411 matches
-
zonă, încă existent, mănăstirea Slobozia, dar ziua orașului este sărbătorită (încă de la instituire) de sărbătoarea Înălțării Domnului, hramul actualei catedrale episcopale. Slobozia este cunoscută și datorită Festivalului de muzică „Trofeul Tinereții Amara”, ce se ține în fiecare an în stațiunea Amara, având spectacolul de gală în centrul civic al orașului, Piața Revoluției. Municipiul Slobozia a reprezentat, de-a lungul veacurilor, un important și înfloritor nod de comunicații și târgovie din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate, la intersecția drumurilor ce leagă Occidentul
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
primeau în această zona mai multe moșii și sate ce se întindeau de la "cotul Ialomiței din jos de Orașul de Floci până în dreptul satului Tătariul, aflat pe moșia Lata, în dreptul văii Sărata" (adică până în dreptul localității Motâlva de pe malul lacului Amara). Satul Bora ("Buora, Boora"- cum mai este consemnat în documente) este menționat din anul 1571 (deci, conform acestor documente, cu 23 de ani înaintea Sloboziei). Hrisovul de la 20 martie 1571 arăta că acest sat exista din timpul lui Pătrașcu cel
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
digurilor nu este pe deplin satisfăcătoare datorită neîntreținerii lor. Municipiul Slobozia dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă care deservește consumatorii casnici, consumatorii publici și o parte din consumatorii industriali. Din acest sistem se alimentează și orașul Amara. În prezent se folosește frontul de apă captat din Dunăre (în dreptul comunei Modelu), dar se dorește schimbarea sursei apă de suprafață cu apă din pânza freatică în special datorită faptului că în prezent orice accident de poluare chimică sau radioactivă
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
lucrează peste jumătate din funcționarii publici ai județului Ialomița și dintre lucrătorii din sănătate. De altfel cel mai mare număr dintre salariații din Slobozia lucrează în sectorul serviciilor. Lacurile situate parțial pe teritoriul administrativ al municipiului Slobozia, respectiv Iezer și Amara, nu sunt exploatate decît pentru loisir de către cetățenii municipiului Slobozia. Din păcate, Slobozia nu oferă o paletă de servicii complementare la turismul banear turiștilor care vin în număr relativ mare în stațiunea Amara. Administrația publică și agenții economici ar trebui
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
lucru se poate spune și despre învățământul liceal a cărui structură educațională nu este orientată și acoperă partial nevoile pieței muncii. La Slobozia funcționează două facultăți ale universității Bioterra (învățământ privat, sediu propriu) și a funcționat (în cadrul spațiilor din cadrul stațiunii Amara) o secție pentru învățământ la distanță a A.S.E. București. Lipsa unei palete mai largi de opțiuni în învățământul superior este suplinită de apropierea față de cel mai mare centru universitar din țară - București. Principalele edituri ale Sloboziei sunt: Edituri secundare: În
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
Spircu, Dănuț Simion, Iulian Sgură ș.a. În domeniul fotbalului, Slobozia este în prezent reprezentată de echipa Unirea Slobozia , evoluând în Liga a II-a (seria 1) a campionatului extern. Deși Slobozia nu este un oraș turistic, beneficiază de vecinătatea stațiunii Amara, ca și de poziția sa pe Drumul European E60 spre litoralul Mării Negre. Hotelurile și restaurantele, popasurile turistice de pe șosea, au sporit gradul de activitate pentru turism. Principala atracție turistică a zonei o reprezintă lacul Amara, la 8 Km Nord de
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
turistic, beneficiază de vecinătatea stațiunii Amara, ca și de poziția sa pe Drumul European E60 spre litoralul Mării Negre. Hotelurile și restaurantele, popasurile turistice de pe șosea, au sporit gradul de activitate pentru turism. Principala atracție turistică a zonei o reprezintă lacul Amara, la 8 Km Nord de oraș, cunoscută stațiune balneoclimaterică. Ca parte a complexului turistic, există o copie fidelă a fermei familiei Ewing din serialul Dallas și o copie miniaturală a turnului Eiffel (54 m). Arhiva științifică și documentară cuprinde diapozitive
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
partea centrală a județului Ialomița, între comunele Grivița (Nord), Gheorghe Doja și Perieți (Vest) și municipiul Slobozia (Est și Sud). Pe plan local altitudinea variază între 23-44 m Stațiunea se află la o altitudine de 30 m pe malul lacului Amara. Pe calea ferată, cea mai apropiată gară este Slobozia Veche - în orașul Slobozia - gară accesibilă pe liniile Țăndărei-Slobozia-Urziceni (la 62 km de acesta) și Călărași-Slobozia.. Orașul este străbătut de șoseaua națională DN2C, care leagă Slobozia (7 km) de Buzău (84
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
erbacee, predominând graminaceele leguminoasele și rozaceele, în vreme ce fauna este cea caracteristică celei de câmpie, cu mamifere, păsări și insecte specifice. Rețeaua hidrografică este formată de pânza freatică ce dă naștere unor izvoare subterane sau de suprafață care alimentează continuu lacul Amara. Lacul Amara este un lac natural - fost liman fluviatil barat cu aluviuni, situat într-o depresiune (Crivaia) - veche matcă a râului Ialomița - care nu mai are actual legătură cu râul. Se încadrează în partea estică a unității structurale Platforma Moesică
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
actuală este de 3 m. Acest sit găzduiește efective importante ale unor specii de păsări protejate, fiind arie de protecție specială avifaunistică. Situl este important pentru populațiile cuibăritoare și în perioada de migrație . S-au regăsit astfel în zona Lacului Amara: 10 specii de păsari care necesită conservare: egreta mică, stârcul cenușiu, barza albă, lebada de vară, eretele de stuf, chira de baltă etc.), 30 de specii de păsări care necesită o protecție strictă (corcodelul mare, rața mică, rața sulițar, pescărușul
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
Amara, înca din perioada neoliticului târziu (obicte de ceramică specifice culturii Boian - faza Giulești); Arealul a fost atestat documentar încă din timpul domnitorului Matei Basarab, care a înzestrat mănăstirea ridicată de el în Slobozia cu numeroase terenuri pe marginea lacului Amara. Documente scrise se pastrază din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea (acte de schimb de terenuri, hrisoave domnești, hotărnicii, etc.). În 1864 prin secularizarea averilor mănăstirești, aceste terenuri au fost preluate de stat. Primele așezări stabile
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Amara era un cătun cu 190 de familii al comunei Slobozia Veche. Din 1903 Amara a avut statut administrativ de comună, în componența sa intrând și satul Motalva. În 1925 Anuarul Socec consemnează comuna Amara în plasa Slobozia a județului Ialomița, cu 2098 de locuitori. În 1950, comuna Amara a trecut în administrarea raionului Slobozia din regiunea Ialomița - care după 1952 a intrat ]n componența regiunii București. În 1968, comuna, având în compunere satele Amara
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
Amara în plasa Slobozia a județului Ialomița, cu 2098 de locuitori. În 1950, comuna Amara a trecut în administrarea raionului Slobozia din regiunea Ialomița - care după 1952 a intrat ]n componența regiunii București. În 1968, comuna, având în compunere satele Amara, Amara Nouă și Motalva, a revenit la județul Ialomița, reînființat. Între anii 1974-1977 a primit locuitorii satelor desființate Motalva și Amara Nouă în partea estică. Din aprilie 2004 stațiunea a devenit oraș, potrivit Legii nr. 83 din 7 aprilie 2004
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
în plasa Slobozia a județului Ialomița, cu 2098 de locuitori. În 1950, comuna Amara a trecut în administrarea raionului Slobozia din regiunea Ialomița - care după 1952 a intrat ]n componența regiunii București. În 1968, comuna, având în compunere satele Amara, Amara Nouă și Motalva, a revenit la județul Ialomița, reînființat. Între anii 1974-1977 a primit locuitorii satelor desființate Motalva și Amara Nouă în partea estică. Din aprilie 2004 stațiunea a devenit oraș, potrivit Legii nr. 83 din 7 aprilie 2004. Conform
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
au fost descoperite mai târziu (1936), până atunci populația din împrejurimi folosind în boli reumatice - empiric apa și nămolul. Doar după al Doilea Razboi Mondial, au fost ridicate construcții destinate turismului balnear și a fost amenajată plaja pe malul lacului Amara pentru băi de soare. Factori naturali de cură: Facilități: În prezent, anual ajung în oraș peste 14.000 de vârstnici din întreaga Românie, atrași de potențialul terapeutic al stațiunii. Locurile de cazare sunt grupate în principal în hoteluri, care au
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
se află o bază sportivă Numeroase alte unități de cazare - moteluri, vile - completează oferta turistică. Există și un camping, cu căsuțe și loc pentru corturi. Plaje: Parcul dendrologic (care se întinde de-a lungul a 150 ha în lungul lacului Amara) și Herghelia Jegalia. Municipiul Slobozia Arealul înconjurător: Trofeul Tinereții de la Amara este un festival de muzică ușoară românească, ce s-a impus ca fiind al doilea de gen din țară după Festivalul Național de Muzică Ușoară de la Mamaia. Acesta se
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
din zonă au fost reorganizate, astfel comuna Balta Albă era arondată plășii Boldu, fiind formată doar din satul de reședință, cu 724 de locuitori, iar comunele Grădiștea de Jos și Grădiștea de Sus au fost unite în comuna Grădiștea. Comuna Amara conținea atunci și satul Maraloiu, transferat de la comuna Câineni. În 1950, comuna Balta Albă a fost inclusă în raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești, în vreme ce celelalte comune au fost arondate raionului Făurei din
Comuna Balta Albă, Buzău () [Corola-website/Science/300792_a_302121]
-
Buzău. Pe teritoriul comunei Balta Albă există trei obiective incluse pe lista monumentelor istorice din județul Buzău, toate de interes local, în zona satului Balta Albă. Două sunt situri arheologice: situl „La movilele gemene” (sau „La vad”), pe șoseaua spre Amara, aparținând culturii Cerneahov (secolele al II-lea-al IV-lea e.n.); și situl de la Balta Albă (aflat la 3 km vest de sat), cuprinzând încă o așezare și o necropolă aparținând aceleiași culturi. Cel de al treilea monument este casa
Comuna Balta Albă, Buzău () [Corola-website/Science/300792_a_302121]
-
Sus, Gradiștea de Jos și Ibrianu. Satul Maraloiu fusese transferat atunci comunei Amara. În 1950, comuna Gradiștea a fost inclusă în plasa Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna a trecut la județul Brăila, primind și satul Maraloiu de la comuna Amara, desființată. Tot atunci, satele Grădiștea de Jos și Grădiștea de Sus au fost unite formând satul Grădiștea.
Comuna Grădiștea, Brăila () [Corola-website/Science/300964_a_302293]
-
interurbană aeriană la centrala telefonică din Însurăței. Localitatea este în zona de acoperire a sistemului de telefonie mobilă. Accesul în satul Tătaru se face pe drumul județean 211 (DJ 211), dinspre Dudești (reședința comunei), drum ce se continuă spre orașul Amara (DJ 211A) și spre satul Bărăganul (DJ 211B). Din municipiul Brăila, reședința de județ, se poate ajunge în satul Tătaru urmând traseul: DN21 Brăila-Însurăței, DJ203 Însurăței - Dudescu și apoi DC30 Dudescu - Tătaru, DJ 211. Satul este străbătut de o șosea
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
comunicarea de adâncime, chiar condiționarea, cu adâncile răni ale suferinței ancestrale; un univers rustic aspru, cu dealuri și munți bolovănoși, expresie a dramatismului conținut, dar și a unei substanțe cu duritate de cremene, cu vegetație frustă, rodind atâta frumusețe câtă amară esență, populat de un soi aparte de oameni, a căror înaltă, pură chemare se decantează dintr-o ființă trudită și noduroasă; viziunea este tot ce poate fi mai opus idilei și calofiliei; pe treptele tot mai profunde ale unui realism
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
aztecilor, obișnuia să bea o băutură preparată din semințe de cacao, numită "chocolatl". Montezuma obișnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul său. Spaniolii au adăugat trestie de zahăr și i-au îmbogățit aroma cu ajutorul vaniliei și scorțișoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte. Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu
Ciocolată () [Corola-website/Science/297792_a_299121]
-
apare pe prima pagină a mai multor cotidiene naționale, datorită unor probleme de cenzură ivite la Cluj, Bacău și Alba-Iulia, dar și datorită unei interpretări pline de semnificații politice la Stufstock Vama Veche, în direct la TVR1. În 2005, Luna Amară participa pentru prima oară la Sziget Festival din Budapesta. Chitaristul solo Petru Gavrilă este înlocuit de Vali Deac. 2006 aduce lansarea unui nou disc de studio "Loc lipsa" (Roton), la realizarea căruia au fost invitați Andy Ghost (Altar), Mihai Iordache
Luna Amară () [Corola-website/Science/297836_a_299165]
-
27 iunie. Apoi, pe 2 octombrie, formația deschide, la București, pentru o altă legendă a rock-ului, Ozzy Osbourne. Tot în octombrie, Mîhnea Blidariu își lansează primul său roman, Playlist, la Casa de Pariuri Literare La începutul lui 2011, Luna Amară intra în studioul propriu pentru înregistrarea unui nou material, care a apărut în toamna aceluiași an. Pe acest album nou, intitulat "Pietre în Alb " (A&A Records), trupa revine la sonorități mai dure . Din cele 13 piese, 9 șunt în
Luna Amară () [Corola-website/Science/297836_a_299165]
-
de Științe din Berlin. Dubla specializare a savantului a făcut posibil cercetări în aplicabilitatea diferitelor specii de plante ca medicament. Astfel, tot în 1718, a început să folosească în practica sa medicinală ca primul scoarța unui arbore înrudit cu "Quassia amara" ("Cortex Simarubæ"), trimisă pentru prima dată de iezuitul Soleil din Cayenne la Paris (1713). Mulți ani mai târziu, a scris un articol mai mare în "Memoires", jurnalul oficial al Academiei Franceze de Științe, despre efectivitatea combaterii de diaree violente și
Antoine de Jussieu () [Corola-website/Science/302386_a_303715]