2,910 matches
-
au jertfit pentru glie și pentru neam?“ La asemenea întrebări nu poți răspunde decât: Mai lasă-mă, domnule, în pace cu limbajul ăsta sforăitor! Nu poți să vorbești omenește? Norocul lui Viorel Cacoveanu este că a avut parte de interlocutori amabili care au trecut peste bombasticismul întrebărilor și au folosit prilejul pentru a evoca diferite momente din viața lor și a-și face cunoscute convingerile. Interviurile lui Viorel Cacoveanu prezintă interes aproape exclusiv prin aceste evocări și mărturisiri. Cartea sa intitulată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Mă duc la cabană, să-l întreb pe cabanier ce prostii am făcut. Acum era sîmbătă și Hurmuzache n-avea răbdare să fiarbă pînă luni. Cu greu a reușit cu Dacia să ajungă la cabană. Bună dimineața, îi răspunde deloc amabil cabanierul. Omule, prietene, creștine, te rog, fierb, mor cu zile, ajută-mă. Cu ce să vă ajut? Spune, ce am făcut ieri? Nu trag cu urechea. Sigur, nu tragi cu urechea, dar puțin cu ochiul? De pe la ora 14 sau 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui se grăbi să intre în casă, pentru a-i aduce musafirului, pe o tăviță, niște gogoși aburinde și o ceașcă de cafea. Să ne scuzați, că la noi este cam deranj! glăsui doamna Anton, cu un surâs de gazdă amabilă pe buze. Era o femeie încă foarte tânără, cu o figură blândă, nu lipsită de frumusețe. În urma ei din casă se ivi o fetiță de vreo trei ani, blondă și vioaie, semănând leit cu tatăl ei. Stelian vru să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și într-un caz, și într-altul el ar fi fost obligat să mai scoată din buzunar încă mulți bani, pe care deocamdată nici nu îi avea. Fără să mai insiste, Stelian mulțumi pentru tratație și se ridică de la masă. Amabil și surâzător, directorul școlii îl conduse până la poartă și, strângându-i mâna, îi mai spuse că, dacă se răzgândea, el unul era dispus oricând să încheie afacerea. Cu toate că întrevederea sa cu Lascăr Anton fusese confidențială, zvonul că își vindea casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ticu e tot timpul ocupat cu problemele lui, iar eu am problemele mele la țară și vin rar pe la București, explică Stelian în chip de scuză, aplecându-se și sărutându-i politicos mâna cumnatei sale. După ce mai schimbară câteva vorbe amabile, soția lui Iorgu îi rugă să ia loc și ieși din încăpere, ca să le aducă dulceață și cafele. În salonul spațios și frumos mobilat, se mai aflau încă patru musafiri. Cu toții stăteau tăcuți ca la un fel de priveghi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trei bărbați, care după îmbrăcăminte și la prima vedere s-ar fi zis că erau niște muncitori de la tabăra de pionieri din părțile locului sau niște barcagii de pe lac. Unul dintre cei trei îl opri și îi ceru un foc. Amabil, el își scoase bricheta din buzunar și, când i-o întinse, îl recunoscu surprins, în cel pe care-l luase drept un simplu proletar, pe Fănel Trifu în carne și oase. Adică chiar pe omul despre care aflase de la tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Victor îi mulțumi doamnei ceremonios și se grăbi s-o șteargă de acolo, de teamă ca nu cumva înșelătoria să-i fie deconspirată de cineva mai perspicace și să i se ceară socoteală. Chiar la biroul alăturat, în dreapta bătrânei și amabilei secretare, scârțâia de zor din peniță o secretară care le vorbea repezit studenților și care-și ridică de mai multe ori nasul dintre hârtii și-l măsură cu o figură acră, în timp ce stătea de vorbă cu colega ei mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
flori, se pomeni el spunând și îi întinse florile înclinându-se ușor, ca și cum ar fi vrut să-i facă o reverență. Felicia luă florile, le mirosi o clipă, cu un gest de politețe, apoi se uită în jur, căutând ceva. Amabil și săritor, Nichi Stelescu luă un borcan gol de pe pervazul ferestrei, ieși valvârtej pe ușă afară și, revenind peste puțin cu borcanul plin cu apă, aranjă dibaci florile în el și îl puse înapoi pe pervaz. Bravo, Nichi! îl lăudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Simte. Simte că cealaltă femeie bănuiește ceva. Nu știe cum să își ascundă emoția. Dragoș îi vine în ajutor, deși simte că și lui îi vine greu: Ștefana e mai vorbăreață ca de obicei, desigur pentru a fi cât mai amabilă cu un musafir atât de neașteptat. Dar vă rog să nu vă jenați, să spuneți ce v-ar face mai multă plăcere să mâncați. Apoi, adresându-se Ștefanei : Pe doamna Dora am întâlnit-o în gară, dar nu am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că aceste cuvinte, aparent amabile, ascund o amenințare. Nu putusem însă intui amploarea acestei amenințări. Mașina militară a venit într-adevăr din nou la numai câteva zile după prima zi a anului 1955. Cei doi ofițeri au intrat, veseli și amabili, în biroul lui Gerhard. De îndată, au comandat ca cele trei bătrâne să își facă bagajele, căci le vor lua cu ei să le ducă să-l întâlnească pe Vasili, pe care să îl urmeze apoi în localitatea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ce să mai vorbim!.. Un adevărat dichis de la pregătirea strugurilor din momentul recoltării și până la fermentare, maturare învechire îmbuteliere la consumul în pahare de cristal cu picior înalt, ceea ce și facem în momentul de față: eu, pe săturate, gospodărește, iar amabila mea gazdă, doar simbolic. Vârsta, domnule Știrbu, vârsta înaintată și suferințele m-au secătuit de puteri; ceva cât se poate de normal, dar mi-e ca nu cumva, înaintea sfârșitului firesc, să mai fiu pedepsit și cu o fază vegetală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dat fuguța în oraș și mi-am cumpărat un alt stăpân... Ha, ha, ha, ha, ha! Ți-ai cumpărat un alt tiran; un tiran cu ștaif, de Moscova, școlit în fieful stalinismului! Ha, ha, ha, ha!, a izbucnit simpaticul Vasea, amabila noastră gazdă de la Târgul de Artă, care, evident, fusese informat despre accesul meu de "nebunie artistică", dacă e neapărat să dau și citate... Se pare că voi pleca spre Belgrad. Se pare... Noul meu stăpân nu a hotărât încă proxima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Aproape că voia să mă pălmuiască. A dat de înțeles gazdelor că va rezolva problema după vizită, acasă. Își freca mâinile; abia aștepta... Cum să arunci caietul? izbucnește profundul. Cum să?... Tata își toarnă cenușă pe cap, contrazice opinia stilaților amabili cu privire la deșteptăciunea mea: Știți, are o oroare de cărți și caiete. Când le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aș păși. Se prea poate că sunt singură, însă știu să fiu cu toți. Fața mea unora le zâmbește cordial, altor indivizi le aruncă o privire cu sictir. Altora nu le comunic nimic. Și sunt dăți când zâmbesc cu bunăvoință, amabilă. Și pot fi tristă. Sau de o veselie excesivă, râzând pătrunzător cu acea voce de fată, cu tinerețe, încât umplu întreg salonul cu el. Filip, ce bucurie! Lui, care, curtenitor și cavaler, săritor chiar s-a purtat atât de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai multe birouri ale mai multor avocați. Femeia de serviciu i-a arătat biroul Ceciliei și l-a invitat să ia loc pe scaun până vine ea. Matei s-a așezat, punând buchetul într-un vas cu apă pe care, amabilă fiind, i l-a adus femeia de serviciu, spunându-i: —E păcat să se ofilească acești minunați trandafiri. I-ați adus domnișoarei Cecilia? — Da, dânsei. Se va bucura mult, că-i plac mult florile. Stând pe scaunul ei, la biroul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
capa neagră schimbară o privire profesională, consultându-se parcă asupra Înțelesului cuvântului Înțepătură și asupra posibilităților - mai degrabă neverosimile - de a deosebi un blond de altul În toiul unei Încăierări și al nopții. Închipuiți-vă tabloul: sunteți domnia voastră atât de amabil să veniți aici unde bate lumina și să vă dați jos pălăria, mulțumesc, văd că sunteți cel mai blond, dați-mi voie să vă vâr un deget de oțel toledan În pipotă. În fine. Înfofolitul În capă se descoperise intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
iasă prințul de Wales ca să-l salute; iar către jumătatea dimineții, când un tânăr blond se apropie o clipă de una din ferestre, fu primit cu o zgomotoasă ovație, la care băiatul răspunse cu un gest din mână atât de amabil Încât imediat Își adjudecă simpatia gloatei adunate În stradă. Generoasă, afectoasă, primitoare cu cine știa să-i câștige inima, populația Madridului avea să-i ofere mereu moștenitorului tronului Angliei, pe toată durata lunilor petrecute de el la Curte, aceleași dovezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
i-l dăduse tata. Arăta ca și cum cineva de sus, de la foarte mare înălțime, ar fi încercat să citească și să înțeleagă ce se întâmplase. în rest nu mai exista nimic. Condoleanțele mele, a spus bancherul. Mulțumesc, am răspuns, sunteți foarte amabil. Nimeni, a mai zis el, nu știe ce s-a întâmplat de fapt. Se puteau face doar supoziții. Era îndeobște cunoscut că tata avusese puternice înclinații științifice. Se presupunea că făcuse o experiență. Că știința, ca să spunem așa, trecuse proba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
jos și se așeză pe pat, lângă Mădălina. O prinse de mânuța liberă și o strânse ușor. Asistenta intră să controleze perfuzia. După perfuzia aceasta, dacă vreți să o îmbrăcați în pijama, am să vă ajut și eu, spuse ea amabil. Arm realiză că Mădălina era încă îmbrăcată cu pantalonașii și cămașa cu care făcea grădinărit, alergând după „pitoni” cum le spunea ea râmelor. Dacă nu mai ieșiți afară, vă sfătuiesc să vă schimbați și dumneavoastră, urmează vizita de seară, vine
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cum se vor stinge opaițele. Știu toate repetările, nimic nu s-a schimbat aici. Oamenii obișnuiți mă respectă, dar fac tot posibilul să mă evite. Îi stingheresc, poate. Maimarii cetății nu mă respectă, dar mă caută și încearcă să fie amabili. Grija lor - să nu mi se întâmple ceva - este neclintită. Șapte războaie le-am petrecut în chilia oarbă și surdă. Nici o fereastră pe unde să pătrundă vreo primejdie sau vreo veste. Totul e tăcere: chiar și străjerii Caligrafului sunt, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îi erau cunoscute, chiar și unele case răzlețe, o fântână, un foișor, o fermă. Apoi câmp. Tot câmp. Cunoscut, necunoscut, greu de zis. O stepă perfectă, infinită. Uneori întâlnea câte o stație de benzină. Vânzătorul - firește, mereu altul - era totdeauna amabil, automatele cu sucuri și gustări funcționau perfect, iar șoseaua se desfășura netedă și dreaptă, o linie. Singurul lucru nefiresc părea faptul că nu se mai zărea nici un automobil. Și asta după mai bine de patru ceasuri. Alteori se vedeau mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Am văzut foarte multe tarabe cu steaguri tricolore montate, dar niciuna nu avea la vânzare. După ce am dat o tură de piață fără succes, am întrebat o doamnă care vindea articole de confecție de unde am putea achiziționa drapele tricolore. Foarte amabilă, mi-a răspuns că în piață nu am nicio șansă să găsesc, și m-a îndrumat către magazinul Bucur Obor - de unde doar ce venisem. Mi-a zâmbit și mi-a spus că cele pe care le văd eu afișate prin
De unde și cu cât puteai cumpăra Tricolorul, pe 1 Decembrie by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80638_a_81963]
-
este bine primită. A apărut o primă cronică într-o revistă din Iași, făcută de un preot, și asta m-a impresionat, pentru că mie cel mai frică la cartea asta îmi este de preoți și teologi. Și cronica era foarte amabilă, foarte generoasă. Atât de generoasă și de amabilă încât, în final, ca să facă un compliment decisiv, se spune: ' Avem dinainte categoric o lucrare testamentară'. Chestia asta m-a deprimat oarecum și mă bucur acum că am luat o nominalizare, fiindcă
Cartea Anului 2012 a fost desemnată () [Corola-journal/Journalistic/80703_a_82028]
-
într-o revistă din Iași, făcută de un preot, și asta m-a impresionat, pentru că mie cel mai frică la cartea asta îmi este de preoți și teologi. Și cronica era foarte amabilă, foarte generoasă. Atât de generoasă și de amabilă încât, în final, ca să facă un compliment decisiv, se spune: ' Avem dinainte categoric o lucrare testamentară'. Chestia asta m-a deprimat oarecum și mă bucur acum că am luat o nominalizare, fiindcă cu o nominalizare ești mai aproape de debut decât
Cartea Anului 2012 a fost desemnată () [Corola-journal/Journalistic/80703_a_82028]
-
dacă nu se ivea oportunitatea de a face cunoscute sârbilor poveștile mele desenate prin Salonul balcanic pentru tinerii autori BD de la Leskovac, dacă Dragan Predić, căruia îi mulțumesc încă o dată pe această cale, n-ar fi fost mai mult decât amabil să traducă textele românești în sârbă, dacă Editura SimArt n-ar fi fost promptă și înțelegătoare cu termenul scurt, dacă..., dacă... Așa că, dacă totul va merge conform planului, vineri, 27 iunie a.c., la ora 19,00, Marian Mirescu va prezenta
Viorel Pîrligras, "Otvorena vrata": carte de benzi desenate în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78437_a_79762]