561 matches
-
din această a doua viață, atât de intensă și de epuizantă, evocând umiditatea sexului însângerat al unei prostituate dintr-un port, se va ivi înțelesul ultim pe care îl intuise în adâncul oceanului, în vecinătatea ostrovului scufundat al atlanților și amazoanelor. Poate că îmbătrânesc și devin melancolic, murmura Corto cu același surâs, cu gândul la valurile Pacificului din care se ivise nava lui Cain și a Pandorei. Veștile de la cei doi erau din ce în ce mai rare. După război, Cain se dedicase afacerile familiei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ORAȘ CARE SE ÎNTINDEA LA PICIOARELE LUI, A LUMII ÎNCHISE PE CARE O ALCĂTUIA ȘI A URLETELOR CUMPLITE PE CARE ACESTA LE ÎNĂBUȘEA ÎN NOAPTE. VOCEA LUI S-A ÎNĂLȚAT STINS : "ÎNTR-O FRUMOASĂ DIMINEAȚĂ DIN LUNA MAI, O ELEGANTĂ AMAZOANĂ PARCURGEA, PE O SUPERBĂ IAPĂ ALEZANĂ, ALEILE ÎNFLORITE DIN BOIS DE BOULOGNE". TĂCEREA S-A AȘTERNUT IAR ȘI, O DATĂ CU EA, FOȘNETUL NEDESLUȘIT AL ORAȘULUI ÎN SUFERINȚĂ. GRAND PUSESE FOAIA PE MASĂ ȘI CONTINUA S-O CONTEMPLE. DUPĂ O CLIPĂ EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
PLĂCERE DIN CE ÎN CE MAI EVIDENTĂ CELOR DOI AMICI AI SĂI. ACEȘTIA URMĂREAU CU INTERES MUNCA PLINĂ DE RĂBDARE LA CARE GRAND SE DEDA ÎN TOIUL CIUMEI. GĂSEAU ȘI EI ÎN ASTA, ÎN CELE DIN URMĂ, UN SOI DE RELAXARE. "Ce mai face amazoana ?" întreba adesea Tarrou. Iar Grand răspundea invariabil, cu un zâmbet silit: "Galopează, galopează" . Într-o seară, Grand a spus că renunțase definitiv la adjectivul "elegantă" pentru amazoana lui și că o va caracteriza de acum încolo ca "zveltă". "E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ÎN ASTA, ÎN CELE DIN URMĂ, UN SOI DE RELAXARE. "Ce mai face amazoana ?" întreba adesea Tarrou. Iar Grand răspundea invariabil, cu un zâmbet silit: "Galopează, galopează" . Într-o seară, Grand a spus că renunțase definitiv la adjectivul "elegantă" pentru amazoana lui și că o va caracteriza de acum încolo ca "zveltă". "E mai concret", adăugase el. Altădată le citi celor doi auditori ai săi prima frază astfel modificată: "într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
adjectivul "elegantă" pentru amazoana lui și că o va caracteriza de acum încolo ca "zveltă". "E mai concret", adăugase el. Altădată le citi celor doi auditori ai săi prima frază astfel modificată: "într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o superbă iapă alezană, aleile înflorite din Bois de Boulogne". ― Nu-i așa, spune Grand, că o vezi mai bine ? Și am preferat: "într-o dimineață de mai", pentru că "din luna mai" lungea mai mult cadența. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
doctorul l-a găsit o dată într-o stare de mare surescitare. Înlocuise "înflorite" cu "pline de flori". Își freca mâinile. În sfârșit le vezi, le miroși. Jos pălăria, domnilor!" Citi triumfător fraza: "Într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o somptuoasă iapă alezană, aleile pline de flori din Bois Boulogne ". Dar, citite cu voce tare, cuvintele "aleile pline" sunară într-un mod supărător și Grand se bâlbâi puțin. S-a așezat cu un aer copleșit. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la masa lui de lucru de la primărie și în aerul dens încărcat de mirosul dezinfectantelor și al bolii însăși, își vântura foile de hârtie ca să usuce cerneala de pe ele. Încerca atunci în mod cinstit să nu se mai gândească la amazoana lui și să facă numai ceea ce trebuia. DA, DACĂ ESTE ADEVĂRAT CĂ OAMENII ȚIN SĂ-ȘI PROPUNĂ EXEMPLE ȘI MODELE PE CARE LE NUMESC EROI, ȘI DACĂ TREBUIE NEAPĂRAT SĂ EXISTE UNUL ÎN ACEASTĂ POVESTIRE, ATUNCI NARATORUL ÎL PROPUNE TOCMAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să le citească. Era un manuscris scurt, de vreo cincizeci de pagini. Doctorul l-a răsfoit și a înțeles că toate aceste foi nu conțineau decât aceeași frază recopiată la nesfârșit, modificată, îmbogățită sau sărăcită. Fără încetare, în luna mai, amazoana și aleile din Bois de Boulogne se confruntau și se așezau în diferite feluri. Lucrarea avea și explicații, uneori nemăsurat de lungi, și variante. Dar la sfârșitul ultimei pagini, o mână scrisese doar atât, îngrijit, cu o cerneală încă proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
doar atât, îngrijit, cu o cerneală încă proaspătă: "Draga mea Jeanne, astăzi e Crăciunul ..." Deasupra, caligrafiată cu grijă, se găsea ultima versiune a frazei. "Citiți", a spus Grand. Și Rieux a citit: "într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană, călare pe o somptuoasă iapă alezană, parcurgea, prin mijlocul florilor, aleile din Bois..." \ O fi bine așa ? a spus bătrânul cu o voce de febră. Rieux nu și-a ridicat ochii spre el. AH! A SPUS CELĂLALT AGITAT, ȘTIU EU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e de folos. În căutările lor, au găsit un academician cu bicorn de pene, sabie și broderii pe cămașă, au găsit un bufon și un echilibrist, au găsit un schelet cu coasă și au trecut mai depate, au găsit o amazoană pe cal și un amiral fără barcă, au găsit un toreador și un bărbat în halat, au găsit un pugilist și pe adversarul lui, au găsit un carabinier și un cardinal, au găsit un vânător cu câinele lui, au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o lovi cu toată puterea, cu palma deschisă. Mingea coboară neașteptat dincolo de linia de trei metri. Valentina se lansă cu pumnul Înainte - dar mingea țâșnește spre tavanul Înalt al sălii și se pierde În tribune. Punct pentru echipa galbenă. Șase amazoane hotărâte și teribil de agresive - o imagine feminină atât de amenințătoare și de neliniștitoare, Încât Antonio se simțea amețit. Fetele cu tricouri albe se adunară În cerc, umăr la umăr, strigând - către podea sau poate pentru a se Îmbărbăta: — Luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu totul, mă auziți? Nu se va termina aici! Vom învinge! Vocea îi hălăduiește prin coridoarele peșterii unde au găsit refugiu din calea lui Mallami. Apoi ea arată spre mormanul de femei împușcate și târâte înăuntru: Au murit ca niște amazoane. Nu le vom uita. Răzbunarea va fi a noastră. În lumina bolnavă a lanternelor, luptătoarele aprobă. Au părul strâns în coc și fețele desfigurate de oboseală și furie. Humphrey e mulțumită să vadă hotărârea camaradelor ei. Inconștient, toți își gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gonește somnul și întrebările. Se urmăresc cu atenție până când traseul lor se desparte. O patrulă o ia pe West End, cealaltă se întoarce pe Fleming Lane. Armistițiul nu a fost respectat. Humphrey a ieșit din peșteră cu cele două sute de amazoane rămase și a declanșat un atac furibund asupra a tot ce mișcă. Munițiile s-au consumat după trei minute și femeile cu părul vopsit în roșu și strâns în coc au căzut ca muștele în rafalele de mitralieră trase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cea mai bine păzită din cele trei fabrici, înțesată de mitraliere, mine și soldați. Un om inteligent ca Sun a observat corect fragilitatea situației din Whipie și a anticipat deznodământul, fortificând fabrica și mutându-și aici cartierul general. După moartea amazoanelor feministe, Frank Sun nu a mai luptat, preferând o postură defensivă. Știa că Mallami și Yaman Jo nu vor putea crea vreodată o alianță (mai ales că Jo i-a violat și sugrumat șerifului singura fiică), așa că nu se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Jo și Mallami, cerând armistiții pe care nici unul nu le acorda. Voia să pozeze într-o pacifistă, dar sub această mască se ascundea intenția ei veritabilă: consolidarea puterii și armatei. Prin armistiții câștiga timp pentru a recruta și antrena soldați, „amazoane”, cum le numea ea. Toți râdeau de armata ei, în care se buluciseră transsexuali, grăsane, pitice, adolescente neînțelese și pline de bube, precum și câteva femei arătoase, după care celorlalți bărbați le fugeau ochii. Privirile lacome se preschimbau însă numaidecât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bărbați le fugeau ochii. Privirile lacome se preschimbau însă numaidecât în furie, după ce Carol, feminista cu părul roșu și armată caraghioasă, cucerea un cartier sau arunca în aer o garnizoană. Atunci nimeni nu mai râdea și nu mai vedea în amazoane femei sau pseudo-femei, ci o categorie oarecare de soldați. „Niște soldați proști”, vorbi Sun, ajuns în spatele perdelelor. „Și-a meritat soarta. Acum pot fi ceva mai relaxat”. Adevărul era că noutatea morții îi stingherea pe toți. Unul din cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prea multe. Nu dăduse niciodată peste o femeie virgină. Cu vreme în urmă, îl preocupase chestiunea. Unde și când se inițiau? A ajuns chiar să creadă că virginitatea era un mit: legende din alte timpuri, cum erau sirenele, vrăjitoarele sau amazoanele. Nu se putu împiedica să nu zâmbească... Va întâlni oare aici, în inima selvei, ceea ce încetase să mai caute cu atâția ani în urmă? Încercă să se concentreze din nou asupra cărții. Citi aproape o pagină fără să priceapă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chiar făceau asta, cei majori de-acum. Dacă i-ar fi știut, Thomas ar fi alergat alături de ei, i-ar fi Învățat multe, motocicleta era ceva periculos, iar ei erau fiii lui. Și cîteva fiice s-ar fi dovedit Îndrăznețe, amazoane moderne; nu mai Încălecau armăsari adevărați, călăreau bidivii metalici, ascultau muzică metalică, respirau, odată cu aerul, metale grele. I-ar mai fi ferit, cît ar fi putut, pe urmași de drogurile dure. Ce să le mai spună despre cele ușoare, de vreme ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
străinătate! se văită Otilia.Pascalopol puse mâinile cu devotament la piept și zise: - Domnișoară Otilia, poruncește. Am de la moș Costache învoirea să te răpesc oricând. Otilia nu răspunse la această propunere, deviind chestiunea. - Ai cai la moșie, pot să devin amazoană? - Este, este, cum să nu, îți rezerv unul cu totul blând. G. Călinescu - Eu, zise Felix, n-am altă dorință decât să dorm în fîn.Am stat numai câteva ceasuri într-o șură, la o excursie, și de atunci otava
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în mijloc, în așa fel încît toate țâșnirile se vedeau în perspectiva infinită, întrerupte de două mari statui ecvestre de bronz, care în concepția lui Ioanide trebuia să fie copii gigantice sau imitații după Alexandru cel Mare de Euthykrat și Amazoana călare de Strongylion din Muzeul Național din Napoli, specimene de vigoare ale celor două sexe. Spre mijlocul străzii, cam peste drum de fostul Teatru Național, Ioanide plănuia o reinterpretare a propileelor ateniene, formând un soi de galerie, însă exclusiv din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Victoriei (pe care n-ar fi fost admis nici un vehicul) și viziona în gând bronzurile de Euthykrat și Strongylion. "Imbecil! gândea el despre Gaittany. Îmi trimite o carte de vizită și mă ocolește înspăimîntat. În capul lui e mucilagine. Ideea amazoanei și a cascadelor nu deșteaptă nimic în creierul lui, preocupat de lucruri meschine. Sunt curios să văd ce e cu masa de astă-seară." Ioanide închise mapa ca și trîntind-o și merse la fereastră. Pe trotuar nu trecea nimeni. Însă aruncîndu-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
excipit două sonete (unul prin care o roagă pe muză să încredințeze opera iubitei sale, altul prin care muza îi răspunde și se dă o explicație a titlului operei). Poemul debutează prin a ne înfățișa biruința reputată de Tezeu asupra amazoanelor, precum și căsătoria sa cu regina acestora, Ipolita. Cuceritorul îl învinge apoi pe Creon, în Teba, și ia prizonieri, în Atena, doi prinți tebani, pe Arcita și pe Palemone. Dar, începând cu a treia carte, povestirea se focalizează asupra iubirii celor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
excipit două sonete (unul prin care o roagă pe muză să încredințeze opera iubitei sale, altul prin care muza îi răspunde și se dă o explicație a titlului operei). Poemul debutează prin a ne înfățișa biruința reputată de Tezeu asupra amazoanelor, precum și căsătoria sa cu regina acestora, Ipolita. Cuceritorul îl învinge apoi pe Creon, în Teba, și ia prizonieri, în Atena, doi prinți tebani, pe Arcita și pe Palemone. Dar, începând cu a treia carte, povestirea se focalizează asupra iubirii celor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
să găsească fraza perfectă. La moartea lui a fost găsită o ladă plină de variante literare. Fraza, scrisă și respinsă de o mie de ori, În una dintre versiuni, suna astfel: „Într-o frumoasă dimineață din luna mai, o elegantă amazoană parcurgea, pe o superbă iapă alezană, aleile Înflorite din Bois de Boulogne”. Autorul nemulțumit povestește ceea ce crede despre fraza respectivă astfel: „Asta nu este decât o aproximație. Când o să ajung să redau perfect tabloul pe care-l am În Închipuire
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
aflați în slujba sa. Terenul e însă pregătit cu grijă: încă din prima scenă, dualitatea fundamentală pe care e construită întreaga acțiune apare limpede formulată în vorbele lui Tezeu: în palatul ducal, în așteptarea sărbătoririi nunții sale cu Hipolita, regina Amazoanelor, Tezeu îndeamnă la veselie și la voie bună, la alungarea tristeții, dar nu uită totuși să-i amintească viitoarei soții că îi câștigase dragostea cu spada, războindu-se pentru ea. Hipolita fusese „victima” unei duble răpiri, tandre și violente totodată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]