398 matches
-
despre tovarășii săi, dispăruți În chip misterios, despre care se spunea că sînt pe fundul mării. Cei doi, amorțiți de frig, strîngîndu-se În brațe noaptea, În deșert, erau o imagine vie a proletariatului din lumea Întreagă. Nu aveau nici măcar o amărîtă de pătură cu care să se acopere, așa că le-am dat una de-a noastră, iar eu și Alberto ne-am Înfășurat cu cealaltă cît de bine am putut. A fost unul dintre cele mai friguroase momente pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne-a sărit smalțul dinților de atâta zuruială și zdruncinătură. Făina de porumb ni s-a terminat; de asemenea fasolea, uleiul și untura. Tot. Într-un săculeț rătăcit am mai găsit vreo două căldări de boabe din care ne ținem amărâtele de zile. S-au obișnuit copiii mei cu boabele?? Ce păcat vă faceți, doamnă! Mare păcat! Credeți că ei n-ar mânca niște mămăliguță cu cartofi prăjiți, un borș de fasole ori o mămăliguță cu friptură? Priviți! Priviți, doamnă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fără culoare, părând că se scu fundă în pământ. În jilț, Tante Margot, în gris luminos bătând în bleu, cu părul alb clar, pudrat în argint; singurele puncte luminoase: ea, mintea și glasul ei de argint, muzical. Mi am amintit, amărâtă, de casa ei splendidă, cu o sufragerie de două ori cât apartamentul nostru, de goûtéurile de la cinci, când mergeam în mare favoare, invitate de ea; de covoarele persane, de șalurile venețiene, de argintăria masivă și vesèla de un gust rafinat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lecțiile, mai ales din cauza distanțelor, îmi ocupă tot timpul. II 20 octombrie [1950], vineri Ziua cea mare. O zi mohorâtă, fără perspective. Sandu L. la înălțime, dar, pe toți sfinții!, [contează doar] „dreptul celui mai tare“. Emoționată ca o biată amărâtă, în picioare mai mult de o jumătate de oră, sprijinindu-mă în baston, gata să izbucnesc. Mica încoace, Mica încolo: a părăsit nu știu pe cine și nu știu ce, trebuia sau nu trebuia s o facă, iar mama ei n-ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întins în pat, legat la cap cu un prosop de bumbac, deoarece încă nu se vindecase de răceala zdravănă căpătată după ce făcuse baia nedorită, în acea zi friguroasă de iarnă. își aduse aminte cu recunoștință de ajutorul primit de la acea amărâtă de țigancă, care deși săracă lipită, nu a pregetat să le dea ajutorul refuzat de creștini mai înstăriți din Rediu. Se apucă să citească încă odată scrisoarea primită de la Mihai, băiatul lor cel mare, care servea în marina militară și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
rușânea că numai în casa me să-și facă turcimea sălaș?!"... Pas de te înțelege: muierea, tăt muiere... O iau atunci cu binișoru': "Pricepe fă muiere-hăi! Ditai Suceava... Tătă Moldova-i un pârjol! Și tu, fă, te frăsui pentru o amărâtă de bojdeucuță?! Așa-i soarta noastră, fă, muiereo!!" răcnesc eu scos din țâțână. Muierea își smulgea părul, se tăvălea în pulbere și blăstăma: "Arză-te-ar focu' să te arză!!... Ba, pe mine să mă arză să scap de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un băiat frumos, bine legat, de înălțime potrivită și mereu vesel. Ii plăcea să se ție de șotii, să facă farse. Uneori de extrem pericol. Aproape toate satele din vecinătatea Necrasovcăi aveau școli noi. Doar a lui Petrică era o amărâtă de chichineață, cu ziduri de lut și pălărie de stuf. Rușine mare. Obișnuiam să mă duc de multe ori, seara, la un restaurant-grădină de vară a unui evreu, grădină intrată în obișnuința lumii "La Abrumcic". Alături de cei câțiva copaci vii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mai dese conflicte însă erau de altă natură: unii studenți arabi își sechestrau soțiile în cameră cu săptămânile (poliția nu intervenea deloc), alții își cumpărau românce cu un spray și o pereche de ciorapi de mătase. În cazul în care amărâtele nu erau de vânzare, ci se atașau cu adevărat de ei, le băteau, uneori le făceau „poștă” sau le dădeau la propriu câte un șut în fund de zburau patru etaje. Nu voi uita aceste scene niciodată. Nu voi uita
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
executiv al țării se spetește pentru binele public. Când mustrările de conștiință erau cât pe-aci să atingă un punct critic, mi-am amintit brusc întreaga retorică a autosacrificiului din perioada comunistă. Se înțelege că autosacrificiul era apanajul conducătorilor. Masele, amărâtele, lipsite de conștiință de sine, acționau cu mintea odihnită în consecința efortului de cugetare al factorului conștient. Mi-am mai amintit că, de fapt, n-ar trebui să ne mirăm de revigorarea acestei retorici. Motivele sunt, după părerea mea, următoarele
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Von Hötzendorf și de la luarea în stăpînire a Statului major de către acesta armata a primit un nou impuls. După o hecatombă de șefi de arme ruginiți și fosilizați, în fruntea marilor unități s-au văzut generali tineri, considerați foarte capabili (amărîta de campanie din Serbia din 1914 urma să infirme aceste judecăți favorabile în ceea ce îl privește pe generalul Potiorek, adus de la Innsbruck pentru a deveni comandant de armată, și care a trebuit nu numai să fie scos de pe cîmpul de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
să se vaiete și m-a îndemnat să vorbesc cu nevastă-sa despre chestiile astea minore. Și în același timp negocia cumpărarea de armament sofisticat de la americani. Nu se gândea că doar cu prețul unei aripi de avion puteam deschide amărâta de agenție și o librărie alături în care să fie expuse, să zicem, și cărțile lui Iliescu. Poate că tocmai asta n-a vrut! Știa el ce știa, încă de atunci!... 28 octombrie 2001 Statul, servitorul nostru La începutul lunii
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
minte cum era deghizat în anul acela: în costum de la 1900, cu papion și joben sau în clovn. Oricum, avea cu el nelipsita trompetă sau, mai bine zis, o goarnă care probabil servise cândva pentru a suna deșteptarea în cine știe ce amărâtă cazarmă din Vaslui („Plecat-am nouă din...”). Scotea din ea tot felul de sunete guturale, într-un scop foarte clar și vechi de când lumea: să atragă atenția. Nu era greu de înțeles că aveam de a face cu un personaj
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
trebuie aprobate de către șeful de atelier și de către șeful de autobază, iar în unele cazuri și de către Serviciul Tehnic sau Serviciul Exploatare. Alergătură și iar alergătură. După ce ai transpirat bine cu notele explicative și cu dosarul încheiat, constați că din amărâta de diurnă pe care ai primit-o ai mai rămas dator și încep alte mustrări și popriri de salariu. Toți acești șefi încep iarăși să se ivească și să te zorească să pleci în altă cursă, cu toate că tu poate nici
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au confiscat toată lâna, până și furca de tors a maică-mii. Milițianul acela care-l cunoștea pe soțul gazdei noastre a zis: "Domnu Slujitoru, nu iese fum fără foc". "Bine domnule, dar mi-ați întors casa pe dos, iar amărâtele astea n-au nicio treabă cu furtul". Eu am rămas acasă, dar milițienii le-au luat pe mama și pe surori care duceau în brațe toată lâna pe care o mai aveau. Au fost ținute pentru interogatoriu și să dea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
trebuie să ne supere și trebuie să ne pună în situația de a ne apăra. Azi știm că atunci când intri într-un sens giratoriu și nu respecți regulile de circulație poți fi lovit chiar dacă conduci un bolid scump sau o amărâtă de Dacie. ,,Amărâta" de Dacie și-a câștigat dreptul de participant cu drepturi depline la trafic. 5.8. Folosința banilor din hârtie Sunt265 mai multe mii de ani de când banii se află în viața noastră, dar numai câteva zeci de când
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
supere și trebuie să ne pună în situația de a ne apăra. Azi știm că atunci când intri într-un sens giratoriu și nu respecți regulile de circulație poți fi lovit chiar dacă conduci un bolid scump sau o amărâtă de Dacie. ,,Amărâta" de Dacie și-a câștigat dreptul de participant cu drepturi depline la trafic. 5.8. Folosința banilor din hârtie Sunt265 mai multe mii de ani de când banii se află în viața noastră, dar numai câteva zeci de când îi folosim sub
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
alte repere în a caracteriza caracterul sau lipsa de caracter. Românii trăiesc drama de a-l iubi pe "băiatul bun", răbdător, capabil să nu crâcnească și să nu aibă nici un fel de inițiativă. Orice cetățean mediocru ajuns șef într-o amărâtă de instituție își va căuta și va cultiva în jurul său pe unii și mai proști și mai mediocrii. Îl va dușmăni și-i va face viața un infern colegului care a avut curajul să-i vorbească în ședință sau care
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Gabi mi-e martor tăcut, înțelegător... Dijurnaia, camerista hotelului nostru, cel mai elegant pe vremea aceea, o femeie slabă, în vârstă, umilă, care, în adolescență, a apucat, sigur, revoluția, se poartă cu noi atât de cumsecade, fiind, săraca, atât de amărâtă, încât amândoi ne hotărâm și îi oferim pachetele noastre siberiene, imense, unsuroase, învelite într-o hârtie groasă, de împachetat fierării, cu știuci imense și alte soiuri de pești afumați, cu care și-așa n-avem ce face. Psihologie de asediu
Pa ruski by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13090_a_14415]
-
celebru (numărul 66), Shakespeare se declară satul de mizeria unei orînduirii pocite, potrivit căreia societatea pare să umble cu susul în jos (ori, ceea ce relativistic vorbind înseamnă același lucru, dar scîrboșenia răsturnării e mai mare: cu fundul în sus). Constatarea amărîta a unei atari pervertiri (amuzantă doar în decursul excepțiilor calendaristice carnavalești), urmată de sila aferentă, îl împinge pe gînditor spre ideea morții ca unică soluție. În tălmăcirea lui Nicolae Pintilie (care, cu iscusința, respectă, pe cît posibil, exasperanta dispunere anaforica
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
la uniforma militară în curtea cantonierului ungur. Legat de pat, bătrânul cantonier refuză să mănânce, deși soldatul încearcă să-l hrănească cu forța. Nemulțumit de refuzul dârz al bătrânului de a mânca, dezertorul îi strigă nemulțumit acestuia: "„Ce aperi tu? Amărâta asta de bucătărie?! Ce-ai cu mine, ce nu-ți place la mine? Uite, cu fiică-ta mă înțeleg perfect [...]. Trebuie să încăpem toți în bucătăria asta nenorocită”". Fata rămâne însărcinată, iar soldatul îi confecționează un sac de piept pentru
Război în bucătărie () [Corola-website/Science/297130_a_298459]
-
dat fiind că m-ați trimis prin Europa, am cam aceleași probleme. Și de data asta, asistenții mei dragi au vrut să mă salveze, au căutat pe internet și în tot orașul o ciorbă care să-mi placă. Și nu amărâta aia de cremă pe care o mănâncă toți studenții. În sfârșit victorioasă, Ondina găsește cea mai bună ciorbă din Bruxelles. Mergem toți acolo și când vine ciorba, același dezastru de la "mama lu' Hilton". Penibilă! Peste două, trei zile plec spre
Mircea Diaconu, mărturisire după ce a trăit un șoc: Același dezastru. Penibilă! by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/103247_a_104539]
-
care nu înțeleg că votul a fost o decizie care nu are legătură nici cu mine și nici cu Televiziunea Română. Piesa trupei Voltaj a fost aleasă de foarte mulți români, dar și de juriul format din specialiști. Sigur că sunt amărâtă pentru că oamenii nu înțeleg că nu mai este ca pe vremuri când un singur om răspundea de tot. Acum fiecare are câte o atribuție. A trecut de mult perioada în care un singur om era șef peste tot evenimentul. DC
Liana Stanciu-EUROVISION 2015. "În fiecare zi mă străduiesc să fiu un om bun" - EXCLUSIV by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/105123_a_106415]
-
alta e durerea premierului. în cot îl doare pe posesorul de multiple case de cocioabele luate de viitură prin Moldova, în Sălaj ori în Oltenia. Nu acoperișul de deasupra capetelor nefericite ale votanților săi îl obsedează pe dl Năstase, ci amărâtele de sute de mii de lei ce-or fi rămas prin buzunarele pantalonilor rupți ai cetățeanului. Viclenia e prea grosolană pentru a nu ieși la suprafață precum petele de ulei. în ce constă escrocheria? în obligativitatea ca asigurările să se
Ecorșeul lui Arvinte by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/14944_a_16269]