachertorte și m-am întors încet spre hotelul unde locuiesc: Beethoven. În spatele celebrului Theater an der Wien, acolo unde compozitorul a stat un an, într-o cabină
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
chiaburilor. De aici fervoarea lui de gâde poetic, dusă până la sadism. Și-a sugrumat propriul cântec de dragul supraviețuirii, avea nevoie de răzvrătire, de strigătul poetic revoluționar, dar, prizonier al sinuciderii, n-a putut depăși prin strigătul său chemarea morții, a amânat-o doar. în lupta crâncenă cu moartea, Maiakovski a fost un poet mai mare decât în majoritatea versurilor sale. Totul s-a terminat însă prin aceea că a devenit cel mai mort poet. Punctul final nu e aici. Viitorul apropiat
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
foarte important pentru firma sa. Acum era obosit și resimțea starea de tensiune ce i se instalase în tot corpul din cauza ratării negocierilor din Poiană. Pierduse întâlnirea, dar între oameni serioși în afaceri și cu interese comune, s-a putut amâna aceasta pentru a doua zi la aceeași oră. Până la Comarnic drumul a fost cum a fost, însă de aici a început calvarul obișnuit la început de weekend pe Valea Prahovei. Mai cădea și ploaia asta nesuferită, suprapunându-se peste întunericul
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
NOU Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ne amăgim în fiecare an cu un nou început nimeni nu-i scutit să sufere să-și inventeze propriu supliciu anii care vin pot amâna oarecum moartea n-aduc nimic nou despre cei care trec numai de bine tot ce se poate întâmpla o dată arareori se mai întâmplă și a doua oară unii se autoflagelează în numele unui Isus tragic și cosmopolit alții își lovesc frunțile
AN NOU de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382775_a_384104]
-
Ezitarea lui a îngândurat-o. Nu își rezolvase nici problemele sale personale referitor la post, dar să se mai gândească la ale altcuiva. Nu a avut curajul să abordeze discuția cu această temă destul de explozivă, cu părinții săi. A tot amânat cât mai aproape de începerea anului școlar. Acum, când a dat din nou de gustul vieții de oraș, nu-l mai tenta viața aproape monahală de la țară, fără nici un fel de distracție sau perspectivă. Poate săptămâna aceasta va aduce vorba despre
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
aceasta va aduce vorba despre plecarea sau rămânerea sa acasă. Nici părinții săi nu i-au mai amintit. Oare să nu-i mai intereseze dacă pleacă sau rămâne acasă cu ei? Nu știa ce să creadă și de aceea tot amâna discuția cu părinții săi. Când mama sa s-a întors acasă de la piață, Mircea vesel a vrut să-i dea vestea că Săndica și-a luat titlul de inginer. - Bravo ei. Și acum ce va face? Rămâne tot în Dobrogea
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
atît de contondentă, rezervată lui Paul Goma: Și poate că afacerea s-ar fi stins, așa cum se presupunea, de moarte naturală, dacă publicarea recentă a Jurnalelor lui Paul Goma, un scriitor de scandal și de atitudini absurde, nu ar fi amînat decesul. El a fost un indiscutabil disident, un scriitor adică legat de regimul comunist, structural și prin arta sa făcînd parte din acesta și care, date fiind pretențiile-i exorbitante, s-a văzut înlăturat de la "onorurile" pe care le așteptase
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
comunist, structural și prin arta sa făcînd parte din acesta și care, date fiind pretențiile-i exorbitante, s-a văzut înlăturat de la "onorurile" pe care le așteptase probabil. Ceea ce aș fi vrut să scriu aici încă de anul trecut, am amînat pentru acum, într-o atmosferă mai calmă. Nu putem, la infinit, să ne ocupăm de cazul Goma și al disidenților al căror apex pică acum douăzeci de ani; e ca și cum în mijlocul haosului dintre catastrofa de la Stalingrad și cea din cîmpia
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
comportă foarte civilizat și își separă gunoiul exact cum trebuie, iar din sondajele efectuate asupra celorlalți, rezultă că sunt perfect dispuși să facă același lucru, cu condiția să fie pusă pe picioare infrastructura necesară. Rezolvați problema, domnule Primar, nu o amânați până în cea de-a doua jumătate a lui decembrie 2013! Adresa la care eu, personal, am de gând să dau petrecere, dacă-mi aduceți containere, este: xxxx, sector 4, București. Cu mulțumiri și gânduri bune, Simona Tache
Scrisoare pentru Piedone by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19607_a_20932]
-
și intru și mai tare în bucluc. Știi, dragă Guvernule, eu sunt fix genul ăla de cetățean care și-a plătit tot timpul taxele, impozitele și amenzile. N-am uitat niciodată să declar la fisc ce am câștigat, n-am amânat să plătesc nici măcar o amărâtă de amendă de circulație, n-am întârziat niciodată cu nimic. Nici la întreținere, curent, Internet sau telefon n-am întârziat vreodată cu plata. Și, tocmai pentru că sunt genul ăsta de cetățean (nici nu știu cum să-i
Apelul unei evazioniste către Guvernul României by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19880_a_21205]
-
de acum patru ani că se vor ține la noi pe Scară și da, știam și că e nevoie să construim ditamai stadionul, pe care să se desfășoare competițiile, dar pur și simplu ne-a ieșit din cap. Am tot amânat să ne-apucăm de construcție, până am uitat de tot și ne-am trezit acum că tre’ să rezolvăm în două săptămâni ce trebuia rezolvat în câțiva ani. Vor năvăli peste noi gimnaste din tot cartierul, disperate să se zbânțuie
Noi facem în două săptămâni ce fac alţii în patru ani by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19872_a_21197]