453 matches
-
i-am zis, dar oricine poate să fie Îmblânzit. Asemenea copil n-are nevoie decât de nițică disciplină. Așa că, dragă Johan, Începi În câteva săptămâni. Asemenea copil? a exclamat Johan și s-a ridicat. Încă mai avea pe gât gustul amărui al băuturii și i s-a făcut iarăși greață. Aduh, a oftat taică-su. Ce să mă fac eu cu tine, Johan? Poate că, la urma urmei, e vina mea. Dar unchiul Zam zice: Nu-ți face tu griji, Colegiul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nunta pentru care sosise la Lenzburg, a venit cu Anna și cu mine la casa de vacanță din Tessin a socrilor mei, unde a încercat să-și aline suferința cu cantități uriașe de ciocolată, indiferent dacă era cu lapte sau amăruie, dar fără să știe ce altceva să facă decât, oricât ar fi fost vremea de frumoasă, să plângă. Tânguirea ei constantă implica și un element social, ceva ce ar fi trebuit să-i ajute și pe alți oameni, și anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o putem mânca. Neavând cuțit la noi, mustățile de care-ți vorbeam le mușcam și le scuipam, dar tot mai rămânea ceva pământ în gură, pe care-l simțeam între dinți tot restul zilei. Acum simt în gură o cocleală amăruie. Stau întins pe canapea. Parcă mi-a amorțit mâna. O lumină albăstruie începe să coloreze ferestrele. Simt că mă sufoc. Respir din ce în ce mai greu și parcă ceva mă apasă pe piept. Încerc să mă ridic. Nu pot. Ce dracu', mă joc
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Omalissan, înainte de Musa. Din toată curtea lor, pradă urgiei berbere, ea era singura care mai trăia. I-ar fi putut curma zilele în orice clipă. Chiar și acum. Nu sunt decât două ceasuri de când Omalissan a înghițit în taină băutura amăruie care o să-i împiedice și luna aceasta pântecele să rodească. Orice altă sclavă prinsă că-și otrăvește măruntaiele ca să nu poarte copiii stăpânului ei ar fi plătit cu viața. Ea, nu. Musa știe, dar se face că nu vede. O
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și parcă zîmbitoare. Tresar căci pe una din mese zăresc chipul Elenei din care se scurge viața și se amestecă cu balta din jur. Deschid ochii și, cu toate că îl văd pe Doctor lîngă mine îmi persistă în nări mirosul dulce amărui al abatoarelor. Înfricoșat de cele văzute de cel tînăr, V. din vitraliu capăt îndărătnicia de a mă ridica împotriva furiei mării amenințînd în fața digurilor părăsite. Și eu și Doctorul, noi toți ne-am condamnat la infern căci mereu am întors
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
alta a tâmplelor, mâinile le ținea sub pătura pe care mătușa i o ridicase până sub bărbie. De sub pătură burta îi tremura în ritmul tusei. Apoi se liniști. Gura îi rămăsese întredeschisă și i se vedea cerul gurii albicios. Mirosul amărui al salivei se contopea cu acreala transpirației și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne intra în ochi și ne înțepa nările, și cu fiecare secundă ni se făcea tot mai greață, eram tot
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
prin carne și prin oase. Senzația devenea cu atât mai neplăcută, cu cît gâtlejul și inima, ba chiar și plămânii și ficatul (mai ales ficatul) i se acopereau cu pânze de păianjeni țesute din fire de cenușă. Un gust aspru, amărui, stăruia pe cerul gurii, năpădit și el de aceeași specie de artropode care, În loc de cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
m‑a invitat la cină Într‑un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mâncau În locuri publice, mi‑am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai târziu, evident, i‑am relatat efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
crezi toantă de-a binelea... Ridică bărbia - parcă s-a mai ascuțit nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre ea venea un miros amărui, de frunze de nuc strivite-ntre degete și fum. Când respira, nările ei arcuite îi fremătau ca la o sălbăticiune, iar pleoapele se lăsau ușor, încețoșându-i privirea. Părul ei rebel avea reflexe negre albăstrui. O pândeam în oglinda retrovizoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
câte douăzeci și cinci de centimetri, ca și cum ar fi vrut să stingă, suflând, vreo cincizeci de lumânări de pe tortul de la ziua de naștere. În tot timpul acesta din nări Îi atârna În modul cel mai elegant posibil un fir de secreție nazală amăruie. O jumătate de oră mai târziu a Început să tremure ca frunza și m-am gândit că era ocazia ideală ca să-mi exersez Înclinațiile sadice, dar nu am putut face nimic. Mi-am dat seama că nici măcar În situația În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
până la prânz. Pregătesc micul dejun pentru Trish și Eddie ca de obicei. Dau cu aspiratorul și șterg praful ca de obicei. Apoi îmi pun șorțul de la Iris, scot tocătorul și încep să storc portocale. Am de gând să fac ciocolată amăruie și mousse de portocale, pentru dineul de binefacere de mâine. Pe care le vom servi pe un strat de felii de portocală date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu câte un îngeraș din foiță de argint dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nunta mea. I-am spus prietenei mele că am amânat ceremonia fiindcă nu am încă rochia de mireasă eternă... Cântec de singurătate Pomii au fâlfâit din aripi și toate florile sau transformat în îngeri. Buchete ruginii de liliac păstrează parfumul amărui al iubirilor pierdute. Primăvara se încheie cu nebunia florilor de salcâm iar vara vine tiptil pe tril de ciocârlie. Munții îmi îngână o simfonie de dragoste închisă într-o colivie, împletită din fire de dor de parcă ar împărți amintiri din
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de vis creație a lui Dumnezeu, amestec de soare și stele , mirosind a scorțișoară și a parfum amărui de mușețel. Dar și ea a dispărut Într-o bună dimineață, ca și când nu ar fi existat decât În imaginația mea. Mi s-a făcut este dor să scriu. La Uniunea Europeană mă gândesc foarte rar aproape că nu-mi mai pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
somnului. Odată ajunși, ca după o lungă expediție, În intimitatea mătăsoasă a patului, bărbatul o posedă cu brutalitate, ca un adolescent stângaci. Singurul lucru care-l face Într-un târziu, să se oprească din năvala asta copilărească, este parfumul discret, amărui răspândit de trupul ei, care-i amintește brusc de parfumul de unor floricele de câmp pe care le-a pus odată, de mult Într-o zi de vară, pe mormântul mamei... Adoarme, cu gândul la pictura cumpărată... ,,Șederea mea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o capeți pulsează fără alin. iubire sunt puterile se frâng și dor, sunt moale ca un nor, un ceas cu ticăit incert materia și-o pierde-ncet, nedeslușit mai țipă ora cu glas care își cheamă sora, sunt ostateca trupului amărui, doar mintea rătăcește hai-hui, albă și pură de neîntâmplare, număr cocorii din zare, fiecare-i un pas spre înalt, doar așa îmi simt sângele cald, aș vrea să mă amestec cu cerul, până nu dă peste mine de tot greul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
la Salonul de la Paris. Bernardo Cavallino (1616-1656), pictor italian aparținînd școlii baroce, specializat în subiecte religioase. Plantă cu flori mov (Daphne mezereum), una dintre cele mai timpurii flori din pădurile suedeze. Myrica gale, plantă specifică regiunilor din nord, cu boabe amărui, folosite ca adaos la un sortiment de bere. Două dintre cele mai cunoscute restaurante din Stockholm. Ernst Wigforss (1881-1977), om politic, considerat unul dintre cei mai de seamă teoreticieni ai social-democrației suedeze. Biblioteca Universității din Uppsala, cea mai veche și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de la serviciu?“ „N-a picat la fix?“ „Uitasem de chestia asta.“ „Și eu mi-am amintit abia acum.“ în timp ce jonglam cu amintirile, au existat câteva tentative de-a ne atinge mâinile. Era ca un ecou de demult, delicios și dulce amărui, ecoul unor alte atingeri. Când ne-am săturat de atâtea amintiri, mi-am scos pe tapet cele mai recente realizări. Ca un copil care se laudă cu cadourile pe care le-a primit de ziua lui. — N-am mai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mea asta se numea „decență“. * Mama avea în frigider anticoncepționale pe bază de chinină și unt de cacao, pe care i le dădea o prietenă farmacistă. Pentru mine, erau ca bomboanele cu pudră de cacao, amandine, cred că un pic amărui. Și sufeream, cu suferința mea de copil singur la părinți, că nu mă lăsa să le mănânc. Am aflat acum câțiva ani că de fapt se băgau în vagin. Chinina are proprietăți spermicide, untul de cacao e lubrifiant. Nu știu cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fiu. Victoria - mai sus pomenită - rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o piruetă cât întreaga căsuță, cu rochia fluturând, și te îmbrățișez. pun masa, îți gătesc dietetic pești și curcani, doar cu salată. bucurie mi se face somn, de fiecare dată, dar continui să îți torn în pahar vinul acesta chihlimbariu, amărui din care bei până plângi, până îmi mai scrii un poem. nouă în primul loc: armonie: se aud strigătele de rut ale vulturilor harpagornis, primăvara, în dimineața roz a lacului tău secret, kanas, lacul paletei dumnezeului adevărat, se aud rugile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și poate că și tovarășul colonel a vrut să ne otrăvească, din remușcare că ne povestise despre accident, și mi-am dat seama că și Janika se gândește la asta, de murit, însă n-am murit, pastila avea un gust amărui, dar nu ca de migdale, iar eu știam că otrava are gust de migdale. Atunci colonelul m-a mângâiat pe cap, spunându-mi să nu-mi fac probleme, c-o să fie bine și să avem grijă de noi, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vorbea de spre frumusețile orașului. Fetele pornesc spre Câmpia de Jeleu. Pot să stea acolo toată dimineața fără să se plictisească. Pot să guste din licorile dulci, să bea din siropul minunat care curge în voie printre copacii de ciocolată amăruie umpluți cu cireșe negre. Pot asculta în liniște zumzetul albinelor care aleargă fericite printre bucățile de turtă dulce tapetate cu glazură albă și stropite cu sirop de arțar. E minunată Câmpia de Jeleu. Când fetele ajung e liniște. Prea liniște
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru, soarele își recapătă strălucirea. Florile își ridică spre cer capetele colorate în mii de culori. Lacul de limonadă strălucește iarăși sub puterea frumosului soare, iar copacii de ciocolată amăruie își întind crengile spre azur. Ramona râde de fericire și bate din palme de încântare. Iris își privește cu drag sora și în sufletul ei știe că a avut o idee bună să vină în această zi la Câmpia de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei știe că a avut o idee bună să vină în această zi la Câmpia de Jeleu. Iris se simte eroina visului, pentru că în momentul următor se trezește în camera ei. Pe biroul de lângă geam zărește o bucată de ciocolată amăruie cu umplutură de cireșe negre și un pahar cu limonadă. Zâmbește. Știe cum să prețuiască lumea din visul ei. Închide ochii și speră să mai poată ajunge acolo. Isza Monica, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mult s-ar fi zbătut n-ar fi reușit să scape. I-am ridicat capul și imediat mi-am înfipt colții în gâtul ei. Simțeam cum viața fetei se scurge în corpul meu... iubeam aceasta senzație. Sângele ei era ușor amărui, dar tot irezistibil de bun. După doar câteva minute, am lăsat-o să cadă. Ochii albaștri erau acum ațintiți spre cerul întunecat, pielea ei era acum albă, nefiresc de albă, iar rozul din obraji dispăruse, părul, care s-a desprins
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]