1,083 matches
-
ricșă trasă de bicicletă) care ne-a plimbat prin tot Pondichery-ul, împingînd în același timp pe colegul bătrîn și costeliv care trăgea din greu pousse-pousse-ul din fața noastră, cu toate slabele puteri care-i mai rămăseseră, pentru a cîștiga o pîine amărîtă, înainte de a-și da duhul, prăbușindu-se pe străzile elegante ale vechiului contoar francez. Cîți bipezi din lumea așa-zis civilizată ar mai depune, în zilele noastre, un efort dublu, în munca lor, numai pentru a-și ajuta semenul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
A urca într-un Airbus 380 este deja o mare aventură... Avionul înalt cît un bloc de opt etaje, lung de 74 m și cu o anvergură de 78 m ne dă senzația de a fi un mușuroi de furnici amărîte, la picioarele unui stejar secular. O armată de stewardese de o uluitoare frumusețe ne întîmpină de cum punem piciorul în burta monstrului. În clasa economică suntem vreo 400 de pasageri și fiecare dintre noi este îndrumat spre aleea în care își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
unul dintre părinți. Apoi, o familie, familia pe care eu mi-am imaginat-o și mi-am dorit-o, înseamnă iubire, respect, împărțirea bucuriilor și necazurilor, deopotrivă, dar niciodată bani, interes material. Întotdeauna să-ți spui că există alții mai amărâți și să fii mulțumit de ce ai. Nu am vrut să merg acolo unde eram știută ca aparținând unui neam prost de pocăiți (tatăl meu). Mama și-a iubit foarte mult familia. A murit făcând sacrificii pentru ea, și cu un
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
fusese cel mai frică: o pană la cauciucul din spate. Ca să o putem repara, a trebuit să dăm jos toate bagajele, să desfacem sîrma „de siguranță“ din caroserie, apoi să ne luptăm cu capacul de roată, care sfida cricul nostru amărît. Ne-a luat două ore să schimbăm cauciucul (dar ne-am mișcat Încet, recunosc). După-amiaza tîrziu ne-am oprit la o fermă; printr-o rară coincidență, proprietarii acesteia, niște nemți foarte ospitalieri, l-au găzduit În trecut și pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
deja ne simțeam mai liniștiți, doar imaginîndu-ne căldura pe care avea să o emane. De-o parte a drumului creșteau niște ciuperci semisferice enorme - singura formă de vegetație din zonă -, pe care noi le-am folosit pentru face un foc amărît, la care am Încălzit apa obținută dintr-un pic de zăpadă. Spectacolul pe care Îl ofeream bîndu-ne ciudata fiertură trebuie să fi fost cel puțin la fel de interesant pentru indieni, cum era pentru noi cel al portului lor tradițional, fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu nasu’ mare, ori la târfa aia care vrea să-și bage-acolo toți pulărăii ei, care din partea Tarantoacei pe toți i-ar trimite la Mortu’ Fript, acolo-i pentru ei, nu-n locu’ plătit de ea din bănuții ei amărâți. De prea multe ori auzisem de Mortu’ Fript ca să nu-mi dau seama că acolo și-ar fi dorit-o ele pe sora lor cea mare. Aș fi dus-o până la urmă și la Crematoriu, dar nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Cine știe ce glume o avea Laur cu Viorel? Cine pentru cine pune obrazu’ și curu’. N-am prea luat aminte la aranjamentele lor tot Învârtindu-mă prin bătătura asta cu gândul la ale mele. Îi explic plutonierului: — El e un copil amărât tare de tot, dom’ major. Mă-sa și tac-su nu mai sunt Împreună de când l-au făcut. Până să apuce să se ridice și el puțin și l-au tot aruncat de la unul la altul și l-au gonit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
destindea. Trebuie că vlăjganul ăsta de Hansi le trezise susceptibilitatea, cu scurta lui cu guler Îmblănit, din tercot gălbui, care În lumina tulbure a zorilor putea fi luată drept piele de căprioară. Asta În vreme ce pulovărele noastre vechi ne arătau mai amărâți chiar și decât ei, niște trețăroși care n-au nici măcar unde se duce cu un pachet de mâncare la ei, Încât puteam fi chiar huliganii ăia prostiți și Înnebuniți de foame, cărora le-a dat mâna să dea iama În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de la Paști am plecat din Caracal. Am fost În Germania și Austria, am fost și la sârbi și la unguri la muncă, da’ dacă știam, veneam direct aici de vara trecută. - Zlate ce face? - Ie vai de steaua lui, ie amărât tare. Nu mai are nici turiști, nu mai vine nici dracu’ la el. Stă cu gura căscată la mine să-i dau să bea. Ne-a băgat În cămăruța aia cu două paturi, unde stăteam noi, mai știi? - Îhâm. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nou de Steluța. Ce naiba s-o mai fi făcut? I-am spus că-i tot acolo unde a lăsat-o acum șase ani. A Înfiat-o mă-ta, vere, și-au Încropit amândouă o fărâmă de bordel ieftin, pentru poporul amărât, cu un bogat recital de mugete și gemete. I-am spus apoi cum l-au Împușcat pe Pepino, i-am spus de văru’ Vasile, de care n-auzise că-i În Cimitirul Eroilor Revoluției, vere, ăsta-i neamu’ nostru, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
numele meu... M-am așezat lent... (De parcă nu doream să deranjez pe cineva ori vroiam să devin complet invizibil.) Mirosuri de mirodenii amestecate de zeamă de varză și borș. Mirosuri amestecate cu aerul închis, încărcat la maximum de răsuflarea sufletelor amărâte adunate aici și de zdrăngănitul vorbelor amestecate cu sunetele sâcâitoare de vase metalice în ciocnirea lor inevitabilă. Bucătăresele sunt în mare grabă, vor să termine cât mai repede cu noi și să plece acasă. Se vorbea că nici măcar una dintre
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
-o din nou ca un grup de bărbați dependenți de guvern și partide, călăuziți de aceleași principii cu care am pășit acum trei ani pentru prima dată înaintea publicului românesc.” * 147 Valeriu Braniște * Și astfel Patria apune, V. Braniște părăsește amărât țara, iar Iancu Flondor șefia Partidului Național și, împreună cu G. Popovici, chiar partidul. Suficient ca ziarul Deșteptarea (an VIII, nr.11 din 13 mai 1900) să consemneze: „Liniște adâncă domnește din nou peste plaiurile Bucovinei. E ca o liniște de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
amorțite din măruntele târguri moldovenești. Ele comunică prin partea din spate a curților și prin ulițele prăfoase, continuate în drumuri de țară, aproape nemijlocit, cu lumea satului, căreia până mai ieri îi aparțineau. Îndeletnicirile multor târgoveți, impiegați obscuri sau meseriași amărâți, sunt încă legate de începuturile lor rurale. La Pașcani și Fălticeni scriitorul a cunoscut bine forme de excrescență urbană recentă, pe un fundal sătesc. Aici descoperă însă o umanitate cu totul diferită. Alcătuită din inși șterși, cărora S. le închină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
la o relatare cât mai concretă, familiară, care Îi permite ascultătorului să se imagineze pe sine Însuși În postura celor evocați. De exemplu, Într-o circulară se amintește Întâmplarea unui crâșmariu, care au fost murit, zăcând mort În casă și amărâta lui văduvă de supărare și de amar bolnavă, cât și de suspinurile săracilor prunci Împrejurată zăcea, neputând muia și domoli inimile acelor făr’ de omenie franțozi, mortul pe fereastră l-au aruncat afară, iar pe amărâta lui văduvă bolnavă În locul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mort În casă și amărâta lui văduvă de supărare și de amar bolnavă, cât și de suspinurile săracilor prunci Împrejurată zăcea, neputând muia și domoli inimile acelor făr’ de omenie franțozi, mortul pe fereastră l-au aruncat afară, iar pe amărâta lui văduvă bolnavă În locul bărbatului său au pus-o pentru ca să poată roscoli și căuta și În pat. Lipsa de respect față de cei morți - conduită aspru condamnată În mentalitatea tradițională - reprezintă elementul selectat aici, bine găsit, cu scopul de a trezi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
rampa televiziunii pe alde Hrebenciuc sau chiar și pe aproape uitatul Agathon! ("Ziarul de Iași", 13.VI.2008); Nu știu cum să spun dar, prin comparație, până și alde Hrebenciuc pare a avea mai multă minte ("Evenimentul", 25.VII.2008); Există țepe amărâte, de genul celor descoperite de alde Piedone de la șase (EZ, 4.XII.2002). Sunt totuși surprinzător de puține exemplele în care alde prefațează o referire la o singură persoană; dacă la acestea adăugăm enumerările (tipul discutat supra, 2.3) clasa
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Papă, dar pe care tradiția ecleziastică nu-i recunoaște și primește din mîinile sale coroana imperială. Grigore VII, baricadat în castelul San-Angelo, este eliberat de șeful normand Robert Guiscard și se exilează singur la Salerno unde și moare, învins și amărît, în 1085. Începînd cu 1094 totuși, unul dintre succesorii lui Grigore, Urban II (1088-1089), reușește să se reinstaleze la Roma, în timp ce Henric IV revine în Germania, unde urmează să înfrunte o nouă revoltă a nobililor, încurajată de episcopii gregorieni și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a fost cauzată de porumbeii călători. — Ei, aș, de porumbei! Adică vrei să-mi spui că epidemia aia uriașă, care a șters de pe fața pământului cirezi întregi de vite din toată Europa, a fost provocată de o mână de porumbei amărâți? — Amărâți? Graham, ăștia sunt otravă curată! Mami și tati! Cobor în grabă ținându-mă de balustradă și iată-i, în picioare lângă șemineu. Tati e în costum de zi, cu un joben sub braț, iar mami e îmbrăcată cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
povestit tot ce se întâmplase la Ofcea, cum fuseseră arestați Tomici și finul lui, cum că regiunea este împânzită de jandarmii, care îi prinseseră pe cei doi (Borobaru și Vârlan) și îi căutau pe ceilalți trei. Bietul copil era foarte amărât, de ce i se întâmplase tatălui său și urându-le noroc și drum bun, a plecat. Au mers pe calea ferată până la Novoselo sau satul Nou, în românește. De aici puteau să ia un tren până la Vladimirovăț. Din prudență, adăugând oboseală
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
română dar care e folosit într-un text pentru a denumi un personaj, de exemplu prenumele Ion: ”astfel Ion Pop al Glanetașului, eroul însuși, a existat aievea și se numea aproape așa; mai mult, el trăiește și azi, necăjit și amărât, copleșit de copii, vreo șapte... Cel ce poartă numele eroului meu a rămas un biet țăran ca vai de capul lui, pe când cel din roman se știe câte pozne și totuși ce carieră face înainte de a muri asasinat”57. Autorul
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
Bologa se cutremură, dar se ridică îndată și se uită împrejur cu ochi întrebători." I-o revelase neștiut, în ultima scrisoare, propria sa mamă: "...a făcut multe bunătăți de sărbătorile Paștilor și ...o să-i rămîie neatinse fiindcă e singură și amărîtă, că l-a visat în noaptea din Vinerea mare foarte urît și a dat o slujbă chiar în ziua întîi de Paști ca să-l ferească bunul Dumnezeu de primejdii..." (s. n.) În ambele cazuri de "răpire", de zguduire interioară, Apostol se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ogoare”. Ce legătură era între „industriile ușoare și grea” și ogoarele patriei, este greu de explicat cam ce era în creierul tov-ului Cotruță care, conform fișei de cadre pe care i-am găsit-o, avea la bază patru clase primare amărâte și înainte de a ajunge „orator profesionist” plătit din punga doldora a „partidului” se „umilise” cu meseria de plugar. După ce și-a demonstrat vastele cunoștințe și competențe în materie de industrie capitalistă, raportorul trece și la spinoasa problemă agricolă, scriind cam
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de odinioară! Tu care ai fost micul Paris, cu grădini, tarafuri și veselie, cu mâncare bună, udată cu vin care azi se vinde doar în revoltătoarele shop-uri, pe bani, nu pe lei! Sărac român ajuns mai sărac și mai amărât ca niciodată! Sub Gheorghiu-Dej mai era încă abundență de alimente, dar nu pentru că Gheorghiu-Dej era mai breaz ca Niculiță, ci pentru că construcția comunismului nu era încă multilateral dezvoltată. E drept, Gheorghiu-Dej nu a avut o academiciană care să-l secondeze
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a mai interferat! Mă despart de Onofrei. Mi-i tare drag. Un confrate, un savant ca și mine. Pușca lui moș Saldaru În timpurile roșii, în România nu erau mulți vînători. În tot nordul raionului Săveni era doar un om amărît, care avea un pușcoci cu țeava lungă și cu patul crăpat și nituit stîngaci. După '89 a apărut o nouă boierime, cîtă frunză și cîtă iarbă, în care fiecare avea cîte o panoplie cu fel de fel de arme, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vorbește la telefon și se plimbă nervos. Nu se uită pe unde calcă și sîngele de pe tălpile pantofilor săi marchează amprente sinistre. Între timp, tînărul învățător părăsește lumea aceasta nenorocită. Ultimele sale imagini cuprindeau turnurile Mitropoliei. Sorin este și el amărît. Mîine trebuie să plece cu prietena la mare și BMW-ul lui era cu parbrizul spart și puțin șifonat. Surprind puțin din convorbirea sa telefonică: Dar mîine trebuia să merg la mare... Am parbrizul spart... nu pot merge cu ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]