696 matches
-
doar cerea, luîndu-și, cînd Îi venea bine, zborul pentru totdeauna, de parcă nici n-ar fi fost. O loterie a naturii, puțini părinți erau cîștigători; cei ai lui Thomas pierduseră; ar fi vrut să aibă un fiu ascultător, dar acesta le amărîse o vreme viața; nu se mîndriseră cu el, muriseră tineri Încă. Dacă ar fi trăit, ar fi vrut măcar un nepot, care să le semene lor. Un urmaș pe care să Îl crească altfel; nu ar fi știut, probabil, cum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să-și asigure alte izvoare de venituri, mai ales ilicite... Da... poate! Dar..., eu unul, nu mai am încredere că acești oameni pot vedea dincolo de interesele lor personale și de grup”, își exprima doctorul Eugen Tomescu această convingere ce îi amăra sufletul de multă vreme, rana fiindu-i redeschisă în conversația cu cele două femei pe care le compătimea cu toată ființa sa. Înțelesese acolo și marele zbucium care a risipit liniștea familială existentă până la acel nefericit accident. Un accident petrecut
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a lapidat pe Ștefan, ci doar a privit, având grijă de mantiile celor ce îl lapidau pe acesta. Între lapidarea lui Ștefan și chemarea lui Saul pe drumul Damascului, așadar, găsim această sugestivă poveste a eunucului reginei Candace, care călătorește amărât pe un drum grozav de «deșert». Suntem în fața uneia dintre cele mai frumoase icoane ale vieții consacrate masculine și feminine. Acest eunuc ne oferă o superbă imagine, căci textul din Faptele Apostolilor spune că: «Un înger al Domnului i-a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
făcându-le să funcționeze într-un mod mai sigur, poate chiar mai bine și, în orice caz, într-un mod mai adecvat. Pentru ca reformatarea să se poată realiza trebuie să depășim acel subtil complex de vinovăție care, de multe ori, amărăște inima consacraților, care se simt într-un fel responsabili pentru această întrerupere a continuității, ce adesea nu se datorează, decât în mică parte, responsabilității lor. Tot Wikipedia, dacă căutăm cuvântul formatare, îl explică în acești termeni: «este operațiunea prin care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu boala ta de inimă. Iar începi cu prostiile.Dar tu, se adresă ea ipoteticului ginere, de unde până unde, că nu te-am mai auzit? - Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de trăit. Am ascuns boala, ca să nu amărăsc pe Olimpia, să nu-i dezvălui viitorul întunecat. Am fost nobil, dumneavoastră nu m-ați prețuit. Supărările mi-au agravat boala. - Te doare? insistă Simion. - Nu mă doare, am palpitațiuni înspăimîntătoare șileșinuri. Pune mâna, să vezi! Și Stănică luă mâna
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Iar dacă Otilia ar fi fost o stricată, nu s-ar fi împotrivit cu atâta putere la violențele lui și n-ar fi suferit atâta la bârfelile celorlalți. Felix sări în picioare fulgerat de o idee romanțioasă. Fără îndoială, Otilia, amărâtă de purtarea lui moș Costache, a fost nevoită să plece în pripă, dar i-a lăsat undeva o scrisoare de explicație, niște instrucțiuni. Puse mâna pe lampa cu picior de pe masă și ieșind în coridor se-ndreptă spre odaia Otiliei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să știi, fete ca Otilia te duc la desperare, dacă nu te smulgi la vreme. Sigur! S-a dus iar la Pascalopol, satirul ăla bătrân. Are moșie, are parale bune, îi poate face toate gusturile. Nu fi copil! Nu te amărî atât. Ah! ah! frumoasă e tinerețea. Unde mai vine o dată, că aș ști cum s-o trăiesc! Ca Otilia sunt sute. Numai să-ntinzi mâna. (Las' că-ți dau eu o fată faină!) Și cum îți spui de Otilia! Nostimă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce eram să fac? Te-am așteptat. Eu am crezut că tu mă iubești, am avut încredere în tine, și de aceea când ai plecat pe neașteptate cu... cu... - Cu Pascalopol, preciză râzând Otilia. - Da. Când ai plecat, am fost amărât. Nu te-am uitatniciodată, toate gândurile mele au fost numai pentru tine, însă eram demoralizat. Plecarea ta, trebuie să recunoști, era ciudată, nu mi-ai explicat niciodată nimic. Cu toate că o speranță absurdă îmi spunea altfel, în ultima vreme nu credeam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix și zise că niciodată n-a fost supărată, ceea ce determină pe preagrăbitul Stănică să dispară numaidecât și s-o aducă pe Aurica. Toată extraordinara revoluție sufletească a lui Felix, la apariția ca din vis a Otiliei, începu să fie amărâtă de aceste întrevederi, care îi răpeau ceva din drepturile lui. Otilia intui nemulțumirea lui Felix și-l mângâie repede și pe furiș pe o mână, în sensul că de el va avea ea grijă mai târziu. Aurica intră în odaie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Mă întrebi de ce te privesc! Sunt cuprins de un sentimentciudat. Prezența ta aici mă face fericit, te-am așteptat cu încredere, te-am visat, dar sunt chinuit de întrebări. Dacă mi-ai spune neted că nu mă iubești, aș fi amărât cum nu poți să-ți închipui, totuși m-aș resemna, fiindcă aș socoti că te tiranizez, făcând prea mare paradă de tristețe. Nu știu bine ce hotărâre aș lua, dar ți-aș păstra totdeauna devotamentul meu. Tu spui însă că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe care le-a făcut cu clădirea. Pascalopol rămase foarte surprins de hotărârea bătrânului și prevesti că soarta Otiliei va rămâne din cele mai încurcate. Cunoscîndu-l pe moș Costache încăpățînat și capabil să facă iute contrariul, tăcu din gură. Însă, amărât pentru Otilia, îi vorbi acesteia, aceasta spuse nepăsătoare în glumă lui Felix, Marina îi auzi pe când bodogănea prin preajma lor și astfel află în cele din urmă și Stănică. Numai Stănică țipă scandalizat, ca și când chestiunea l-ar fi privit: - S-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
naționale și construind, la căpătâiul lor, cîte-un combinat. Devenise notoriu cazul unui delicios poet omagist care, înarmat doar cu semiluna unei unghii și cu bocceluța unei pungi de rahat, detașate, cică-se, de la făptura prezidențială, colinda județele, înfiera apucăturile mic-burgheze, amăra existențele primilor-secretari, îmbulzind pe stadioane pogoane de băștinași, înaintea cărora zăngănea mai întîi unghia, desfăcea apoi, fără somație, și bocceluța cu fecale, și, asigurîndu-se de imposibilitatea evacuării incintelor, mizerabilul recita apoi ore întregi, mulțimilor îngrozite, din versurile sale descălțate. I
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Intelectualul obsedat este un monstru la noi. Îndoiala de sacrificiu este o notă diferențială a românului. Credința în inutilitatea jertfei este așa de organică, încît ar trebui o febră asemănătoare epocii de martiri a creștinismului pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual al renunțării. Ne lipsește pasiunea distructivă pentru ideal. Nu poți impune o valoare decât pe dărîmături: ruinele indică totdeauna prezența spiritului. Elanul de autodistrugere care să se nască din dorința de a da lumii contur prin proprie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cel înțelept, și barba lungă, care curgea de sub adâncii umeri ai obrazului până pe pieptul întotdeauna cam plecat, îi da arătarea unui înțelept din vechime. Arătarea lui era liniștită - dar nu blândă; numai în împrejurul gurei musculoase se vedea o dulceață amărâtă de îndoieli. El este un evreu învățat, pribegit din Spania în Polonia, unde însă, neputând fi învățător public, pentru că rămăsese în legea lui, fusese chemat de Domnul Moldovei ca dascăl de matematică și filozofie la Academia din Socola. Călugărul Dan
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tu că-n el consistă fericirea? Adu - ți aminte numai de copilăria noastră. Tu sărac, eu asemenea, și cu toate astea ce fericiți am fost. Astăzi stăm mult mai bine, se-ntîmplă supărări, ce-i drept, dar merită ele să-ți amărăști sufletul tău, sufletul tău, dulcele meu amic, care ești atât de bogat de fericire? - Nu, nu merită să se supere cineva, zicea el atunci râzând, capul să traiască, belele curg! Apoi un valț prin casă, apoi [au] uitat tot! Într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu el. Poate că bietul Rufă, orcît de blând era din firea lui, ar fi-nceput judecată cu ginere - său dacă nu-l sfătuia Iosif la contrar. El îi dovedi clar ca lumina zilei că printr-un proces și-ar amărî și mai mult puținele zile care le mai avea de trăit. - Vei muri cu sufletu-ntunecat de amărăciune și dușman sângelui tău propriu, zise el blând, și Rufă n-a mai gândit la judecată. El era Solomon al curții frățîni-său
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cum i-aș mângâia fruntea lui măreață... cum i-aș alunga gândirile negre c-o sărutare umedă și copilăroasă... Dar ce am acum? Acest suflet deflorat de un mizerabil... aceste cugetări întunecate cari au aparținut altuia în înșelăciune care cu *** amărâtă de-o crudă realitate ar mai putea recăpăta acel miros al tinereței, acea candoare angelică a zilelor mele de copilă. Chiar acest corp, care se zice că e frumos, a fost profanat de îmbrățișările unui trădător și îmi este rușine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
devine afazic, paralizează la vederea femeii iubite: „CÎnd sînt lîngă tine eu Încremenesc Gura mi-e-ncleștată, nu poci să-ți vorbesc Să-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat, Sfîșiat de chinuri, mă simț desperat”*. Un altul Înnebunește și fuge În pustie: „Aoleu! Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie Să dau fuga prin cîmpie Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubit. Mă duc, mă-ngrop În pustiuri, lumină să nu mai văz, Ah, ascultă-mă, stăpînă, pînă nu mă depărtez, Astăzi mă despart de tine cu sufletul m-ai sfîrșit, Pentru că a ta cruzime l-au ars și l-au amărît. De-oi muri să scrii pe piatră că acest nenorocit Pentru dragostea mea numai În pustiu s-au săvîrșit. Iar de-oi trăi cu durerea prin pustiiuri rătăcit, Să pomenești cîteodată pre omul ce te-au iubit. Orișicum eu răsplătire
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
intensitatea vieții. În multe privințe tu ești mai matur decât mine, ai cunoscut emoții mie refuzate. Nici nu văd ce-ai mai face de aci înainte, în felul tău ai făcut o carieră rotundă. ("Mint, cugetă Ioanide, ca să nu-ți amărăsc ultimele clipe!") . - Tată, zise Tudorel, ce-ai făcut cu caietul? . - L-am ars! . - De ce? . - Fiindcă mi-era teamă că fiind găsit putea să slujească acuzării drept dovadă împotriva ta. . - Prin urmare, nu caietul în sine te-a indispus. . - În sensul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Înțeleagă ce se Întâmplă sau ce ni se Întâmplă, să rezolve problemele afective, sociale sau politice; când greșește În mod sistematic, propunându-și scopuri absurde sau Încăpățânându-se să folosească mijloace ineficiente; când nu fructifică ocaziile; când hotărăște să-și amărască viața; când se prăbușește din cauza cruzimii sau a violenței. Carlo Cipolla, care a enunțat legile prostiei, propune următoarea definiție: „O persoană proastă este cea care face un rău altei persoane sau unui grup de persoane fără să obțină, În același
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
fie. Garcilaso a scris un vers inteligent, dar trist În același timp: „Dulce ca fructul din grădina altuia”. Incapacitatea de a recunoaște dulceața fructului din propria grădină e o prostie, o dovadă În plus a tenacității noastre de a ne amărî viața. 6 Se pare că suntem dezarmați În fața acestor stiluri afective care formează, prin Învățare, o parte a inteligenței computaționale. „Caracterul omului e destinul său”, spunea bătrânul Heraclit. Unamuno, În Abel Sánchez, ne relatează povestea unui om chinuit de invidie
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
acum. Într-un cuplu, unul dintre cei doi, bărbat sau femeie, nu contează, se Întoarce acasă: - Am avut o ședință teribilă cu șeful. Nu face decât să-mi submineze autoritatea și să mă umilească. Nu pot să-l sufăr. Îmi amărăște viața și până la urmă i-o voi spune În față, cu riscul de a-mi pierde serviciul. Această intervenție așteaptă un răspuns, care va depinde de starea de spirit a celeilalte persoane, care are o atitudine empatică sau de iritare
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
-mi vină cu Înțepături și aluzii. - Ce neplăcut e să trebuiască să suporți un tip ca el În fiecare zi! Mă scot din sărite parveniții ăștia. De ce nu-l trimiți la plimbare? - În fine, nu-l las eu să ne amărască viața. Nu merită. Începutul conversației dă naștere unui proces neprevăzut care, de cele mai multe ori, are consecințe nedorite. Cu primul răspuns, dorește să-l calmeze pe celălalt, neacordând prea multă importanță problemei, Într-o manieră lipsită de tact, desigur. John Gottman
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cuprinsul ei, după cît am înțeles, este condamnabil. GLOUCESTER: Să vedem, să vedem. EDMUND: Nădăjduiesc, spre-ndreptățirea fratelui meu, ca a scris-o doar ca o încercare sau probare a virtuții mele. GLOUCESTER (Citește): "Aceasta cinstire și închinare în fața bătrîneții ne amăraște lumea în anii cei mai frumoși, ne ține averile departe de noi pînă cînd bătrînețea noastră nu se mai poate bucura de ele. Încep să găsesc o sclavie prosteasca și prea îngăduitoare în asuprirea bătrîneții tiranice, care ne conduce nu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]