572 matches
-
și îi regăsim împreună în dimineața de 6 iulie, când, în punctul Feirea, s-au întâlnit cu un o companie de soldați care îi căutau. S-a deschis focul și partizanul Ioan Popa (Ciota) a fost împușcat mortal. După această ambuscadă grupul a luat decizia să se despartă și timp de peste o lună autoritățile nu au mai avut informații despre ei, cu toate că Miliția și Securitata folosea, la un moment dat, pentru prinderea lor, un număr de 200 de informatori în Regiunea
Teodor Șușman (junior) () [Corola-website/Science/319835_a_321164]
-
vrea să lupte, este bătut și lăsat inconștient. El este găsit și îngrijit de familia Crowthorn, o familie de puritani care mergeau spre vest pentru a ajunge în Lumea Nouă. El călătorește alături de ei, dar familia este prinsă într-o ambuscadă de către adepții vrăjitorului Malachi și brutalul lui conducător de oști, călărețul mascat. Cea mai mare parte a familiei este ucisă, cu excepția lui Meredith, care este răpită, și a mamei sale Katherine. Când Samual, fratele mai mic al lui Meredith, este
Solomon Kane (film) () [Corola-website/Science/319251_a_320580]
-
evreiești în preajma încheierii mandatului britanic asupra Palestinei. La 18 ianuarie 1948 în timpul ostilităților dintre evrei și arabi, luând parte la o misiune de pază a unui convoi, pe colina Kastel, camionul în care se găsea a fost atacat de o ambuscadă arabă și s-a răsturnat. Doi din pasageri au murit pe loc, iar Arikha, grav rănit la spate și la coaste, de gloanțe „dum-dum”, și-a pierdut cunoștința. Nemai părând în viață a fost transportat la o morgă. I se
Avigdor Arikha () [Corola-website/Science/315714_a_317043]
-
Africa de Nord a devenit foarte grea aproape imediat după începutul războiului. În prima săptămână după declarația italiană de război de pe 10 iunie 1940, Regimentul brotanic 11 husari a cucerit fortul Capuzzo din Libia. De asemenea, britanicii l-au capturat într-o ambuscadă pe inginerul-șef al Armatei a 10-a italiene, generalul Lastucci. Pe 28 iunie, mareșalul Italo Balboa, guvernatorul-general al Libiei, a fost ucis din greșeală de focul artileriei antiaeriene italiene în timpul aterizării avionului acestulia la Tobruk. Mussolini i-a ordonat
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
Palestinei au plecat de la Haifa pentru a repara linii electrice deteriorate în apropiere de Acra. Ei au călătorit într-un automobil blindat însoțit în față și în spate de câte un car blindat britanic. Arabi din Acra au pregătit o ambuscadă. La sosirea convoiului la Acra, un car blindat britanic a trecut peste o mină și a sărit în aer , cinci soldați britanici fiind uciși pe loc. Celălat car blindat britanic a făcut imediat calea întoarsă spre Haifa, iar muncitorii de la
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
anii ’80, needitate până la acest moment pe vreun disc oficial. Această compilație era programată inițial să fie prima dintr-o serie de trei, care să includă o selecție a celor mai bune creații ale formației. Al zecelea album semnat Riff, "Ambuscada", apare în 2008 și este promovat printr-un turneu național. Din păcate, acest material discografic trece aproape neobservat, fiind considerat, de unii specialiști, anacronic și monoton. După o perioadă în care Florin Grigoraș a interpretat singur părțile vocale, în 2009
Riff (formație românească) () [Corola-website/Science/318622_a_319951]
-
refuză și îl păstrează ca preț al vieții lui Anárion și Elendil, ambii fiind uciși de către Sauron. Astfel începe cel de-al Treilea Ev al Pământului de Mijloc. Doi ani mai tarziu, Isildur și soldații săi sunt prinși într-o ambuscada a orcilor în timp ce mărșăluiau pe Câmpiile Vesele. Isildur scăpa punându-si Inelul pe deget - care îl făcea pe purtător invizibil - dar Inelul îl trădează, alunecând de pe degetul sau când acesta înota în Marele Rău Anduin. După pierderea inelului, Isildur este
Silmarillion () [Corola-website/Science/318788_a_320117]
-
revenind spre finalul romanului ca antagonist alături cu dragonul său, Thorn. Galbatorix și cei doi Ra'zac își reiau și ei rolurile negative. "Eragon II" începe cu momentul în care Ajihad, liderul forțelor rebele ale vardenilor, este prins într-o ambuscadă și ucis, iar despre Murtagh și Gemeni se crede că ar fi murit. La înmormântarea lui Ajihad, fiica sa, Nasuada, este numită conducătoarea vardenilor. Eragon și Saphira decid să călătorească spre Du Weldenvarden pentru a învăța alături de elfi. O dată ajuns
Eragon II. Cartea primului născut () [Corola-website/Science/316101_a_317430]
-
cursul unui râu și l-a direcționat de pe un teren mai ridicat împotriva taberei inamicului, care era amplasată pe un teren jos. Apoi, când inamicul a intrat în panică din cauza inundației bruște, el i-a ucis pe inamici într-o ambuscadă, folosind soldați care au fost staționați pentru acest scop. Baza scrierilor sale o constituie izvoarele alexandrine. A considerat geometria drept o știință aplicativă. A scris despre măsurarea pământului, tehnica militară, apeducte. În ultima lucrare terminată prin anul 98 d.Hr
Frontinus () [Corola-website/Science/320148_a_321477]
-
I a întreprins o expediție masivă împotriva Bulgariei. A înaintat până la Marcellae (lângă Karnobat). Aici, Krum a încercat să negocieze cu el la 11 iulie 811, dar Nicefor a decis să-și continue campania. Armata lui a reușit să evite ambuscadele bulgarilor din Munții Balcani și a învins o oaste de 12.000 de oameni care încercau să blocheze înaintarea bizantinilor în Moesia. O altă armată de 50.000 de oameni, adunată în grabă, a fost învinsă în fața zidurilor capitalei bulgare
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
fie puși la pământ și uciși, spărgându-li-se capetele cu pietre. În timp ce Nicefor I și armata sa se ocupau cu jaful, devastările și incendierea capitalei bulgarilor, Krum și-a mobilizat poporul (inclusiv femei) pentru a face alte capcane și ambuscade în trecătorile munților. Pe drumul spre Constantinopol, împăratul a primit informații despre aceste pregătiri de luptă, s-a panicat și a declarat de mai multe ori însoțitorilor săi: Chiar dacă am avea aripi nu vom putea scăpa de pericol". În zori
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
la pălăriile diviziei australiene de cavalerie ușoară. La 2 noiembrie, trupele au călătorit spre Campion, unde fuseseră observați vreo 50 de emu. Cum păsările se găseau în afara razei de acțiune a mitralierelor, localnicii au încercat să mâne păsările spre o ambuscadă însă acestea s-au împărțit în grupuri mai mici și au început să alerge în toate direcțiile devenind ținte foarte dificile. Cu toate acestea, deși primele rafale au fost ineficiente din cauza țintelor aflate în afara razei de acțiune a mitralierelor, o
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
reușit să doboare un număr de păsări. Mai târziu, în aceeași zi, un efectiv mai mic de emu a fost întâlnit fiind doborâte "probabil o duzină". Următoarea confruntare semnificativă a avut loc pe 4 noiembrie. Maiorul Meredith a realizat o ambuscadă lângă barajul local și peste 1000 de emu au fost detectați îndreptându-se către poziția sa. De această dată mitraliorii au așteptat până ce păsările emu au intrat în raza de acțiune a armelor, punct în care au deschis focul. După ce
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
din "Războiul uriașilor", acoperind o parte din perioada misiunii blestemate de a contacta Uriașii. "Gilden-Fire" este narată din punctul de vedere a lui Korik, conducătorul Gardienilor Sângelui în acea misiune. Nuvela descrie alegerea participanților la misiune, străbaterea Codrilor Grimmerdhore și ambuscada în care este surprinsă misiunea. Nuvela se încheie odată cu părăsirea codrului. Din punctul de vedere al autorului, faptul ca "Gilden-Fire" să fie considerată ca fiind parte a canonului seriei sau nu, este deschis oricăror opinii. Inițial, "Gilden-Fire" făcea parte dintr-
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
au fost uciși și forța japonezilor mult redusă. Kuribayashi a interzis, însă, atacurile "banzai", deoarece le considera inutile. Luptele au fost deosebit de grele. Avansul americanilor a fost întârziat de numeroasele poziții defensive susținute de artilerie, unde au fost surprinse în ambuscade de trupele japoneze care ieșeau ocazional din tuneluri. Noaptea, japonezii ieșeau din dispozitiv pe întuneric pentru a ataca tranșeele americane, iar vasele de război trăgeau salve pentru iluminare. Numeroși soldați japonezi vorbitori de engleză îi chemau pe soldații americani, pentru
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
vulcanului să observe rutele de pe partea nordică a muntelui. Legendele populare (îmbogățite de presă imediat după publicarea fotografiei „Înălțarea drapelului pe Iwo Jima”) spun că pușcașii marini au luptat până au ajuns pe vârf. Pușcașii americani se așteptau la o ambuscadă, dar în realitate aceasta nu s-a materializat. Pușcașii marini au întâlnit mici grupuri de apărători japonezi pe Suribachi, dar majoritatea soldaților japonezi au rămas în rețeaua de tuneluri. Ocazional, japonezii atacau în grupuri mici și erau de regulă uciși
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
cerut apoi unui pluton de pușcași marini să urce pe Suribachi. Acestora le-a dat un mic drapel american pe care să-l înalțe dacă ajung pe vârf. Pușcașii marini au reînceput ascensiunea, așteptându-se în orice moment la o ambuscadă. Din nou, ei au ajuns pe vârful muntelui fără vreun incident. Folosind o țeavă lungă găsită de ei printre deșeurile de pe vârful muntelui, au înălțat drapelul american pe Muntele Suribachi, primul drapel străin înălțat vreodată pe pământ japonez. Această primă
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
mai a cerut întăriri de la divizia 6 mongolă și la 15 mai a vizitat locul incidentului. În acea zi japonezii au atacat cu avioane satul Nomohan, distrugându-l. În noaptea lui 22 mai Bâkov a inspectat satul distrus, dar observând ambuscada pregătită de japonezi, s-a retras. În 26 mai s-a întors, dar de data aceasta însoțit de 10.000 de oameni, dar și de data aceasta s-a retras. Ca întărire a sosit și regimentul 149, iar de data
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
făcut parte anterior din grupul unui profesor naiv al școlii Jupuitorilor; ulterior, se dezvăluie că ceilalți membri ai Jupuitorului nu au scăpat. Tyrathect revine în cetatea Jupuitorului, călătorind în compania haitelor Peregrinului Wrickwrackrum și a Copistului Jaqueramaphan. Cei doi urmăresc ambuscada în care sunt suprinși oamenii și salvează singurul supraviețuitor pe care îl văd, Johanna Olsndot, o fată de 12 ani. Revenirea Jupuitorului distrage atenția armatelor, iar cei doi reușesc să fugă cu fata la bordul unei corăbii a Jupuitorilor. Ei nu știu
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
ani înaintea aprinderii stelei, moment care coincide cu "trezirea" civilizației păianjenilor. O recepție ținută de emergenți este folosită pentru a-i infecta pe Qeng Ho cu un virus mental programat. Înainte ca acesta să își facă efectul, emergenții organizează o ambuscadă. În timpul acestor evenimente se dezvoltă o poveste paralelă a păianjenilor, prin intermediul experienței unui mic grup progresist. Lupta lui împotriva ignoranței, a tradițiilor care vor deveni irelevante, e pigmentată cu descrieri și nomenclaturi ciudate, similare celor umane, care prefigurează unele acțiuni
Adâncurile cerului () [Corola-website/Science/321225_a_322554]
-
pe drum unde era o pantă și o curbă într-o zonă împădurită. Acest punct, denumit astăzi „Bloody Angle”, 200 de oameni, majoritatea din orașele Bedford și Lincoln, se poziționaseră după copaci și ziduri într-o pășune împădurită, pentru o ambuscadă. Alți voluntari li s-au alăturat de partea cealaltă a drumului, prinzându-i pe britanici într-un foc încrucișat în mlaștina împădurită, în vreme ce miliția din Concord se apropia din spate. Treizeci de soldați și patru voluntari au fost uciși. Soldații
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
de pe drum din spatele britanicilor erau prea înghesuite și prea dezorganizate pentru a pregăti un atac. Voluntarii ajunseseră până în acest moment la numărul de 2.000, iar Smith a trimis din nou flancurile. Când trei companii de boluntari au prins în ambuscadă avangarda forței principale fie lângă ferma lui Ephraim Hartwell sau (mai probabil) a lui Joseph Mason, flancurile au strâns înspre centru și au prins milițiile din spate în încercuire. Flancurile au prins și miliția din Bedford după o ambuscadă reușită
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
în ambuscadă avangarda forței principale fie lângă ferma lui Ephraim Hartwell sau (mai probabil) a lui Joseph Mason, flancurile au strâns înspre centru și au prins milițiile din spate în încercuire. Flancurile au prins și miliția din Bedford după o ambuscadă reușită lângă limita dintre Lincoln și Lexington, dar pierderile britanicilor creșteau cu fiecare ciocnire și erau amplificate de tirul persistent la distanță, iar soldații extenuați începeau să-și epuizeze muniția. După ce au trecut în Lexington, căpitanul Parker, conform unei singure
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
din 1824), a așteptat pe un deal cu Grupa de Pregătire Lexington readunată, cu unii răniți bandajați din ciocnirea anterioară din Lexington. Aceștia, conform acestei relatări scrisă cu doar trei ani după aceea, nu au început să pună la cale ambuscada decât atunci când l-au văzut pe însuși colonelul Smith. Smith fusese rănit la picior pe drumul de întoarcere spre Lexington, și întreaga coloană britanică a fost oprită în această ambuscadă denumită acum „Răzbunarea lui Parker”. Maiorul Pitcairn a trimis companiile
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
ani după aceea, nu au început să pună la cale ambuscada decât atunci când l-au văzut pe însuși colonelul Smith. Smith fusese rănit la picior pe drumul de întoarcere spre Lexington, și întreaga coloană britanică a fost oprită în această ambuscadă denumită acum „Răzbunarea lui Parker”. Maiorul Pitcairn a trimis companiile de infanterie ușoară pe deal să îndepărteze orice miliție ar încerca să tragă în ei. Infanteria ușoară a eliberat încă două dealuri—„The Bluff” și „Fiske Hill”— suferind pierderi în urma
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]